Omul este o ființă socială, care nu poate trăi singur,

izolat de ceilalți oameni. Dimpotrivă, el stabilește relații cu cei

din jurul său. Relațiile sociale sunt din cele mai variate,
începand cu relația de simpatie dintre două persoane si pâna la
relațiile obiective specifice unei societați. Intre toate relațiile
sociale, un rol deosebit îl ocupa relațiile interpersonale.
 OBIECTIVE

✓ Să definească noțiunea “relații interpersonale”;

✓ Să enumere cele trei caracteristici principale;
✓ Să dea exemple de relatii interpersonale;
✓ Să clasifice relațiile interpersonale in functie de nevoile si trebuințele psihologice resimțite de
oameni atunci cand se raportează unii la alții;
✓ Să compare rolul relațiilor interpersonale pozitive în formarea personalității cu rolul relațiilor
interpersonale negative;
✓ Să analizeze propriile relații afectiv-simpatice, arătând în ce masura ele au fost influențate de
proximitatea (apropierea) fizică și psihică.
 ICEBREAKING

➢“Nevoile de dezvoltare”:
• Maxim 3 nevoi de dezvoltare enumerate
• Fiecare Nevoie de Dezvoltare necesită măsuri cu termene
clare
➢„Interese de carieră”:
• Interese de carieră pe termen scurt şi mediu
 • Definiție
NOȚIUNI
TEORETICE
• Clasificare
• Exemple de bună practică
Def: Relațiile interpersonale sunt legături psihologice, conștiente si directe între oameni.

Caracterul psihologic al relației sugerează că avem de-a face cu

două surse psihice (două persoane), ambele înzestrate cu toate însușirile
specifice. De asemenea, la realizarea actului respectiv participă întreaga
personalitate a individului și nu doar o parte a acesteia.
Caracterul conștient al legăturii arată că pentru a intra in relații
interpersoanle, oamenii trebuie să fie constienți de existența celorlalti, de
însusirile si necesitățile specifice acestora.
Caracterul direct al unei relații interpersonale indică necesitatea
prezenței în același loc și moment a celor doi parteneri, realizându-se un
minim contact perceptiv între ei. Pe baza acestui criteriu diferențiem relațiile
interpersonale de toate acele relații care sunt mediate, fie de surse fizice
(telefon, internet), fie de o sursă psihică (o a treia persoană).
Este important ca o relatie să întrunească
toate aceste trei caracteristici, pentru a fi
vorba de un contact interpersonal. Desigur,
ponderea lor poate fi diferita în funcție de
natura si specificul relației.
Alte trăsături ale relațiilor interpersonale:
✓ Caracter etic sau moral, prin aceste
relații urmărindu-se realizarea binelui
sau a răului, in raport cu sine sau
ceilalți.
✓ Caracter formativ: prin intermediul unei
relații interpersonale, omul are ocazia
să se raporteze și să se compare cu
ceilalți, depășindu-și propriile limite și
ajungând să se perfecționeze.
Tipuri de relații interpersonale

Exemple: părinte-copil; medic-pacient; șef-subordonat;

amicale, de prețuire, respect, dragoste;
tensionate, de dușmănie si ură etc;
 CLASIFICAREA RELAȚIILOR
Clasificarea relatiilor se poate face dupa mai multe critetii:

➢ Dupa nevoile si trebuintele psihologice resimtite de oameni:

nevoia de a sti, de a cunoaste detalii despre partenerul relatiei => Relatii de intercunoastere
• este extrem de importanta imaginea pe care partenerii o au atat despre ei insisi, cat si despre
celalalt;
• formarea unor imagini corecte depinde atat de dorinta celuilalt de a se exterioriza, cat si de
propria capacitate de a judeca, de a aprecia comportamentele altora.
nevoia de a se informa reciproc, de a comunica => Relatii de intercomunicare
• in aceste relatii, sunt deosebit de importante natura mesajelor, continutul lor si incarcatura
afectiva;
• apar fenomene de perturbare a comunicarii: filtrarea informatiilor; bruiajul; distorsiunea
informatiilor ( deformare neintentionata).
nevoia de a se simti agreati de altii, de a li se impartasi emotiile si sentimentele => Relatii afectiv-simpatice
• sunt relatiile de simpatie sau antipatie dintre oameni;
• pot fi unilaterale (neimpartasite) sau reciproce (impartasite).
• relatiile de simpatie sunt tonifiante, avand efecte pozitive, in timp ce relatiile de antipatie
creeaza climate tensionale.
• de cooperare (bazate pe coordonare în vederea
realizarii unui scop comun);
După latura lor procesuală, dinamică, relațiile
interpersonale pot fi:
• de competiție (bazate pe rivalitatea partenerilor);
• de conflict ( opoziție mutuală raportată la un scop).
Aceste relații pun în funcțiune aproximativ aceleași
mecanisme si nu conduc la modificarea particularităților
personale ale partenerilor.
 Relațiile interpersonale constituie o puternică sursă mobilizatoare și
dinamizatoare a intregii vieți psihice a individului. Astfel, relațiile
interpersonale:
• pun in mișcare procesele psihice ale omului (îl “forțează” să perceapă, să
comunice, să se exteriorizeze afectiv și comportamental);
• dau naștere la diferite stări psihice (de satisfacție sau insatisfacție,
certitudine sau incertitudine, etc.);
• permit formarea și manifestarea unor însusșri psihice (în ele ne exprimăm
opiniile și atitudinile);
Relațiile interpersonale constituie totodată “locul” unde întreaga
viață psihică a individului, întreaga sa lume lăuntrica se “varsă”, “curge”, se
manifestă în relații, individul dezvăluindu-se mai complet, adecvat și integral
decât în singuratate.
Relațiile interpersonale fac posibil ca EU + TU să fie egal cu NOI.
 Activitati practice
➢ ”Realizările mele”
– Începe cu o relatare generală care sintetizeză o perioadă din
viața ta
– Sintetizează realizările cu paragraf și puncte cheie
➢ „Puncte forte” –descrie:
– Maxim 3 puncte forte
– Fiecare punct forte necesită un exemplu
– Evaluarea activității: Exercițiu - brainstorming
– Cursantii sunt rugați să verbalizeze un punct forte al unui
coleg care ar dori să fie şi al său/ pe care ar dori să-l
realizeze.
➢ Arta de a-i face pe ceilalți să se simtă importanți!
• În următoarele 5 minute scrieți tot ce gândiți și simțiți
cu privire la acest subiect.
• Sugestii:
1. Reguli pe care le aplicați în fiecare zi pentru a arăta
colegilor că sunt importanți pentru dv. Exemplificați!
2. În ce mod vă poate arăta dv. cineva că sunteți o
persoană importantă? Exemplificați!
„Comunicarea nu se referă numai la
transmiterea mesajelor verbale,
implicite și intenționate, ci include
ansamblul de procese prin care
subiecții se influențează reciproc.”
(Bateson, Ruesch)