Sunteți pe pagina 1din 67

Simbolurile religioase sunt printre cele mai folosite, cunoscute

si vechi simboluri din lume. Simbolurile au ajutat intotdeauna la


regasirea sau identificarea numitor valori,convingeri, idei sau
marturisiri de credinta. Ele au avut drept prim scop adunarea la
un loc a celor ce impartaseau aceleasi convingeri religioase ori
culturale.

Studierea simbolurilor religioase este o ocupatie a celor care


studieaza Istoria Religiilor,a acelora care compara credintele
popoarelor si analizeaza radacinilefiecarei culturi religioase.
Dupa cum spuneam si mai sus, simbolurilereligioase sunt
printre cele mai vechi din lume, unele dintre
acesteaidentificandu-se ca avand o vechime de peste 100.000
de ani. O partedintre acestea sunt cele egiptene, descoperite in
mormintelefaraonilor, ele identificand credinta in zei, viata
vesnica, cheiavietii, etc. Unele dintre cele mai vechi simboluri
sunt cele intalnitein unele situri arheologice din Africa, acestea
datand inca dinperioada Epocii de Piatra, adica de acum mai
bine de 100.000 de ani.Aici se pastreaza pigmeti de culoarea
ocru (rosu inchis) care eraufolositi spre desenarea simbolurilor
vanatoresti.

Simbolurile si folosirea acestora in exprimarea plastica a marilor


religii
Utilizarea simbolurilor este un fenomenmondial. Arheologul
Steven Mithen, in urma multor studii asuprafenomenelor
religioase, concluzioneaza cum ca este comun tuturorreligiilor
faptul ca acestea sa implice si o exprimare plastica acredintelor
teoretice. Adica, intotdeauna credintele in fiintespirituale, in
viata de dupa moarte, cat si in alte puteri nevazute, aufost
plasticizate in imagini si simboluri fizice, acestea din urmaavand
drept scop indicarea celor dintai.
Datorita faptului ca, de obicei, tot ceea ce tine de lumea
spirituala difera de lumea materiala sisenzitiva, a fost
intotdeauna dificila intelegerea si exprimareaacelora in sistemul
nostru de cunoastere. Daca era usor sa simti ori saintelegi un
lucru suprafiresc, dificultatea aparea insa atunci can dincercai
sa transmiti altora acel lucru. Aceasta problema va fi insa
rezolvata in momentul in care lucrurile spirituale au fost
„intrupate"in semne vizibile, in simboluri materiale. Prin semne
si simboluri,cele negraite si nevazute puteau fi mai usor
exprimate, transmise siintelese.

Simboluri religioase in Baha’i


In religia bahai’lor intalnimurmatoarele simboluri, general
valabile: steaua cu cinci colturi,steaua cu noua colturi si inelul
cu simbol. Steaua cu cinci colturi simbolizeaza corpul uman si
pe trimisii lui Dumnezeu, in timp ce steauacu noua colturi si
inelul cu simbol aduc aminte de perfectiune.
Steaua cu cinci colturi,numita "haykal", adica "templu", este
simbolul oficial al religieiBaha’I, dupa cum mentioneaza
invatatorii acesteia. Steaua cu cinci colturi a fost folosita ca
insemn, in cele mai importante scrisori,atat de catre Bab, cat si
de catre Bahaulah.
Steaua cu noua colturi esteal doilea mare simbol al bahailor.
Potrivit sistemului de calcul numeric Abjad, cuvantul Baha are
un coeficient numeric de 9, motiv pentru care aceasta cifra este
des intalnita in scrierile, arhitecturasi credinta acestora. Cea
mai cunoscuta personificare a cifrei noua este steaua cu noua
colturi.
Simbolul de pe inele este opera lui Abdul-Baha, fiul si
succesorul lui Bahaulah. Acesta este celmai intalnit si folosit
simbol al bahailor, fiind folosit pe mai toate inelele acestora. El
este pus adesea si pe coliere, bratari, coperti decarte, tablouri,
etc. Acest simbol este alcatuit din doua stele cucinci colturi si
un "baha" stilizat. Linia de jos reprezinta umanitatea si lumea
creata, linia cea mai de sus este lumea lui Dumnezeu, iarlinia
de la jumatate reprezinta manifestarea lui Dumnezeu in lume si
revelatia. Linia verticala este Prima Vointa, care vine din
Dumnezeu sistrabate, prin revelatie, umanitatea. Cele doua
stele ii reprezinta pe Bahaulah si pe Bab.

Simboluri religioase in Budism


Simbolismul budist apare in jurulanului 2100 i.Hr, fiind legat mai
ales de simboluri aniconice, ocolindastfel reprezentarea directa
a lui Buddha. Simbolismul cu motive umanea aparut in perioada
secolului I, odata cu artele Mathura si artagreco-budista din
Gandhara. Acestea s-au combinat cu vechile simbolurireligioase
budiste.
Roata vietii, "roata dreptatii" sau "roata dharma"este roata ce
infatiseaza conceptul budist "dharma". Numita"dharmacakra",
aceasta arata calea spre iluminare, inca din primelezile ale
budismului. Aceasta seamana cu o roata de car de lupta, cu opt
sau mai multe spite. Este unul dintre cele mai vechi simboluri
din artaindiana. Cele opt spite ale rotii indica cele Opt Nobile
Adevaruri alereligiei budiste. Cercul simbolizeaza perfectiunea
dharmei.

Simboluri religioase in Hinduism


De-a lungul sutelor de ani, hinduismul si-a dezvoltat un intreg
sistem de simboluri religioase iconice.Formand iconografia
hindusa, aceste simboluri se trag din plasticizareaunor scripturi
ori a unor traditii specifice. Semnificatia exacta afiecarui simbol
difera insa de la loc la loc, de la timp la timp, de lainvatator la
invatator. De-a lungul timpului, unele dintre simboluri,precum
"svastika", au ajuns sa aiba o foarte mare varietate deintelesuri,
pe cand altele, precum "aum", au ramas tipice si unicer
eprezentante ale hinduismului. Iconografia hindusa este
caracterizata prin doua categorii de semne: murti, insemnand
semnele exterioare, si mudra, insemnand pozitia trupului si
gesturile specifice.

Aum sau "omkar" este osilaba mistica din religiile Indiei, fiind
intalnita atat in hinduism,cat si in sikhism, jainism si budism.
Acest simbol este mai mult oexclamatie de mirare, de venerare,
fiind scoasa in vremea rugaciunii.Astfel, la inceputul fiecarui
text hindus, la fiecare sfarsit de textdin Vede, cat si la rostirea
fiecarei rugaciuni, aceasta exclamatie nuva lipsi din gura
hindusului.
Svastika sau"swastika" este un fel de cruce, cu cele patru brate
indoite la 90 degrade, in sensul acelor de ceasornic. Acest semn
a fost descoperit caexistand inca din Perioada Neolitic. Acesta
va reaparea insa, cuputere, in cultura indiana moderna.
Datorita asocierii acestui semn cumiscarea nazista, el a ajuns
sa fie stigmatizat in lumea apuseana,lovind prin aceasta chiar in
radacinile sale. Astfel, semnul nu maieste folosit foarte puternic
in hinduism.

Simboluri religioase in Islamism


Simbolurile religioase intalnite inIslam nu sunt nici verbale, nici
textuale, ci doar vizuale. Acesteaevoca sentimentele religioase
prin semne. Unele detalii din simbolurilereligioase islamice sunt
general recunoscute, avand o vechime considerabila. Astfel,
culoarea verde este asociata cu Islamul inca de la inceput.
Semiluna si steaua este unul dintrecele mai renumite simboluri
din Islam. De fapt, simbolul ar fi doarsemiluna, steaua aparand
mai tarziu, in special pe steagurile maimultor tari din lumea
islamica (Turcia, Malaezia si Pakistan). Criticiisustin ca acest
simbol nu a fost folosit de Mahomed, drept pentru care el nu
are nici o baza traditionala in Islam. Oricum, semnul a ajuns sa
fie identificat cu Califatul.

Semiluna era simbolulImperiului Sasanid din Persia (Iran),


acesta aparand pe mai toatecoroanele regilor. Dupa cucerirea
araba a imperiului, in anul 651,acest semn a fost preluat, din ce
in ce mai mult, de catre califi simusulmani. Acest semn
caracteriza si Imperiul Otoman.
Culoarea verde are o semnificatie speciala in Islam. Aceasta
culoare este foarte folosita in decorareainterioara a moscheilor,
a mormintelor invatatorilor musulmani, cat sipe multe dintre
steagurile tarilor arabe. Se crede ca aceasta era culoarea
preferata a lui Mohamed, acesta purtand chiar un turban verde.

Simboluri religioase in Iudaism

Steaua lui David sauScutul lui David este unul dintre cele mai
cunoscute si intalnitesimboluri religioase iudaice. Numele
acestui semn vine de la Regele David, autorul cartii Psaltirea,
din Vechiul Testament. Se crede cafolosirea acestui semn a
inceput inca din Evul Mediu. Din punct devedere geometric,
acest semn este un fel de hexagrama. Odata cuinfiintarea
statului Israel, in anul 1948, Steaua lui David a fost pusape
steagul national. De asemenea, simbolul a fost asociat si
cuMiscarea Sionista.
Menorah este unsfestnic cu sapte brate, acesta fiind specific
Iudaismului pentru maibine de 3000 de ani, ramanand pana
astazi o emblema a statului Israel.Acest obiect era folosit in
Templul Sfant, in Ierusalim. Cupelebratelor acestuia erau
umplute cu ulei de masline, el arzand tottimpul. Se crede ca
acesta simbolizeaza Rugul Aprins, pe care Moise l-avazut pe
Muntele Horeb - Sinai. Tora marturiseste ca Dumnezeu insusii-a
descoperit lui Moise cum sa confectioneze acest sfestnic
special,numit menorah. Se mai crede ca cele sapte brate ale
sale sunt chipuriale celor sapte zile ale saptamanii. Din aceasta
se intelege ca Domnulisi doreste o legatura cu poporul Sau tot
timpul, iar nu numai in ziua odihnei.

