Definirea creativităţii şi necesitatea

promovării creativităţii managerului

Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări
radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă
sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi tehnologie, în religie şi aproape în
orice aspect al vieţii noastre.
A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de
curaj care este legat în mare măsură de creativitate.
Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G. W. Allport pentru
a desemna o formaţiune de personalitate.
Prin creativitate, Allport încerca să desemneze o modalitate integrativă
a personalităţii umane, ce nu se reduce doar la o serie de însuşiri şi funcţii
parţiale, având facultatea de a înţelege, reproduce şi rezolva numeroasele
probleme impuse de viaţă, profesiune, mediu etc., ci să exprime ansamblul
de calităţi, care duce la generarea noului, la originalitate.
În prezent există sute de modalităţi prin care este definită creativitatea.
Psihologii susţin în general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original
şi adecvat realităţii.
A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera,
a produce, a fi primul care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a
compune repede, a zămisli, a făuri.
Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate,
este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovator etc.
Noutatea este şi ea evaluată gradual, după cote de originalitate. Cota
de originalitate corespunde distanţei dintre produsul nou şi ceea ce preCapitolul
VII Creativitatea managerului
Capitolul 7. Creativitatea managerului 129
există ca fapt cunoscut şi uzual în domeniul respectiv. În literatura noastră
se apreciază originalitatea culminativă a poeticii lui Eminescu şi după el, a
poeziei lui Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu.
După unii autori, „creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a
produce ceva nou şi de valoare”, iar după alţii ea constituie un proces prin
care realizează un produs.
După P. Popescu-Neveanu, „creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre
nou, a anumită organizare a proceselor psihice în
sistem de personalitate”.
Termenul de creativitate este foarte general şi a fost introdus în vocabularul psihologiei, pentru a
depăşi înţelesurile termenului de talent.
Între conceptele de creativitate şi de talent nota comună este cea de
originalitate.
Talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Creativitatea există
şi la nivel mediu şi la nivel inferior, şi chiar la nivel redus.
Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii dintre ei sunt talentaţi. S-a apreciat
talentul ca fiind hotărât de dotaţia ereditară. Conceptul
nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu
şi a educaţiei în formarea creativă a fiecăruia. Totodată, se consideră că
oricare din activităţi sau profesiuni poate fi desfăşurată la un nivel înalt
de creativitate.
Talentul a fost conceput ca o dezvoltare superioară a aptitudinilor generale şi speciale şi ca o
fericită îmbinare a lor.
Creativitatea însă, precum vom vedea, include structuri mai complexe
de personalitate, depăşind aptitudinile.
În psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepţiuni:
a) de comportament şi activitate psihică creativă;
b) de structură a personalităţii sau stil creativ;
c) creativitate de grup, în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc generarea de noi idei, deci
duc la efecte creative.
Creativitatea este definită ca activitate, în care sunt combinate toate
funcţiile psihice ale persoanei (intelectuale, afective şi volitive), conştiente
şi inconştiente, native şi dobândite, implicate în producerea ideilor originale şi valoroase;
130 Psihologie managerială
Prin creativitate înţelegem aptitudinea (capacitatea) persoanei de a
genera idei noi, originale şi valoroase;
Creativitatea este un proces din care rezultă un lucru nou, acceptat ca
util, bun de ceva sau satisfăcător, de către un grup semnificativ de oameni
într-o perioadă oarecare de timp (Stein M.);
Creativitatea semnifică un proces prin care se socializează într-o sinergie de factori (biologici,
psihologici, sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat o idee sau un
produs nou, original, validat
social (Munteanu Anca);
Creativitatea este procesul modelării unor idei sau ipoteze al testării
acestor idei şi al comunicării rezultatelor obţinute (Torrance Paul);
Creativitatea este o dispoziţie de a face sau a recunoaşte inovaţii
valoroa se. (H. D. Lassell);
Creativitatea este o capacitate complexă, care face posibilă crearea de
produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social.
Creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de calităţi:
ƒ productivitatea se referă la numărul mare de idei, soluţii, lucrări de
specialitate;
ƒ utilitatea priveşte în special rezultatele acţiunii, care trebuie să fie
folositoare, să contribuie la bunul mers al activităţii;
ƒ eficienţa – are în vedere caracterul economic al performanţei, se
referă la randamentul acţiunii, la performanţele care se pot obţine
prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare;
ƒ valoarea – produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte însemnătate din punct de vedere
teoretic sau practic, să fie recunoscută şi
respectată în plan social;
ƒ ingeniozitatea – presupune eleganţă şi deosebită eficacitate a metodelor de rezolvare;
ƒ originalitatea – se apreciază prin raritatea ideilor, soluţiilor sau produselor. De obicei sunt
considerate originale rezultatele creativităţii
care apar o singură dată într-o colectivitate, deci sunt unice.
Cerinţele referitoare la competenţele profesionale şi experienţa managerului sunt obiectul unor
lucrări din aria economiei, pregătirii cadrelor sau
din domeniul mana gementului resurselor umane. În atenţia noastră am
avut ca obiectiv competenţele psiho sociale ale top-managerului sau ale
Capitolul 7. Creativitatea managerului 131
managerului cu performanţă ridicată în activitate. Literatura de specialitate
cuprinde la această categorie de cerinţe, numite şi calităţi psihosociale,
următoarele competenţe: sociabilitate, comportament adecvat în relaţii,
capaci tate empatică şi diplomaţie, spirit de echipă, spirit de colaborare.
În ultimii ani, specialiştii în resurse umane (Ziglar Z.,1998; Bennis W.
& Nanus B., 1999) au atras atenţia asupra competenţei în comunicare, a
competenţei în relaţiile publice şi a competenţei în rezolvarea conflictelor.
S-a constatat de asemenea că în unele lucrări, creativitatea este inclusă
ca cerinţă psihologică după inteligenţă, lucrări de ultimă oră reliefând
rolul major al creativităţii în comportamentul managerial (Feier, V. V., 1992;
Androniceanu Arme nia,1998; Tabachiu A., Moraru I., 1997).
Lucrările şi tratatele de psihologie managerială au delimitat un profil
general al top- managerului, care deţine calităţi cum ar fi: experienţă, competenţe profesionale,
abilităţi psihosociale, nivel stabil al sănătăţii psihice
şi fizice, abilităţi de lucru în echipă şi de colaborare etc.
Luând în considerare rezultatele investigaţiilor practice coroborate cu
datele din literatura de specialitate, noi am cuprins în sfera repertoriului
de competenţe psihosociale ale neomanagerului, ce stă la baza profilului
managerului creator/inventator, urmă toarele competenţe:
ƒ competenţa în comunicare;
ƒ sociabilitatea;
ƒ competenţa în relaţionare în general şi în relaţiile publice;
ƒ capacitatea empatică;
ƒ abilităţi şi atitudini prosociale;
ƒ asertivitate;
ƒ abilităţi în abordarea, controlul şi rezolvarea conflictelor;
ƒ abilităţi în self-management în general şi abilitatea în creşterea nivelului stimei de sine şi
utilizarea ei în comportamentul de auto prezentare, în relaţiile cu alţii;
ƒ abilităţi creative (fluenţă, flexibilitate, originalitate, sensibilitate la
probleme) în asumarea rolurilor, îndeplinirea funcţiilor manageriale
şi conducerea echipei.
În condiţiile economiei de piaţă, managerul eficient este în general cel
care îşi asumă un anumit grad de risc, prezintă aptitudinea de redefinire
a problemelor, prezintă o mare putere de concentrare, o inteligenţă socială şi o motivaţie
intrinsecă puternică. O trăsătură specifică persoanelor
132 Psihologie managerială
creatoare este şi perseverenţa care le determină să abordeze problemele
complexe cu un grad ridicat de dificultate.
Activitatea managerială şi procesul decizional în mod special sunt activităţi creative printr-o
mare încărcătură informaţională, implicând depistarea, formularea şi rezolvarea problemelor. În
procesul adoptării deciziilor,
noutatea poate surveni în modul de ela borare, dar şi de selecţie a variantelor optime de decizie.
Creşterea concurenţei şi competitivităţii între organizaţii a determinat
astfel inten sificarea dimensiunii inovaţionale a managementului. În acest
context se urmăreşte „înnoirea permanentă a conţinutului şi formelor de
manifestare a proceselor şi relaţiilor manageriale, cât şi a activităţilor” (O.
Nicolescu, 1997).
