Cosmologia matriarhatului în artefactele culturii cucutenii

Simboluri cereşti pe artefacte pământeşti. Am demonstrat mai sus că semnele arhaice din
grafica artefactelor au conţinut sacru. Suntem convinşi că acestea, fiind analizate concomitent cu
informaţiile etnografice din ACPD, pot alcătui un esenţial calendar cosmologic. Nimic nu este
întâmplător, ce
este în cer aşa-i şi pe pământ. Compoziţiile simbolistice din fig. 10 (Fig. 10. Reprezinta -Simboluri
cereşti. ) poartă o încărcătură spirituală legată şi de multiplele funcţii ale Mamei Cosmice. Pentru
cosmologi aceste ideograme reprezintă un dialog mistic dintre Pământ şi Cer, un alfabet de
comunicare şi un sistem de gândire mitică. Sperăm că în viitorul apropiat acest metalimbaj va fi
descifrat şi va lărgi cunoştinţele noastre despre harta cerului şi relaţiile planetare. Atunci cosmologii
nu vor analiza aspectele sau procesul de relaţii dintre astre doar prin trigon, careu, sextil etc,
deoarece vor avea un bogat tezaur de mijloace de comunicare ale omului cu Cosmosul. Semnificaţia
cosmologică a unor simboluri, aferente şi astrogramelor, caselor cerului, se reprezintă astfel:
• cercul– Dumnezeu -Tatăl, Infinitul, Spiritul, Oul Cosmic;
• cercul cu punct - Soarele;
• cercul cu cruce – Pământul, sfera cerească împărţită
în patru puncte cardinale sau hotarele şi miezuril zilei solare la
chinocţii;
• cercuri concentrice – cerul cu stele, arhitectura lumii;
• spirala – exprimă energia, apariţia sau naşterea vieţii din Haos, a mişcării circulare ce ţâşneşte din
punctual de obârşie ea întreţine această mişcare şi o prelungeşte la infinit.
Este emanaţie, extensie, dezvoltare, continuitate ciclică aflată însă în progresie, în rotaţia creaţională;
• spirala cu volute suitoare - viaţa în derularea ei veşnică
• spirala dublă cu înfăşurare opusă (S) - Infinitul;
• linia verticală – energia spirituală, puterile cereşti, mişcarea energiilor celeste şi telurice;
• linia orizontală – planul terestru sau puterile Pământului;
• semicercul - potenţialul de creştere, secera Lunii, transmiţător şi emiţător, Sufletul-Mamă;
• semnul râpii – zeiţa morţii, arhetipul lumii invizibile de jos, mormânt;
• semnul dealului – ierarhia spaţiului ceresc, temple, Lumea de sus;
• semicerc-cupă - lumea materială, terestră;
• semicerc - cupolă - zeiţa dătătoare de viaţă, graviditate, principiu creator al Zeiţei Divine, sanctuar,
peşteră;
• crucea - patru direcţii de orientare în spaţiu, împărţirea anului în anotimpuri, materia terestră, care
uneşte puterile spirituale şi telurice sau cele 4 stihii primordiale;
• triunghi cu vârful în sus simbolizează elementul Foc, care este însuşi energia şi toate formele ei, cu
care sunt legate planetele Jupiter, Marte şi Soarele, semnele zodiacale Leul, Berbecul şi Arcaşul;
acesta este şi simbolul aspectului numit trigon;
• triunghi cu vârful în sus cu o linie - simbolizează elementul Aer, care este mediul gândurilor şi ideilor;

• triunghi cu vârful în jos simbolizează elementul Pământ, care este forma materiuală sau mentală, cu
care sunt legate planetele Venus şi Saturn şi semnele zodiacale Fecioara, Taurul şi Capricornul;
• triunghi cu vârful în jos cu o linie – Apă, transformarea dintr-o formă emoţională în alta;
• trei linii – Trinitatea, Totalitatea;
• două linii – dualitate, viaţă şi moarte;
• romb – fertilitate, graviditate;
• labirinte (etimologie pelasgă – cavitate stâncoasă) sau sisteme de construcţii circulare sau
octogonale reprezintă pântecele Mamei Divine, pot avea rol iniţiatic - punerea la încercare sau
informaţional - locul ţinerii Minotaurului devastator. Poate fi asociat cu pântecul matern, stihie a
fecundităţii şi regenerării sau mandala;
• arborele - model al Cosmosului, ax al lumii;
• lanţurile – simbolizează succesiunea eclipselor;
• paralelele vălurite – sugerează metafizicul şi fizicul, valurile vieţii, undele electrice şi magnetice;
• coloane din module romboidale sau şerpuitoare – redă centrul lumii, sensul creşterii, înălţării spre
cer;
• brăţările spiralice cu terminale în formă de şarpe – izvorul vieţii cosmice, semnul Zeiţei - Şarpe, al
înţelepciunii creatoare, construită din inteligenţă şi cunoaştere, simbolul timpului;
• serpentiforme cu “v” – întinderile apelor primordiale, semnul zodiacal Vărsătorul;
• plasa sau haşura –matriţă, uterul feminin.
Prezenţa simbolurilor cosmologice vechi se desluşeşte şi în iniţialele de pe siluetele corpurilor