Simboluri religioase in Taoism

In filosofia chineza, conceptul de yin si yang estefolosit spre a


descrie modul in care fortele opuse se intrepatrund insustinerea
lumii. Fiecare lupta cu cealalta, insa o si sustine prin existenta
sa. Acest concept, cum ca la baza lumii stau doua puteriegale
(dualism) se regaseste in multe dintre stiintele si filosofiile
chineze. Yin si yang inseamna intunericul si lumina, femeia
sibarbatul, josul si susul, binele si raul, etc. Yin, care inseamna
"locintunecos" sau "panta nordica", este reprezentat de partea
neagra asimbolului, pe cand yang, care inseamna "loc insorit"
sau "pantasudica", este reprezentat de partea alba a cercului.

Simboluri religioase in Zoroastrism

Faravahar este unuldintre cele mai cunoscute si intalnite


simboluri religioasezoroastriene. Zoroastrismul era religia de
stat in anticele ImperiiPersane. In Iran, succesorul de astazi al
dinastiilor persane,Zoroastrismul nu mai este oficial religia de
stat, insa simbolul numit"faravahar" a ramas inca, reprezentand
vechea si actuala Persie,intrupata in Iran.
Discul inaripat are o foarte lungaistorie in cultura si arta antica.
Din punct de vedere istoric, acestsemn este simbolizat de un
soare cu aripi. Acest semn apare inca din Epoca Bronzului, in
special pe sigiliile pastrate. In timpurileneo-asiriene, un bust
uman este adaugat acestui antic simbol. Acest"slujitor in roba"
este simbol al lui Ashur. De asemenea, el poatesimboliza si pe
"Ingerul pazitor" ori "Slava Dumnezeiasca".

in iconografia anticã, simbolul justitiei a fost reprezentat de


zeita Themis - o femeie severã, legatã la ochi, purtând într-o
mânã o balantã, iar în cealaltã o sabie.
Semnificatia acestor simboluri este: esarfa care acoperã ochii
zeitei si balanta sugereazã functia esentialã a judecãtorului,
aceea de a spune dreptul - jurisdictio - în conditii de
independentã si impartialitate. În examinarea cauzelor
judecãtorul trebuie sã cântãreascã drepturile si interesele
fiecãrei pãrti, fãrã sã tinã seama de consideratiuni strãine
procesului, oricare ar fi ele. Sabia semnificã executarea silitã.

Ciocãnelul

În sãlile de judecatã din România, acest simbol nu a fost


pãstrat, a rãmas doar o legendã.
Îsi gãseste originile în secolul al X-lea al mitologiei scandinave,
cu conexiuni pânã înaintea secolelor al VI-lea si al VII- lea.
Sãpãturile arheologice au demonstrat existenta unor mici
amulete din metal, reprezentând ciocanul magic al zeului Thor -
patronul justitiei, conducãtorul oamenilor si al lumii, zeu al
naturii, dar si al fulgerelor si al rãzboiului, el detine niste obiecte
magice: o centurã, care îi conferã puterea divinã cât timp o
poartã, niste mãnusi de fier indispensabile pentru a tine si a
folosi un ciocan magic numit Mjollnir ("mãcinãtorul").
Acest ciocan revine în mâinile sale dupã fiecare aruncare si
simbolizeazã fulgerele. Se spune cã acest ciocan nu si-a gresit
tinta niciodatã.

www.portaljust.ro

Rsimbolurile care ne inconjoara


Re: Simbolurile care ne inconjoara

Analiza simbolurilor este o componentă de bază a metodei


analitice a lui Jung. El i-a dedicat o mulţime de lucrări din care
semnalăm Psihologie şi alchimie. Spre deosebire de Freud, care
reduce aproape toate simbolurile onirice la sexualitate, Jung
susţine că simbolurile sînt indicaţii
privind arhetipurile inconştientului
colectiv şi în special Sinele (arhetipul centrului).

De exemplu, Ouroboros - şarpele care îşi înghite coada era un


simbol analizat substanţial de Jung ca reprezentînd imaginaea
totalităţii psihice
Re: Simbolurile care ne inconjoara

SPIRALA DACICĂ este poate cel mai caracteristic, dar şi cel mai
ermetic simbol al poporului nostru:

- simplă, dublă şi în special triplă, ea probabil reprezintă viaţa


veşnică ce ne-a hărăzit-o EL, DAKSHA zeul suprem şi zămislitor -
creator al poporului DAC.
Este semnul nemuririi naţiei noastre, al răspândirii noastre
înspirală, spre infinit, fără a ne uita niciodată, originea dacă,
este semn al poporului ales de el DAKSHA zeu al genezei care
să-l reprezinte aici pe pământ, este semnul nemuririi fiilor lui;
este şi cu sens de blestem, pentru cei ce-şi uita limba, neamul.

(dacii.ro)

Re: Simbolurile care ne inconjoara

PENTAGRAMA MAGICĂ DACICA - după Prof. Dumitru Bălaşa, face


parte din tezaurul de cultură dacică fiind identificată în Peştera
de la Chindia, din jud. Mehedinţi, de Vasile Boroneant fiind
prezentată şi în revista "Arhitectura", de Silvia Păun,ca un
însemn dacic vechi cu mii de ani înainte de Pitagora; acesta o
va studia mai târziu împreună cu alţi ucenici greci în
universitatea Zamolxiană, ducând acest semn până în Atena şi
făcându-l cunoscut sub numele de "Diagrama lui Pitagora".
Despre aceasta pentagramă magică găsită şi pe o cărămidă la
biserica fostei mănăstiri Stăneşti de lângă Drăgăşani, arhitectul
Andrei Panoiu vorbeşte în "Arhitectura ...Gorjului", Bucureşti,
1982, P.118: "semn de mare meşter".

Acest semn, amulet, după credinţa daco-geţilor era aşezat în


faţa templului Zamolxian pentru a împiedica intrarea strigoiului
sau a oricărui duh malefic. El se va transforma în decursul
timpului într-un simbol esoteric, cel a lui Kali Yugo, steaua în
cinci puncte inversată; este un semn magic de folosire a puterii
primită de la un spirit rău în bine. Când cele două picioare de
sus sunt îndreptate spre rai - este şi un semn ocult folosit de
multe ori în ceremonii magice.

(dacii.ro)

Nodul iubirii , stravechi simbol celtic

NODUL IUBIRII sau NODUL DRAGOSTEI sau NODUL


ADEVARATULUI IUBIT este un simbol al atasamentului si al
constantei sentimentelor dintre doi indragostiti.
Conform unei legende , marinarii olandezi faceau acest nod
pentru a le reaminti de iubitele lor, in timpul calatoriilor pe
ocean din secolul XVI. Asemeni iubirii adevarate , simplitatea
acestui nod este inselatoare , intrucat realizarea lui in mod
corect este destul de dificila.

In lumea araba veche , tinerele femei musulmane isi


marturiseau dragostea prin trimiterea acestui nod catre alesii
inimii lor.Ca simbol arab al al iubirii , nodul dragostei nu arei
nceput si nici sfarsit , fiind in acest fel o expresie a iubirii
eterne.Nodul dragostei era utilizat si ca un mijloc subtil de a
face ocerere in casatorie .Tinerii barbati puneau nodurile la usa
case iiubitelor asteptand apoi un raspuns ; daca fata accepta
nodul ,insemna ca era de acord cu maritisul , daca nu il ridica
din fatai ntrarii , insemna ca bietul indragostit era respins.

Decoratcu inimi sau cu flori , colorat in toate nuantele


curcubeului , noduldragostei a fost un simbol pe care
indragostitii si-l trimiteau de Valentine's Day, fiind mai tarziu
inlocuit aproape in totalitate de felicitarile de ziua Valentine.

PANGLICA ROSIE - SIMBOL AL CONSTIENTIZARII PERICOLULUI


SIDA
Mareste aceasta imagine

Proiectul "panglica rosie" a fost initiat de cantaretul Paul Jabara


in 1991 , in cadrul grupului vizual SIDA.Visual AIDS(Visual SIDA)
era un grup profesional, de caritate fata de prietenii si colegii
bolnavi sau decedati daorita SIDA. Panglica rosie a fost inspirata
de panglicile galbene purtate in sprijinul militarilor SUA in
timpul razboiului din Golf. Culoarea rosie a fost aleasa intrucat
este culoarea sangelui (SIDA si HIV sunt boli legate in mod
direct de sange), dar si pentru iubirea si pasiunea simbolizate
de catre aceasta.

Panglica roz este un simbol al constientizarii pericolului


cancerului de san.