Dintre principalele forme pe care le prezintă managementul inovaţional, reţinem:
ƒ creşterea ritmului de modificare a sistemelor, metodelor şi tehnicilor
implementate de conducerile întreprinderilor;
ƒ dezvoltarea la managerii de nivel superior şi mediu a unor comportamente cu un pronunţat
caracter inovaţional, caracterizate prin spirit
creator, receptivitate la nou;
ƒ utilizarea pe scară largă a unui număr mare de metode şi tehnici
de stimulare şi amplificare a creativităţii: brainstormingul, tehnica
Delphi, sinectica, analiza morfologică, Philipps 6-6 etc.;
ƒ caracterul previzional sau participativ al managementului reprezintă
concretizări ale managementului inovaţional.
Obiectul inovaţiei în management îl reprezintă activitatea oamenilor
şi implică soluţionarea unor probleme de natură diferită – economice,
umane, tehnice – fapt ce îi conferă un pronunţat caracter multidisciplinar.
Ca urmare a dependenţei de un număr mare de variabile de natură diferită, aflate în permanentă
schimbare, inovaţia în management cunoaşte un
ritm alert de uzură morală ce poate fi preîntâmpinat doar printr-un proces
continuu de perfecţionare a manage mentului.
Accentuarea laturii creative a managementului implică elaborarea unor
modalităţi la nivel macroeconomic (sprijin financiar pentru promovarea
transferului de tehnologie) şi la nivelul organizaţiilor destinate creării unor
Capitolul 7. Creativitatea managerului 133
condiţii optime de lucru pentru per soanele complexe, acordarea unui grad
mare de libertate în gândire, exprimare şi acţiune etc.:
– crearea unui mediu organizaţional optim;
– elaborarea unor strategii flexibile, dinamice;
– utilizarea pe scară largă a delegării;
– introducerea unui sistem de recompense pentru personalul creativ.
Evident că nu se poate concepe un tip universal de manager, cu spirit
creativ, apt de a stimula competitivitatea firmei. Există totuşi încercări de
elaborare a unor asemenea caracteristici; una dintre acestea, abordată de
dr. Ross I. Money de la Universitatea statu lui Ohio, o redăm aşa cum este
ea prezentată de V. Feier:
1. Managerul cu spirit creator este dispus să renunţe la un beneficiu
imediat pentru a realiza obiective importante;
2. Este hotărât să-şi finalizeze munca chiar şi în condiţii nefavorabile;
3. Dispune de o mare energie pe care o canalizează spre eforturi productive;
4. Este perseverent;
5. Are capacitatea de a-şi examina ideile cu obiectivitate;
6. Are multă iniţiativă;
7. Îl irită structurile obişnuite şi refuză să fie constrâns de mentalitate
şi de mediu;
8. Are multe pasiuni, este îndemânatic şi interesat de multe lucruri;
9. Ştie să dispună de resurse nefolosite;
10. Are spirit autoritar mai dezvoltat decât alţii;
11. Nu îi este teamă să pună întrebări care îi pun în evidenţă lipsa unor
cunoştinţe;
12. Este convins că, după eşecuri repetate, poate rezolva o problemă;
13. Are puterea de a se confrunta cu noi probleme, de a descoperi
lucruri noi şi de a face lucruri originale;
14. Nu are nici teamă, nici resentiment faţă de autoritate şi nu este sever;
15. Este deschis şi cinstit cu oamenii şi le respectă drepturile;
16. Acceptă să studieze problemele şi din alte puncte de vedere decât
ale lui;
17. Ştie cum să inspire însufleţire, curaj colaboratorilor;
18. Este mai curând sub influenţa stimulenţilor interni decât a dispoziţiilor externe şi are multă
ambiţie;
134 Psihologie managerială
19. Cele mai mari satisfacţii le obţine din activitatea creatoare;
20. Consideră că fantezia şi visarea nu constituie pierdere de timp;
21. Doreşte să se perfecţioneze;
22. Vrea să îmbine utilul cu frumosul;
23. Pentru a soluţiona problemele îşi foloseşte intuiţia;
24. Este dornic să asculte orice sugestie, dar o trece prin propria judecată;
25. Întotdeauna are mai multe probleme decât timpul disponibil pentru rezolvarea lor.
7.2. Perspective de abordare a creativităţii
Conceptul de creativitate apare abordat din cinci perspective: ca potenţial, ca proces, ca produs,
ca preajmă, ca psihoterapie, deci putem vorbi
de cei 5P ai creativităţii.
