Interpersonal Relationships, LOVE, Marriage, Divorce, test-paper no.

1, a
woman’s, talent to listen, parent-child relationship, dreams.

Relațiile interpersonale
Interacțiunea sociala reprezinta modul fundamental de existența și funcționare
a indivizilor și grupurilor umane, mecanismul bazal al structurarii grupurilor
sociale și societații in ansamblu. In psihologia sociala exista o multitudine de
tipologii ale relațiilor interpersonale, pornind de la criterii variate.

Relatia sau legatura este insasi modalitatea de a se exprima a individului

uman, plasat intr-un context. Prin interactiune se dezvolta, inteligenta umana, se
valorizeaza competentele, se exercita influente sau se realizeaza socializarea
umana. Relatia cu altii, fie acestia parinti, relație părinte-copil, frati, grupuri
de prieteni, institutii si organizatii, angajeaza pe fiecare individ intr-o retea de
legaturi, il insereaza, il solicita si-l stimuleaza sa-si dezvolte competentele. 

Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere, exprimata prin

cooperare sau sociabilitate, prin atractia fata de altul (iubire, atasament afectiv),
prin ura, datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si prin
solidaritate umana si angajament. 

Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele si pot lua diferite

forme. Relația superficiala presupune existenta unor centre de interes comune
(cinema, muzica, fotbal), dar intr-o maniera neangajanta. Acestea sunt relatiile
noastre cotidiene cu colegii, vecinii, cunoscutii. Reciprocitatea inseamna
impartasirea in comun a unor credinte, valori sau sentimente, atasamentul unuia
fata de altul sau chiar iubirea.
Individul uman este obligat sa coopereze pentru a putea trai intre ceilalti,
obtinerea resurselor existentei, in atingerea unor scopuri . Omul este deci
dependent de altii, iar aceasta interdependență se manifesta prin nevoia de
afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne pot sustine. Contactele
sociale ne ajuta sa depasim incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie
care provoaca anxietate, sa inlaturam frica.
Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre doua persoane. De
exemplu, relatia mama-copil se sprijina pe contactul fizic si expresia faciala
(plans sau suras). 
Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv, sustinere in procesul de
integrare sociala. Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului
similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea apare si se dezvolta in timp,
prin cunoastere reciproca, prin parcurgerea impreuna a unor evenimente
deosebite, prin probe care trebuie mereu reîntărite.
Relatiile intime presupun interiorizarea unor legaturi, cunoasterea profunda a
celuilalt. Relatiile intime presupun o comunicare continua intre cei doi parteneri,
gasirea unor forme specifice de a comunica. Deficitul de comunicare separa
cuplurile maritale. Formularea si transmiterea de mesaje hraneste relatia, o
intareste continuu.

Familia reprezintă tot o relație interpersonală, între o femeie și un bărbat,

după căsătorie, ca urmare a afectivității, a dragostei, a loialității unul fata de
celălalt, ce au un scopul de a-și îndeplini visele. Nucleul relatiilor intrafamiliale,
ca si în oricare alt grup social, îl constituie activitatea în comun orientată spre
realizarea problemelor familiei.

      Într-un trecut nu atât de îndepãrtat, bãrbatul a fost acela care îndeplinea
munca fizicã grea si purta rãspunderea moralã pentru bunãstarea familiei. În
timpul de fatã existã un decalaj considerabil între conceptiile traditionale despre
rolurile "bãrbãtesti" si "femeiesti" si distributia realã a îndatoririlor în familie,
astfel încât, de multe ori, obligația unei femei este sã ducã greul grijilor
cotidiene. Aceste circumstante genereazã adesea conflicte, mai ales în familiile
tinere. Asadar, dacã în trecut stabilitatea familiei era bazatã pe respectarea strictã
a rolurilor si traditiilor prescrise (sotului drepturile si obligatiile "bãrbãtesti",
sotiei cele "femeiesti"), în prezent unul din factorii stabilitãtii relatiilor conjugale
îl reprezintã iesirea din cadrul traditional al acestor prescrieri. Astfel, în familia
modernã sotul trebuie sã-si asume o parte a obligatiilor femeiesti, iar rolul
femeii include unele sarcini care dintotdeauna au fost considerate bãrbãtesti.

