Subiect ABORDAREA COGNITIVISTA A CREATIVITATII

Definiţie Creativitatea se referă la o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită

organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate. (Popescu-Neveanu, P,
1987, p 52)
Creativitatea reprezintă capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme şi de a elabora
soluţii originale.
Creativitatea reprezintă un proces prin care se realizează un produs.

Descriere, Teresa Amabile stabileste o structura a creativităţii ce include elementele:

caracteristici 1. Abilităţile importante pentru un anumit domeniu, gradul de specializare în domeniul
respective (abilităţi tehnice, aptitudini speciale din diverse domenii).
2. Abilităţile creative cu 3 subcomponente:
a. un set cognitiv şi perceptiv extins, cu stocarea informaţiilor pe categorii largi; şi cu
reactualizare cât mai precisă a informaţiilor.
b. schemele euristice, fără reguli stricte în rezolvarea problemelor;
c. stilul de muncă dominat de perseverenţă, efort pe termen lung.
3. Motivaţia intrinsecă pentru sarcină, ca formă a motivaţiei ce permite realizarea unei
activităţi pentru că provoacă bucurie, satisfacţie.
Abilităţile creative sunt influenţate şi de anumite trăsături de personalitate, cum ar fi:
independenţa, autodisciplina, toleranţa faţă de ambiguitate şi frustrare, asumarea riscurilor,
relativ dezinteres faţă de dezaprobarea socială.

Howard Gardner conturează un cadru teoretic de analiză a creativităţii pe mai multe

niveluri: nivelul subpersonal, personal, intrapersonal şi multipersonal.
Nivelul subpersonal vizează substratul biologic (procese neurofiziologice) al creativităţii.
Neurobiologia studiază dimensiunea genetică a persoanelor înzestrate cu abilităţi
neobişnuite din punct de vedere creativ, aspecte ale dezvoltării sistemului nervos procese
metabolice care apar în diferenţierea la nivel individual.
Nivelul personal grupează factorii individuali (cognitivi, de personalitate şi de motivaţie) ai
personalităţii creatoare, interacţiunea dintre aceştia fiind esenţială.
Nivelul intrapersonal vizează domeniul în care o persoană lucrează şi creează. Sunt
necesare anumite analize, precum cea istorico-biografică pentru a releva stadiul domeniului
respectiv înainte de contribuţia individului studiat sau cea din perspectiva cognitivă care
urmăreşte evoluţia modelelor mentale de gândire ale persoanei creatoare.
Nivelul multipersonal se referă la contexul social în care trăieşte un individ creativ,
urmărind modul în care cercul personal şi profesional îi influenţează atât viaţă cât şi
activitatea.

Exemple Personalităţi creatoare cu realizări remarcabile precum Freud, au fost subiecte incitante
pentru Gardner.
Sigmund Freud prezenta atât o inteligenţă lingvistică nemaintalnita, având o memorie
verbală uluitoare, cât şi una socială. Reuşea să ţină prelegeri fără a se uita pe notiţe şi fără
să se pregătească în prealabil. Învaţa limbile străine şi scria cu mare uşurinţă. În ceea ce
priveşte personalitatea, Freud era înzestrat cu o curiozitate imensă, şi o dorinţă puternică de
afirmare şi perseverenţă. Faptul că era considerat favoritul familiei îi dădea încredere în
sine, iar factori precum familia, şcoala, practica efectuată în clinică, conferinţele, au
contribuit la evolutia sa. Lansarea psihanalizei l-a propulsat în centrul atenţiei, devenind
creatorul unui nou domeniu de cercetare.

Comentariu Cele două modele structurale ilustrate, prezintă particularităţi evidente. Modelul Teresei
Critic Amabile pune accentul pe resurse individuale (abilităţi, motivaţie intrinsecă) în timp ce
Howard Gardner extinde nivelurile cadrului sau teoretic, de la substratul biologic al idividului,
spre mediul social în care acesta îşi desfăşoară activităţile creatoare.
Ambele perspective cognitiviste subliniază contribuţia factorilor individuali
(cognitivi, de personalitate, de motivaţie) în procesul de creaţie, care diferenţiază
personalitatea normală de cea înalt creativă.
Din punct de vedere al organizării, modelul propus de Gardner este mai cuprinzător,
surprinzând mai multe aspecte ce definesc personalitatea creativă, în comparaţie cu celălalt
model.

Autorul fişei Sursa bibliografică (autor, anul apariţiei, titlul, oraşul, editura, pagina/ paginile)
Neagu Dafina- Popescu, G., (2007), Psihologia creativităţii, Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România De
Elena Mâine, Bucureşti, p 19-23.
Grupa - 15342 Roco, M.,(2004), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Bucureşti, Editura Polirom, p 17-
24.
Popescu-Neveanu, P.,(1978), Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Editura Albatros, p 52.