1
Lucrarea: CUCUTENI–5000 Redivivus: Cosmologia matriarhatului în artefactele
culturii cucutenii pg 164-175
feminine:
M - materie, Mater Terra, Mama Dătătoare de viaţă;
Z – zeiţa, Mama Zeilor, zmei, Zalmoxis, zâne...
V – simbolul zeiţei - pasăre şi a zeiţei morţii,
S – forma munţilor Carpaţi sau sărutul celest pe corpul pământesc,
Glosar lingvistic al mitologemului Mama Divină.
Scralitatea Mamei Divine, resimţită cu o deosebită intensitate în entitatea culturală Cucuteni şi astăzi
este prezentă în peisajul material şi spiritual în care trăim. Din perioadele matriarhatului, Mama Mare
şi-a păstrat lingvistica cultului public, care avea diferite numiri după diferitele dialecte ale triburilor
pastorale şi agricole:
• Glia sau ţărâna lucrată - de la Gaia - nume arhaic local al zeiţei pământului;
• Gaia, Geia, Ge, Geo – personificarea feminină a Pământului la greci, zeiţa care a dat naştere cerului
Uranos şi mării Pontos;
• Ţara, Ţarina, Terra – provine de la zeiţa Tara, care la strămoşii vedici întruchipa zeitatea feminină în
sine;
• Tellus, Terra – zeiţa arhaică a gliei în mitologia romană, personificarea gliei hrănitoare;
• Magna Mater - zeiţa Pământului Cybele din Asia Mică,
• Ma - zeiţa Mamă în Cappadocia;
• Mami, Mamet – nume gângurit pentru mamă – numele Zeiţei Mame, Stâpîna Zeilor, Născătoarea,
Moaşa, Doamna Zămislirii în Mesopotamia;
• Ma - Mo – demoni feminini în religia tibetană;
• Manasa – zeiţa indiană a fertilităţii;
• Tartar – lumea subpământeană;
• Zemelo – zeiţă htonică primordială tracică, mama lui Dyonisos; Maica Glie, a dat denumirea
pământului în slavonă - zemlea. Preluată de greci cu numele Semelo;
• Mati - Zemlea –zeiţa pământului la slavi, Zemes Mate, Zemina – personificarea Gliei materne în
mitologia baltică;
• cereale – de la zeiţa agriculturii Ceres, fiica lui Saturn şi a zeiţei Ops din mitologia romană;
• teluric – de la zeiţa romană a Pământului roditor şi hrănitor Tellus-Mater;
• aria – în sanscrită înseamnă nobil, sublim, mistic;
• materi – denumirea mamei în slavonă de la Demeter sau Deo+meter = Divina Mamă;
• Deva- Fecioară, în sanscrită înseamnă ceresc, divin;
• floare – de la zeiţa romană a înfloririi cerealelor şi florilor Flora;
Aceste cuvinte provin din limba mamei şi poartă expresia grafică şi lingvistică a elementelor
combinatorii ce menţin valoarea matriarhatului în vatra Vechii Europe. Poate că în viitor, la una din
ediţiile simpozionului, vom fi martorii prezentării unui dicţionar de simboluri cosmologice din aria
cucuteniană sau a unui sistem de scripturi din biblioteca complexului carpatino-pontic sacru Agartha.
Trăim în vatra Vechii Civilizaţii Europene în perioada de interferenţă dintre era Peştilor şi era
Vărsătorului. Fiecare din noi simte accelerarea semnificativă a schimbărilor globale care au intervenit
în ultimii ani, inclusiv şi schimbarea comportamentul femeilor, deseori etichetat “rămăşiţe ale
matriarhatului”. Firul cultic al istoriei mitice a matriarhatului nu s-a întrerupt. Divinităţile feminine au
continuat şi continuă să existe în basme şi legende, în credinţele şi miturile locale la fel de codificate
ca şi mesajele sacre de pe artefactele cucuteniene. La moment este deficil de a înţelege taina lor
sacralizată în modele geometrice incizate, dar este cert, că ele conţin informaţii de instruire şi
concepţii filosofice despre construcţia Universului, planete cu orbitele şi revoluţiile lor ordonate, forme
de corelaţie între mişcările planetare de pe harta cerului şi evenimentele desfăşurate în diferite
perioade a evoluţiei vieţii pe Pământ. Epoca guvernată de semnul progresului Vărsătorul, al cărui verb
caracteristic este „a cunoaşte”, aduce Terrei noi energii ale Mamei Cosmice, varsă
idei de avangardă şi credinţe noi despre dezvoltarea lumii, dezvăluie mai leger secretele etajate în
spirala evoluţiei Macrocosmosului şi microcosmosului, intervine cu date importante despre
semnificaţia cosmologică a artefactelor cucuteniene şi cultul matern în spaţiul preistoric numit de
antici „Polus Geticus”

2
Lucrarea: CUCUTENI–5000 Redivivus: Cosmologia matriarhatului în artefactele
culturii cucutenii pg 164-175