Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău

Facultatea de Științe ale Educației
Specialitatea Pedagogie Preșcolară

Discipina: Psihologia familiei

TEMA: Influența culturii asupra valorilor familiei

Pavlenco Lilia, dr. Elaborat:

Pavlenco Lilia, dr. Elaborat:
Răgălie Viorica, studenta gr. 33C
Răgălie Viorica, studenta gr. 33C
A verificat, conf. univ
A verificat, conf. univ
 Familia este cel mai
important lucru din lume
(Prinţesa Diana)
 Definiții
Familia (df.) este grupul social unit prin căsătorie sau
înrudire, alcătuit din persoane care locuiesc împreună, au
gospodărie casnică comună, construiesc și mențin relații
interpersonale de ordin biologic, psihologic, moral și
juridic și care răspund una pentru alta în fața societății.
Cultura familiei reprezintă totalitatea valorilor
materiale şi spirituale pe care le posedă şi promovează
aceasta ca instituţie socială.
Valorile spirituale subânțeleg cunoştinţele pe care le
posedă membrii familiei, virtuţile, convingerile, tradiţiile,
modelele comportamentale ale părinţilor, copiilor,
bunicilor şi atitudinile valorice ale acestora.
Valorile materiale sunt bunurile economice de care
dispune familia, mijloacele bănești, modul de organizare
a locuinței, etc.
 Funcțiile familiei
• asigură suportul emoțional, nevoile de securitate, de protecție
Funcția psihologică și ajutorul mutual bazat pe sentimentele de respect și de
dragoste între parteneri, între părinți și copii, între frați și surori;

• asigură veniturile necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază

Funcția economică ale membrilor familiei;
• asigură satisfacerea nevoilor afectiv-sexuale ale partenerilor,
procrearea copiilor și asigurarea condițiilor igienico-sanitare
Funcția biologică necesare dezvoltării biologice normale a tuturor membrilor
familiei;

Funcția socială și asigură îngrijirea, creșterea și educarea copiilor, inclusiv

educativă a copiilor integrarea socială a acestora și a tuturor membrilor familiei;

asigură perpetuarea culturii: limbii, obiceiurilor, tradițiilor,

Funcția culturală experienței de viață, selectarea și transmiterea valorilor general-
umane, naționale, familiale și personale.
 Rolurile familiale

Rolurile familiale sunt comportamentele pe care membrii familiei le

așteaptă de la fiecare membru al acesteia, în funcție de poziția pe care o ocupă în
familie. Rolurile familiale

rol conjugal (de partener, de rol fratern (de frate), care

soț/soție), ce presupune cunoașterea rol parental (de părinte), presupune învățarea traiului
de sine și a partenerului, care presupune creșterea și alături de egali (prin afecțiune,
satisfacerea reciprocă a nevoilor educarea copiilor, rivalitate, solidaritate,
afectiv-sexuale, a intereselor și stimularea evoluției și competiție, conflict, negociere),
dezvoltării personalității la susținerea afectivă și
aspirațiilor referitoare la viața de copii;
familie, susținerea reciprocă în comportamentală în diferite
urmărirea sarcinilor și funcțiilor situații
familiei;
 Valorile și tradițiile familiei sunt fundamentul care determină atitudinea noastră
față de viață. Chiar și în afara casei, o persoană v-a acționa conform valorilor
stabilite în inima sa.

