Liniile Nazca

https://misterio.ro/liniile-nazca-din-peru/
Celebrul autor Erich von Däniken spunea despre liniile Nazca din
Peru că stau mărturie ale prezenței extraterestre. Alții credeau că
sunt doar niște iluzii optice. De când au fost observate prima dată
din avion, misterioasele „desene” au stârnit nenumărate speculații.
Dar știința este pe urmele descifrării lor.

Pe versanții vestici ai Anzilor se află un oraș modern și un râu

numite Nazca, la fel ca și misterioasele vestigii ale unei civilizații
antice omonime (uneori Nazca este scris Nasca). Rămășițele acestei
civilizații includ o fâșie de construcții impresionante. Însă mult mai
faimoase sunt semnele lăsate pe pământ într-un mod diferit, prin
intermediul geoglifelor – termen care înseamnă, literar, semne pe
pământ („geo” – pământ și „gliphos” – figură cu caracter simbolic). 

Descoperire și locație

Pe o suprafață de aproape 400 km pătrați, la poalele Anzilor,

populația Nazca a trasat linii lungi și drepte, care se întretaie cu alte
linii, spre a forma figuri geometrice, ca trapeze, triunghiuri și
dreptunghiuri. Alte linii formează imaginea unei păsări, a unei
balene, a unor figuri umane și chiar a unor obiecte casnice, ca un
gherghef primitiv.

Liniile Nazca se găsesc într-o regiune extrem de aridă din Peru, între
Anzi și Pacific. Teritoriul este străjuit de două râuri, Nazca și Grande.
Acestea înconjoară două văi și o câmpie aluvionară (o regiune de
uscat compusă din mâl, nisip și pietriș). Cursurile freatice de apă
care ies la suprafață formând izvoare (puquios) au fost găsite de o
populație străveche dispărută de mult, atunci când liniile au fost
redescoperite, prin 1920.

Dimensiunile pictogramelor de la Nazca n-au fost cunoscute pe

deplin decât în anii ‘30 ai secolului trecut, când piloții primelor
avioane care au survolat Peru au raporta existența unei colecții de
geoglife mult mai extinse și mai variate decât se credea.

Inițial, se crezuse că au fost realizate pentru indicarea canalelor

pentru apă, dar rapoartele piloților au indicat că liniile erau mult mai
complexe. Torriba Mejia, arheolog peruan, a prezentat rezultatele
primei examinări științifice moderne a regiunii, cu prilejul unei
conferințe internaționale de arheologie desfășurată la Lima, în 1939.

Liniile Nazca – hărți ale circuitului apei subterane?

Modelele Liniilor Nazca indică o complexitate deosebită a figurilor

geometrice de tipul trapezelor – un dreptunghi care are o latură mai
mare decât cea cu care este paralelă – triunghiurilor și
dreptunghiurilor. În plus, ele au demonstrat existența a peste 40 de
siluete de animale (incluzând o maimuță, un păianjen, un câine, o
lamă și o pasăre a cărei coadă are peste 50 de metri lungime) și
unele forme spirale. 

Cele trei explicații principale care au fost oferite leagă liniile, fie de
obținerea apei, fie de scopuri astronomice, fie de ritualuri sacre ale
populației Nazca.

Legăturile dintre liniile Nazca și obținerea apei datează de la

redescoperirea lor, în anii ‘20, când savanții au studiat tehnicile
antice de irigații. Un mit local vorbește despre o uriașă dună de nisip
numită Cerro Blanco. Despre aceasta se credea că ar ascunde un lac
de mari dimensiuni care alimenta canalele subterane de apă sau
care cândva ar fi erupt la suprafață, irigând regiunea. Mitul reflectă
preocuparea locală față de lichidul vital.

„Centrele radiante,” în care se întâlnesc mai multe linii sunt situate

la baza dealurilor și pe buza înălțată a unei văi, pe unde curg râuri
sezoniere. Multe linii urmează direcția cursurilor de ape și adesea se
termină brusc, în apropierea unui râu. Un trapez apare la marginea
văii unui râu; baza mare a trapezului este situată chiar lângă locul
pe unde curge un râu sezonier, servind poate ca reper. 

