5 tehnologii antice avansate care n-ar

trebui să existe
22 noiembrie 2019 de Incredibilia.ro
Ideea de tehnologii antice avansate poate părea bizară. Trăim cu iluzia că,
de fapt, noi – oamenii prezentului – controlăm tehnologia cea mai
dezvoltată.

Credem că le suntem superiori „strămoșilor noștri primitivi” din toate

punctele de vedere. Oare chiar așa să fie? Dacă lucrurile stau astfel, cum se
face că unele dintre tehnologiile lor ne stârnesc chiar și azi uimirea?

Una dintre cele mai interesante moșteniri ale lumii antice: hieroglifele de pe
o grindă din templul lui Seti I de la Abydos, din Egipt par aparate de zbor și
mașini de luptă, dar sunt rezultatul suprapunerii unor straturi distincte de
simboluri sculptate în epoci diferite. Foto: Wikimedia
Istoricii descoperă dovezi care indică faptul că unii dintre oamenii din
antichitate erau avansați în modalități pe care oamenii moderni încă nu le
stăpânesc.

În continuare, îți prezentăm o listă cu cinci tehnologii antice avansate care

vor schimba felul în care privești trecutul.

1. Tehnologii antice avansate: Cupa lui Licurg

Iată primul exemplu de pe lista noastră cu tehnologii antice avansate. Cupa
lui Licurg este un pocal antic roman care se află la British Museum, în
Londra.

Poate că te întrebi ce aspect al unui pocal ar putea fi avansat din punct de

vedere tehnologic. Nici oamenii de știință nu au observat nimic deosebit
legat de acest obiect până când l-au ținut în lumină.

Cupa lui Licurg este unul dintre cele mai bizare (și greu de explicat) obiecte
pe care Antichitatea ni le-a lăsat moștenire. Foto: Wikimedia
Au descoperit că pocalul pare verde atunci când este privit din față. Când
este iluminat dintr-un alt unghi, pocalul devine de un roșu aprins.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai
interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

În 1990, cercetătorii britanici au încercat să dezlege misterul acestui obiect.

Ei au descoperit că sticla era plină de particule de aur și argint, care erau de
o mie de ori mai subțiri decât un fir de păr.
În principiu, romanii au descoperit nanotehnologia, știința de a manipula
particule incredibil de mici, pe care au utilizat-o pentru a fabrica pocalul.
Pentru a realiza această operă de artă, romanii au măcinat aur și argint în
particule mult mai mici decât boabele de nisip și le-au încrustat în sticlă, în
proporții potrivite. Astfel, au produs efectele subatomice pe care oamenii
moderni abia au început să le înțeleagă în ultimele decenii.

Cupa lui Licurg a fost proiectată astfel încât să își schimbe culoarea în
funcție de lumina proiectată și de lichidul turnat în ea. Să fi avut rolul de
detector de otrăvuri? Nu putem decât să speculăm. Foto: Wikimedia
Oamenii de știință au fabricat o replică a cupei lui Licurg și au descoperit că
pocalul își schimba culoarea în funcție de lichidul cu care era umplut.

Mai mult, obiectul reușește să detecteze diferitele substanțe din apă mai
bine decât senzorii moderni. Cu alte cuvinte, știința s-ar putea să folosească
această tehnologie din epoca lui Cezar pentru a îmbunătăți detectorii
moderni de substanțe.
 2. Tehnologii antice avansate: „GPS-ul” vikingilor
Navigatul pe ocean în vremurile antice era un lucru extrem de dificil, ținând
cont de faptul că marinarii nu aveau nici măcar busole de mare precizie pe
vapoarele lor șubrede. Dacă voiai, de exemplu, să ajungi din Europa în
America, puteai la fel de bine să ajungi în Madagascar, fiindcă apa arată
peste tot la fel.
Oamenii de știință nu înțelegeau cum vikingii au reușit să călătorească în
linie dreaptă din Scandinavia în Groenlanda și înapoi, cale de aproximativ
2.600 de kilometri.

Cercetătorii spun că acest cristal, descoperit într-o epavă, ar putea să fi fost

„inima” busolei care funcționa chiar și în absența luminii vizibile cu ochiul
liber. Foto: Wikimedia
Apoi, în 1948, într-o mănăstire din secolul XI, s-a găsit un artefact viking
despre care s-a ajuns la concluzia că este o busolă nemaipomenit de
avansată.
Înainte de apariția busolelor magnetice, marinarii antici trebuiau să găsească
drumul folosind cadrane solare, care indicau timpul și direcția prin felul în
care umbra cădea pe un disc. După cum îți poți imagina, iarna sau într-o zi
cu nori erau la fel de folositoare ca ghicitul în frunze de ceai sau sacrificarea
unei capre pentru Odin.
Însă busola vikingă, cunoscută ca „discul Uunartoq”, reușea să treacă peste
aceste dificultăți. Cadranul solar era foarte sofisticat și avea mai multe
dispozitive care indicau punctele cardinale.

Discul Uunartoq a fost descoperit în 1948, într-o mănăstire ridicată în

Groenlanda. Se pare că era folosit de vikingi pe post de busolă, pentru a se
orienta la traversarea apelor Atlanticului de Nord. Foto: Wikimedia
Relatările medievale privitoare la acest obiect fac referință la existența unui
cristal „magic”, care îi permitea să funcționeze chiar și atunci când soarele
nu era vizibil.