 În realitate, ele pot fi nu numai pozitive, deoarece nu fiecare familie are o

atmosferă decentă. Prin urmare, este important ca fiecare părinte să creeze un
mediu de dragoste și bunătate pentru creșterea unei personalități active și mature
social.
 Valorile promovate în familii
Dragoste Atunci când o nouă familie se întemeiază este important ca la baza acestei inițiative să stea sentimentul puternic al partenerilor. Dacă
motivația are la bază considerente financiare, politice, statut social, apariția unei sarcini nedorite atunci este puțin probabil ca evoluția
familiei să fie una armonioasă
Respect Dacă relația are o fundație solidă, bazată pe sentimente profunde, atunci respectul este reciproc, ceea ce ne ajută să stăm departe de
dependențe față de partener, de infidelitate, de invidie în ceea ce privește evoluția partenerilor.
Toleranță Acceptarea că nu suntem la fel, că fiecare are dreptul să greșească, că nu avem aceleași viziuni asupra unui anumit lucru sau că pur și
simplu suntem diferiți ne face să devenim mai toleranți și să găsim echilibru în viața de familie.
Sinceritate Dacă suntem nevoiți să ne mințim membrii familiei de teama conflictelor, sau de teama de a fi judecați de aceștia, este limpede că nu există
sinceritate și că la nivel incoștient alegem să mințim și chiar să ne lasăm mințiți sau manipulați de cei din jur.
Empatie Când suntem capabili să empatizăm, comunicarea, toleranța și iertarea sunt mai ușor de aplicat. În acest context, empatia înseamnă
conectare la nivel emoțional cu membrii familiei, înseamnă că suntem interesați de existența lor și, nu în ultimul rând, că îi cunoaștem sub
diverse forme.
Iertare Dacă în familie nu învățăm iertarea și, mai apoi, dacă nu o folosim, atunci mediul devine toxic din punct de vedere emoțional, pentru că
după ce nu-i iertăm pe cei din jur învățăm să nu ne iertăm nici noi pe noi. Când iertarea nu există, atunci își face loc anxietatea, depresia,
frustrarea, ceea ce face să scadă calitatea relațiilor.
Autenticitate Atunci când suntem naturali și nu suntem în căutarea perfecțiunii în ceea ce ne privește și nici la cei din jurul nostru, avem șansa să legăm
relații puternice cu familia. Autenticitatea poate însemna o 166 perfecțiune personalizată, mergând pe principiul „e frumos ce îmi place
mie”, nu pe principiul ce dă bine în societate. Să fii „cool” în viața de zi cu zi, nu doar pe rețele de socializare.
Generozitate Este greu să acceptăm că atunci când oferim, de fapt, primim. Poate că sună ciudat, dar în realitate până nu învățăm să oferim, nici nu o să
primim prea mult. Indiferent că vorbim de atenție, iubire, sprijin, înțelegere, bani sau orice altceva, trebuie să le oferim cu generozitate mai
înainte de a le primi de la cei din jur.
Comunicare Pe cât de banal sună, comunicarea joacă un rol foarte important. Cele mai multe cupluri ajung să se destrame când intervine lipsa de
comunicare. Comunicarea dispare atunci când apare monotonia, când avem senzația că le știm pe toate despre cei din jurul nostru. Iar
atunci când nu știm să rezolvăm conflictele care apar, se lasă tăcerea grea.
 Pentru copii, o familie este practic întreaga lume.
 Familia și valorile din primii ani ai vieții lor sunt principala sursă de cunoaștere
nu numai despre lumea fizică, ci și despre lumea sentimentelor.
 Tot ceea ce un copil învață în familia sa devine baza viziunii sale asupra lumii.
 Familiile fericite sunt sursa unei generații sănătoase pentru societate.
 Familia este cel mai sacru, cel mai important lucru pe care îl are o persoană în
viața sa.
 Înțelegere reciprocă, încredere unul în celălalt, grijă de cei dragi, bucurii comune
mari și mici - acesta este fundamentul pe care se sprijină orice familie.
Cultura referinduse la întregul mod de viață al unui grup, al unei comunități, popor sau
societate incluzând tradiții, obiceiuri, legi scrise sau nescrise, sisteme de valori.
Ea se află în permanentă schimbare prin dezvoltarea tehnologiei care oferă acum
servicii digitale prin intermediul cărora lumea întreagă are acces la informații, muzică,
știri, filme și se poate intra mai ușor în contact cu alte culturi.