Această conexiune dintre linii și sursele de apă a fost interpretată în

raport cu religia. Procesiuni ritualice străvechi aveau loc, probabil, în
zonele unde oamenii se așteptau ca apa să se acumuleze. Potrivit
teoriei, populația mergea de-a lungul liniilor Nazca către ariile de
unde venea apă și aici aduceau ofrande zeilor sau rosteau rugăciuni,
implorând abundența lichidului vital.

Ei trasau liniile prin curățarea primului strat de pământ, scoțând

astfel la iveală o argilă mai deschisă la culoare și puneau pământul
excavat în grămăjoare, de o parte și de alta a șanțului alb-gălbui.
Apăreau astfel făgașe de culoare mai deschisă decât solul din jur. 

Cea mai mare concentrare de linii apare în jurul locului numit Valea
Ingenio, unde râurile sezoniere se formează din umezeala acumulată
pe culmile Anzilor. Situl a devenit principalul loc de studiu pentru
arheologi, ajutându-i pe aceștia mai ales să depisteze rutele de
irigație către râurile sezoniere.

Au fost găsite vestigiile a două așezări antice, Cahauchi și La

Estaqueria. Cahauchi adăpostește un complex de clădiri lung de
aproape 3 km și larg de 1 km, incluzând piramide înalte de 20 de
metri, piețe sătești și cimitire. 

Pe baza datării cu carbon radioactiv a ceramicii găsite aici, s-a

stabilit că modesta comunitate s-a dezvoltat între anii 100-600.
Ceramică similară, găsită de-a lungul liniilor ce duc la Cahauchi
datează de pe la 800, sugerând că acest centru ar fi putut fi
abandonat pe la 600, dar a rămas un important sit ceremonial
pentru încă două secole. Datarea cu radiocarbon arată că La
Estaqueria a apărut după părăsirea așezării Cahauchi.
Teoria liniilor astronomice

Istoricul Paul Kosok de la Universitatea Long Island, New York, a

venit la Nazca în 1941, pentru a cerceta problema rețelelor de irigații
ale civilizațiilor moderne. Oprindu-se să se odihnească, pe vârful
unui deal, a remarcat o linie ce mergea direct spre punctul de apus
al Soarelui. Era 21 iunie, ziua solstițiului de iarnă în emisfera sudică.
Linia marca punctul de la orizont unde Soarele apunea și în direcția
opusă, corespundea cu punctul de răsărit al Soarelui, în aceeași zi.

Arheologii au început să lege geoglifele de constelații: imaginea unei

maimuțe imense a fost atribuită Carului Mare (sau Ursei Mari, în
emisfera nordică) și s-a considerat că alte figuri ar corespunde
Pleiadelor și Orionului. 

Maria Reiche, traducătoare și matematiciană din Lima, a venit la

Nazca alături de Kosok. Ea va rămâne aici pentru următorii 50 de
ani, făcând din studierea pictogramelor activitatea ei fundamentală,
ilustrată în cartea Contributions of Ancient Peru to the History of
Geometry and Astronomy (1993). 

Teoria că Liniile Nazca ar fi avut scopuri astronomice a fost însă

contrazisă cu argumente viabile. În 1967, de exemplu, Gerald
Hawkins, astronom la Universitatea Boston, a folosit un computer
pentru a realiza o hartă a cerului de deasupra regiunii Nazca,
acoperind o perioadă de 7.000 de ani. 

Figurile și liniile de pe sol au fost confruntate cu poziția de atunci a

sistemului solar și a constelațiilor. Doar 20% dintre linii se aliniau cu
răsăritul și apusul Soarelui și a Lunii pentru scopuri practice și nu
exista nici o conexiune concretă între figuri și constelații.

