Relații interpersonale

Nimeni nu întreprinde o călătorie de unul singur. Depindem constant de cineva pentru a

ajunge la destinația propusă. Nu putem reuși în viață fără ajutorul celor din jur, dar stabilirea
unor relații pozitive poate fi o provocare, provocare ce ne duce la crearea de relații
interpersonale.
Pentru a vedea de ce sunt importante relațiile interpersonale trenuie să întelegem ce sunt
acestea și care sunt caracteristicile lor.
Definiții
Relatiile interpersonale sunt niște legături experimentate subiectiv între oamnei.
Sunt fenoneme ce apar în orice grup de oameni ca urmare a intracțiunii lor mentale în
procesul de comunicare.
Sunt acte de comunicare și interacțiune a indivizilor.
Caracteristici ale relațiilor interpersonale
1. Respectul – când este vorba de relații, totul începe cu respectul, cu dorința de a conferi
valoare nouă și semenilor noștrii. ”Nu-i puteți face pe cei din jur să se simtă importanți dacă în
sinea voastră nu dați doi bani pe ei.” spunea analistul pentru relații umane Les Giblin.
2. Experiențe comune – respectul nu este suficient pentru a fundamenta relații pozitive. Nu
se pot stabili relații cu persoane necunoscute. Este nevoie de experiențe comune.
3. Încrederea – este un factor vital în stabilirea relațiilor pozitive. ” Să fii demn de încredere
este un lucru mult mai valoros decât sa fii iubit” spunea un poet scoțian George MacDonald.
Fără încredere nu poți menține nici o relație.
4. Reciprocitate – relațiile care nu se bazează pe principiul reciprocității sunt sortite pieirii.
Dacă o persoană joaca mereu rolul”destinatarului”, iar cealaltă interpretează mereu rolul”
expeditorului”, relația se va dezintegra în cele din urmă. Orice persoană trebuie să „interpreteze„
amblele roluri.
5. Bucurie reciprocă – odată cu consolidarea relației, persoanele implicate încep să se
bucure de compania celorlalți.
Relațiile interpersonale sunt un caz particular al relațiilor sociale și reprezintă caractere
psihologice, conștiente și directe între oamnei.

1
 - Caracterul psihologic al legăturii arată că avem de-a face cu două surse psihice, ambele
înzestrate cu toată gama funcțiilor, însușirilor, stărilor și trăirilor psihice;
- Caracterul conștient al legăturii arată faptul că pentru a intra în relații de tip interpersonal,
oamenii trebuie să fieconștienți, adică să își dea seama unii de alții, de existență, de nevoile și
însușirile lor, de natura și scopul relațiilor care se stabilesc între ei;
- Caracterul direct al legăturii arată ca relațiile interpersonale sunt” față in față”, presupun
realizarea unui contact perceptiv minim între parteneri; pe baza acestui criteriu diferențien
relațiile interpersonale de toate celelalterelații care sunt mediate( fie de surse nepsihologice:
telefon, internet, etc, fie de surse psihice - relația dintre două persoane mediată de o a treia).
- Caracter etic, moral prin intermediul lui, omul urmarește realizarea binelui sau a răului,
fie în raport cu sine, fie în raport cu ceilalți; prin ele, comportamentul se valorizează,
adicămdevone pozitiv sau negativ, acceptat sau respins, din punct de vedere social.
- Caracter formativ prin raportare la ceilalți oamnei reușesc nu doar să-și cunoascăsemenii,
ci să își conștientizeze părțile slabe, pe cele tari,limitele. Oamenii se pot și modela în funcție de
ceilalți.
Tipuri de relații interpersonale
În funcție de nevoi și trebuințe psihologice:
- Relații de intercunoaștere - cu cât indivizii au mai multe informații despre ei, cu atât
relația se va desfășura mai ușor; important în acest tip de relație este imaginea pe care partenerii
o au despre ei înșiși, dar și despre celălalt.
- Relații de intercomunicare – generate de nevoia de comunicare între oamnei și
considerate a fi fundamentul apariției societății; în acest tip de relație pot apărea fenomene de
perturbare a comunicării precum: blocajul ei( imposibilitatea de a comunica);
bruiajul( deformarea conținutului unui mesaj din cauza gălăgiei), distorsiunea
informațiilor( deformarea neintenționată a mesajului atunci când el trebuie să parcurgă mai multe
verigi).
- Relații afectiv- simpatetice - care nu sunt altceva decât relațiile de simpatie/antipatie
între oamnei, de preferință sau de respingere afectivă. Acestea pot fi unilaterale sau reciproce.
În funcție de latura porcesuală a relațiilor interpersonale:
- Relații de cooperare – bazate pe coordonarea eforturilor în vederea realizării unui
obiectiv comun;

