Cele 13 cranii misterioase ale umanitatii

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost

descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si

alte ma teriale dure. O veche

legenda indiana spune ca ar trebui sa fie 13 pentru a se schimba
complet lumea. Unii cercetatori spun ca cel de-al 13-lea si cel mai
mare craniu a fost deja descoperit, altii afirma ca nu se stie inca
nimic despre el. De fapt, arheologii si cercetatorii incearca in
zadar de multi ani sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte.
Vechimea lor a fost estimata la aproximativ 1.000 de ani si nu ar
putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Cristalele
si craniile constituie o alaturare ce a iscat numeroase presupuneri
legate de existenta extraterestrilor.De-a lungul timpului,
omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri
diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la
Atlantida. Se presupune ca oamenii acestei rase avansate foloseau
cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica.In
practica medicala a multor culturi stravechi, se regaseste portul
la git al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in
functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit.
Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru
diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli.Astazi, datorita
dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sint folosite pentru a
transmite si amplifica energiile in multe feluri. Cristalele au fost
considerate talismane magice inca din Evul Mediu si in

prezent, pentru multi, puterea

lor supranaturala este de necontestat.In acelasi timp, craniile
simbolizeaza moartea si nenorocirea si sint folosite numai in
practicile magiei negre. Imbinarea dintre cele doua simboluri a
iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor
sau a unei civilizatii pamintene superioara fiintei umane.O legenda
indiana a incitat numerosi cercetatori In India circula singura
legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din
12 pietre sau cranii, in mijlocul caruia se afla un al 13-lea craniu,
cel mai mare dintre toate. Acestea sint pietrele cunoasterii, iar
cind vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet
lumea. Obiectele au fost aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite,
care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cind va sosi
timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteste vechea legenda
indiana.Intr-adevar, incepind din anul 1840, in diferite regiuni ale
lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate. La ora actuala, ele se
afla in unele colectii particulare sau sint expuse in muzee din
SUA, Franta sau Marea Britanie. Desi la inceput au fost privite ca
niste opere de arta create de stramosii nostri, dupa ce s-a aflat
legenda indiana, numerosi cercetatori au inceput sa se intereseze
mai indeaproape de aceste cranii.Cert este ca specialistii in
prelucrarea cristalelor afirma cu tarie ca felul in care au fost
taiate aceste obiecte este atipic.
Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste
pe trei planuri diferite, de-a lungul
unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla
aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cind un
cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest
lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in
bucati foarte mici. Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil,
avind in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a
afirmat John Rowen, seful catedrei de cristalografie si
mineralogie de la Universitatea din Pasadena.Modul de faurire a
craniilor releva o tehnica nemaiintilnita pe Pamint.O alta
constatare de senzatie este ca nici unul dintre craniile
descoperite nu prezinta urme de slefuire: Dupa ce ca sint facute
dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care
ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit
pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste
obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu miinile, lucru
posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar
fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, avind in vedere duritatea
materialului si complexitatea obiectelor, a mai spus doctorul
Rowen.Specialistii au incercat sa determine cu exactitate
vechimea acestor obiecte misterioase. Insa fiecare metoda
folosita a indicat o cu totul alta datare: de la 1.400 de ani, pina la
36.000 de ani.
Tot ce pot face cercetatorii este sa astepte si descoperirea celui
de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumina in acest mister. Unii
spun ca el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atentie, altii ca
nu se stie inca nimic despre el. In opinia specialistilor, din punct
de vedere tehnic, craniile de cristal sint obiecte care nu pot fi
reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai priceputi

sculptori sau ingineri. Aceste teorii a u dus

la numeroase discutii contradictorii in privinta unui craniu de
cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a
prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in
1924.Mitchell-Hedges a condus o expeditie la ruinele unei
localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautind probe in ceea ce
priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a gasit
craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioara a
existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost
insa descoperita trei luni mai tirziu, la citiva metri distanta.
Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si l-a
oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun
ramas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte tare cu un
craniu uman, mai ales in ceea ce priveste structura maxilarului,
mai precis mobilitatea mandibulei.Cercetarile de mai tirziu si
studiile minutioase asupra craniului efectuate de catre specialistii
de la British Museum i-au dus pe acestia din urma la concluzia ca
povestea lui Mitchell-Hedges era fictiune si ca exploratorul a
intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in
1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului
este doar o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges,
deoarece a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care, de
fapt, in ziua descoperirii implinea 17 ani.La lumina, acest craniu
pare sa-si schimbe culoarea, citeodata se abureste usor, existind
chiar momente cind in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate
de munti si temple.
Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a
sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit
in Canada, a efectuat mai multe turnee in care incerca sa-i
convinga atit pe oamenii de stiinta, cit si pe cei de rind ca intr-
adevar acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas,
si ca detine puteri miraculoase.Realizarea de catre oameni a
craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibilaCraniul
Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cintareste aproximativ 6
kilograme. Exceptind unele anomalii de la oasele pometilor, acest
craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un