PANGLICA ALBA , SIMBOL AL PERICOLULUI SINUCIDERII


Panglica alba este un insemn al constientizarii pericolului
sinuciderii adolescenilor gay. Ea a fost creata de Xavier Neptus,
el insusi un supravietuitor al unei astfel de tentative , la aflarea
vestii sinuciderii lui Jason Bolton , un tanar care se aruncase de
peacoperisul unui colegiu din suburbiile Detroit-ului.Culoarea
alba a fost aleasa de Xavier Neptun pentru a semnifica
claritatea gandirii si inocenta tineretii.

PANGLICA ALBASTRA , SIMBOL AL COMUNICARII LIBERE PE


INTERNET
Atunci cand s-a incercat adoptarea in SUA a actului de
comunicare decenta (Communications Decency Act), lege prin
care se incerca controlul si cenzurarea internetului , opozitia
generala s-a materializat si in crearea si purtarea panglicii
albastre , in semn de protest.

Şarpele sub diversele sale reprezentări este un simbol răspândit


în toate religiile lumii, fie ca element sau spirit malefic, fie ca
parte a componentelor universului, simbolizând
natura,fecunditatea, stihiile naturii, este simbol primordial,
regenerator ori întruchiparea haosului, a inteligenţei sau chiar a
Universului:

1. Erou civilizator şi purtător al cunoştinţelor


benefice: Quetzalcoatl (“şarpele cu pene”); Kukulcan; şarpele
Wanajö (Papua Noua-Guinee);
2. Fiinţă primordială: şarpele Ndengai, născătorul primilor
oameni (arhipelagul Fiji); Adiçesa – “Regele şerpilor” (India);
3. Ştiinţa şi inteligenţa: şerpii lui Aesculapius; Dambala
(întruchiparea zeiţei înlepciunii în tradiţia woodoo);
4. Simbol al elementelor naturii:
Pământul - la indienii din America de Nord; şarpele cosmic
Şuşa, sprijinitor al Pământului (India);
Apa - balaurul chinez Yang; Şarpele-Curcubeu din
credinţaaustralienilor şi africanilor, protectorul apelor, fântânilor
şi alpietrelor preţioase, care au puteri magice;
Focul - balaurii care scot foc pe nări;
Aerul - dragonul chinezesc simbol al curcubeului, al cerului;
Şarpelestrălucitor, care înconjoară ca un brâu Calea Lactee,
pomenit defolclorul românesc; Oşumaru, şarpele curcubeului
(populaţiayoruba/Nigeria)
5. Puterea, legătura directă cu divinul: cobra sacră a egiptenilor;
şerpii uraeus, care întruchipau puterea faraonilor;
6. Timpul ca durată, elasticitate: cobra Ananta reprezentând
absenţa timpului (India);
7. Reprezentarea universului: Yörmungandhr (şarpele lumii în
viziunea scandinavă);
8. Putere magică, mistică, ocultă: şarpele Nirah (Mesopotamia)
– latura antropaică; năpârca Zaltys (vechii lituanieni) – rol în
preziceri;
9. Forţa creatoare divină: şarpele Ungud (credinţa locuitorilor
primordiali din N-V Australiei);
10. Întruchiparea forţei naturale:
a). Binele:şarpele egiptean divin Kneph; dragonii chinezi de tip
Yo, dragonul Yui(opritorul potopului); şarpele Glykon
(protectorul marinarilor, şarpeleapelor primordiale); şarpele-
casei sau Vâlva-casei (credinţa popularăromânească); şarpele
înaripat Agathos Daimon (vechii eleni); şarpeleMaju
(basci); Răul:şarpele scandinav Niddhog (Nidhöggr – “Dragonul
invidiei”); şarpeleegiptean Aphofis; dragonii chinezi Gong-Gong,
Xiang-Yao; dragonul-demonVrtra (India); Naga Padoha –
dragonul lumii întunericului (populaţiatoba-batak din
Sumatra/Indonezia); şarpele malefic Mindi (tribafrican); şarpele-
monstru Illujanka (Hittiţi); zeul-demon Dreg (vechiicelţi);
dragonul Gweleshapi (mituri caucaziene); balauri monstruoşi
şimalefici: Tiamat, Rahab, Echidna, balaurii folclorici;
c). Dualismul ( parţial pozitiv, parţial negativ): şarpele
Hatuibwari (maliezienii din Insula San Cristoval);

SIMBOLUL INFINITULUI

Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit în anul 1655 de către


matematicianul John Wallis şi a fost botezat 40 de ani mai târziu
decătre Bernoulli “lemniscus”, ceea ce în latină înseamnă
“funda”. Partea interesantă vine atunci cand privim simbolul din
figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul în
alchimie al sufletului uman. Totuşi, odată cu acapararea
simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul
este mai des vazut drept “Crucea Pontificală a lui Satan’.
Pentagrama

Pământ – stabilitate, anduranţă fizică


Foc – curaj, îndrăzneală
Apă – emoţie, intuiţie
Aer – inteligenţă, artele
Spirit – Divinitatea

Pentagrama mai este cunoscută şi sub numele de: Steaua Vieţii,


Pentalpha, Rădăcina Druidului, Piciorul Vrăjitoarelor, Crucea
Vrăjitoarelor, Steaua Vrăjitoarelor, Nodul fără de Sfârşit, iar
pentru unii poartă denumirea şi de Steaua lui Satana şi Crucea
Goblinului.

Pentagrama este o stea cu cinci colţuri, liniile folosite în


desenarea unei pentagrame sunt intacte şi continue, de unde
denumirea de Nod fără de Sfârşit.

Cercul simbolizează Întregul, iar cele cinci colţuri componentele


lui, toate egale şi echilibrate.

Pentagrama a fost întotdeauna considerată foarte protectivă. În


timpuri medievale era folosită pentru protecţie împotriva
demonilor,iar în timpurile noastre este purtată, vizualizată sau
plasată în case pentru protecţie.

• În Egipt era considerată simbolul “pântecului din adâncuri”,


referire clară la Pământ
• Celţii păgâni au asociat pentagrama zeiţei Morrigan
• Pentru grecii era simbolul lui Kore (Persephona) care cobora în
adăncuri în fiecare an
• Pentru creştini, până recent, pentagrama era un simbol
secundar al credinţei, folosită în locul sau alături de o cruce.
Acest lucru se datorează faptului că steaua cu cinci colţuri
simboliza cele cinci răniale lui Iisus Hristos
• Pentru evrei simboliza cele Cinci Cărţi ale lui Moise –
Pentateuch (a nu se confunda cu Steaua lui Solomon)
• În Mesopotamia pentagrama reprezenta puterea imperială
care se extindea în cele “4 colţuri ale Pământului”
• În foarte multe culturi era simbolul Cunoaşterii şi al
Adevărului, al Cunoaşterii Interzise
Pentagrama este o uniune a principiilor masculin şi feminin.
Cercul reprezintă principiul feminin, iar liniile cel masculin.

Pentru unii, sus, sunt trei colţuri, nu unul. Aceste colţuri


reprezintă Trinitatea. Colţurile de jos pot reprezenta dualitatea,
lumina şi întunericul. Astfel, două principii ale sistemului
religiosWicca sunt prezente: Cele Trei Zeiţe şi Zeul.

Pentru Gnostici, pentagrama reprezenta Steaua în Flăcări,


simbolizând magia şi misterul cerului pe timpul nopţii.

Poate reprezenta foarte uşor cele cinci stagii ale Vieţii:


Naşterea,Iniţierea, Desăvârşirea, Pălirea şi Moartea. Ciclul se
repetă – chiarşi Moartea duce către Naştere.

În timpuri medievale simboliza cele Cinci Virtuţi


Cavalereşti:Respect, Castitate, Generozitate, Curtoazie,
Cavalerie. Sir Gawainpurta steaua ca simbol.

Colţurile pot reprezenta o multitudine de lucruri. Două exemple


suntpentagrama “perlelor” – Dragoste, Înţelepciune,
Cunoaştere, Lege,Putere şi pentagrama “de fier” – Sex, Ego,
Pasiune, Mândrie, Putere.(Starhawk – “Spiral Dance”)

O pentagramă din argint reprezină energiile selenare şi Luna,


iar o pentagramă din aur reprezintă energiile solare şi Soarele.
Pentagrama este recunoscută ca simbol al Pământului, mai ales
când este făcută din cupru sau lut.
Este de asemenea, un simbol al minţii (Spiritului) deasupra
corpului.

Deşi în zilele noastre mulţi oameni, (inclusiv păgâni) asociază


pentagrama inversată cu Răul şi cea dreaptă cu Binele, acesta
este unlucru relativ recent.