2
 - Relații de competiție – bazate pe rivalitatea partenerilor în atiungerea unei ținte
individuale;
- Relații de conflict – opoziția mutuală raportată la un scop indivizibil.
În funcție de modifocările produse în propria persoană:
- Relații de acomodare – când partenerii se obișnuiesc unul cu celălalt;
- Relații de asimilare – are loc o fuziune, un transfer reciproc de gusturi, mentalități, opinii,
partenerii gândindși compotându-se aproximativ la fel;
- Relații de stratificare – ierarhizarea partenerilor în funcție de statutele pe care le dețin;
- Relații de alienare – echivalența cu fuga, cu îndepărtarea de celălalt, cu ruperea relațiilor.
Studiul relațiilor interpesonale poate fi abordat din două perspective: teoria armoniei cognitive
șiteoriile întăririi. Prima teorie susține că oaamneii încearcă să-și mențină o oarecare armonie cu
ceilalți datorită fricii. De aceea indivizii încearcă să stabilească relații de comunicare
pozitive( echilibru, simetrie, armonie) și să evite pe cele negative. Această teorie a fost
influențată de studiile lui Heider( 1958) asupra echilibrului, de teoria simetriei lui
Newcomb(1961) și de teoria disonanței cognitive a lui Festinger( 1957). Conform acestor teorii
pentru a ne menține armonia interioară avem nevoie de cei cu care ne asemănăm și-i prețuim pe
cei ce ne împărtășesc acest sentiment.
Relațiile interpersonale sunt de fapt relațiile umane. Aceste relații sunt judecate prin prisma
productivității, întrucât productivitatea este scopul activițății indiferent de locul de muncă.
Indiferent de locul de muncă și de specificul activității, productivitatea unui angajat poate fi
măsurată. Relațiile umane nu pot înlocui buna performanță sau camufla proastele rezultate.la
locul de muncă relațiile umane presupun:
- Să știi cum să rezolvi problemele dificile;
- Să te descurci în caz de conflict;
- Să lucrezi bine, având șefi dominatori și/sau incorecți;
- Să te cunoști și să te întelegi pe tine însuți;
- Să știi să comunici cu alții,
- Să ai relații bune cu familia, prietenii, colegii de serviciu;
- Să refaci o relație de muncă deteriorată;să înveți să trăiești cu necazurile tale personale
fără să-i deranjezi sau să rănești pe ceilalți;

3
 - Să reușești să exprimi atitudinea cea mai corespunzătoare în timpul unei discuții cu un
coleg sau client sau pacient( de exemplu disponibilitate, interes, încurajare).
În concluzie relațiile interpersonale aparțin sferei largi al relațiilor sociale, situându-se
undeva la nivelul interferenței dintre relațiile care compun existența socială( relații de producție,
de schimb, de consum) și cele care alcătuiesc etajul ideologic al conștiinței sociale( politice,
juridice, etice, estetice). Ele sunt relații de tipul om-om, fiind nu numai sociale, dar și psihologice
prin aceea că angajează într-un mod direct percepția, gândirea,sentimentele și atitudinile
oamenilor și solicită obiectivitatea lor în comportamente relaționale efective, fapt ce -și
caracterizează calitatea vieții oamenilor.

4
 Bibliografie:

 E. Lupșa, V. Bratu – Psihologie, manual pentru clasa a X-a, Ed, Corvin București, 2005;
 A.Gheorghe – Comunicare interumană( Principii și reguli practice), Ed. Antet , Prahova.
 Internet – www.psih.uiac.ro/ Curs de psihologie socială;