Potenţialul creativ
Atunci când vorbim de potenţialul creativ, evidenţiem în primul rând
calităţile creativităţii, care au fost descrise mai sus: utilitate, productivitate,
eficienţă, valoare, ingeniozitate, originalitate.
Procesul creativ
S-a constatat că stadiile (etapele) procesului creator sunt următoarele:
– stadiul pregătitor;
– stadiul incubaţiei;
– stadiul iluminării;
– stadiul verificării.
Aceste stadii vor fi descrise ulterior.
Produsul creativ
Orice proces creativ se finalizează cu un produs care, pentru a fi considerat creator, trebuie să
posede următoarele calităţi: noutate, originalitate,
utilitate.
Preajma (mediul)
Creativitatea este abordată şi din perspectiva cerinţelor şi solicitărilor
din mediul intern şi extern. Pe de o parte trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ –
„Suntem născuţi pentru a învinge prin creativitate” – (pre-
Capitolul 7. Creativitatea managerului 135
siuni interne), cât şi presiunile şi problemele exterioare, ce vin din mediul
de viaţă al individului şi cer rezolvare creatoare; totodată, calităţile şi condiţiile nivelului în care
omul îşi desfăşoară activităţi pot facilita sau inhiba
manifestarea creativităţii.
Psihoterapia prin creativitate
În ultimii ani, studiile asupra creativităţii individuale şi de grup au relevat valenţele curative ale
metodelor de creativitate, activitatea într-un
grup creator având ca efect reducerea barierelor interne ale creativităţii.
Se utilizează şedinţe cu ceilalţi.
Structura creativităţii
Orice subiect dispune de un potenţial creativ, pentru că orice subiect
posedă o experienţă pe care o prelucrează mereu şi variabil, utilizând operaţii, tehnici şi scheme
mintale.
În genere, se ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări şi
recombinări ale datelor cognitive de care subiectul dispune.
Gândirea logică aduce o anumită contribuţie la creaţie. Mari savanţi,
cum a fost Einştein, socotesc că şi mai importantă este imaginaţia, care
posedă un grad mai mare de libertate, nu este încătuşată de reguli şi
norme fixe.
Demersurile creatoare pot fi spontane sau intenţionate şi voluntare. În
ambele cazuri, ele trebuie să fie susţinute energetic de trebuinţe şi motive,
de înclinaţii, interese şi aspiraţii.
În psihologia românească structura creativităţii este explicată prin intermediul modelului
bifactorial al creativităţii. Cele 2 categorii de factori sunt:
a) Vectorii – termen ce reuneşte toate stările şi dispozitivele energetice
care susţin subiectul în acţiune şi anume: trebuinţele, motivele, scopurile, înclinaţiile, aspiraţiile,
convingerile, atitudinile caracteriale.
b) Operaţiile generative – cuprind sistemele de operaţii, aptitudinile generale sau speciale de
nivel supramediu.
Vectorii sunt cei care declanşează, selectiv, ciclurile operatorii şi le direcţionează într-un anumit
sens.
Deci creativitatea nu este altceva decât interacţiunea optimă între vectorii creativi şi operaţiile
generative.
136 Psihologie managerială
La nivelul personalităţii se constituie blocuri între vectorii atitudinali şi
acele sisteme de operaţii pe care le-am numit aptitudini. Aceste structuri
fac parte dintr-un stil de acţiune, cunoaştere şi realizare a subiectului, care
au sau nu efecte creative.
Considerată ca o structură de personalitate, creativitatea este, în esenţă,
interacţiunea optimă dintre atitudinile predominant creative şi aptitudinale generale şi speciale de
nivel supramediu şi superior.
Nu este suficient, deci, să dispui de aptitudini, dacă acestea nu sunt
orientate, strategic, prin motivaţie şi atitudini, către descoperirea şi generarea noului cu valoare
de originalitate.
Printre atitudinile creative importante, menţionăm:
1. încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică către realizarea de
sine;
2. interesele cognitive şi devotamentul pentru profesiunea aleasă, care
se include esenţial în sensul şi scopul vieţii;
3. cutezanţă în adoptarea de noi scopuri neobişnuite;
4. perseverenţa în căutarea de soluţii şi în realizarea proiectului
schiţat.
5. simţul valorii şi atitudini valorizatoare;
6. grupul atitudinilor direct creative, constând în simţământul noului,
dragostea şi receptivitatea pentru tot ce este nou şi respectul faţă de
originalitate.