• Pentagrama inversată reprezintă iarna, pe când cea dreaptă


reprezintă vara
• Pentagrama inversată este simbolul Iniţierii de gradul al 2-lea
Gardnarian. Unii spun că reprezintă nevoia unei vrăjitoare de a-
şiînfrunta propriile umbre ascunse pentru a nu se ridica la
suprafaţă înmod neaşteptat mai tărziu
• Unii folosesc pentagrama inversată pentru
alungarea/constrângerea magiei Lunii
• Cu colţul ce reprezintă Spiritul în jos, şi cu cele ce reprezintă
Focul şi Pământul în sus, pentagrama inversată pare a simboliza
bogăţia materială mai presus de orice
• Eliphas Levi a fost primul care a interpretat pentagrama
inversată cafiind “malefică”. A arătat o imagine a unei
pentagrame neinversate cuun om în interiorul ei (aceasta fiind
versiunea “bună”) şi o imagine aunei pentagrame inversate cu
capul unui ţap în interiorul ei (versiunea“rea”). Capul ţapului se
spune că aparţine lui Baphomet, un demon venerat în
Antichitate
• Această teorie a capului de ţap este folosită de către satanişti.
Liniile pentagramei inversate pot fi văzute ca formând o “Bestie
Malefică cu Coarne”
• Unii păgâni nu interpretează animalul ca fiind un demon, ci
mai degrabă Zeul cu Coarne (the Horned God). Adăugat la acest
lucru este faptul că în pentagrama inversată cele două colţuri
reprezentând zeul sunt sus. Aşadar, pentru unii, pentagrama
inversată este simbolul Zeului, iar cea dreaptă simbolul Zeiţei
• Se poate spune că imaginea lui Baphomet din interiorul
pentagrameiinversate este ceea ce l-a determinat pe Anton
LaVey să adoptepentagrama inversată ca simbol al credinţei
fondate în 1966 – Biserica lui Satana

Pentagrama înscrisă într-un cerc versus pentagrama liberă


Se spune că pentagrama semnifică libertate, uneori chiar
agresivitate. O abordare deschisă şi activă asupra credinţelor
tale. Pe când, o pentagramă înscrisă într-un cerc sugerează
ceea ce este ascuns sau protejat (închis în tine).

Cercul reprezintă Eternitate, Infint şi Întregime la fel ca şi


ciclurile naturii. Un exemplu al închiderii îl reprezintă faptul că
pentagrama este folosită pentru legarea demonilor/entităţilor
(deşi unii neagă această capacitate a pentagramei).
Cercul evidenţiază conexiunea cu Universul ca întreg, iar
punctul devedere “ca Sus şi Jos” nu este clar reprezentat de
pentagrama deschisă.
De asemena, poate fi discutată şi calitatea protectivă a
pentagrameideschise, ce nu pare a fi prezentă la fel de puternic
(sau chiar deloc).
Ochiul lui Dumnezeu

Incadrat într-un triunghi, întâlnit adeseori zugrăvit pe


clopotniţele bisericilor dar şi pe icoane, care ar exprima
chipurile dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi pronia lui
Dumnezeu. Numit în mod impropriu „ochiul lui Dumnezeu”,
acest simbol ocult inexistent în iconografia bizantină până în
preajma Revoluţiei Franceze, îşi are rădăcinile în religia
Egiptului antic de unde a fost preluat şi folosit în imagistica
manualelor medievale de alchimie, astrologie şi magie (vezi
Constantin Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute şi
cele nevăzute, pp. 169-170; 248-249; 315 şi Annick de
Souzenelle, Simbolismul corpului uman, pp. 380-381).

Simbol legat de reprezentarea unor divinităţi ale cultului zeului


soare Amon-Ra (vezi Dicţionar – Divinităţi şi simboluri vechi
egiptene, pp. 117-120 şi N. Achimescu, Istoria şi filosofia religiei
la popoarele antice, pp. 28-29), ochiul anunţă prezenţa zeilor
Horus, Hathor sau Ma’at, fiica Soarelui (vezi Mircea Eliade,
Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, p. 116 şi Le guide
du Louvre, p. 63, fig. 73).
Ochiul încadrat de un triunghi, este asimilat mai apoi de
heraldica unor organizaţii subterane care au susţinut mişcările
revoluţionare franceze de orientare iluministă. Acest însemn
pătrunde în iconografia ortodoxă de la noi cu complicitatea
unora şi ignoranţa altora, prin boierimea românească care şi-a
făcut studiile la Paris, unde, susţinută de puterile politice
franceze au pregătit Revoluţia Română de la 1848, iar mai apoi
unirea Principatelor.

Clasa conducătoare românească a preluat odată cu legislaţia şi


cultura noii clase politice franceze, şi elemente din heraldica şi
blazoanele acestora, însemne pe care le regăsim de atunci şi în
decorul ctitoriilor româneşti, fie civile, fie ecleziale.
S-a încercat o acomodare a acestui simbol cu iconografia
ortodoxă, atribuindu-i-se un conţinut teologic prin care s-ar
putea exprima dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi pronia lui
Dumnezeu. Argumentele scripturistice invocate se întemeiază
pe similitudini antropomorfe, ca de exemplu: „Ochii Domnului
spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Psalm 33,
14), „Ochii Lui spre sărac privesc” (Psalm 10, 4), sau „Ochii
Domnului văd oriunde” (II Cronici 16, 9), ignorându-se pluralul,
după care, în interiorul triunghiului ar fi trebuit să existe doi
ochi. Creştinismul a mai convertit imagini şi simboluri păgâne,
exemplele sunt numeroase, dar aluzia ciclopică la un Dumnezeu
ascuns care pândeşte pe gaura cheii este neinspirată şi
necanonică.

lumeacredintei.com
BALAURUL DACIC

Ca razboinici, dacii au fost apreciati mai ales pentru iscusinta cu


care manuiau in lupta pumnalul incovoiat -- sica --, arma
specifica, cu care au intrat in nemurire. Informatiile referitoare
la organizarea tactica a armatei dacice sunt foarte putine.
Basoreliefurile daltuite pe Columna lui Traian demonstreaza,
evident, cat erau de pretuite simbolurile si insemnele militare
de catre stramosii poporului roman. Intre acestea lupul care a
primit o semnificatie cu totul exceptionala, intruchipand insasi
obarsia totemica a neamului geto-dacic, aflat sub protectia unei
divinitati proprii imprima luptatorilor credinta in victorie si in
nemurire.
Zamolxis, zeul acestui popor, zeul cerului si al nemuririi, al carui
chip era vesnic invaluit in nori, intr-un permanent mister, isi
ascundea infatisarea in tot ceea ce era legat de cultul si numele
sau. Potrivit unei reguli magice, prin care se reprezinta
principiul diviniatii, dacii au adus divinitatea alaturi de ei, sub
forma unui "balaur zburator", caruia i-au pus un cap de lup.
Astfel legatura simbolica intre daci, ca popor razboinic, si
protectorul lor, era intruchipata de stindard, reprezentat prin
acest balaur zburator cu cap de lup. Istoricii au incercat sa-l
descrie, comparandu-l cu insemnul militar al scitilor (draco --
descris de catre Ammianus Marcellinus) cu care dacii au venit in
contact si au convetuit mai multe veacuri. Pe aceasta baza s-a
apreciat ca trupul "balaurului" era confectionat din stofa
colorata, din lemn ori metal. Istoricul român A.D.Xenopol il
descrie astfel:" ...capul acestuia era de bronz sau argint si
figura pe acel al unui lup cu gura cascata,in care se vedeau
dintii si limba.

Corpul balaurului era incovoiat, luand chipul unui sarpe in


miscare". Steagul cu balaur -- dragonul -- alaturi de cultul
cerbului si cavalerii gemeni purtatorii de dragon (draco)
reprezina un simbol vexilologic caracteristic intregului neam
tracic. Considerat de unii istorici drept un simbol heraldic
"oriental", dragonul, alaturi de cutitul incovoiat (sica),
sintetizeaza imaginea alegorica a acestui mare neam, care s-a
nascut si afirmat "sub semnul lupului". Acest steag, la fel de
vechi ca neamul tracilor, i-a insotit permanent in lupta pe
luptatorii bastinasi de la Carpati, Dunare si Mare.

El a produs o puternica impresie asupra tuturor popoarelor cu


care adeptii lui Zamolxis au intrat in relatii de prietenie sau de
dusmanie. Este insa cert ca acest insemn heraldic a fost preluat
oficial de catre romani in urma cuceririi Daciei si a dislocarii,in
afara hotarelor acesteia, a unui mare numar de daci "foarte
potriviti pentru razboi, impreuna cu armele lor". Cetatenii Romei
antice l-au cunoscut mai intai intre trofeele care l-au insotit pe
imparatul Traian la intoarcerea de pe campurile de lupta de la
Dunare si din Carpati. Dragonul, sinonimul sarpelui,avand ca
atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect. Columna
lui Traian, l-a facut nemuritor. Imaginea pe care dacii au lasat-o
romanilor in lupta,cu dragonul desfasurat, insotind trupele de
cavalerie care sarjau, a fost incrustata si a trebuit sa dainuie
peste veacuri,pentru vesnica aducere-aminte despre cei ce au
avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a timpului. Dacii
au fost imortalizati nedespartiti de steag, intr-un simbol ce
atesta statornica lor hotarare de a invinge sau de a deveni
nemuritori, prin inaltarea sufletului lor la ceruri, la acelasi
Zamolxis, protectorul lor.

http://gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/tricolorul_dacic.htm

M-am gandit ca ar fi interesant sa avem un topic despre


simboluri. Le intalnim aproape la tot pasul, si de multe ori, chiar
daca semnificatia ne e clara, originile acestora ne scapa.
Literatura, medicina, afaceri, mediul academic, si lista poate
continua...aproape ca nu exista domeniu de activitate care sa
nu aiba "emblemele" sale....

Deci, sa incepem...in primul rand, cred ca ar fi util sa clarific


conceptul insusi. Apoi voi incerca sa aduc in fata voastra cateva
exemple, sper eu, deopotriva utile si interesante.