Chiar și așa, liniile care corespund cu răsăritul și apusul Soarelui

sugerează că pictogramele ar fi putut servi drept calendar. Avertizați
de momentul când râurile aveau să se reverse și de cel în care
aveau să sece, localnicii s-ar fi organizat mai ușor și mai eficient,
știind de pildă când trebuie să curețe șanțurile de irigații și când să
semene plantele.

În anii ‘70, arheologa Helaine Silverman, de la Universitatea Texas,

a afirmat că liniile ar fi fost trasate după o perioadă de secetă. Zeii
nu-i mai ajutau pe localnici sau, sugera ea, preoții care trăiau în
centrul ceremonial din Cahauchi pierduseră încrederea oamenilor,
atunci când seceta s-a prelungit. Dacă liniile au fost realizate după
ce Cahauchi a intrat în declin, afirma Silverman, ele reprezintă țelul
practic al comunității de a-și asigura o necesitate fundamentală.

Ideea că liniile de la Nazca avea o semnificație spirituală poate

cuprinde teoriile legate de apă și de astronomie.

Linii similare, la fel de vechi, au fost descoperite în actuala Bolivie, la

granița cu Peru. Acestea au fost folosite în trecut la procesiuni
ritualice. Că ritualurile legate de apă au dobândit dimensiuni
spirituale pentru populația Nazca nu e deloc surprinzător, căci aici
ploile sunt extrem de rare. Anual se înregistrează doar câțiva litri de
precipitații pe metru pătrat.

Pe lângă geoglifele care par să corespundă constelațiilor, o serie de

figuri seamănă cu animalele acvatice (de pildă, o broască, o rață, o
balenă), toate fiind semnalate și pe ceramica Nazca. În plus, alături
de dansuri și ritualuri dedicate ploii, populația Nazca, la fel ca multe
alte societăți străvechi, avea o castă preoțească, incluzându-i pe
șamani. 

Intrarea în transă sau realizarea ritualurilor care vizau comunicarea

cu spiritele animalelor reprezintă o practică obișnuită la șamani, iar
imaginile de la Nazca ar putea reflecta animalele pe care acești
oameni le respectau și ale căror spirite voia șamanul să le
contacteze.

În octombrie 2001, profesorul Anthony Aveni, de la Universitatea

Colgate, a declarat că studiul amănunțit, efectuat timp de 30 de ani,
din avion și de la sol, a peste 800 de linii Nazca l-a condus la
concluzia că civilizația necunoscută care realizase semnele stranii
practicase magia apei. 

Potrivit rezultatelor cercetărilor sale, aproximativ 62 de puncte spre

care converg liniile se suprapun unor coturi, bucle ale râurilor și
lacurilor înalte din Anzi din care curgea apă. Liniile erau străbătute,
în cadrul ritualurilor, de localnicii care se rugau în acest timp la zei,
pentru fertilitatea pământurilor lor.

Linii de forță și alinierile energetice

O altă teorie este cea a liniilor de forță și a alinierilor energetice. În

1921, Alfred Watkins (1855-1935) a inventat sintagma „linii de
forță” când și-a explicat teoria potrivit căreia siturile străvechi din
Marea Britanie, ca de pildă cercuri de piatră, grupări megalitice,
tumuli funerari și locuri de venerare religioasă, au fost construite
deliberat spre a forma anumite aliniamente, în cadrul peisajului. Cu
excepția a puține cazuri izolate, majoritatea exemplelor date de
Watkins nu corespund însă criteriilor unei alinieri perfecte și adesea
încorporează structuri din epoci diferite.

Cu toate acestea, persistă convingerea că mulți megaliți ridicați de

populațiile neolitice au fost așezați de-a lungul unor linii de energie.
Alții au o abordare mai pragmatică. Astfel de aliniamente ar fi putut
servi, susțin ei, ca dispozitive de alarmă, de unde localnicii și-ar fi
putut alerta compatrioții de apropierea unor armate inamice. 

