 Teoria similarității-complementarității – Ioana Stancu, psiholog, psihoterapeut în

psihologia cuplului

Asemănarea joacă un rol important în procesul îndrăgostirii. Ne atrag persoanele care ne sunt
asemănătoare din punct de vedere al mediului familial, atitudinilor și trăsăturilor de
personalitate (similaritatea atitudinilor este responsabilă pentru 81% din atracția
interpersonală), înfățișării, modului de a gândi, obiectivelor și intereselor, activităților de
petrecere a timpului liber, maturității psihologice și nivelului de independență.

Asemănarea joacă un rol mai mare în procesul de îndrăgostire decât deosebirea. Deși există și
sintagma ”contrariile se atrag”, cercetătorii au descoperit că e valabilă pe un fond comun de
asemănare, adică ne atrag persoanele cu care ne asemănăm în general, dar care sunt diferite și
ne completează într-o anumită dimensiune semnificativă (de exemplu: el este introvertit, ea
extravertită sau el este mai rațional, ea mai emoțională).

Tot legat de asemănare, deși este un aspect pe care nu-l controlăm, studiile arată că suntem
atrași de persoane similare genetic nouă, mai precis care au o similaritate genetică optimă:
nici foarte diferiți, nici foarte asemănători.

A alege o persoană cu nivel asemănător de atractivitate crește probabilitatea constituirii unor

relații de cuplu satisfăcătoare.

 Mecanisme psihosociale în alegerea partenerului conjugal

ATRACTIVITATEA FIZICĂ- unul dintre cele mai importante ingrediente ale iubirii
reciproce între doi parteneri, este considerat a fi atractivitatea fizică dintre oameni. Este vorba
de ipoteza potrivirii fizice (Iluţ, 2005), indivizii fiind atraşi, conştient sau inconştient, de
frumuseţea fizică
TRANSFERUL DE EXCITABILITATE NERVOASĂ -în perioade sentimentale grele sau
după încercări dificile, în cazul unei excitabilităţi nervoase provocate de teamă sau oboseală,
indivizii tind să interpreteze această situaţie ca fiind una de „îndrăgostire” de o persoană
atractivă aflată în proximitatea lor. Psihologia socială se vorbeşte despre ipoteza atribuirii
eronate a excitabilităţii
EFECTUL „ROMEO ŞI JULIETA”- intervenţia de opoziţie a părinţilor în relaţia de dragoste
dintre doi tineri, duce de multe ori la întărirea acesteia. Starea de excitabilitate nervoasă
datorată atitudinii de opunere a părinţilor faţă de relaţia dintre doi tineri, este interpretată ca
fiind un efect al „îndrăgostirii”
EFECTUL „GREU DE CUCERIT”- Conştiinţa colectivă afirmă următorul stereotip: „bărbaţii
sunt atraşi de femeile care par a fi greu de cucerit, dar care manifestă interes doar pentru ei.”
Astfel, la nivelul mentalului masculin apare conştientizarea popriei valori pe piaţa maritală.
SIMILARITATE ŞI COMPLEMENTARITATE - aceste principii existente în procesul de
selecţie a partenerului de cuplu, se manifestă când vine vorba de trăsăturile de personalitate şi
sistemele valorice ale indivizilor. Cercetările au demonstrat faptul că relaţiile maritale
realizate între persoane similare din punct de vedere al personalităţii, al mentalului şi al
sistemului axiologic, sunt mult mai durabile. S-a evidenţiat ipoteza conform căreia partenerii
de cuplu se aleg în principal în funcţie de nevoile şi trăsăturile de personalitate
complementare pe care le au, acestea garantând succesul mariajului (fiecare apreciază la
celălalt ceea ce el nu posedă).

 Modelul alegerilor maritale ca procesualitate multifactorială (teoria stimul –

valoare – rol) propus de B. Murstein(1976)

La etapa actuală, una dintre cele mai cunoscute teorii care reprezintă un model al
alegerilor maritale ca procesualitate multifactorială este teoria stimul-valoare-rol,
dezvoltată de B.Murstein. El susţine că acest model cuprinde trei stadii succesive în
adoptarea deciziei maritale:
- la primul stadiu, centrarea partenerilor este pe stimulii ce îi reprezintă pe fiecare;
impresiile pe care partenerii şi le fac în legătură cu atractivitatea fizică, statutul lor social
sunt determinanţii cei mai importanţi în atracţia reciprocă;
- în cel de-al doilea stadiu, centrarea este pe sistemul valorico-atitudinal; persoanele
descoperă dacă atitudinile şi credinţele lor sunt compatibile. Compatibilitatea valorilor şi
credinţelor acţionează ca un factor puternic atât în atracţia faţă de un partener, cât şi în
decizia de a se implica într-o relaţie de durată cu acesta;
- în cel de-al treilea stadiu, focalizarea este pe compatibilitatea nevoilor de rol, adică
fiecare individ se întreabă şi încearcă să testeze în ce măsură celălalt îi poate satisface
nevoia şi aspiraţia de a avea în el un iubit, un prieten.
În concluzie menționez că alegerea partenerului conjugal reprezintă o etapă foarte
importantă pentru fiecare om, deoarece, în funcţie de compatibilitate, similaritatea
gândirii, putem să identificăm persoana potrivită alături de care să constituim o familie
stabilă, un mariaj de durată

