Plantele psihedelice-veriga lipsa din teoria evolutionista

-“Hrana zeilor” de Terence McKenna-

Arminda Arsoi
Anul 1, ASMC

“Hrana zeilor” ofera cititorului o schimbare radicala de perspectiva asupra plantelor psihedelice,
drogurilor, aparitiei constiintei si a evolutiei umane. Autorul ne invita sa facem o analiza a lipsei
de perfectiune in propria existenta si ne invita sa ne intoarcem privirile spre apusul istoriei, cand,
spune el, am pierdut ceva pretios, ceva ce antecesorii nostri stiau sa foloseasca pentru a evolua si
trai in echilibru cu ei insisi si cu natura.

Astazi, drogurile folosite si acceptate de societetea noastra sunt, ca de exemplu cafeaua, tigarile
sau zaharul au efecte nocive asupra noastra, iar cele cu efecte puternice si benefice pentru
evolutia noastra, cele pe care antecesorii nostri stiau sa le foloseasca in beneficiul lor, sunt astazi
fie blamate si interzise, fie folosite in exces. Aceste droguri ale culturii noastre, subliniază el,
sunt cele care îmbunătăţesc acea funcţie creierului nostru care ne modeleaza personalitatea
facand-o adecvata pentru culturile ierarhice si dominate de bărbaţi. Pe cand celelalte droguri,
neacceptate – ca de exemplu ciupercile sau Peyote –duc la formarea gandirii potrivita pentru
culturile egalitare.

Insa, afirmaţia cea mai interesanta pe care McKenna o face este in legatura cu conştiinţa umană
care, spune el, a apărut în forma sa actuală, ca rezultat direct al interacţiunii dintre primatele
superioare cu plante psihoactive (ciuperci în primul rand), care a amplificat şi a crescut
complexitatea creierul nostru, oferind acestor primate noi un avantaj evolutiv. Consumul acestor
plante sau a unei anumite plante pare a fi veriga lipsa din teoria evolutionista.

Mai mult decat atat, el argumenteaza ca modul in care oamenii folosesc plantele, mancarea si
drogurile(sau medicamentele) modeleaza valorile indivizilor si duc la schimbarea intregilor

1
societati. S-a constat ca atunci cand mancam anumite mancaruri suntem mai fericiti, cand
mancam altele mai adormiti sau mai alerti. Suntem joviali, neastamparati sau deprimati in functie
de ceea ce am mancat. Societatea ne incurajeaza tacit in utilizarea anumitor alimente si substante
care produc comportamente acceptabile pentru organizarea sociala de astazi.

Inhibarea sau expresia sexualitatii, fertilitatea sau potenta, gradul de acuitate vizuala,
sensibilitatea la sunet, viteza raspunsului motor, rata maturizarii sau durata de viata sunt doar
cateva dintre caracteristicile animalelor care pot fi influentate de anumite plante.

McKenna vrea sa demonstreze ca exista anumite familii de componente chimice active care se
gasesc in unele plante si care au jucat un rol decisiv in emergenta “umanului”, a constiintei, a
capacitatii noastre de auto-reflexie. El analizeaza principalele componente chimice din diferite
droguri si efectele acestora, concluzionand ca exista mai multe plante care ar fi putut sa produca
un astfel de efect, cum ar fi, de exemplu: Strofaria Cubensis, o ciuperca, sau Hoasca.

Un pas important in evolutia omenirii a fost utilizarea ciupercii psilocibina, consumata de

oameni fara a cunoaste efectele psihoactive alea acesteia, reprezentand doar un tip de hrana.
Primul efect observabil a fost cresterea acuitatii vizuale(vederea periferica) care a dus la
imbunatatierea abilitatilor de vanatoare, si cresterea dorintei sexuale. Astfel, aceasta a dus la
dezvoltarea comunitatilor, acestia reproducandu-se mai mult si avand in acelasi timp, capacitatea
de a aduce mai multa hrana pentru comunitate. Un alt efect benefic al ciupercii respective este
imbunatatirea abilitatilor lingvistice. Mai mult decat atat, McKenna sustine ca ciupercile au stat
la baza dezvoltarii limbajului, a capacitatilor cognitive si a imaginatiei.