O etnie sau un grup etnic este alcătuit din oameni uniți prin cultură, religie, origine
națională distinctă, toate contribuind la sentimentul identității comune, al atitudinilor,
credințelor și valorilor comune.

Tiparele culturale și etnice exercită influență asupra familiei, a resurselor economice

ale acesteia, asupra comportamentului pe care îl au membrii săi unul cu altul, asupra
alegerii alimentelor și a tipului de alimentație, asupra învățării și a rezultatelor școlare,
asupra ocupațiilor, asupra modului de gândire și percepere a lumii înconjurătoare.
Oamenii sunt diferiți prin înălțime, greutate, sex, sănătate și nivel energetic, prin
temperament și reacții emoționale, caracter și personalitate. Pe scurt ereditate,
mediu, maturizare.
Amprenta interacțiunilor cu figurile parentale sau cu persoanele care îngrijesc copilul, în timpul primelor luni
sau în primii ani de viață, este modul după care se vor forma reacțiile sau relațiile emoționale ulterioare.
Mergând mai departe pe firul dezvoltării, adolescența este o perioadă a revoltei fiind calificată „vârstă a
furtunilor și a
stresului”. În această etapă apar frământări emoționale, respingerea valorilor adulților, comportamente deviante,
conflicte în familie. Adolescenții petrec mai mult timp cu cei de-o seamă cu ei și mai puțin în cadrul familiei.
Totuși valorile
Tensiunea fundamentale
poate ale majorității
duce la conflicte adolescenților
în familie, rămân apropiate
iar stilul parental de cele ale
poate influența părinților.
forma și rezultatul acestora.
Supravegherea eficace depinde de deschiderea adolescenților privind viața lor cotidiană, iar aceasta depinde de
atmosfera pe care o creează părinții.
Relațiile cu părinții și cu cei de aceeași vârstă pot influența calitatea relațiilor de dragoste. Căsnicia sau relația de
dragoste a părinților pot servi drept model pentru copilul lor adolescent.
în familiile cu părinți alcoolici există trei reguli clare: să nu vorbești; să nu ai încredere; să nu simți.
Un alt factor perturbator în mediul familial este pierderea unui părinte, a unui frate sau a unei surori
Situația unui părinte rămas singur ca urmare a decesului celuilalt părinte sau a divorțului pot provoca perturbări
în familie. Mamele singure, spre exemplu tind să se suprasolicite fără ajutorul altor persoane, iar tensiunile
interioare se pot transforma în simptome.
Comunicarea ineficientă conduce la conflicte, insulte, pierderea încrederii reciproce, la refuzul de a se mai
asculta
unii pe alții și la contraziceri permanente.
 Prin intermediul educației pot fi schimbate atitudini și norme sociale care încurajează tolerarea și
acoperirea violenței.
Capacitatea de a gândi pozitiv, de a fi încrezător și flexibil în comunicare contribuie la prevenirea
conflictelor și la rezolvarea lor nonviolentă în diverse contexte de viață.
Comunicarea este un schimb de informații, fapte, idei și înțelesuri. Comunicarea interpersonală definește
interacțiunile dintre membrii unei familii, ai unui cuplu, grup și reprezintă o abilitate de bază în transmiterea
mesajelor.

Validarea comunicării ajută oamenii să se simtă acceptați, de valoare și recunoscuți, înțeleși. Invalidarea dă
naștere sentimentelor negative privind identitatea și relaționarea, apare lipsa încrederii în sine, ceea ce neagă
prezența, importanța și unicitatea altor caractere.
Terapia sistemică este focusată deci pe sprijinirea familiei „să descopere, să întrerupă și eventual, să schimbe
regulile „jocurilor” lor, adică ale dinamicii relaționale pe care se bazează disfuncția familiei”
Pe parcursul multor secole valorile s-a dezvoltat prin principiile
morale care întăresc unitatea, încrederea și dragostea tuturor
membrilor gospodăriei, pe calea încercărilor, succeselor,
greșelilor.