SIMBÓL, simboluri, s. n. 1.Semn, obiect, imagine etc. care


reprezintă indirect (în modconvențional sau în virtutea unei
corespondențe analogice) un obiect, oființă, o noțiune, o idee, o
însușire, un sentiment etc. ♦ (Înliteratură și artă) Procedeu
expresiv prin care se sugerează o idee sauo stare sufletească și
care înlocuiește o serie de reprezentări. 2. Spec.Semn
convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință
șitehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene,
formuleetc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezintă noțiuni,
obiecte sau operații matematice. Simbol chimic = mod
convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în
scrierea formulelor și a ecuațiilor chimice.3. (Bis.; în sintagma)
Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea
succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; crezul.
[Acc. și: símbol. – Pl. și: (rar) simboale] – Din
lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.

(DEX)

ANTICHITATEA SI SIMBOLUTILE MEDICINEI

Daca ai fost vreodata printr-un spital sau daca ai rasfoit cartea


de telefoane sa cauti numarul vreunui doctor, cu siguranta ai
vazut imaginea caduceului reprezentat prin doi serpi incolaciti
in jurul unui baston inaripat. Acesta este simbolul atribuit uneori
medicinei, mai ales in America de Nord, de mai bine de 100 de
ani. Caduceul, in Antichitate, reprezinta planeta Mercur, iar in
iconografia romana se gasea in mana stanga a zeului Hermes
(zeul roman Mercur).

Prima atestare documentara a introducerii caduceului in sfera


medicala este legata de tipograful elvetian Johann Frobenius
(1460-1527) si ulterior de doctorul regelui Henric al VIII-lea.
In secolul XIX, un editor medical foloseste simbolul pe textele
sale (pentru ca Hermes era zeul mesagerilor si de aici, al
transmiterii informatiilor) si astfel incepe asocierea dintre
caduceu si medicina, asociere intarita de utilizarea semnului de
catre corpul armatei americane in timpul primului razboi
mondial.

Un simbol, initial reprezentativ pentru intelepciune,elocventa si


comunicare, devine astfel un logo pentru domeniul medical.

In istoria caduceului descoperim critici la adresa simbolului,


deoarece Hermes este zeul care conduce mortii in lumea
tenebrelor si care nu e asociat doar cu bunastarea si comertul,
el fiind si patronul hotilor. Unii medici, nevrand ca imaginea
meseriei lor sa fie asociata cu inselatoria si moartea, sugereaza
reintoarcea la simbolul traditionalal bastonului lui Esculap,
reprezentat de un singur şarpe incolacit injurul unei ramuri de
chiparos.

Povestea lui Esculap si asocierea cu Hermes incep sa faca


istoria celor doua simboluri inrudite destul de interesanta.
Conform mitului grecesc, zeul Apollo, intr-un acces de gelozie, o
ucide pe iubita sa infidela, Coronis. Cand afla ca ea era
insarcinata cu fiul sau, il roaga pe Hermes sa-i aduca copilul pe
lume din trupul intins pe rug al lui Coronis.

Esculap este initiat in tainele medicinei si vindecarii de catre


inteleptul centaur Chiron (tatal sauApollo fiind zeul sanatatii) si
devine atat de priceput, incat readuce mortii la viata; iar in timp
devine zeul medicinei. Zeus, simtind nemurirea zeilor atacata, il
omoara pe Esculap, care la dorinta lui Apollo ajunge in
constelatia Ophiuchus, purtatorul de serpi.

Hipocrate, tatal medicinei occidentale, a fost membru al celei


de-a 20-a generatii a cultului lui Esculap.

Bastonul si sarpele se pare ca au fost simboluri separate, dar


care s-au reunit la un moment dat sub forma unui simbol unic,
cel pe care il cunoastem, sub haina cultului lui Esculap.
Semnificatia sarpelui a fost interpretata in multe feluri;
schimbarea pielii estecorelata cu reintinerirea, in timp ce alta
interpretare sugereaza natura duala a meseriei de medic, care
se confrunta cu viata si cu moartea, cu boala si sanatatea.

Ambiguitatea sarpelui ca simbol si contradictiile pe care le


reprezinta, reflecta ambiguitatea folosirii medicamentelor, care
pot fie ajuta, fie dauna. (pharmakon, in greacaveche insemnand
« medicament », « leac », « otrava »). Bastonul accentueaza
ideea invierii si a vindecarii si pe de alta parte esteprivit ca un
bat umblator, asociat cu doctorii calatori.

In Bibile apare acelasi simbol, cand serpii veninosi ii amenintau


pe evrei si Dumnezeu ii porunceste lui Moise sa plamadeasca
un sarpe de arama, pe care sa-l puna pe un stalp, astfel ca toti
cei care vor fi muscatide sarpe, sa priveasca sarpele de arama
pentru a se vindeca.

O alta probabila origine a acestui simbol se regaseste in


Antichitate, cand infectia cu viermele de guineea ( « dragonul
de Medina ») era frecvent intalnita. Doctorii o tratau printr-o
mica incizie a pielii pacientului, pe traiectoria pe care inainta
viermele, astfel incat acesta era indepartat cu ajutorul unui
bat.

Faptul ca Hermes a ajutat la nasterea lui Esculap nu explica in


totalitate cum zeul curier a ajuns sa fie asociat cu simbolul
medicinei. O alta posibila legatura apare in secolul VII d.Hr,
cand zeul Hermes este asociat cu alchimia. Alchimistii erau
considerati fii ai lui Hermes, numiti hermeticieni, “practicieni ai
artelor hermetice”. La final desecol VI, studiul alchimiei includea
nu numai medicina, farmacia dar si chimia si metalurgia.

...dar ca toate simbolurile Antichitatii – indiferent daca


semnificatia lor a dainuit nealterata sau nu in timp – posibilul
adevar este pe departe mult mai complex, si pentru a-l explora
este nevoie a patrunde in spatiul interstitial unde folclorul,
religia, mitul si stiinta isi pierd granitele.

http://www.endicott-studio.com/rdrm/forcaduc.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Caduceus

http://drblayney.com/Asclepius.html#worm

http://en.wikipedia.org/wiki/Rod_of_Asclepius

Ultima editare efectuata de catre Only in Dum Ian 23, 2011


10:44 pm, editata de 4 ori

Ochiul lui Dumnezeu


Incadrat într-un triunghi, întâlnit adeseori zugrăvit pe
clopotniţele bisericilor dar şi pe icoane, care ar exprima
chipurile dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi pronia lui
Dumnezeu. Numit în mod impropriu „ochiul lui Dumnezeu”,
acest simbol ocult inexistent în iconografia bizantină până în
preajma Revoluţiei Franceze, îşi are rădăcinile în religia
Egiptului antic de unde a fost preluat şi folosit în imagistica
manualelor medievale de alchimie, astrologie şi magie (vezi
Constantin Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute şi
cele nevăzute, pp. 169-170; 248-249; 315 şi Annick de
Souzenelle, Simbolismul corpului uman, pp. 380-381).

Simbol legat de reprezentarea unor divinităţi ale cultului zeului


soare Amon-Ra (vezi Dicţionar – Divinităţi şi simboluri vechi
egiptene, pp. 117-120 şi N. Achimescu, Istoria şi filosofia religiei
la popoarele antice, pp. 28-29), ochiul anunţă prezenţa zeilor
Horus, Hathor sau Ma’at, fiica Soarelui (vezi Mircea Eliade,
Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, p. 116 şi Le guide
du Louvre, p. 63, fig. 73).
Ochiul încadrat de un triunghi, este asimilat mai apoi de
heraldica unor organizaţii subterane care au susţinut mişcările
revoluţionare franceze de orientare iluministă. Acest însemn
pătrunde în iconografia ortodoxă de la noi cu complicitatea
unora şi ignoranţa altora, prin boierimea românească care şi-a
făcut studiile la Paris, unde, susţinută de puterile politice
franceze au pregătit Revoluţia Română de la 1848, iar mai apoi
unirea Principatelor.

Clasa conducătoare românească a preluat odată cu legislaţia şi


cultura noii clase politice franceze, şi elemente din heraldica şi
blazoanele acestora, însemne pe care le regăsim de atunci şi în
decorul ctitoriilor româneşti, fie civile, fie ecleziale.
S-a încercat o acomodare a acestui simbol cu iconografia
ortodoxă, atribuindu-i-se un conţinut teologic prin care s-ar
putea exprima dogma Sfintei Treimi, atotştiinţa şi pronia lui
Dumnezeu. Argumentele scripturistice invocate se întemeiază
pe similitudini antropomorfe, ca de exemplu: „Ochii Domnului
spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor” (Psalm 33,
14), „Ochii Lui spre sărac privesc” (Psalm 10, 4), sau „Ochii
Domnului văd oriunde” (II Cronici 16, 9), ignorându-se pluralul,
după care, în interiorul triunghiului ar fi trebuit să existe doi
ochi. Creştinismul a mai convertit imagini şi simboluri păgâne,
exemplele sunt numeroase, dar aluzia ciclopică la un Dumnezeu
ascuns care pândeşte pe gaura cheii este neinspirată şi
necanonică.

BALAURUL DACIC
Ca razboinici, dacii au fost apreciati mai ales pentru iscusinta cu
care manuiau in lupta pumnalul incovoiat -- sica --, arma
specifica, cu care au intrat in nemurire. Informatiile referitoare
la organizarea tactica a armatei dacice sunt foarte putine.
Basoreliefurile daltuite pe Columna lui Traian demonstreaza,
evident, cat erau de pretuite simbolurile si insemnele militare
de catre stramosii poporului roman. Intre acestea lupul care a
primit o semnificatie cu totul exceptionala, intruchipand insasi
obarsia totemica a neamului geto-dacic, aflat sub protectia unei
divinitati proprii imprima luptatorilor credinta in victorie si in
nemurire.

