Pictura in antichitate

Introducere

Antichitatea reprezinta acea perioada a istoriei cuprinsa intre anul 3000 i.Hr. (scrierea cuneiforma), si anul 476
i.Hr., odata cu caderea Imperiului Roman de Apus.
Este o perioada definitorie pentru dezvoltarea tuturor artelor timpurii, cultura, religiile si marile civilizatii.
Antichitate se imparte in 3 mari etape:
• Perioada veche, cea mai lunga si care a dus la dezvoltarea marilor civilizatii.
• Perioada clasica, 776 i.Hr si se termina in jurul anului 100 i.Hr (odata cu aparitia crestinismului) - atunci a avut
loc si prima Olimpiada in Grecia Antica, timpul dezvoltarii filozofiei tot in Grecia Antica.
• Perioada tarzie, cand au avut loc atacurile barbare asupra Imperiului Roman, coincide cu adoptarea
crestinismului de catre Imperatori si diviziunea Imperiului in doua, rezultand Imperiul de Est si Imperiul de Vest. Fiind
inceputul Evului Mediu si aparitia Europei crestine.
Principalele arte care s-au dezvoltat in antichitate sunt:
• Arta Egipteana
• Arta Mesopotamiana
• Arta Persana
• Arta Greaca
• Arta Romana
• Arta Chinezeasca

Arta Egipteana
- artă „regală ” menită să glorifice faptele conducătorilor, tinde spre monumentalitate.
- se intinde din preistorie pana in anul 31 i.Hr., anul cuceririi Egiptului de catre Imperiul Roman.
- se dezvolta pe valea Nilului si cuprinde pictura, sculptura si arhitectura Egiptului Antic.

Pictura
- caracter decorativ: tehnica frescei (pictura pe perete, pictura murala), iar scenele sunt reprezentate in frize (un sistem ce
presupune desfasurarea continua a unei compozitii – ansamblu de personaje, obiecte care desfasoara o actiune - pe o
banda orizontala).
- temele sunt variate: scene din viata cotidiana, religia manifestata prin reprezentarea zeilor, natura, evenimente
importante, dansuri, actiuni zilnice.
- culorile joacă de asemenea un rol important, fiecare nuanță simbolizând ceva anume; elemente simbolice sau
magice și diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe langă culorile primare, complementarele, contrastele
de închis-deschis și griurile colorate.

Spre exemplu:

Roşul - culoare negativă, a zeului Seth, zeul deşertului și al morţii, al răului şi al dezordinii.
Verdele - culoarea vieţii vegetale, a bucuriei şi a tinereţii; era închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii şi al
nemuririi.
Negrul - culoarea pământului fertil al Nilului.
Albastrul - culoarea cerului şi a zeului acestuia, Amon.
Galbenul – simbol al aurului, simbol al nemuririi zeilor, având caracter sacru, fiind destinat numai
reprezentărilor zeilor şi faraonilor.
Albul - simbol al purităţii şi bucuriei.
-rol: de a decora interiorul templelor, al palatelor si al mormintelor.
 Pictura in Egiptul Antic

Tehnica frescei care pune in evidenta friza - un sistem ce presupune desfasurarea continua a unei
compozitii – ansamblu de personaje, obiecte care desfasoara o actiune - pe o banda orizontala.

Egiptenii căutau expresia autentică a vieţii în forme stabile, rigide. Se observă o diferență între
simplitatea și schematismul reprezentărilor umane și corectitudinea, mulțimea detaliilor în redarea animalelor.

Personajele picturilor
Egiptene sunt
reprezentate, in general,
cu picioarele si capul din
lateral, avand trunchiul si ochiul frontal. Unul dintre picioare este intodeauna indreptat inainte, reprezentand
pasul catre viata vesnica. Detaliu din mormantul lui Tutankhamon (un faraon din dinastia a 18-a,
conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. - 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 ani)