Bow-Tie – o abordare inovativă (1)

Posted on 26 februarie 2012 by qhseconsult

Una dintre cele mai puternice tehnici de evaluare a riscurilor, şi din ce în ce mai populară (nu în România, din
păcate), este metoda „Bow-Tie”, numită astfel deoarece descrie managementul riscurilor sub forma unui papion
(în lb. engleză, papion= bow-tie).
Aceasta metodă merge dincolo de înţelegerea obişnuită a evaluării riscului şi pune accent pe legătura dintre
măsurile de control al riscului şi sistemul de management (nu este neapărat necesar să fie vorba de un sistem de
management certificat conform unui anume referenţial, ci e vorba de modul, sistemul de conducere la nivel
organizaţional). Din acest motiv poate ajuta la asigurarea că riscurile sunt cu adevărat controlate, mai mult decât
doar analizate. Aceasta forţează specialiştii să îşi asume o abordare structurată şi cuprinzătoare a evaluării
riscului şi este, deasemenea, un mijloc excelent de comunicare către ne-specialişti a problemelor legate de
riscuri.
Metoda Bow-Tie furnizeză o vizualizare uşor de înţeles a relaţiilor dintre cauzele deficienţelor dintr-un
proces/afacere, escaladarea acestor evenimente, măsurile de control pentru prevenirea apariţiei evenimentului şi
măsurile de pregătire existente pentru limitarea impactului asupra procesului/afacerii (Fig.1). Trebuie menţionat
aici că, deşi această metodă este folosită îndeosebi pentru managementul riscurilor accidentelor majore, ea este
aplicabilă pentru managementul absolut oricărui risc care poate fi imaginat în cazul desfăşurării unui proces, în
cazul administrării unei afaceri, pe durata unei anumite activităţi etc.
Mai important, măsurile de prevenire şi limitare sunt legate de sarcini, proceduri, persoane responsabile şi
competenţe. Aceasta evidenţiază interconectarea crucială dintre măsurile de control al riscului (fie ele de natură
fizică, procedurală sau bazate pe competenţe) şi sistemul de management necesar pentru asigurarea eficienţei
continue a acestora.
 

 Fig. 1
Istoria Bow-Tie
Spuneam la început că metoda este inovativă, asta din punct de vedere al concepţiei şi modului de abordare, dar
nu este nouă ca şi apariţie în domeniul managementului riscului.
La început, Bow-Tie a fost o metodă de management al pericolelor şi riscurilor operaţionale, cu toate că originile
metodei sunt încă neclare. Se pare că Shell a fost prima companie mare care a integrat complet metoda BowTie
în practicile sale de afaceri şi este considerată ca dezvoltatoarea tehnicii care este larg utilizată astăzi. Prima
motivare de utilizare globală în companie a fost aceea de a se asigura că măsurile cele mai potrivite şi eficiente
de control al riscurilor  erau aplicate în mod consecvent şi identic în toată lumea unde aveau operaţiuni.
Ulterior, folosirea Bow-Tie a fost particularizată pentru diferite firme, domenii ale industriei, regiuni, apoi a fost
preluată din domeniul privat în domeniul de reglementare al ţărilor puternic industrializate (de ex., în Marea
Britanie, Norvegia, Australia, nici o operaţiune de foraj/exploatare offshore-pe mare- nu poate începe până când
nu se face dovada managementului riscurilor utilizând BowTie, faţă de autorităţile de specialitate). Domeniile în
care se foloseşte în prezent, pentru acoperirea tuturor riscurilor, variază de la cel financiar, strategic, al calităţii,
blocarea producţiei, politic, până la cele de resurse umane, proiectare, managementul proiectelor etc.
Metoda Bow-Tie
Metoda Bpw-Tie foloseşte un software specializat care uşurează munca celui care o aplică, prin oferirea unor
şabloane şi opţiuni de construcţie a diagramei care să acopere cel mai bine situaţia concretă. Dar acest software
nu valorează nimic fără intuiţia şi modul de găndire ale celui care elaborează diagrama şi, practic, face
managementul riscului.
Metoda de a construi o diagramă Bow-Tie implică un proces de intervievare, cu ajutorul unui set structurat de
întrebări, într-o secvenţă logică, pentru a dezvolta diagrama pas cu pas. (fig. 2, 3).
 Fig. 2
 Diagrama completă prezintă un anumit pericol, riscul asociat, cauzele care pot declanşa un anumit eveniment
nedorit, consecinţele ulterioare declanşării şi măsurile de control pentru împiedicarea declanşării riscului şi pentru
limitarea efectelor.
Fig. 3