craniu um an. Din cauza

dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modeleaza, mai
degraba, craniul unei femei.Craniul Mitchell-Hedges a fost
indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize
efectuindu-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard.
Cercetatorilor li s-a parut cu atit mai misterioasa originea si
modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cit toate
indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat
impotriva axei cristalului. Cercetatorii au concluzionat ca
singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost
diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute
dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa.Aceasta presupunere nu
a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost
nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea
ustensile.Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta
umana a unei forme atit de complexe si intr-o maniera desavirsita
precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au
afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta parea ca a luat
foc, isi schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii.Desi
Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de
creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au
ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire
stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si
compozitionale, ci prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de
energie care le face sa comunice intre ele atunci cind sint adunate
la un loc.
Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi facut
parte din aceeasi familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi
servit unor scopuri comune.Pe linga Craniul Mitchell-Hedges,
printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si
Craniul de Cristal Parizian, istoricii sustinind ca ambele au fost
aduse in Europa, in 1890, de catre mercenarii mexicani.Cele doua
cranii se aseamana ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de
fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire
de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sint sculptate cu o
finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si
incomplete.Craniul botezat ET poate vindeca orice boalaAlte
exemplare cunoscute sint reprezentate de Craniul de Cristal
Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900 in Guatemala,
respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de catre un calugar.
Cele doua sint foarte asemanatoare, singura deosebire constind in
faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.ET este
un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor, el
fiind descoperit la inceputul secolului XX in America
Centrala.Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte dintr-o
colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri
miraculoase, putind vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest
craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.Craniul
care este cel mai aproape ca structura si realizare de Craniul Mitc

hell-Hedges este cel cunoscut sub

numele de Craniul de Cristal din Cuart Roz, descoperit in
apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decit cel Mitchell-
Hedges, insa tradeaza aceeasi finete a lucraturii si are, de
asemenea, mandibula mobila.
Au existat si exista inca numeroase convingeri, conform carora
cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite
si absorbi vibratii, emanind totodata un fel de energie psihica.
Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce au vizitat de mai
multe ori Craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in
preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice.Cea mai
interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile
reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care
este posibil sa fi existat pe Pamint. S-a presupus ca aceste cranii
au fost codificate si ca in ele s-au inmagazinat numeroase date
valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profetii ale
evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii
pe Pamint.Au existat numeroase incercari de a afla aceste
presupuse informatii detinute de cranii, inventindu-se diverse
metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale
puteau obtine date despre informatiile din interiorul craniilor
doar meditind in preajma acestora, insa aceste incercari nu au
adus rezultate concrete.Au existat si ipoteze conform carora
craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile
altor civilizatii din univers, insa toate aceste teorii au ramas la
stadiul de simple supozitii.In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in
care au aparut si au fost create craniile de cristal a ramas un
mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar
reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de
asemenea, si ideea ca cele 13 cranii contin date istorice despre o
civilizatie inteligenta care ar trai undeva in adincul pamintului,
ascunsa de privirile oamenilor.O alta explicatie a fost ca artizanii
din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin
metode numai de ei stiute si care nu au fost niciodata
divulgate.Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii
sint realizate intr-o perioada mult mai recenta decit s-a pretins si
nu constituie decit incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele
reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei
extraterestrilor.In ziua de Craciun a anul