 Compatibilitatea în cuplu

Compatibilitatea în cuplu e cea mai neglijată trăsătură.Trăim cu credința falsă că putem

schimba o persoană prin vorbe urâte, critică și scandal! În ciuda faptului că zilnic observăm
eșecul acestor metode, totuși apelam la ele. Compatibilitate psihologică reprezinta o
combinație de emoții pozitive și evaluări reciproce pozitive ale partenerilor de căsătorie.
Compatibilitatea psihologică se bazează pe o evaluare reciprocă a modului de gândire,
comportament, intenții și dorințe ale partenerilor de căsătorie. Unitate de puncte de vedere,
atitudine emoțională, realizarea înțelegerii reciproce, aproximativ aceeași evaluare a situațiilor
de viață, cerințe pentru cooperare - toate acestea într-o oarecare măsură sunt incluse în
conceptul de compatibilitate psihologică. În primul rând, presupune că cealaltă persoană, cel
puțin, nu provoacă emoții negative în comunicare, și cooperare.
Un nivel cultural apropiat, un sistem de valori bazat pe similitudini, și un mod de a petrece
timpul în mod plăcut cu partenerul de viață sunt semne ale compatibilității.
Orice psiholog specializat în terapia de cuplu poate observa, în doar câteva minute de
conversație, dacă există un nivel mai ridicat sau mai scăzut de compatibilitate în cuplu.
Iar cuplurile responsabile verifică nivelul lor de compatibilitate cu mult înainte de a se
căsători! Testele de personalitate și observațiile unui expert sunt de regulă ignorate complet în
fazele de formare și evoluție al unui cuplu. Până în momentul în care divorțul devine o
necesitate stringentă. Iar intervenția expertului e deja târzie.
Problema bunăstării conjugale este una dintre cele mai relevante pentru psihologia
modernă. Calitatea relației de căsătorie afectează în mod direct durabilitatea pe termen lung a
familiei. Iar armonia și satisfacția în căsătoriaâe sunt determinate în mare măsură
de compatibilitatea psihologică a soților . Experții consideră că cea mai bună formulă de
compatibilitate psihologică este asemănarea soților între ei în ceea ce privește caracteristicile
de bază ( teoria similaritatii ). Dar, în același timp, este necesar să existe și o serie de
diferențe, care nu sunt supuse respingerii reciproce și pot fi acceptate ( teoria
complementarității ). Conform teoriei complementarității , oamenii își aleg partenerii ale căror
nevoi sunt opuse și în multe feluri le completează pe ale lor. Se crede că familia este o uniune
în care calitățile psihologice care disting un bărbat și o femeie sunt completate și echilibrate.
Asemănarea personalităților soților în aceste calități afectează în mod pozitiv compatibilitatea
lor psihologică în sfera familiei și a gospodăriei. Asemănarea dă naștere unui sentiment de
satisfacție, iar lipsa de asemănare dă naștere ostilității.
Compatibilitatea cuplului se reflectă direct în formarea caracterului copilului crescut în
familie. Lipsa compatibilității psihologice a soților reduce activitatea cognitivă a copilului și
îl face mai pasiv în comunicarea cu ceilalți.
Chiar dacă cuplurile compatibile nu trebuie să aibă toate interesele comune, ar trebui să existe
cel puțin cîteva interese care să fie comune pentru ambii parteneri ai relației. În principiu,
cuplurile care nu împărtășesc niciun interes sunt mai puțin compatibile decît cuplurile care au
ceva interese comune. Interesele comune oferă ocazia angajării în activități care le sunt
amîndorura plăcute. De exemplu, cuplurile care au ca pasiune comună muzica pot să își
crească compatibilitatea angajîndu-se în activități care au legătură cu muzica.
Se spune că cei care se deosebesc se atrag, dar „a fi deosebit” este un standard atît de util
pentru a determina compatibilitatea în relația de cuplu. O relatie in care exista compatibilitate
inseamna mai putine eforturi si compromisuri. In final, dar nu mai putin important, partenerul
de cuplu iti este compatibil, atunci cand te simti libera sa fii tu insati, iubita si acceptata pentru
tot ceea ce esti.