Niveluri şi faze (stadii) ale creativităţii
Fiind o proprietate general – umană, creativitatea se prezintă în diverse
forme şi se situează la diverse niveluri ierarhice.
Savantul american C. W. Taylor, distinge 5 niveluri ale creativităţii:
– creativitatea expresivă;
– creativitatea productivă;
– creativitatea inventivă;
– creativitatea inovatoare;
– creativitatea emergentă.
a) Creativitatea expresivă se manifestă liber şi spontan în desenele sau
construcţiile copiilor preşcolari. La acest nivel nu se pune problema
Capitolul 7. Creativitatea managerului 137
de utilizare sau originalitate. Acest tip de creativitate reprezintă
treapta de bază şi este un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile
creatoare ce se vor manifesta ulterior.
b) Creativitatea productivă este crearea de obiecte, specific muncilor
obişnuite. O ţesătoare de covoare produce obiecte a căror formă
se realizează conform unei tradiţii, unei tehnici consacrate, aportul
personal fiind redus. Este planul la nivelul căruia ajunge orice om
muncitor.
c) Creativitatea inventivă presupune generarea de noi metode şi îndeplinirea artificială a unor noi
funcţiuni. E vorba de inventatori, acele
persoane care reuşesc să aducă ameliorări parţiale unei unelte, unui
aparat, unei teorii controversate. În invenţie se introduc forme şi
relaţii obiective care sunt noi în raport cu dispozitivele tehnice preexistente. Într-o ţară mare,
cum este Japonia, se înregistrează anual
peste 100.000 de brevete de invenţii, ceea ce asigură un progres
vizibil al producţiei.
d) Creativitatea inovatoare implică modificările semnificative al principiilor care stau la baza
unui domeniu. Acest tip de creativitate îl
găsim la oamenii caracterizaţi ca fiind „talente”. Ei realizează opere a
căror originalitate este remarcată pe plan naţional.
e) Creativitatea emergentă este caracteristica geniului, a omului care
aduce schimbări radicale revoluţionare într-un anumit domeniu,
şi a cărui personalitate se impune de-a lungul mai multor generaţii. Astfel a fost principiul
evoluţionist al lui Darwin, relativitatea
lui Einshtein etc. Este nivelul suprem şi cel mai elaborat al creativităţii.
Creativitatea este considerată o expresie a personalităţii, care presupune activităţi îndelungate şi
eforturi deosebite.
Psihologul englez G. Wallas stabileşte patru stadii ale procesului de
creaţie:
1. Stadiul pregătitor este o fază iniţială şi obligatorie. Orice act de creaţie presupune o preparaţie
conştientă, adeseori intensivă şi de lungă
durată. În perioada de preparare se delimitează scopul sau problema.
În vederea rezolvării problemei, viitorul creator citeşte, discută, în-
138 Psihologie managerială
treabă, adună informaţii, face observaţii, schiţează o ipoteză sau un
proiect general.
În această etapă se produce o mobilizare a subiectului şi intervin
schiţări de planuri, experimente mintale. Un rol important îl are capacitatea de mobilizare a
subiectului pentru antrenarea şi menţinerea
în procesul creator.
Problema devine obsedantă, apar stări de tensiune, încordare, apare
anxietatea specifică, frustrări.
2. Stadiul incubaţiei poate dura foarte mult, ani de zile! Este mai puţin
vizibil în exterior. Incubaţia este răstimpul încercărilor când nu se
găseşte soluţia. Procesul de creaţie continuă să se desfăşoare în inconştient.
3. Iluminarea (intuiţia) este momentul fericit când apare soluţia, momentul intuiţiei acesteia, al
vizualizării obiectului creat.
Este faza în care se consideră că procesul de creaţie ajunge la punctul culminant. Ideea creării
apare brusc. Se întâmplă ca gânditorul
creator să descopere ceva diferit de ceea ce a căutat.
4. Stadiul verificării (sau elaborării finale) este cea mai importantă.
Soluţia identificată este verificată în practică şi apoi implementată.
Este stadiul final în care materialul brut, furnizat de inspiraţie este
finisat, creatorul verifică dacă iluminaţia a fost corectă, apreciază şi
eventual revizuieşte ideea sau soluţia găsită.