Zamolxis, zeul acestui popor, zeul cerului si al nemuririi, al carui


chip era vesnic invaluit in nori, intr-un permanent mister, isi
ascundea infatisarea in tot ceea ce era legat de cultul si numele
sau. Potrivit unei reguli magice, prin care se reprezinta
principiul diviniatii, dacii au adus divinitatea alaturi de ei, sub
forma unui "balaur zburator", caruia i-au pus un cap de lup.
Astfel legatura simbolica intre daci, ca popor razboinic, si
protectorul lor, era intruchipata de stindard, reprezentat prin
acest balaur zburator cu cap de lup. Istoricii au incercat sa-l
descrie, comparandu-l cu insemnul militar al scitilor (draco --
descris de catre Ammianus Marcellinus) cu care dacii au venit in
contact si au convetuit mai multe veacuri. Pe aceasta baza s-a
apreciat ca trupul "balaurului" era confectionat din stofa
colorata, din lemn ori metal. Istoricul român A.D.Xenopol il
descrie astfel:" ...capul acestuia era de bronz sau argint si
figura pe acel al unui lup cu gura cascata,in care se vedeau
dintii si limba.

Corpul balaurului era incovoiat, luand chipul unui sarpe in


miscare". Steagul cu balaur -- dragonul -- alaturi de cultul
cerbului si cavalerii gemeni purtatorii de dragon (draco)
reprezina un simbol vexilologic caracteristic intregului neam
tracic. Considerat de unii istorici drept un simbol heraldic
"oriental", dragonul, alaturi de cutitul incovoiat (sica),
sintetizeaza imaginea alegorica a acestui mare neam, care s-a
nascut si afirmat "sub semnul lupului". Acest steag, la fel de
vechi ca neamul tracilor, i-a insotit permanent in lupta pe
luptatorii bastinasi de la Carpati, Dunare si Mare.

El a produs o puternica impresie asupra tuturor popoarelor cu


care adeptii lui Zamolxis au intrat in relatii de prietenie sau de
dusmanie. Este insa cert ca acest insemn heraldic a fost preluat
oficial de catre romani in urma cuceririi Daciei si a dislocarii,in
afara hotarelor acesteia, a unui mare numar de daci "foarte
potriviti pentru razboi, impreuna cu armele lor". Cetatenii Romei
antice l-au cunoscut mai intai intre trofeele care l-au insotit pe
imparatul Traian la intoarcerea de pe campurile de lupta de la
Dunare si din Carpati. Dragonul, sinonimul sarpelui,avand ca
atribute orgoliul si forta, le-a impus teama si respect. Columna
lui Traian, l-a facut nemuritor. Imaginea pe care dacii au lasat-o
romanilor in lupta,cu dragonul desfasurat, insotind trupele de
cavalerie care sarjau, a fost incrustata si a trebuit sa dainuie
peste veacuri,pentru vesnica aducere-aminte despre cei ce au
avut curajul sa infrunte cea mai puternica forta a timpului. Dacii
au fost imortalizati nedespartiti de steag, intr-un simbol ce
atesta statornica lor hotarare de a invinge sau de a deveni
nemuritori, prin inaltarea sufletului lor la ceruri, la acelasi
Zamolxis, protectorul lor.

http://gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/tricolorul_dacic.htm

Traditii si simboluri de Craciun pe care nu le cunosti...

In fiecare an, sarbatorim nasterea lui Iisus Hristos in data de 25


decembrie. Exista insa nenumarate traditii legate de aceasta
sarbatoare despre ale caror origini nu cunoastem foarte multe
lucruri si despre care, cu siguranta, ai vrea sa afli mai multe
detalii.

Spre exemplu, care este rolul vascului si al plantei Poinsettia


(Steaua Craciunului), de unde a aparut traditia cu acadelele in
forma de bastonas pe care le atarnam in fiecare an in bradul de
Craciun si multe alte lucruri la fel de interesante?

Cum s-a stabilit data Craciunului...


Ideea de a celebra Craciunul, in data de 25 decembrie, isi are
originea in secolul al IV-lea. Biserica Catolica a dorit sa
eclipseze festivitatile si sarbatorile unei religii pagane rivale
care ameninta existenta crestinatatii. Romanii celebrau
nasterea zeului lor Soare, Mithras, in jurul acestei perioade din
an.
Desi nu era o practica populara si nici chiar recomandata sa iti
serbezi ziua de nastere in acea epoca, liderii bisericii au
considerat ca, pentru a putea intra in competitie cu religia
pagana, trebuie, la randul lor, sa organizeze sarbatorirea
nasterii lui Iisus Hristos.

[justify]Desi nasterea lui Iisus se crede ca ar fi avut loc in


primavara, data de 25 decembrie a fost aleasa ca data "oficiala"
de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, in sfarsit,
religia pagana si festivitatile acesteia.

In Statele Unite ale Americii, Craciunul a "prins" destul de greu.


Primii colonisti considerau ca aceasta este un ritual pagan. In
perioada coloniala, Craciunul chiar a fost interzis prin lege in
Massachusetts.

Vascul, simbol al prosperitatii...

Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii


foloseau vascul pentru a sarbatori sosirea iernii. Acestia adunau
aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci si o
foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta
avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga
de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu
otrava.

De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol


al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga,
patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de
vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.

La inceput, biserica a interzis utilizarea vascului in sarbatoririle


pregatite pentru Craciun, din cauza originilor sale pagane. Intr-
adevar, preotii au sugerat, mai degraba, folosirea ilicelor, ca un
substitut adecvat pentru plantele Craciunului.
Poinsettia sau Steaua Craciunului...

Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa


primul ambasador al Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel
care a adus aceste plante in America, in anul 1828. Mexicanii
din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta planta simbolizeaza
Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie asociata
cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de
culoare galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare
rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei.

Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginam


aceasta sarbatoare...
Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-
lea. Era obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi,
atat in interiorul unei locuinte, cat si in afara acesteia, cu
trandafiri, mere si hartie colorata.

Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost


primul care a aprins lumanarile din bradul de Craciun. Venind
acasa intr-o seara de decembrie intunecata, in apropierea
Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea luminilor care
straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale.
Luther a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu
lumanari.

Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea


Britanie pana in secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in
Pennsylvania de catre germani, in jurul anilor 1820.

Simbolul Xmas, care semnifica sarbatoarea Craciunului...

Aceasta abreviere pentru Craciun, Xmas (Christmas, in limba


engleza), este de origine greaca. Cuvantul grecesc pentru
Hristos este Xristos. In timpul secolului al XVI-lea, europenii au
inceput sa foloseasca initiala numelui lui Hristos, "X", in locul
cuvantului "Christ" din termenul "Christmas", ca o prescurtare a
numelui acestei sarbatori.

Desi crestinii de la inceputuri stiau ca X-ul din nume inlocuia


numele lui Hristos, crestinii de mai tarziu, care nu cunosteau
originea greceasca a acestui nume, au considerat ca abrevierea
"Xmas" este doar o forma de lipsa de respect.

Cel mai important si cunoscut simbol al Craciunului e insasi cel


care aduce daruri, Mos Craciun...haideti sa aflam cate ceva
despre el...

Istoria moderna a lui Mos Craciun

Versiunea americana a lui Mos Craciun este bazata pe povestea


daneza a lui Sinter Klaas (Sfantul Nicolae). Aceasta poveste a
fost adusa in New York la inceputul secolului XVII. In 1773
numele lui Mos Craciun aparea in presa ca “St. A. Claus”. Cel
care a raspandit povestea lui Sinter Klaas a fost scriitorul
Washington Irving care l-a descris pe Mos Craciun si traditia sa
de a veni cu cadouri in fiecare an in ajunul zilei de 6 decembrie.
In 1823 insa, preotul Clement Clarke Moore a scris un poem
pentru copiii sai. Povestea lui Moore a dat startul traditiei lui
Mos Craciun. In poem, preotul a inclus detalii precum reni, rasul
lui Mos Craciun, coboratul pe cos si agatarea sosetelor pe soba.

In 1860, ilustratorul Thomas Nast a creat celebra imagine a lui


Mos Craciun: un batran vesel si gras, cu barba alba si cu un
costum rosu cu alb. Nast a mai adaugat si alte detalii pentru
mosul cel darnic: atelierul de jucarii de la Polul Nord si lista
copiilor buni si rai.

Companiile americane au popularizat imaginea lui Mos Craciun


si numeroase versiuni ale acestui personaj au fost publicate in
ultimii cincizeci de ani. Mos Craciun a inceput sa apara si in
reclame. In 1930, cel mai faimos ren, Rudolf, si-a facut aparitia.
De-a lungul timpului numeroase cantece, povesti si fime au fost
realizare pe baza povestii lui Mos Craciun, a renilor si a
spiridusilor.