Cea mai eficientă metodă de a identifica măsurile reale de control şi de a învăţa această practică este aceea a
workshop-urilor, cu implicarea angajaţilor care se confruntă cu respectivele pericole şi riscuri.
Un aspect esenţial în timpul acestor sesiuni este sinceritatea. Dacă se încearcă ascunderea oricăror lipsuri,
indiferent cât de mici, ale sistemului de măsuri de control, întregul proces de management al riscului este pus sub
semnul întrebării şi acurateţea datelor este compromisă. De fapt, nu va fi altceva decât să ne furăm singuri
căciula.
Pentru a încuraja sinceritatea participanţilor, workshop-urile trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă informală,
de discuţii libere, iar un mediator independent poate deseori să creeze un astfel de mediu de lucru.
Beneficiile metodei BowTie
1. Abordare structurată logică
Evaluările de risc au, în general, tendinţa de a se concentra doar asupra nivelului de risc, în loc să ia în
considerare toate aspectele managementului riscului. Abordarea structurată a metodei BowTie forţează practic o
evaluare a modului în care cauzele iniţiale sunt controlate, a modului în care se pot limita efectele în cazul
apariţiei unui eveniment nedorit şi a capabilităţii organizaţiei să-şi revină dacă lucrurile o iau în direcţia greşită.
Evidenţiază, de fapt, legătura directă dintre măsurile de control şi elementele sistemului de management (fig. 4).
Această abordare logică identifică de cele mai multe ori lipsurile şi problemele care sunt  omise de alte metode de
evaluare.
 Fig. 4
Există, bineînţeles, şi alte moduri de a arăta aceste legături (de ex. prin tabele) dar BowTie oferă o cea mai clară
reprezentare grafică, precum şi alte beneficii, pe care le voi prezenta într-un articol viitor.
Share this:

Bow-Tie – o abordare inovativă (2)