Newton şi Darwin au elaborat şi verificat ani de zile teorii a căror inspiraţie a fost poate
rezultatul unor momente scurte.
Factorii care stimulează şi inhibează creativitatea
Creativitatea are un caracter cu informaţie complexă, în care interacţionează două categorii:
1. categoria socială;
2. categoria specială.
I. Prima categorie face parte din factorii stimulativi ai creativităţii şi se
împart în:
a) interni – individ;
b) externi – colectivi;
Capitolul 7. Creativitatea managerului 139
c) sociali – societatea.
a) Interni
1. Intelectuali (imaginaţia, gândirea fluentă, divergentă; capaci
140 Psihologie managerială
– Incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
– Neutralizarea tuturor simţurilor în observaţie;
– Stilurile cognitive extreme: empiric şi teoretizant.
b) Factorii cognitivi-informaţionali
– Insuficienţa informaţiei;
– Necunoaşterea tehnologiei creaţiei; tehnicilor de descriere a inovaţiilor;
– Blocajele creativităţii.
c) Factorii vizând caracteristicile gândirii
– Fixitatea metodei, stereotipul dinamic;
– Imposibilitatea abordării divergente a rezolvării problemelor tehnice;
– Autoimpunerea ideaţiei;
– Autoimpunerea unor restricţii, neprevăzute în condiţiile problemei;
– Conformismul intelectual.
d) Factorii „de personalitate”
– Supramotivarea versus submotivarea (la sarcină sau profesională).
e) Factorii temperamental-caracteriali
– Slaba încredere în sine şi descurajarea;
– Conformismul comportamental;
– Încrederea prea mare în competenţa altor persoane;
– Gama restrânsă de interese şi preocupări;
– Lipsa voinţei şi obişnuinţei de a duce lucrurile până la capăt.
f) Factorii afectivi (emoţionali)
– Timiditatea;
– Conflicte, frustrări;
– Teama de ridicol;
– Teama de dezaprobare socială;
– Teama de şefi, de colegi, de subalterni;
– Incapacitatea asumării riscului intelectual.
Bariere şi obstacole ale creativităţii
Un manager creativ cunoaşte că în manifestarea sa, creativitatea poate
fi obstruc ţionată de bariere, obstacole de natură internă (ţin de subiect)
Capitolul 7. Creativitatea managerului 141
sau de natură externă (ţin de mediu, anturaj, chiar de manager). Ca urmare,
managerul trebuie să cunoască ce factori şi fenomene obstrucţionează
manifestarea creativităţii angajaţilor săi.
Cercetătorii români ai domeniului (Mihaela Roco, Ana Stoica, Vitalie
Belous) au adus contribuţii de valoare la realizarea unor clasificări ale blocajelor creativităţii în
general (Ana Stoica) şi ale creativităţii tehnice (M.
Roco, V. Belous).
V. Belous, de pe dubla poziţie de inventator, creator de şcoală de inventică, insistă în
numeroasele sale lucrări ce prezintă ştiinţa şi arta creaţiei
în tehnică sau delimitează bazele performanţei umane, asupra obstacolelor
de ordin psihologic, gnoseologic, educaţional şi tehnico-organizatorice care
obstrucţionează procesul de creaţie spontană sau stimulată. El consideră
obstacolele de ordin psihologic (între care enumeră: lipsa flexibilităţii, fluenţa
scăzută, rigiditatea funcţională, frica de critică, frica de ridicol, timiditatea,
descurajarea şi autodescurajarea) ca fiind cele mai importante obstacole
în calea creativităţii şi performanţei umane.
Din analiza vastei literaturi cu privire la obstacolele şi barierele ce pot
apărea în calea manifestării creativităţii se desprind câteva idei:
ƒ Un blocaj, o barieră este un fenomen, o însuşire sau orice condiţionare, internă sau externă,
care obstrucţionează manifestarea potenţialului creativ. Un blocaj, „o barieră psihologică poate fi
orice fenomen care interferează sau împiedică abilităţile cuiva în rezolvarea
creatoare a problemelor”.
ƒ Orice însuşire a proceselor psihice cognitive, afective, motivaţionale
şi conative, ca şi anumite trăsături temperamentale sau caracteriale,
pot deveni zăvoare sau obstacole ale creativităţii în anumite condiţii.
Ca urmare, lista blocajelor poate fi foarte mare şi este necesară identificarea lor sau a condiţiilor
în care fenomenele pot deveni blocaje.
