C10: Motivaţia – condiţie fundamentală a

învăţării eficiente
Teoria obiectivelor de realizare
 Teoria obiectivelor de realizare

Obiectivele de realizare şi orientarea obiectivelor =

reprezentări cognitive a ceea ce individul încearcă
sau doreşte să realizeze;
Informații despre:
- abordarea, angajarea și răspunsul la activitatea
academică → sarcini alese, abordarea lor, reacții la
rezultate, ce se învață;
În domeniul academic:
(1) abordarea triarhică – abordarea învăţării (mastery
approach) – abordarea performanţei (performance
approach) şi evitarea performanţei/eșecului
(performance avoidance);
(2) abordarea 2 x 2 introduce şi evitarea învăţării
(mastery avoidance) – „abordarea învăţării – evitarea
învăţării”, respectiv „abordarea performanţei – evitarea
performanţei”
Obiectivele de învățare → creșterea competenței;

Obiectivele de performanță → demonstrarea

competenței;

Abordare – accent pe SĂ REUȘESC

Evitare – accent pe SĂ NU EȘUEZ

Obiective de învățare: „abordarea învăţării – evitarea
învăţării”

- obiective de sarcină/atingere a măiestriei/de învățare

– urmăresc îmbunătăţirea competenţelor sau formarea
altora noi; performanţa în comparaţie cu ceilalţi este
irelevantă → să reușesc…;

- obiectivele de „evitare a sarcinii” – accent pe efortul

persoanei de a evita să arate că n-a înţeles, că n-a
învăţat sau că nu face faţă sarcinii respective → să nu
eșuez…;
Obiectivele de performanță: „abordarea performanţei
– evitarea performanţei”

- obiectivele de performanţă/obiective orientate spre

ego – vizează abilitatea şi simţul propriei valori; se
caută obţinerea unor judecăţi favorabile din partea
celorlalţi, legate de competenţele sale → să reușesc…;
- evitarea performanţei – marea temere a persoanei este
aceea de a nu părea incompetentă (sau evitarea
judecaţilor nefavorabile) → să nu eșuez…;
Este preferabilă fixarea unor obiective de învăţare în
locul celor de performanţă, care ar putea avea ca
rezultat scăderea motivaţiei intrinseci, neajutorarea
învăţată sau auto-handicaparea.
https://www.ted.com/talks/sal_khan_let_s
_teach_for_mastery_not_test_scores
Obiective de performanţă – atribuire legată în special de
abilităţi şi nu de efortul depus – instalarea
sentimentului de neajutorare învăţată, persoana
„înţelegând” că oricât de mult ar munci nu va reuşi,
pentru că-i lipsesc abilităţile necesare, asupra cărora
controlul său este limitat.

Persoana ajunge să creadă că nu are nici un control

asupra situației, chiar și atunci când are!!!
Comportament de auto-handicapare = când un
anumit eveniment sau situaţie ar putea fi o
ameninţare pentru stima de sine – se oferă o scuză
plauzibilă pentru eşec și nu se asumă
responsabilitatea acestuia;
- se urmăreşte diminuarea rolului abilităţilor în
rezultatul situaţiei de eşec şi accentuarea lui în
situaţiile de succes;
Strategiile de auto-handicapare:

a. comportamentale – impedimente reale create de

individ pentru a limita performanţa;

b. „pretinse” – o „anticipare” (justificare) a slabei

performanţe prin scuze invocate înainte de a vedea
rezultatele unei activităţi;
De citit pentru examen:

1. Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor

educaționale (ed.II). Timișoara: Editura Universității de
Vest, pp.202-207.
2. Paloș, R. (2016). Predare pentru înțelegere și învățare.
București: Editura Didactică și Pedagogică, pp. 136-146.