Posted on 1 martie 2012 by qhseconsult
Continuăm astăzi cu partea a doua despre metoda Bow-Tie de management al riscului, prezentând în continuare
cele mai importante beneficii ale utilizării acestei metode.
Comunicarea
Diagrama este uşor de înţeles la toate nivelurile organizaţiei, inclusiv de către personalul care nu este legat direct
sau continuu de activităţile sau locurile de muncă evaluate. În mod practic, diagrama Bow-Tie poate fi afişată în
puncte-cheie (la locul unde se desfăşoară activitatea evaluată, în camere de control al procesului evaluat, în săli
de şedinţe şi analiză etc.), având evidenţiate detaliile legate de riscuri şi măsurile de control respective, generale
sau specifice punctului unde este amplasată. De ex., o diagramă  care reprezintă evaluarea unui anumit risc din
cadrul unui proces tehnologic poate fi afişată în zona/zonele unde se desfăşoară procesul, în camera de
comandă şi control al procesului/instalaţiei şi în biroul şefului secţiei/zonei respective, fiecare diagramă având
evidenţiate posibilele cauze, bariere, consecinţe etc. care ţin exact de zona unde este afişată: operare, control,
management.
Deasemenea, diagrama poate fi reprodusă pe pliante sau mici broşuri care se distribuie tuturor angajaţilor, poate
fi folosită ca material de instruire etc.
Nu e nevoie de nici o tehnică sofisticată pentru a obţine maximul de înţelegere şi eficienţă din această metodă.
Managementul riscului este extrem de uşor de ilustrat prin schiţarea unei diagrame, nivel cu nivel, în timp ce se
analizează componentele unui anumit scenariu de eveniment, de către toate persoanele implicate. Aici se
adevereşte faptul că o imagine valorează cât o mie de cuvinte.
Aplicaţie internaţională
Această abordare bazată pe ilustrarea grafică poate fi foarte uşor de implementat cu echipe multinaţionale, în
cadrul cărora dificultăţile lingvistice pot cauza eşecul unor astfel de acţiuni.
Îmbunătăţiri organizaţionale
Metoda, respectiv diagramele Bow-Tie pot indica şi evidenţia zonele în care controlul operaţional este ineficient,
permiţând direcţionarea resurselor necesare către acele zone unde este de aşteptat să se obţină maximul de
beneficii. Deasemenea, Bow-Tie a fost utilizată în managementul riscurilor în domeniul afacerilor, pentru
asigurarea că acele măsuri de control critice rămân eficiente după reorganizarea unei companii, după fuziuni sau
achiziţii. Bow-Tie se foloseşte cu succes în timpul investigării accidentelor/incidentelor, pentru a identifica zonele
ineficiente din organizaţie care nu au avut prevăzute măsuri de control, sau acestea nu au funcţionat aşa cum era
planificat.
Proceduri şi competenţă
O evaluare Bow-Tie completă include acele sarcini/activităţi critice care trebuie asumate pentru asigurarea
integrităţii şi eficienţei continue a măsurilor de control al riscului. Aceste sarcini pot fi de nivel înalt, cum ar fi
stabilirea sau revizuirea politicilor legate de securitate sau responsabilitate socială corporativă (adică grija pentru
toţi cei implicaţi sau afectaţi de activitatea firmei, de la angajaţi, până la comunitatea în mijlocul căreia îşi
desfăşoară activitatea firma, acţionari etc), sau sarcini de nivel mai scăzut, cum ar fi testarea şi/sau mentenanţa
unui generator diesel pentru asigurarea cu energie a surselor UPS ale unui sistem IT, sau ale unor sisteme
medicale etc, în cazul unor căderi de tensiune, şi exemplele pot continua…
Ceea ce este important este că sarcinile/activităţile critice sunt identificate şi că persoanele responsabile ştiu că
trebuie să le execute, de ce, şi ce se poate întâmpla dacă nu o fac.
Pe de altă parte, aceste sarcini pot fi folosite pentru a verifica dacă sistemul de asigurare a competenţelor
profesionale într-o firmă este cel adecvat, în sensul că, seturile de competenţe stabilite pentru fiecare poziţie în
organigramă, trebuie să se potrivească cu măsurile de control stabilite prin Bow-Tie. Mai simplu spus, este posibil
ca oamenii să ştie ce au de făcut, dar să nu ştie cum, deoarece nu au fost suficient (sau deloc) instruiţi, sau, pur
şi simplu, nu au abilităţile personale necesare pentru  o anumită sarcină. Împingând şi mai departe limitele de
lucru ale acestei metode, Bow-Tie s-a folosit pentru a controla modul în care se face predarea responsabilităţilor
către noii-veniţi în firmă. Cum spuneam, posibilităţile de utilizare sunt, practic, nelimitate.
Sisteme critice
Sistemele critice de securitate într-un proces tehnologic sau într-un proces de afaceri, de management, sunt
acele sisteme care previn, detectează, controlează sau limitează un pericol/risc semnificativ pentru procesul
respectiv. Sisteme ca cele de prevenire/semnalizare a incendiilor, sau sistemele pentru asigurarea energiei în
situaţii de urgenţă sunt foarte clar ilustrate de-a lungul axelor pericol-consecinţe în diagramele Bow-Tie şi, mai
mult, pot fi legate de standarde de performanţă şi de modul de verificare a acestor performanţe în funcţionare
(mai multe despre sisteme/elemente critice de securitate, standarde de performanţă, scheme de verificări etc.
într-un alt articol pe care mi-am propus să-l scriu cândva, legat de managementul integrităţii tehnice a
echipamentelor).
Valabilitate în viitor
Spre deosebire de alte metode de evaluare a riscului, Bow-Tie prezintă nu doar măsurile de control existente,
dar, prin execuţia sarcinilor/activităţilor critice, de ce acestea vor fi acolo, disponibile şi funcţionale, şi în viitor, şi
cum se va asigura menţinerea lor.
Evaluare practică
Din proprie experienţă pot să spun că workshop-urile Bow-Tie stimulează comunicarea dintre toţi lucrătorii
implicaţi în desfăşurarea unui anumit proces/ o anumită activitate (până la urmă implicaţi în managementul
riscurilor), mai mult decât orice alte discuţii sterile din timpul auditurilor, inspecţiilor, instruirilor etc. Bow-Tie se
concentrează pe managementul riscurilor aplicat de către oamenii care lucrează zi de zi în zona şi activitatea
respectivă, spre deosebire de studiile analitice făcute de specialiştii care au de-a face doar intermitent sau
accidental cu domeniul respectiv. Din păcate, mult prea des, aceste analize cantitative (dar şi calitative) devin din
ce în ce mai complexe, conducând în cele din urmă la un blocaj al celor care ar trebui să le înţeleagă şi să le
aplice recomandările. Prea mult nu e (aproape niciodată) mai bun!
REPORT THIS AD

