Psihopatologia relaţiilor de cuplu Cursul 6

CONFLICTUL CONJUGAL

În cele mai multe situaţii, cuplurile au dificultăţi în a accepta problemele cu care se confruntă.
Pe de altă parte, partenerii nu mai alcătuiesc o unitate, ci trăiesc fiecare vieţi separate. În general,
conflictul prezent în cuplurile cu probleme duce la o stare de nefericire, care ajunge să fie imputată de
către unul dintre parteneri celuilalt. Deşi fiecare dintre parteneri este absolut funcţional, dând dovadă de
inteligenţă, eficacitate, fineţe în afara cuplului, conflictul din cadrul cuplului pare să îi facă să-şi piardă
aceste calităţi, care sunt înlocuite de ostilitate şi percepţii eronate. Acest lucru se întâmplă datorită
faptului că familia devine un câmp puternic încărcat afectiv, semnificaţiile conflictului, ale comunicării
şi ale relaţionării cu celălalt nemaifiind raportate la sine, considerate ca percepţii subiective, ci fiind
considerate obiective.
La baza celor mai multe dintre nefericirile şi bolile cuplului stau cauze interioare (care privesc
doar cei doi parteneri ai cuplului) şi cauze exterioare (care se referă circumstanţe obiective reperabile).

Conflictele din cauze interioare cuplului

a) Lipsa iubirii conjugale. Această carenţă este cea mai importantă dintre cauzele care duc la
conflictualitate în cuplu, datorită faptului că cei doi parteneri nu prezintă o comunitate la nivelul
obiectivelor şi intereselor.
b) Diferenţa prea mare de nivel intelectual, de cultură, de tradiţii, de opinii, de medii de origine.
În această situaţie, cadrele de referinţă sunt cu greu compatibile, perturbând orice comunicare.
Devine dificil pentru parteneri (mai ales când este vorba despre conflicte de opinii politice, de
credinţe religioase, de sisteme de valori) să nu încerce să se convingă reciproc de adevărul
propriilor credinţe. Adesea se ajunge, pe această construcţie, la cerinţe exagerate ale unui
partener faţă de celălalt, care trezesc adesea defense puternice.
c) Incompatibilitatea de caractere, de personalităţio, de sisteme de aşteptări.
d) Dezacordul sexual. Cauzele acestui dezacord sunt numeroase, unele ţinând de complexe
personale (refuzul feminităţii, al maternităţii, teama de sex, frigiditate - la femeie, refuz al
virilităţii, impotenţă sexuală – la bărbat), altele ţinând de probleme având origine alta decât cea
sexuală (insecuritatea afectivă a relaţiei, inferioritate, angoasă), altele fiind legate mai direct de
practici sexuale conjugale care ignoră diferenţa de trăire a sexualităţii la bărbat şi la femeie,
diferenţele de apetit sexual şi de ritm, stângăcii în actul sexual, teama de sarcină la femeie etc.,
care se completează cu o comunicare foarte deficitară.
Psihopatologia relaţiilor de cuplu Cursul 6

e) Conflicte de rol. Vorbim aici despre dezacorduri asupra rolurilor conjugale, dar şi de
dezacorduri asupra rolurilor parentale.
f) Pasiunea exclusivă a unuia dintre parteneri. Unul dintre parteneri, prins într-un sentiment sau
o nevoie exclusivistă. Formează un aşa-zis „cuplu” cu obiectul pasiunii sale (persoană, obiect,
animal de companie etc.), cuplu anormal, din care partenerul se simte exclus. Forma cea mai
banală este legătura extraconjugală, existând şi variante mai originale: pasiunea pentru un
animal, pentru o profesie, pentru sport, pentru politică, cercetare ştiinţifică, bani etc.
g) Reproşul permanent, rostit sau perceput doar din comunicarea nonverbală.

Conflictele din cauze exterioare cuplului

a) Căsătoriile precoce şi căsătoriile forţate. Căsătoriile prea timpurii (de obicei în adolescenţă),
căsătoriile realizate la presiune socială sau morală, la o sarcină nedorită, sau căsătoriile văzute
ca modalitate de a fugi de ceva sau cineva, căsătoriile din milă, de compensare, bravadă etc.,
sunt – aşa cum arată majoritatea statisticilor – surse sigure de dificultăţi conjugale.
b) Boala mentală a unuia dintre parteneri. Vorbim aici despre situaţii în care boala mentală
exista înainte de căsătorie, fiind reactivată pe fondul stresului indus de preluarea noilor roluri
conjugale sau de boală dobândită în interiorul cuplului.
c) Probleme de loc, de mediu, de relaţii exterioare. Existenţa cuplului se desfăşoară într-un
spaţiu care este perceput ca neplăcut sau neacceptabil, într-un mediu care sufocă şi repugnă,
într-un orizont de relaţii sociale care este perceput ca deprimant.
d) Dificultăţi socioprofesionale ale unuia. Ca o regulă verificată aproape întotdeauna într-un
cuplu, tensiunile de nesatisfacere şi de eşec produse de către situaţia generală tind să se descarce
în agresivitate împotriva fiinţelor celor mai apropiate, cele cu care persoana se înţelege cel mai
bine. Acestea devin „ţapii ispăşitori” ai tuturor formelor de agresivitate imposibil de exprimat în
altă parte: conflicte profesionale, decepţii exterioare etc.
e) Conflicte de interese. Vorbim aici despre conflicte apărute pe fondul preocupărilor pentru
bunuri materiale şi bani, dar şi în condiţii de sărăcie sau în situaţii în care interesele sunt
divergente şi bunurile partenerilor sunt separate.
f) Prezenţa unor terţe persoane. Intruziunea unei terţe persoane în existenţa cotidiană a cuplului
poate deveni sursă de conflicte, datorită mai ales ruperii intimităţii. Acest lucru devine şi mai
grav, atunci când această persoană devine aliatul unuia dintre parteneri în lupta sa împotriva
celuilalt.