Capacitatea noastra cognitiva si lingvistica este legata de marimea si organizarea creierului

nostru. Structurile neuronale care privesc conceptualizarea, vizualizarea, atribuirea
semnificatiilor si asocierea sunt foarte dezvoltate in cazul speciei umane. Atunci cand vorbim cu
entuziasm, ne folosim si de capacitatea noastra imaginativa. Abilitatea de a asocia sunete, sau
micile zgomote produse de gura noastra cu imagini interne cu sens este o activitate sinestezica.
Cele mai recente zone ale creierului uman, neocortexul si zona Broca, sunt specializate pe
manipularea simbolurilor si procesarea limbajului.

Concluzia trasa in general din aceste descoperiri este ca aceste zone mai noi ale creierului au
facut posibila aparitia limbajului si, in consecinta, aparitia culturii. In ceea ce priveste emergenta

2
umanului si organizarea sociala, stim ca limbajul a evoluat datorita unor presiuni evolutive, insa
nu se stie care sunt acele presiuni.

Din moment ce stim ca plantele psihoactive erau folosite, inseamna ca mintea umana a fost
inundata de imagini ciudate si de frumuseti extraterestre, care nu faceau parte din simpla
perceptie a realitatii. Acestea au dus la o forma de constiinta extinsa care a facilitat aparitia
limbajului prin dezvoltarea imaginatiei si a mecanismelor cognitive necesare. Dar in acelasi
timp, canalele de evolutie ne-au obligat sa ne restrangem la realitatea perceputa doar prin simturi
pentru a ne putea adapta la cerintele realitatii imediate. Ca si creaturi cu un corp biologic suntem
susceptibili unor preocupari imediate pe care le putem ignora doar in situatii in care exista un
pericol iminent; cu alte cuvinte, avem nevoi si instince specifice animalelor. Ca si fiinte umane,
suntem constienti si de o alta lume, care este dincolo de nevoile corpului nostru, dar necesitatile
evolutive au plasat aceasta lume, departe de constiinta noastra obisnuita.

Autorul considera ca aceste componente chimice din plantele consumate au actionat ca agenti de
feminizare, care au temperat si civilizat valorile egocentrice ale indivizilor singuratici si orientati
spre vanatoare, orientandu-i spre cresterea si ingrijirea copiilor si supravietuirea grupului.
Expunearea repetata la aceste substante a dus la dizolvarea acelei parti din creier pe care noi o
numim ego. Aceasta reprezinta o transformare a ego-ului in sentimente nediferentiate care in
folosofia estica sunt denumite Tao. Aceasta dizolvare a identitatii individuale in Tao, este de
mai mult timp scopul filosofiei estice si este considerat ca fiind cheia sanatatii psihice si a
echilibrului atat pentru individ, cat si pentru grup.

"Hrana zeilor", este o carte bine documentata, o ancheta uimitoare a relatiei - o relaţie necesara,
sustine McKenna – dintre om si lumea plantelor, in special acele plante care au capacitatea de a
modifica constiinta. El identifica aceasta relatie prin zeci de culturi pe mai multe continente, de-a
lungul a peste zeci de mii de ani. Si sugereaza ca daca nu vom renunta la zidul nostru de negare a
acestei relatii, vom continua sa urmam calea cuceririlor, prin razboaie, distrugere, si in cele din
urma vom ajunge la propria noastra sinucidere culturala si planetara.

“Evident, nu putem continua sa ne gandim la consumul de droguri in acelasi mod cum faceam
pana acum. Ca o societate globala, trebuie sa gasim o noua imagine pentru cultura noastra, una
care unifica aspiratiile umanitatii cu nevoile planetei si individuale. Daca analizam

3
imperfectiunea existentiala care ne impinge sa formam relatii de dependenta cu medicamente si
plante putem vedea ca in zorii istoriei, am pierdut ceva preţios, in lipsa caruia ne-am inbolnavit
de narcisism. Doar o recuperare a relatiei noastre cu natura, creata prin utilizarea de plante
psihoactive chiar dinaintea istoriei, ne poate oferi speranta unui viitor mai uman si mai deschis.