Implicare şi responsabilizare
Managementul riscului este responsabilitatea managerilor operaţionali, adică a şefilor locurilor de muncă, şi a
subordonaţilor acestora. Este demonstrat că, atunci când oamenii sunt implicaţi într-un proces decizional, aceştia
tind să accepte şi să promoveze respectivul proces. Când se stabilesc acţiuni bazate pe ceea ce au susţinut
oamenii, aceştia îşi vor asuma acele acţiuni.
Demonstraţii
Diagramele Bow-Tie pot fi folosite pentru a demonstra că, în orice moment,  riscurile sunt controlate în cel mai
practic mod, de către persoanele cele mai competente, după proceduri clare, cu echipamente perfect funcţionale,
iar consecinţele, în cazul declanşării unui eveniment nedorit, sunt ţinute la un nivel de severitate cât mai scăzut.
Auditare
Diagramele, dar şi sarcinile/activităţile critice, furnizează un protocol de audit util auditorilor pentru a se concentra
pe ceea ce oamenii fac în mod real, în loc de a se concentra pe sisteme.
Limitări
Spuneam în primul articol că, în mod uzual, Bow-Tie se aplică pentru managementul riscurilor accidentelor
majore, dar şi-a dovedit aplicabilitatea în orice alt domeniu legat de riscuri şi poate fi folosită cu succes pentru
managementul riscurilor oricărui tip de eveniment.
Normal că Bow-Tie nu este panaceul universal în materie de management al riscurilor. Atunci când se doreşte o
cuantificare a riscului, metoda aceasta nu ajută în mod direct. La fel, dacă se doreşte o modelare a relaţiilor dintre
riscuri şi măsurile de control, există alte metode mult mai eficiente.
Dar dacă se doreşte să se elimine acel mister şi aură de „ştiinţă aerospaţială” aplicate managementului riscului şi
obţinerea unei imagini clare a modului de control al riscului, uşor de înţeles şi uşor de comunicat oamenilor
implicaţi, cu orice nivel de pregătire, atunci Bow-Tie este cea mai potrivită metodă de a o face.