ui 1994, o femeie se plimba prin

ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley.
In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si
animale mutilate.
O scinteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii
atentia. Uitindu-se in jur, a vazut ceva ce stralucea in praf. A
descalecat, a ridicat obiectul si l-a curatat. Parea sa fie un craniu
facut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si cind cineva il
topise si incercase sa-l refaca.Suprafata craniului era lucioasa si
neteda. Pe de o parte avea ceva asemanator dintilor umani, iar de
cealalta parte semana foarte bine cu profilul unui extraterestru.
La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gitul, era retezat.Femeia,
care a dorit sa i se pastreze anonimatul, nu mai vazuse niciodata
ceva asemanator. Cind l-a aratat unor specialisti, ea avea sa afle
ca nu era prima descoperire de acest gen.Vestea despre craniul
de cristal din San Louis Valley s-a raspindit cu repeziciune, iar cea
care l-a gasit le-a permis sotilor Al si Donna Koon, precum si fiicei
lor, Alta Jamison, sa-l expuna in magazinul lor de roci din Moffat,
Colorado. Obiectul a devenit o adevarata atractie populara,
aducind vizitatori din toate colturile Americii.Alta Jamison spune
ca oamenii inzestrati cu capacitati paranormale pot comunica cu
craniul. Unii chiar au simtit ca exista o legatura intre ei si craniu,
despre care cred ca are constiinta si ca realizeaza conexiuni intre
oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a
Pamintului.Altii afirma ca acest craniu culege informatii de la
celelalte cranii descoperite pina in prezent si ca el ar putea fi cel
de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa
fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul
persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De
asemenea, el marturiseste ca nimeni nu a descoperit din ce
mineral anume a fost confectionat craniul, insa banuieste ca ar fi
din cristal.Altii sint de parere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis
intentionat in zona. Multi dintre cei care au meditat asupra
craniului par sa simta ca obiectul este parte integranta din
energia umana si extraterestra.
Nick Nocerino, un cercetator care a studiat craniul, a meditat
asupra lui doua zile la rind si a simtit ceva nou, cu toate ca
energiile emise de el se aseamana cu cele emise d

e celelalte cranii. Craniul

aflat in custodia sotilor Koon poate fi imprumutat pentru
meditatie intr-o camera separata.Chiar si cele mai neincrezatoare
persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simtit
o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in
acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos
craniul din magazin si s-a apropiat cu el de masina. Una din roti a
explodat fara vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetator
care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cind a ajuns
linga el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona.Ca si
celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu
pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o
importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind inzestrat
cu doua fete: una umana si cealalta extraterestra.

Probabil aţi auzit, mai puţin sau poate mai multe, despre diferite
organizaţii secrete, ca Masoneria, Illuminaţii, Rosacruce, Ordinul
Templierilo, Thule... Ma vad nevoit sa mentionez, iarasi, numele lor
aici. Nazistii si membrii Thule, credeau ca Terra are gauri la polul
nord si ca in interior ar exista o alta civilizatie. Cum am mai
mentionat in documentarul "Hitler si Atlantida", exista ipoteze si
calcule corecte din punct de vedere fizic si matematic in privinta
existentei unui portal la polurile Terrei. Atunci, poate cei care au
existat candva si au locuit Atlantida, oriunde ar fi fost aceasta,
fie ea sub Antarctida, in Marea Mediterana sau undeva intre
Spania si Groenlanda au gasit acest portal si au reusit sa evadeze
spre alta lume. Marele matematician Euclid avea formulata o
teorie conform careia, nu doar Terra ar fi "gaurita" ci si alte
obiecte din Sistemul nostru Solar, iar Hubble confirma perfect
aceste calcule prin poze uimitoare... Exploratorii care au atins
polurile notau in jurnale ca au intilnit raulete cu apa calda, seminte
de fructe exotice, poenite cu flori...Insa aceste lucruri nu prea au
fost relatate intr-un mod deschis publicului. Si chiar de s-a spus
ceva... Secretele mari sunt protejate de incredulitatea publica. Se
pare ca S.U.A detine toate satelitele care supravegheaza polurile.
De asemenea, uriasa afacere de succes cu Alaska se pare ca a
fost o intelegere facuta pentru alte scopuri. Si ma mai pune pe
ganduri si descoperirea din Bucegi. Sunt 95% convins ca intr-
adevar exista ceva la poluri. Anul acesta, in luna iunie (daca nu ma
inseala memoria, caci site-ul respectiv a fost eliminat...), era
planificata o ampla expeditie spre Polul Nord cu scopul declarat -
gasirea gaurii. Cel care urma sa conduca aceasta expeditie a
murit...E deja de la sine inteles ca in circumstante stranii. Oricat
de sceptici nu am incerca sa fim, poate doar din lipsa dorintei de a
accepta asa ceva, poate din incredibilitatea acestor idei nu putem
contesta lucruri palpabile, reale. Oare aceste 13 cranii nu sunt la
fel de faimoase ca si Sf.Graal? Dar poate totul e un joc, ei ne dau
informatia, ne lasa sa vedem si locurile lipsa. Tot ceea ce credem
ca descoperim poate e deja de mult pus acolo pentru noi. Suntem
ca niste copilasi care intra in casa si descopera uimiti bomboane
ascunse prin diferite colturi ale casei, si in mandria lor motivata
de infantilitatea aparent vesnica aleargam spre parinti sa ne
laudam cu bogatiile gasite... Si ei zambesc. Zambesc, caci stiau
dinaintea noastra.