Conflictul

Cuprins

• Ce este conflictul?
• Definiții
• Tipuri de conflict
• Surse de conflict
• Modele de conflict
 Ce este conflictul?

• Conflictele apar între oameni, între diferite grupuri, întreprinderi sau

organizaţii, între indivizi şi instituţii statale, între diferite state si naţiuni.

I. Termenul conflict provine din verbul latin confligo, conflingere care

înseamnă ciocnire, polemică, luptă.

II. Termenul derivă tot din latină, dar de la cuvântul „conflictus” înseamnă "a
ţine împreună cu forţa”.
 Definiții: Conflict

•Mic dicționar enciclopedic

român: „neînţelegere, ciocnire de
interese, dezacord, antagonism,
ceartă, discuţie violentă”.
•Dicţionarul american: ,,Un
dezacord sau o coliziune acută
între interese, idei etc., care se
referă mai degrabă la proces
decât la rezultat”
 Definiții: Conflict
• Dicţionarul surprinde mai multe faţete ale conflictului:
1. bătaie sau luptă, război;
2. dezacord sau opoziţie acută de idei, interese etc., ceartă zgomotoasă;
3. tulburare emoţională produsă de o ceartă puternică, de impulsuri
contrarii sau de incapacitatea de a împăca impulsurile cu principiile
realiste sau morale;
4. rareori, se mai foloseşte şi
cu trimitere la coliziunea unor corpuri
în mişcare.
 CONFLICTUL

• Conflictul este un efect al relaţiilor interumane, caracterizat

printr-o stare de încordare psihică şi manifestat prin atitudini care
reflectă diverse tipuri de contradicţii.

• Conflictul este o relaţie în care fiecare parte percepe scopurile,

valorile, interesele şi conduita celeilalte persoane ca opuse celor
ale sale. Aproape toate conflictele trec printr-o perioadă de creştere
şi descreştere a intensităţii lor.
 Caracterul conflictului
•curs distructiv. Majoritatea dintre noi avem o percepţie
negativă asupra conflictului, vedem doar partea lui distructivă,
lezarea psihică, spirituală şi chiar fizică, a persoanelor
implicate în conflict

•unul constructiv. Conflictul poate fi o forţă care ne împinge pe

calea dezvoltării personale, poate creşte motivaţia pentru
schimbare, creşte coeziunea grupului după soluţionarea
comună a conflictelor. Conflictele pot fi şi o forţă motrice
esenţială pentru evoluţia socială.
 Sursele conflictului
Majoritatea conflictelor au ca sursă divergenţele şi incompatibilităţile dintre
persoane precum şi nesatisfacerea unor nevoi şi trebuinţe de bază precum
afilierea, puterea, libertatea.
Divergenţe la nivelul nevoilor
Fundamentale (care satisfac
acele nevoi care sunt necesare
pentru supraviețuire: )
Divergenţe la nivelul intereselor

- Preocupări
- Dorințe diferite
 Sursele conflictului
Divergenţe la nivelul valorilor (religie diferită, educație diferită, tipuri de
familii diferite etc.)

Divergenţe la nivelul percepţiei asupra problemei (de exemplu perceperea

diferită a culorilor)
 Sursele conflictului
Lipsă de comunicare sau comunicare ineficientă

Divergenţe de putere, statut sau rivalitate

 Sursele conflictului

Nesiguranţă

Rezistenţă la schimbare

Neclaritate în ceea ce priveşte rolurile

Căutarea identităţii de sine

 Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este
asociat cu un arbore
• Solul - mediul social în care izbucneşte conflictul (familia,
colectivul, şcoala).

• Rădăcina - cauzele multiple ale conflictului.

• Tulpina - părţile implicate în conflict.
• Scorbura - problema clară definită a conflictului.
• Florile - emoţiile proprii pozitive şi negative a celor implicaţi în
conflict.

• Frunzele - acţiunile concrete a celor implicaţi în conflict.

 Tipologia conflictelor

•Dacă în conflict sunt antrenaţi reprezentanţi din acelaşi

nivel organizaţional, atunci conflictul este considerat ca
desfaşurându-se pe orizontală

•dacă în conflict participă reprezentanţi ai câtorva niveluri

- atunci se consideră desfăşurat pe verticală.
 Tipologia conflictelor în dependență de natura
factorilor stresori:
Consflicte familiale, care includ:
❖ conflictele copilului cu autoritatea părinţilor. Din acest conflict poate
rezulta fie frustrarea, ca urmare a excesului de autoritate exercitat de
părinţi, fie depresia datorată dezinteresului părinţilor faţă de copii;
❖ conflictele copilului cu ceilalţi fraţi, datorate: concurenței afective,
intereselor divergente etc.;
❖ conflicte conjugale, rezultate din: exercitarea autorităţii unuia din soţi
problemele materiale, educaţia şi îngrijirea copiilor, dezacordul privind
preferinţele etc.:
❖ conflicte paraconjugale cu socri, părinţi, rude apropiate;
❖ pierderi sau prejudicii, concretizate în boli ale membrilor familiei,
decese, divorţuri etc.
 Tipologia conflictelor în dependență de natura
factorilor stresori:
• Conflicte profesionale, datorate: activităţii profesionale excesive; lipsei de
relaxare; somnului insuficient; factorilor perturbatori (sonori, termici);
raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii, colegii; răspuns la abilităţi
profesionale şi obşteşti care depăşesc posibilităţile; veleităţi peste potenţial;
insuccese; termene nerespectate;
• Conflicte sociale: probleme materiale şi/sau privind locuinţa; criza de timp;
poluarea sonoră; accidente (în special de automobil); şomajul; terorismul
(poate produce stres psihic social); unele programe TV (filme horror,
apocaliptice).
• Conflicte din sfera vieţii personale: complce de inferioritate; dificultăţi de
integrare socio-familială; insatisfacţia legată de unele trebuinţe biologice;
melancolie, tristeţe, datorită subscolicitărilor sau monotoniei din viaţa
personală.
 Din punct de vedere al duratei şi evoluţiei lor

• Conflictele Spontane apar brusc – din cauze diferite întîmplătoare - sunt de

scurtă durată şi se manifestă la nivel interpersonal.

• Conflicte Acute au cauze evidente sau cunoscute, o evoluţie scurtă, dar cu

manifestări intense, posibilităţile de a le soluţiona sunt mai numeroase decît în
cazul altor tipuri de conflicte.

• Cronice au cauze ascunse, greu de identificat sau de depistat, care ţin la

latura critică a personalităţii (ambiţii, dorinţe de putere, ranchiună) sunt
mocnite, cu evoluţie lentă şi de lungă durată, se manifestă frecvent la nivelul
interpersonal, dar pot sa apară şi între grupuri şi comportamente.
 După durată şi tensiune se evidenţiază
•Conflicte Puternice, dar trecătoare apar, în baza
particularităţilor individuale psihologice ale personalităţii,
se caracterizează prin agresivitate şi ostilitatea părţilor.

•Acute şi îndelungate apar în în cazul prezenţei

contradicţiilor profunde.

•Slab exprimate cu decurgerea lentă apar în cazurile cînd

contradicţiile sunt nesimnificative sau cînd una din părţi
este pasivă.

•Slab exprimate şi trecătoare au crize superficiale şi poartă

caracter epizodic.
 Etapele conflictului
• Debutul
• Confruntarea
• Creșterea
• Polarizarea
• Lărgirea
• Antrenarea
• Descreșterea
• Rezolvarea