Nume ale lui Mos Craciun in lume:

Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas


Belgia - De Kerstman
Italia - Babbo Natale
Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
Hawaii - Kanakaloka
Chile - Viejo Pascuerro
Franta - Pere Noel
Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
Rusia - Ded Moroz

Semnificatia ascunsa a simbolului pacii

Insemnul pacii este recunoscut la prima vedere in zilele noastre


.Multi il poarta pe tricouri , sepci sau si-l tatueaza, dar aproape
nimeni nu stie in ce consta simbolismul ascuns in aceasta
reprezentare grafica.Simbolul ramurii de maslin isi are originea
in Grecia antica , cel al porumbelului provine din Biblie , dar ce
poti spune despre cercul ingloband un semn asemanator labei
unei pasari ?

Simbolul pacii, asa cum il cunoastem azi, a fost creat de


designerul textil Gerald Holtom , in anul 1958 , ca un insemn al
protestatarilor intruniti intr-un mars numit " Interziceti bomba" ,
organizat de "Comitetul de actiune directa impotriva razboului
nuclear" / "Direct Action Committee Against Nuclear War "
(DAC).Acest eveniment a fost prima demonstratie majora a
britanicilor contra armelor nucleare si a avut loc de-a lungul a
52 de mile , de la Londra pana in localitatea Aldermaston , unde
se afla un centru cunoscut de cercetari asupra bombelor
atomice.
Membrii DAC au purtat pe banere simbolul cercului cu cele trei
linii , fara a avea insa , se pare , vreun indiciu asupra intelesului
acestui insemn.

Holtom a creat simbolul pacii prin combinarea a doua semnale


din codul maritim de semnalizare cu steaguri, un limbaj de
comunicare in care steagurile sunt fluturate in diferite moduri
pentru a simboliza diverse litere. El a folosit semnalele
corespunzatoare literelor "N" ( intaia litera a cuvantului
"nuclear") si "D" ( prima litera a cuvantului "disarmament" =
dezarmare) , pe care le-a inglobat intr-un cerc.

Ceva mai tarziu , acest simbol a fost adoptat de "Campania


pentru dezarmare nucleara" / " Campaign for Nuclear
Disarmament" (CND).In 1960 , insemnul pacii a fost importat in
SUA de catre Philip Altbach , un student britanic al Universitatii
din Chicago.
Semnul pacii nu a cunoscut o mare popularitate pana in
momentul in care a fost preluat de organizatia "Uniunea pentru
pace a studentilor" / " Student Peace Union" , la sfarsitul anilor
1960 , el devenind apoi un simbol international al
protestatarilor contra razboiului .
Simbolistica cercului si a inelului

Cercul , o curba inchisa perfecta care revine mereu asupra ei


insasi , simbolizeaza infinitatea , integralitatea si unitatea.

Ca simbol crestin , regasim cercul in inelele de logodna si de


casatorie.Schimbul inelelor de cununie reprezinta legatura
sacra , eterna , spirituala dintre un barbat si o femeie ,
conectati in acelasi fel in care Isus Cristos este legat de
biserica.

Inelul calugaritelor semnifica casatoria sacra cu Isus.Inelele


episcopale sunt simboluri ale uniunii cu biserica.Inelele
bisericesti constitue expresii ale ierarhiei ecleziastice.Inelul
papal , distrus la moartea preainaltei fete bisericesti , este
numit "inelul pescarului" , intrucat cuprinde o reprezentare a
Sfantului Petru pescuind.

Inelul semnifica adeseori puterea , statutul social sau


autoritatea.Originea acestui tip de simbol porneste din Grecia
antica , atunci cand apare pentru intaia oara inelul cu sigiliu.In
Roma antica , metalul din care era confectionat un inel era un
semn al rangului sau a starii sociale.De exemplu , sclavii nu
aveau dreptul sa poarte inele , iar cetatenii de rand puteau
avea numai inele din fier.Romanii purtau , totodata , inele in
care era gravata o pentagrama sau un sarpe incolacit ,
simboluri aducatoare de noroc.

In Egiptul antic , inelul se credea a aduce noroc in batalii.


Inelul magic al lui Solomon , potrivit Coranului , avea puterea de
a castiga victoria in razboi si de a-l ridica pe rege in sferele
celeste in care se putea odihni si se putea elibera de povara
puterii.

In Evul Mediu , inelele facute din cuie extrase din sicrie sau din
usile bisericilor erau utilizate pentru vindecarea crampelor si a
altor boli comune.

Cercul de lumina , haloul , aureola apare in reprezentarile


plastice ale lui Isus si ale sfintilor.

Simbolul cercului poate fi gasit si in reprezentarea curcubeului ,


un pod intre pamant si ceruri.Curcubeul este tronul lui
Dumnezeu , dar si reprezentarea zeitei Isis , mesagera zeilor.

Datorita formei sale , cercul semnifica forta feminina si Zeita.In


vechile religii centrate pe pamant (Gaia) , dar si in religiile
pagane contemporane , cercul simbolizeaza puterea si spiritul
feminin , Pamantul Mama , cosmosul , sau un spatiu sacru.

Miscarile spirituale gnostice au vazut in cerc un sarpe


muscandu-si coada ( Ouroboros}.Sarpele mancandu-si coada
simbolizeaza in religiile pagane sau in cele centrate pe pamant ,
renasterea , sexualitatea masculina sau feminina , protectia
impotriva raului , fertilitatea adusa de catre ploaie sau insasi
ploaia , un agent de comunicare intre spatiul celest si cel fizic.

In simbolismul social sau politic , cercul reprezinta egalitatea


sau democratia ; masa rotunda a regelui Arthur , forma
circulara a unei mese de consiliu sau cercul din jurul unui foc de
tabara sunt numai cateva exemple in acest sens.

In scrierea chinezeasca , caracterul "yuan" inseamna "rotund" ,


dar semnifica totodata completitudinea sau perfectiunea.

Cercul Zen , simbol intalnit adesea in arta , desemneaza


universul in unicitatea lui sau unitatea cosmosului.

In Shinto si in alte religii orientale , cercul este o reprezentarea


a soarelui vazut ca sursa a vietii , sau o oglinda in care este
continut si relevat tot ceea ce exista in univers.

Semnificatia firului rosu in Cabala


In traditia cabalistica purtarea unui fir de ata rosie are darul de
a-l proteja pe purtator impotriva ochiului rau sau
deochiului.Confectionata , de obicei , din lana , aceasta amuleta
este purtata la incheietura mainii stangi.
In Israel exista traditia de a infasura de mai multe ori un fir de
ata sau de sfoara rosie in jurul mormantului Rachelei ,
considerandu-se ca in acest fel firul capata puteri sporite in a
asigura o protectie divina asupra celui care il poarta ,
asigurandu-i in acelasi timp o soarta norocoasa.
Unii dintre evreii ortodocsi aseaza un fir rosu de ata in
apropierea patului copiilor mici , pentru a-i apara de forte sau
influente malefice.
Catre sfarsitul anilor 1990 firul rosu a devenit extrem de
popular in SUA , fiind purta sub forma unei " bratari rosii" din
piele sau snur textil , de celebritati precum Madonna , Britney
Spears, Avril Lavigne, , David Beckham , Rosie O'Donnell .
Bratara din fir/snur rosu reprezinta si un canal de comunicare
prin care este transmisa catre Domnul dorinta noastra de
interconectare cu El si de protectie din partea Sa.Purtarea firului
rosu semnifica dorinta unei presoane de a fi aparata si
binecuvantata de catre divinitate
Cuvantul ebraic pentru rosu , "adom" , releva tocmai legatura
profunda dintre oameni si Dumnezeu."Adom" este legat de alte
cuvinte ebraice precum "adama" , insemnand "pamant , sange"
si "adam" , insemnand barbat.
Uneori , in traditia evreiasca , firul rosu este infasurat de sapte
ori in jurul mainii stangi.Acest lucru semnifica nevoia de
protectie din partea Domnului in fiecare din cele sapte zile ale
saptamanii.Totodata , 7 reprezinta cele sapte emotii umane si
cele sapte emanatii dumnezeiesti (sefirot).Firul rosu se leaga de
mana stanga intrucat partea stanga a unui om este mai
incarcata de sange , fiind latura egocentrica si slaba a sufletului
sau.Atunci cand cineva isi infasoara firul rosu in jurul mainii ,
trebuie sa isi aminteasca ca este necesar sa lupte in
permanenta impotriva pornirilor sale egoiste si meschine.
Simbolurile biblice ale numerelor

1 - Unitate , stare primara , conformitate , inceput / origine

2 - Intovarasire , uniune cu Cristos , martor

3 - Trinitate , Divinitate , trainicie ; perfectiune divina

4 - Pamant (cele 4 colturi ale pamantului) , creatie ; lucruri


materiale

5 - Gratie / milostenie ; favoare/ ingaduinta ; putere/ invigorare


supranaturala ; iertare

6 - Om , umanitate ; lucrarile omului ; slabiciune umana (lipsa a


perfectiunii)

7 - Perfectiune spirituala ; lucrarea Domnului spre deosebire de


cea a omului ; completitudine

8 - Un nou inceput ; debut al unei alte etape ; supraindestulare /


belsug in exces ; reinviere/ renastere

9 - Sfarsit ; incheiere a unui lucru / proces

10 - Implinire , ordine divina , responsabilitate lumeasca

11 - Ratare/ neimplinire umana ; adaogare paguboasa ,


distrugatoare la ordinea divina ; confuzie/ dezordine (in
judecata)

12 - Conducere/autoritate lumeasca/pamanteasca (cele 12


triburi ; cei 12 discipoli)