ƒ Blocajele pot fi recunoscute, înţelese şi depăşite prin antrenament,
susţin specialiştii, teoreticieni sau practicieni.
ƒ Tot atât de importantă ca şi clasificarea blocajelor este şi problema
identificării lor de către subiect. În această direcţie, efortul lui L. Jones,
care a elaborat un inventar al barierelor psihologice ce apar în procesul rezolvării creatoare de
probleme, reprezintă o contribuţie de
valoare. Pe baza inventarului, el delimitează patru tipuri de bariere
142 Psihologie managerială
ale rezolvării creatoare de probleme: bariere strategice, bariere de
valori, bariere ale ima ginii de sine şi bariere perceptuale.
Autorul nu se opreşte la identificarea şi descrierea obstacolelor, ci
propune strategii diferenţiate de depăşire a acestora prin antrenament.
Astfel, pentru reducerea barierelor strategice (gradul în care un individ
utilizează efectiv un stil preferat de abordare a problemelor), el propune
brainstormingul, asocierile forţate, căutarea combinaţiilor diferite, pentru
reducerea barierelor de valori (gradul în care atitudinile, valorile personale
şi credinţele, prin flexibilitate redusă, se constituie ca blocaje ale creativităţii) propune: jocul de
rol, simularea, sociograma, ascultarea activă; pentru
barierele perceptuale (gradul în care indivizii percep lucrurile într-un mod
rigid, acuitatea senzorială şi de percepere a mediului) se propune: sinectica, sociodrama,
vizualizarea, iar pentru reducerea barierelor imaginii de
sine (modul în care indivizii se autoevaluează şi îşi utilizează resursele
disponibile) se propune: solilocviul, privirea în oglindă, gândirea pozitivă,
sociograma, vizualizarea etc.
Din concepţia cu privire la barierele creativităţii a lui Lee Jones şi a strategiilor prin care ele pot
fi depăşite am conturat ideea că printr-o înlănţuire
a metodelor de creativitate într-un antrenament de grup s-ar putea obţine
reducerea unor blocaje sau depăşirea lor, rezultatele validând şi propunerile
autorului.
Activitatea într-un grup creativ conduce implicit la reducerea blocajelor de natură psihologică
internă, cât şi la formarea abilităţii de a preveni
apariţia lor (M. Caluschi, 2001).
Stilul de comunicare, de apreciere, de evaluare, de antrenare în relaţii,
de rezolvare a conflictelor, stilul de conducere promovat de manager pot
induce obstacole şi bariere în calea manifestării creativităţii angajaţilor,
după cum pot facilita formarea prin creativitate a acestora şi angajarea
într-o activitate eficientă în cadrul firmei.
Blocaje ale creativităţii
Sidney Shore a descris trei tipuri de blocaje ale creativităţii:
ƒ Emoţionale;
ƒ Culturale;
ƒ Perceptive.
Capitolul 7. Creativitatea managerului 143
1. Blocaje de tip emoţional
– Teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea extravagant;
– Teama de a risca să fii un „pionier”, de a fi în minoritate;
– Oprirea prematură la prima idee, soluţie care apare sau teama ori
neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
– Dificultatea de a schimba modelul de gândire;
– Dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;
– Lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a desfăşura
procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la
soluţionare.
2. Blocaje de ordin cultural
– Dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
– „Conformism” la idei vechi, ca şi la cele noi;
– Tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau nimic”;
– Prea mare încredere în statistici şi experienţa trecută;
– Punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea
deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient
de idei;
– Slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;
– Sentimentul că tendinţa de a se îndoi sistematic este un inconvenient
social;
– Prea mare încredere în logică a ceea ce se numeşte raţiune.
3. Blocaje de ordin perceptiv
– Incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
– Dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul
de a sesiza, de a releva;
– Dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi manipulate, dirijate;
– Dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;
– Prezentarea prematură a pseudo-soluţiilor la problemă care nu au
fost încă definite;
– Incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu
mediul;
– Dificultatea de a percepe relaţiile neobişnuite între idei şi obiecte;
144 Psihologie managerială
– Incapacitatea de a defini lucrurile;
– Îngustarea excesivă a punctului de vedere;
– Credinţa negativă: „Nu sunt creativ”.
Este foarte important să înveţi să detectezi natura acestor blocaje pentru a introduce spiritul
inovator în grupuri şi organizaţii.
