Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fig. 1
Istoria Bow-Tie
Spuneam la început că metoda este inovativă, asta din punct de vedere al concepţiei şi modului de abordare, dar
nu este nouă ca şi apariţie în domeniul managementului riscului.
La început, Bow-Tie a fost o metodă de management al pericolelor şi riscurilor operaţionale, cu toate că originile
metodei sunt încă neclare. Se pare că Shell a fost prima companie mare care a integrat complet metoda BowTie
în practicile sale de afaceri şi este considerată ca dezvoltatoarea tehnicii care este larg utilizată astăzi. Prima
motivare de utilizare globală în companie a fost aceea de a se asigura că măsurile cele mai potrivite şi eficiente
de control al riscurilor erau aplicate în mod consecvent şi identic în toată lumea unde aveau operaţiuni.
Ulterior, folosirea Bow-Tie a fost particularizată pentru diferite firme, domenii ale industriei, regiuni, apoi a fost
preluată din domeniul privat în domeniul de reglementare al ţărilor puternic industrializate (de ex., în Marea
Britanie, Norvegia, Australia, nici o operaţiune de foraj/exploatare offshore-pe mare- nu poate începe până când
nu se face dovada managementului riscurilor utilizând BowTie, faţă de autorităţile de specialitate). Domeniile în
care se foloseşte în prezent, pentru acoperirea tuturor riscurilor, variază de la cel financiar, strategic, al calităţii,
blocarea producţiei, politic, până la cele de resurse umane, proiectare, managementul proiectelor etc.
Metoda Bow-Tie
Metoda Bpw-Tie foloseşte un software specializat care uşurează munca celui care o aplică, prin oferirea unor
şabloane şi opţiuni de construcţie a diagramei care să acopere cel mai bine situaţia concretă. Dar acest software
nu valorează nimic fără intuiţia şi modul de găndire ale celui care elaborează diagrama şi, practic, face
managementul riscului.
Metoda de a construi o diagramă Bow-Tie implică un proces de intervievare, cu ajutorul unui set structurat de
întrebări, într-o secvenţă logică, pentru a dezvolta diagrama pas cu pas. (fig. 2, 3).
Fig. 2
Diagrama completă prezintă un anumit pericol, riscul asociat, cauzele care pot declanşa un anumit eveniment
nedorit, consecinţele ulterioare declanşării şi măsurile de control pentru împiedicarea declanşării riscului şi pentru
limitarea efectelor.
Fig. 3
Cea mai eficientă metodă de a identifica măsurile reale de control şi de a învăţa această practică este aceea a
workshop-urilor, cu implicarea angajaţilor care se confruntă cu respectivele pericole şi riscuri.
Un aspect esenţial în timpul acestor sesiuni este sinceritatea. Dacă se încearcă ascunderea oricăror lipsuri,
indiferent cât de mici, ale sistemului de măsuri de control, întregul proces de management al riscului este pus sub
semnul întrebării şi acurateţea datelor este compromisă. De fapt, nu va fi altceva decât să ne furăm singuri
căciula.
Pentru a încuraja sinceritatea participanţilor, workshop-urile trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă informală,
de discuţii libere, iar un mediator independent poate deseori să creeze un astfel de mediu de lucru.
Beneficiile metodei BowTie
1. Abordare structurată logică
Evaluările de risc au, în general, tendinţa de a se concentra doar asupra nivelului de risc, în loc să ia în
considerare toate aspectele managementului riscului. Abordarea structurată a metodei BowTie forţează practic o
evaluare a modului în care cauzele iniţiale sunt controlate, a modului în care se pot limita efectele în cazul
apariţiei unui eveniment nedorit şi a capabilităţii organizaţiei să-şi revină dacă lucrurile o iau în direcţia greşită.
Evidenţiază, de fapt, legătura directă dintre măsurile de control şi elementele sistemului de management (fig. 4).
Această abordare logică identifică de cele mai multe ori lipsurile şi problemele care sunt omise de alte metode de
evaluare.
Fig. 4
Există, bineînţeles, şi alte moduri de a arăta aceste legături (de ex. prin tabele) dar BowTie oferă o cea mai clară
reprezentare grafică, precum şi alte beneficii, pe care le voi prezenta într-un articol viitor.
Share this:
Implicare şi responsabilizare
Managementul riscului este responsabilitatea managerilor operaţionali, adică a şefilor locurilor de muncă, şi a
subordonaţilor acestora. Este demonstrat că, atunci când oamenii sunt implicaţi într-un proces decizional, aceştia
tind să accepte şi să promoveze respectivul proces. Când se stabilesc acţiuni bazate pe ceea ce au susţinut
oamenii, aceştia îşi vor asuma acele acţiuni.
Demonstraţii
Diagramele Bow-Tie pot fi folosite pentru a demonstra că, în orice moment, riscurile sunt controlate în cel mai
practic mod, de către persoanele cele mai competente, după proceduri clare, cu echipamente perfect funcţionale,
iar consecinţele, în cazul declanşării unui eveniment nedorit, sunt ţinute la un nivel de severitate cât mai scăzut.
Auditare
Diagramele, dar şi sarcinile/activităţile critice, furnizează un protocol de audit util auditorilor pentru a se concentra
pe ceea ce oamenii fac în mod real, în loc de a se concentra pe sisteme.
Limitări
Spuneam în primul articol că, în mod uzual, Bow-Tie se aplică pentru managementul riscurilor accidentelor
majore, dar şi-a dovedit aplicabilitatea în orice alt domeniu legat de riscuri şi poate fi folosită cu succes pentru
managementul riscurilor oricărui tip de eveniment.
Normal că Bow-Tie nu este panaceul universal în materie de management al riscurilor. Atunci când se doreşte o
cuantificare a riscului, metoda aceasta nu ajută în mod direct. La fel, dacă se doreşte o modelare a relaţiilor dintre
riscuri şi măsurile de control, există alte metode mult mai eficiente.
Dar dacă se doreşte să se elimine acel mister şi aură de „ştiinţă aerospaţială” aplicate managementului riscului şi
obţinerea unei imagini clare a modului de control al riscului, uşor de înţeles şi uşor de comunicat oamenilor
implicaţi, cu orice nivel de pregătire, atunci Bow-Tie este cea mai potrivită metodă de a o face.