Însă cercetătorii cred că un anumit tip de cristal pus în dispozitiv ar fi putut

crea un tipar pe disc, dacă era expus chiar și la o lumină slabă. Astfel, vikingii
puteau să găsească direcția dorită.
Când au testat dispozitivul, oamenii de știință au descoperit că avea o marjă
de eroare de patru grade, comparabilă cu cea a busolelor moderne. Chiar și
după teste, încă nu știm totul despre busolă, fiindcă jumătate din ea lipsea
când a fost descoperită.

3. Tehnologii antice avansate: Forajele de mare

adâncime din China
Sarea era o resursă foarte valoroasă în lumea antică, fiind folosită în special
la conservarea alimentelor. Când trăiești într-o țară atât de mare cum
este China, nu prea poți să faci un drum până la plajă și să iei niște apă de
mare din care să obții sarea.
Cum calea ferată avea să fie inventată abia peste 2.000 de ani, chinezii s-au
văzut nevoiți să sape, în căutarea „aurului alb”. Și nu o făceau folosind
numai lopeți.

Sondele de foraj din China antică, folosind diverse terminații dure pentru
penetrarea solului. Foto: Pinterest
Chinezii au inventat o sondă uriașă, alcătuită dintr-un trunchi de bambus
prevăzut cu un capăt de fier. Mai mulți oameni mânuiau acest dispozitiv
pentru a fora adânc în pământ.

Poate că aveau un aspect rudimentar, însă în secolul III puțurile de sare

puteau deja ajunge la uluitoarea adâncime de 140 de metri. Metodele de
foraj erau ingenioase și sofisticate.

Chinezii au proiectat un catalog întreg de vârfuri de foraj pentru diferite

situații. Ei aveau chiar și modalități de a remedia surpările din subteran de la
suprafață, unde se aflau în siguranță.
Sondă antică de sare din China, pusă în mișcare cu ajutorul forței oamenilor
sau a animalelor de povară. Foto: Pinterest
În unele dintre aceste puțuri se aflau și depozite de gaz metan și ele au fost
numite „puțuri de foc”. Însă această problemă, la început explozivă, a
devenit un bun de preț când chinezii și-au dat seama că puteau folosi acest
gaz natural ca să se alimenteze cu energie.

Chinezii utilizau conducte de bambus, care puteau transporta apa sărată și

gazul la mare distanță. Conductele erau instalate chiar și pe sub drumuri.
4. Placarea metalelor (mai bună decât cea
modernă)
O minune neînțeleasă a Antichității: stâlpul de fier inoxidabil din India. Foto:
Pinterest
Știm că oamenii din Evul Mediu și cei dinaintea lor aveau abilitatea de a
îmbrăca materialele în straturi subțiri de metal, cum ar fi aurul și argintul. De
fapt, metodele lor funcționau chiar mai bine decât cele folosite astăzi.
Din acest punct de vedere, încă nu am ajuns din urmă Evul Mediu. Însă asta
nu e totul: Pilonul de Fier este o coloană aflată în Complexul Qutb din Delhi,
India.

Coloana a fost construită în jurul anului 400 și le dă mari bătăi de cap

arheologilor și metalurgiștilor, deoarece au trecut 1.600 de ani și încă nu s-a
erodat.
Foto: Pinterest
Studiile desfășurate asupra pilonului de fier arată că acesta are o compoziție
cu un conținut neobișnuit de ridicat de fosfor, care pare să fi apărat metalul
de sub el de elementele naturii.
Fosforul ajută la formarea unui strat subțire de rugină inofensivă, care ține
departe rugina corozivă. Compoziția pilonului nu este un accident: lucrările
din fier anterioare lui nu conțin fosfor, în timp ce alte câteva structuri
ulterioare au o compoziție similară.

Așa că putem spune că indienii au inventat placarea cu metal și că tehnica

lor este eficientă chiar și după trecerea sutelor de ani.

5. „Roboții programabili” din Grecia

Robotul lui Heron din Alexandria, reconstruit. De fapt, dispozitivul era un
așa-numit „automaton” (repeta un set de mișcări prestabilite), spre
încântarea spectatorilor. Foto: Pinterest
Dacă te afli în căutarea dovezilor privitoare la existența călătoriei în timp,
trebuie să i te adresezi lui Heron din Alexandria. El a fost mintea din spatele
primului motor cu aburi, a primelor uși automate și a primului spectacol cu
roboți, în secolul I  al erei noastre.

Însă acestea nu erau cele mai impresionante realizări ale sale. Cercetătorii
spun că Heron este autorul primului „robot programabil”.

Poate părea caraghios să numim construcția lui Heron un „robot”, ținând

cont de faptul că este vorba de un cărucior de lemn cu trei roți, pus în
mișcare cu sfori, în loc de electricitate.

Însă, folosind un sistem sincronizat de greutăți și scripeți, obiectul se putea

mișca singur și putea să ia curbele la colțuri. În ciuda faptului că este
primitiv, specialiștii în calculatoare spun că acesta este principiul în virtutea
căruia operează toți roboții.
Numai că „limbajul de programare” al lui Heron era, de fapt, un complex
sistem de sfori. Cercetătorii au reconstruit dispozitivul pentru a demonstra
că funcționează și că nu era doar produsul imaginației febrile a lui Heron.

Heron n-a făcut mare lucru cu automatonul lui, în afară de a oferi o

distracție maselor. Cel puțin asta se cunoaște deocamdată despre această
invenție deosebit de ingenioasă.