15 - (3 x 5) - Actiuni infaptuite prin milostenia divina

17 - (7 + 10) - Perfectiunea ordinii spirituale

19 - ( 9 + 10) - Perfectiunea ordinii divine

20 - ( 21 - 1) - Nadajduire ; asteptarea implinirii

21 - (7 x 3) - Implinire ; perfectiune spirituala

22 - (11 x 2) - Dezorganizare , naruire sau distrugere de mari


proportii

24 - (12 x 2) - Autoritatea inalta sau cereasca ; inchinaciune la /


venerare a autoritatii divine

30 - (3 x 10) - Perfectiune a ordinii divine ; momentul potrivit

40 - (5 x 8) - Generare , proba / probare ; incercare / proces ;


disciplina ; stapanire extinsa

42 - (6 x 7) - Nazuire / incercare umana de a ajunge la


perfectiunea spirituala

50 - (5 x 10) - Jubileu , mantuire/ izbavire perfecta

70 - (7 x 10) - Ordine spirituala indeplinita prin putere spirituala

120 - (3 x 40) - Perioada de incercare hotarata de divinitate

666 - Om pretinzand ca este Dumnezeu ; mandrie umana


excesiva
Cel mai Bun Prieten al Omului

Întotdeauna am considerat că „Proverbele Populare” conţin o


mare Înţelepciune Ascunsă; de exemplu, în proverbul „câinele
este cel mai bun prieten al omului” putem descoperi că aceasta
nu se referă numai la faptul concret că patrupedul ne serveşte
în calitate de gardian, ca animal de companie, ca păstor la
muncile câmpului sau ca animal de tracţiune pentru sănii, ca
mascotă sau ca ghid pentru o persoană nevăzătoare, etc., ci de
asemenea, în profunzime, se referă la un aspect relaţionat cu
fundamentul dezvoltării integrale a fiinţei umane, pentru că el
reprezintă, în simbologia ancestrală, Instinctul Sexual, adică
acea forţă electromagnetică şi fohatică care, din brută, se
transformă în Psiho-Fiziologia noastră, şi pe care trebuie să
învăţăm să o controlăm cu înţelepciune pentru a atinge Auto-
Dezvoltarea, Conştiinţa şi Puterea.

În diversele culturi care ne-au precedat de-a lungul secolelor, l-


am întalnit întotdeauna pe acest bun tovarăş.
În limba Nahuatl, „XOLOTL” înseamnă uneori „câine”, alteori
„frate geamăn”. Este fratele geamăn al lui Quetzalcoatl
(Logosul, Cristosul), este cel care trezeşte Lumina, Luceafărul
de Dimineaţă. Să nu uităm că Părintele Sahagun afirma:
„Câinele este simbolul Focului de origine celestă”. Este
Instinctul Erotic, acel agent extraordinar şi minunat care ne
poate transforma radical.

De aceea îl vedem pe unele fresce din Teotihuacan, purtat de


către Quetzalcoatl în coşul său, semnalându-i drumul. Aceasta
pentru că Câinele ghidează întotdeauna Cavalerul (Iniţiatul
Gnostic), conducându-l pe cărarea îngustă care conduce de la
Tenebre la Lumină, de la Moarte la Imortalitate; oare nu a fost
nevoie ca Hercule să-l scoată pe Cerber (câinele tricefal cu
capete late şi gât înconjurat de şerpi) din teritoriul său plutonic?
Şi ce să spunem despre câinii Ortros şi Eurition, gardieni ai lui
Gerion, gigantul cu trei corpuri? Nu sunt oare aceşti câini
simboluri ale pasiunii animalice, şi Gerion nu este oare Domnul
Timpului?

Nu trebuie să uităm, vorbind despre această temă, că austerul


gardian al Templului lui Aesculap, în Roma Augustă a Cezarilor,
era întotdeauna un câine. Şi câinii sacri din Templul lui Vulcan
erau foarte bine îngrijiţi.

Să nu uităm, de asemenea, de câinele care apare alături de


şarpe, lingând sângele taurului, în timp ce Mitra cu pumnalul
său ucide Bestia Bramadora şi un scorpion muşcă sexul
animalului.

Şi cum să uităm legenda ce ne relatează fapta lui Orfeu,


adormindu-l cu lira sa pe Cerber când a coborât în Tartar pentru
a o căuta pe Euridice.

Încă se mai poate vedea, în mormintele veritabile din cele mai


vechi timpuri, un câine la picioarele sculpturii defunctului,
simbol infernal profund semnificativ.

Doctorul Faust, în faţa ochilor uimiţi ai Contelui Gaspar Moir de


Locca, a făcut ca ''Prestigiar'', misteriosul său câine, să-şi
schimbe culorile (alb, galben şi roşu), exact culorile pe care le ia
Piatra Filosofală pe măsură ce se sublimează şi se purifică
Munca în Marea Operă.

În consecinţă, câinele participă şi el la Magie, şi în timpuri


străvechi a fost consacrat Zeului Mercur.
Câinele reprezintă de asemenea Prietenia şi, în aspectul său
opus, Duşmanii Ascunşi.

Să lăsăm câinele nostru particular să se alimenteze cu


Înţelepciune, Iubire, Prietenie, asemenea lui Lebrel, câinele lui
della Scala, Lord de Verona, şi binefăcător al lui Dante.

http://www.vopus.org
Trifoiul cu patru foi

Planta norocoasa si pe taramurile romanesti , trifoiul cu patru


foi era respectat in miturile celtice datorita tentei sale de verde
de smarald si a cresterii sale viguroase.Fiecare frunza
simbolizeaza o anume caracteristica norocoasa : faima ,
bogatie, dragoste si sanatate.Potrivit superstitiei , purtatorul
unui trifoi cu patru foi poate fi sigur ca persoana iubita va
reveni la el si ca este aparat de orice interventie malefica a
spiritelor.Visul unui trifoi cu patru foi inseamna un trai fericit
pana la capatul zilelor.

Rudraksh
Nuca copacului Rudraksh , sub forma a 38 de varietati , poate fi
intalnita in Himalaia , Indonezia si Malaezia.Margelele din
Rudraksh il reprezinta pe zeul Shiva , una din divinitatile treimii
hinduse.Aceste amulete auspicioase si puternice transmit puteri
spirituale, sanatate, faima si fericire materiala.
Margelele Rudraksh sunt utilizate pentru crearea unui rozariu
din 108 piese , folosit pentru rostirea mantrelor , in scopul
maririi efectului si fortei acestora.
Desi aceste rozarii isi au originea in stravechea perioada
vedica , numarul 108 are semnificatii aparte : distanta dintre
pamant si soare este aproximativ de 108 ori mai mare decat
diametrul soarelui ; diametrul soarele de circa 108 ori mai mare
fata de cel al pamantului ; distanta dintre pamant si luna este
de 108 mai mare decat diametrul lunii .

Om (Aum)
In mitologia hindusa , Om ori Aum este considerat cel dintai
sunet care a strabatut universul la inceputurile
timpului.Aproape toate mantrele incep prin recitarea cuvantului
"Om".Cei ce proslavesc acest simbol se cred binecuvantati cu
noroc, confort material si puteri spirituale.

Hornarul
In unele tari nord-europene, hornarul este un simbol al
norocului. Originea acestui simbolism este necunoscuta, dar
poate fi un rezultat al rolului sauin prevenirea focului sau al
asocierii lui cu simbolismul carbunelui in purificarea sa prin foc.

Chiar daca acum nu il mai intalnim decat sub forma de


martisor, se spune ca aduce noroc. Figura sa e asociata binelui,
deoarece, daca,inainte, cosurile caselor nu erau bine curatate,
se iscau incendii. Astfel ca, daca ti iesea un cosar in
cale,insemna ca esti ferit de ghinion.

Potcoava
Potcoava de cal este un simbol de noroc, dar dupa parerea
unora numai daca este indreptata in sus; daca este indreptatain
jos, norocul scapa. Exista unele teorii referitoare la originea cre-
dintei ca potcoava de cal protejeaza impotriva spiritelor rele si
aduce noroc,in credinta crestina, Sf. Dunstan a fost rugat de
Diavol sa-i potcoveasca singura copita; Sf. Dunstan i-a indeplinit
cerinta, dar i-a cauzat Satanei o durere atat de
ingrozitoare,incat a promis sa nu intre niciodata acolo unde
vede o potcoava.In alte legende populare, vrajitoarele calareau
maturile, deoarece le era frica de cai.

O alta teorie era ca potcoava (fiind din fier, simbolul lui Marte)
contracara puterea lui Saturn (zeul vrajitoarelor).

Deoarece forma sa aminteste de semiluna, potcoava este si un


simbol de fertilitate; mai mult, deoarece seamana cu doua
coarne, semnifica vitalitatea.

In legendele celtice, se spunea ca atarnarea unei potcoave de


usa casei putea indeparta fiintele magice rauvoitoare, intrucat
acestea erau “alergice” la fier.
Zarurile

Asa cum sunt devize ale jocurilor de noroc, zarurile au o


importanta simbolica, reprezentante ale sortii capricioase,
neserioase – ca atribute ale Celor Trei Gratii,ca instrumente ale
patimirii lui Christos sub crucifixul soldatilor romani si ca simbol
al norocului personificat, reprezentand darurile hazardului.

Ultima semnificatie este cea mai relevantain zilele noastre,in


ambele sensuri, atat pozitiv cat si negativ, zarurile reprezinta
sansa.