Teoriile incredibile ale lui Erich von Däniken

În timp ce arheologii și oamenii de știința întâmpină dificultăți în

creionarea unei explicații universal acceptate cu privire la scopul
geoglifelor, dar și a modului în care liniile de la Nazca din Peru au
fost trasate cu atâta precizie de o civilizație aproape necunoscută,
teoriile precum cele lansate de Erich von Däniken câștigă tot mai
mult teren.

Risipite pe o suprafață de peste 320 km pătrați, liniile Nazca consistă

din aceste uriașe desene sau gravuri pe pământ. Sunt peste 800 de
linii perfect drepte, peste 70 de figuri de animale și peste 150 de
forme geometrice. Avem geoglife reprezentând figuri și forme
ciudate pe sol. Există o serie de linii complicate ce par să fie drumuri
împrăștiate prin tot deșertul. Cea mai mare figură are aproape 305
metri, sau mărimea a trei terenuri de fotbal, în timp ce cea mai
lungă linie se întinde pe aproape 14 km.

Pe baza acestor informații, cunoscutul autor Erich von Däniken a

formulat o serie de întrebări extrem de interesante: 

1. De ce a simțit nevoia poporul Nazca că este necesar să

realizeze aceste elaborate și uriașe desene pe pământ? 
2. Cărui scop intenționau să servească? 
3. De ce au fost ele desenate în așa mod, încât puteau fi văzute și
apreciate doar de la înălțime în vremuri când avioanele nici
măcar nu existau?

Datorită dimensiunilor impresionante, singurul loc din care aceste

geoglife pot fi văzute în întregime este de la mare înălțime. S-a
sugerat că civilizația misterioasă care a locuit pe platoul de la Nazca
ar fi putut să construiască baloane cu aer cald. Un astfel de aparat
le-ar fi permis să aprecieze ceea ce creaseră pe sol. Însă, dacă
populația Nazca ar fi avut acces la baloane zburătoare, cronicarii
spanioli ar fi înregistrat mai mult ca sigur aceasta în rapoartele lor.

Dar nu există un singur cuvânt care să descrie că oamenii din Nazca

dețineau baloane cu aer cald. Prin absență, suntem în zona de
influență a unei înalte și avansate tehnologii terestre şi asta este
într-adevăr anomalia liniilor Nazca.Într-adevăr, sunt ușor de făcut,
doar se îndepărtează stratul de la suprafață. Însă magnitudinea
figurilor este ceea ce face din acestea o așa complexă întreprindere.

De exemplu, printre geoglifele de pe platoul Nazca se afla un

triunghi uriaș care se întinde pe nu mai puțin de 15 km pătrați.
Măsurătorile moderne au arătat ca figura geometrica este de o
precizie extraordinara. Mai mult decât atât, de la înălțime, din avion,
pare ca triunghiul a fost realizat prin presarea solului la o adâncime
de cel puțin 60 cm.

Cum au putut oare să preseze perfect un triunghi de 15 km pătrați

în deșertul de la Nazca? Ce fel de tehnologie poate face asta? Nu
picioarele oamenilor antici. Cum au putut oamenii antici de la Nazca
să creeze așa uriașe geoglife, fără capacitatea de a zbura, sau
folosirea unor ustensile avansate?

Liniile Nazca – mesaje către vizitatori din spațiu?

Erich von Däniken propune o teorie care a fost rapid îmbrățișată de

adepții astronauților antici. Conform acestei idei, liniile de la Nazca
din Peru au fost realizate de fapt cu ajutorul ființelor din alte lumi.
Să fie oare faptul că aceste geoglife pot fi văzute doar de sus, o
indicaţie că au fost „desenate” pentru a fi folosite ca repere de
navigație pentru „zei”?