Bariere ale creativităţii
Există patru grupe de bariere ale creativităţii:
Bariere legate de contextul socio-cultural
– Conflictul de valori;
– Condiţionarea;
– Prejudecăţile;
– Diferenţele culturale;
– Non-integrarea frustrărilor.
Bariere datorate temerilor endemice
(specifice unei regiuni sau perioade)
– Frica de confruntare;
– Agresivitatea;
– Competiţia;
– Rezistenţa la schimbare;
– Lipsa încrederii în sine.
Bariere legate de atitudinile individualiste
– Comportamentele egocentrice;
– Necunoaşterea de sine;
– Sentimentul de incompetenţă;
– Subiectivitatea şi nerealismul;
– Pasivitatea excesivă.
Bariere referitoare la relaţia individ-grup
– Lipsa comunicării;
– Marginalizarea;
– Lipsa autenticităţii;
– Izolarea;
– Dependenţa.
Capitolul 7. Creativitatea managerului 145
Lista frazelor inhibitorii pentru creativitate
Nu avem timp.
Avem prea multe lucruri de făcut în prezent.
S-a mai încercat şi nu se poate.
Deşi e o idee bună, sunt sigur că nu se poate realiza.
Să mai aşteptăm şi vom vedea.
Nu cunoaştem părerea şefilor în această problemă.
Scrie pe hârtie ce ai de spus şi vom discuta altă dată.
Nu s-a mai pomenit aşa ceva la noi în instituţie.
Să formăm o comisie care să analizeze ideea.
E clar că nu o să ne sprijine nimeni.
Este absurd.
Conducerea nu va accepta.
Nu vom fi luaţi în serios.
Să reflectăm bine şi vom vedea.
Nu are nicio legătură cu ceea ce avem de făcut.
Este contrar obiceiurilor de aici.
Nu de idei ducem noi lipsă.
Şansele de reuşită sunt foarte mici.
Nu am mai făcut aşa ceva niciodată.
Nu este cel mai important lucru pentru momentul actual.
Nu putem realiza asta fără să ne conformăm regulamentelor.
Vom avea multă bătaie de cap de pomană.
Este un lux să ne gândim la aşa ceva tocmai acum.
Este deja târziu să ne mai gândim la asta.
Să facă mai întâi alţii şi dacă o să iasă bine ne apucăm şi noi.
Te gândeşti practic la lucruri irealizabile.
Nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva.
Înainte de a propune o soluţie gândeşte-te foarte temeinic la şansele
ei de aplicare.
Este cu totul utopic ceea ce se propune.
Te asigur că nu va ieşi nimic.
Scrie pe undeva de această idee.
Te-ai gândit la ce te aşteaptă atunci când faci o propunere?
De ce să schimbăm lucrurile tocmai acum când treaba merge bine?
146 Psihologie managerială
Lista expresiilor ucigaşe
N-am mai făcut...
Nu merge...
Nu avem timp...
Nu avem mână de lucru...
Nu este prevăzut în buget...
Am mai încercat asta... .
Nu suntem pregătiţi pentru...
În teorie văd eu că se poate, dar ia să văd în practică...
Prea academic...
Prea demodat...
O să discutăm despre asta altădată...
Nu aţi înţeles despre ce este vorba...
Întreprinderea noastră este prea mică pentru aceasta...
Avem prea multe proiecte în momentul de faţă...
Mai întâi să prospectăm piaţa...
Dacă de 20 de ani merge aşa înseamnă că e bună...
Ce spirit himeric s-a gândit la asta?
Tot ce pot să spun este că nu se poate...
Să ne gândim bine şi să lăsăm timpul să hotărască...
Vor crede că suntem extravaganţi...
Nu „ţine” la mine...
Beneficiarii nu vor accepta...
Niciodată n-ai să convingi direcţia să accepte asta...
N-o luaţi prea repede...
De ce este nevoie de ceva nou în momentul de faţă?
Vânzările noastre sunt încă în creştere...
Vom trăi şi vom vedea...
Iată-ne ajunşi de unde am plecat...
S-o vedem pe hârtie...
Nu văd cum arată raportul...
Nu o putem realiza conform regulamentelor...
Baliverne...
Nu face parte din plan...
Niciodată noi n-am mai pus problema în felul acesta...
Asta e în lucrările de specialitate...
Cere multă bătaie de cap...