      Depãsirea stereotipurilor vizavi de functiile sotului si sotiei produsã datoritã

schimbãrilor survenite în statutul social economic al familiei, a condus inevitabil
la o restructurare profundã a autoconstiintei femeii. Acum, femeia se poate
manifesta ca personalitate si în afara familiei. Acest fapt a influentat si statutul
bãrbatului în familie, rolul sãu încetând de a mai fi dominant în mod
neconditionat. În cazul când bãrbatul stãruie asupra stereotipurilor traditionale
de "cap de familie", contradictiile apãrute se soldeazã cu deteriorarea relatiilor
conjugale. In consecintã femeia este adesea nevoitã sã plãteascã scump
independenta dobânditã, rãmânând singurã cu copiii, iar bãrbatul la rândul lui
pierde pretioasã sursã de cãldurã, grijã si sigurantã intimã. Copiii sunt acei care
suportã cea mai mare parte a consecintelor nedorite ale conflictului. Impactul
fenomenului descris asupra familiei moderne se manifestã în cresterea
numãrului de divorturi, a numãrului de familii incomplete, scãderea natalitãtii.

      Alt aspect al relatiilor interpersonale în familie tine de relatiile de apreciere

emotionalã care includ pãrerile si reflectãrilor reciproce ale sotilor despre
caracterul, calitãtile sau actiunile lor, talentul de a asculta unul pe celălalt.
Sentimentul de îndrãgostire care de multe ori este determinant pentru decizia de
a se cãsãtori. Căsătorie este considerată ca o lucrare-test nr. 1.Orice miscare,
orice cuvânt al obiectului adorat îl înduiosazã pe îndrãgostit. Treptat, însã, aceste
aprecieri subiective sunt supuse unei corectii: aceleasi trãsãturi ale caracterului,
maniere, obisnuinte ale sotului (sotiei) produc emotii total opuse. Aceastã
"metamorfozã" este cauza frecventã a asa numitei "nepotriviri de caractere" care
este invocatã în unele procese de divort.

     Un aspect major al legãturilor familiale îl constituie relatiile de motivatie

personalã, care presupun orientarea în motivatia lãuntricã a altui om. Acest
aspect se realizeazã în dorinta de a-si desfãsura activitatea în avantajul
partenerului de cãsãtorie, al întregii familii. Ca indice al existentei unor relatii de
motivatie personalã bune serveste întelegerea reciprocã deplinã care se exprimã
în solicitudine, compasiune, sensibilitate fatã de preferintele, dorintele si starea
sufleteascã a partenerului. Aceastã întelegere reciprocã apare pe fundalul unei
apropieri psihologice speciale dintre soti, care evolueazã în timp si este diferitã
la barbati si femei. Se constatã cã una din cauzele principale ale conflictelor în
familie este interpretarea gresitã de cãtre soti a motivelor unul altuia si invocarea
unul altuia a unor intentii inexistente.

      Relatiile intrafamiliale sunt armonioase în mãsura în care ele rãspund

principiului umanist - formarea unei atitudini fatã de celãlalt, care la rândul sãu
presupune generozitate, respect si exigentã reciprocã. Toate aceste asigurã un
climat social psihologic favorabil în familie fãrã de care nu pot fi create
conditiile necesare pentru educarea copiilor.

      Dereglarea functiilor familiei creeazã stãri frustrante la membrii familiei,

care la rândul sãu sunt cauzele diferitor maladii psihogene. Primele semne ale
dezorganizãrii familiei se exprimã în asa numitã "anxietate familialã", adicã o
stare de anxietate slab constientizatã si slab localizatã la unul sau ambii soti.
Anxietatea familialã se caracterizeazã prin îndoieli, fricã, susceptibilitate cu
privire la familie în general, la sãnãtatea membrilor familiei, conflictele din
familie.