Inainte de a ne angaja in mod irevocabil la himera unei culturi fara droguri achizitionata la pretul
debarasarii complete de idealurile unei societati planetare libere si democratice, trebuie sa ne
punem niste intrebari grele. De ce, ca specie, suntem atat de fascinati de stari modificate de
constiinta? Care a fost impactul lor asupra aspiratiilor noastre estetice si spirituale? Ce am
pierdut prin negarea legitimitatii fiecarui individ de a folosi diverse substante pentru a
experimenta personal transcendentalul si sacrul? Sper ca prin raspunsul la aceste intrebari vom
fi nevoiti sa ne confruntam cu consecintele negarii dimensiunii spirituale a naturii, si tratarii
naturii ca fiind nimic mai mult decat o "resursa" pentru care sa ne luptam si de care sa profitam.
Discutiile cu privire la aceste aspecte nu vor da nici un confort oamenilor obsedati de control,
fundamentalismului religios, si fascismului, indiferent de forma.

Întrebarea cum noi, ca societate si ca indivizi, relationam cu plante psihoactive in secolul al XX-
lea, ridica o intrebare mult mai mare: cum am fost modelati, in timp, de aliantele schimbatoare
pe care tot noi le-am format si rupt cu diversi membri ai lumii vegetale in timp ce ne-am croit
drumul prin labirintul istoriei?” (McKenna, M, 1999)

McKenna arata inspre gradina Eden, originea consumului de droguri, dupa cum spune el, si
adauga:

“Daca nu invatam din trecutul nostru, aceasta poveste s-ar putea incheia cu o planeta toxificata,
padurile sale o amintire, coeziunea ei biologica spulberata, iar mostenirea noastra o pustietate
sufocata de buruieni. (...) Daca ne putem recupera simtul pierdut al naturii ca un mister viu,
putem conta pe noile perspective, pe care aventura culturala ce urmeaza, ni le va pune in cale cu
siguranta. Avem oportunitatea de a intrece nihilismul istoric sumbru care caracterizeaza domnia
culturii noastre profund patriarhala si dominatoare. Suntem in masura sa recastigam aprecierea
arhaica a relatiei noastre aproape simbiotica cu plante psihoactive ca un izvor nesecat de
intelepciune si de coordonare care curge din lumea vegetala in lumea umana.

4
Misterul propriei noastre constiinte si a competentelor noastre de auto-reflectie, este cumva legat
de acest canal de comunicare cu aceasta minte nevazuta, care samanii insista ca ar fi duhul lumii
naturale. Pentru samani si culturile samanice, explorarea acestui mister a fost intotdeauna o
alternativa credibila vietii intr-o cultura materialista care ne limiteaza. Noi, democratiile
industriale, putem alege sa exploram aceste dimensiuni necunoscute acum, sau putem astepta ca
avansarea distrugerii planetei sa faca orice eventuala explorare irelevanta.” (McKenna, M.,
1999)

"Cultura noastra, auto-toxificata de resturile otravitoare ale tehnologiei si ideologiei egocentrice,

este mostenitorul nefericit al atitudinii dominatoare, care dicteaza ca orice modificare a
constiintei prin utilizarea de plante sau substante este cumva gresita, onanista, perversa si
antisociala (...) Suprimarea gnozei samanice, cu credinta si insistenta ei cu privire la dizolvarea
extatica a ego-ului, ne-a jefuit de sensul vietii si ne-a facut dusmani ai planetei, ai nostri, si ai
nepotilor nostri. Ucidem planeta pentru a pastra intacte ipotezele anapoda ale stilului cultural
ego-dominator.

Este timpul pentru o schimbare.” (McKenna, M., 1999)

5
Bibliografie:

• McKenna, T.; “Food of the Gods”, Cox & Wyman Ltd., Reading, Berkshire, Great
Britain, 1999