Să presupunem, pentru un moment, că extratereştrii trimit pe

pământ un tip de navă sondă, poate chiar precum roverul pe care
noi l-am trimis pe Marte pentru a explora, cartografia și colecta
monstre. O astfel de mașinărie ar lăsa, bineînțeles, urme pe platoul
deșertic de la Nazca. Populația nativă, martoră la apariția unor urme
stranii în nisip, ar putea cu mare ușurință să confunde acele urme cu
mesaje criptice trimise de zei.

În ziua de azi, mulți istorici şi antropologi sunt convinși că oamenii

de la Nazca au fost unii dintre predecesorii civilizaţiei Inca, cel mai
mare imperiu din America precolumbiană. În secolul al XIII-lea,
Imperiul Inca a prosperat în regiunea munţilor Anzi din America de
Sud. Conform legendelor, Viracocha, misteriosul zeu-creator Inca, a
inaugurat liniile Nazca şi geoglifele în trecutul îndepărtat. Se spune
că acestea ar fi fost create de Viracocha însuşi, care a fost cel mai
mare zeu-profesor din Anzi. De unde a venit Viracocha rămâne încă
un mister. Putea să fie din Sumer. Putea să fie conectat cumva cu
Anunnaki. Nimeni nu ştie precis, dar aceleaşi legende şi aceleaşi
povestiri ale acestor mari zei apar peste tot în lume, mai ales peste
tot prin Americi.
 Exe
mplu de geoglif de pe platoul de la Nazca – „Astronautul”

Puteau într-adevăr liniile şi geoglifele de la Nazca să fi fost opera

zeului inca Viracocha, precum sugerează legendele lor? Dacă este
aşa, care a fost scopul gravării acestor stranii geoglife pe pământ? 

În 1968, cercetătorul şi scriitorul Erich von Daniken publică prima sa

lucrare, Chariots of the Gods? în care introduce revoluţionara
noţiune conform căreia liniile Nazca au fost create de oamenii de la
Nazca, după ce au fost martorii extratereştrilor folosind tehnologii
avansată şi ecuații matematice complexe.

Erich von Daniken a fost unul dintre primii care de fapt a efectuat
zboruri complete deasupra regiunii Nazca. Acesta a analizat atât
geoglifele din zonele joase ale platoului, dar şi pe acelea de pe
dealurile de la Nazca. Daniken a găsit complicate diagrame
matematice, ce niciodată nu fuseseră cercetate mai înainte. Unii
savanţi, după descoperirea curioaselor forme și a straniilor desene,
au sugerat că liniile Nazca puteau fi, de fapt, unul dintre primele
exemple cunoscute de geometrie aplicată.

Poate că răspunsurile pot fi aflate aruncând o privire mai atentă la

una dintre cele mai misterioase figuri de la Nazca – „Astronautul.”
Teoreticienii astronauţilor antici cred că ciudata figură poate oferi un
indiciu important în dezlegarea misterului de la Nazca din Peru. Ei îl
numesc „Omul spaţial.” Geogliful înfățișează o ființă umanoidă
ciudată care pare să aibă o cască, sau ceva similar pe cap, are un
braț ridicat și pare că face semne cu mâna. Potrivit adeptilor teoriei
astronautilor antici, imaginea infatiseaza unul dintre „zeii cerului.”

Deocamdată enigme

Cultura Nazca este în fond una preistorică, fără izvoare scrise, ceea
ce îngreunează mult munca arheologilor și cercetătorilor din ziua de
azi. Care este explicația liniilor Nazca? Se poate să fi jucat un rol în
pelerinaj, ca linii de ghidare spre locuri sacre precum Cahuachi şi
piramidele de argilă. Se poate să fi reprezentat constelaţii. Se poate
să fie mesaje adresate zeilor. Sau poate că aveau mai mare legătură
cu apa şi izvoarele subterane, fiind piese fundamentale pentru vechi
ritualuri ale apei.

Oricum, dincolo de toate teoriile fanteziste răsărite din pricina

absenţei unor concluzii arheologice clare, civilizația Nazca ne-a lăsat
drept moştenire un produs cultural cu totul deosebit, pe care merită
să-l admirăm.