Anton Pann

SERGIU DAN i ROMULUS DIANU
VIATA MINUNATA
A LUI
ANTON PANN
ROMAN
ii
CVLTVRA NATIONALA
www.dacoromanica.ro
ANTON PAN N
1794 1854
Poriret in penifd de Barbra Delavrancea
www.dacoromanica.ro
S1RG1U DAN i ROMULUS DIANU
VIATA MINUNATA
A LU1
ANTON PANN
ROMAN
CVLTVRA NATIONALA
BUCURESTI
1929
www.dacoromanica.ro
S'au tras din aceasta carte
una suta de exemplare pe
hartie velinA math numero-
tate dela 1 la 100.
www.dacoromanica.ro
PREZENTARE
Am scris romanul acestei Ivieti /Uncial

am vrut Wt. Din lumescul Anton Pann nu
mai ramasese memoriei celor de astazi deceit
poza unui dascal #istel ca un proverb*.
Din pasionatul chinuit de mistere, dar f i
pofticios la cele trupefti, care se .defineet
atdt de simplu qi de fericit in vorbele (cTraiesc
doar ca sei fac pia cere inimii mere*, nu mai
ramasese nimic.
Eroismul viefii sale a fost uitat.
Noi iubim eroii. Deaceea in tot ce am
scris se ghicefte o arsija de adorare infinita
f i dulce faia de Anton Pann, care ne um-
breve binefacator din apusul sau istoric.
In ordinea spirituals a valorilor romd-
nevi, el e Eroul Necunoscut.
Cetitorul sa fie prevenit: tectura e ca
drumul, cu vai ci cu pripoare. Nu se poate
alerga pretutindeni cu iuteala constant&
Drum bun.
27 Februarie 1927 15 Ianuarie 1928
www.dacoromanica.ro
I
Baciul era din nou in calduri./ Toata vara

trecuta a cules din vai o iarba care inghiata
orice apa, §i faramiiita in lapte crud, a
mancat-o la timp de iarna, pentruca nici o
placere sa nu-1 mai is dela oi.
Din inal-cimea aceasta, se putea deosIbi
nu prea departe Slivin.ul, catre care n ar
mai fi mult de mers, dar nu era Inca vre-
mea ae pornit.
Laptele fusese facut maxi blocuri de cas
cat roata plugului, suprapuse pans la inal-
iimea inimei colibei. Ciobanii se supuse-
sera postului mare al pa§tilor. Flacaii mi-
roseau a lapte dulce si a fan, si ar mai fi
ramas in vagauna aceea, unde zapada Inca
nu se topise dar Iigea cald, daca intr'o
dimineala baciul lor,1 nu le-ar fi strigat:
Hei! Stanciu, Dobre, Niciko... Stran-
gep mieii fataii pe camp. Astazi inoptam
in sat.
5
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN SI ROMULUS DIANU
Intins in fan, . baciul cauta sa deslu-

§easca pe cer steaua alba de zi, ce se arata
numai ciobanilor qi celor pleca/i pe maxi,
inaintea Pa§tilor..Privirea lui intarzia mai
ales catre cerul Tarigradului, unde se §tie,
se ive§te intaiu steaua prevestitoare, Nu
lucea Inca, de§i zapada nu mai sups sub
picioare. Acolo unde soarele ajungea cu
raza lui fierbinte, parae mici na§teau din
ghia-ca de sticla qi se grabeau sa coboare.
Paraele din zapezi, acele ce nasc la ince-
putul primaverii §i-qi pierd vieata for scurta
in raurile vaii Slivinului, pornisera printre
pietre qi florile ridicate cu pamantul in
cap, catre sate. Toate lunecau din singura-
tate catre lume, numai ciobanii ramaneau
cu turmele for in iarna de sus.
Caqul gramadit §i turma inmu4ita de
inbel§ugata fatare, erau pricini de mulIu-
mire §i lini§te, iar amintirea unei singure of
pierite in moarte, era un doliu prea u§or
pentru a ramane triste-ce lunga in inima
lui Pann, baciul intins in fan. Si totuq o
amaraciune se amesteca in toata sarbatoa-
Lea primaverii §i un suspin se oprea greu in
pieptul omului, suferinca strains §i singura
in mijlocul bucuriei ciobanilor §i vie %ii
proaspete a turmelor, a cerului, a ierburilor.
6
www.dacoromanica.ro
VIATA MINIJNATA. A LUI ANTON PANN
De pe inalcimea de munte moale a fa-

nului, Pann cu mana streasina la ochi
iscodea valea Slivinului pe care o deosebia
indata din zecile de sate. Privirea lui in-
valuia Iinutul- cum ar cuprinde o singura
oae. Ramasese ass in.tins si cu raza trimisa
Intr'acolo, multa vreme, clipind staruitor
sub palms, a§a cum capitanii ostilor cauta
un ascunzi§ vra§mas. Dar pe obrazul lui
Pann se aprinsese o roseaVa vie, ca o mica
flacara pe un cas, sau pe zapada, caci
obrazul lui Imprumutase ceva din albul
mat al casului §i poate ceva din lumina
celor cinci luni de zapada.
Nevazut, un surds flutura cu teams §i se
stinse indata card Pann pleca fruntea pe
perna parfumata de brad §i de fan. Pares
adormit, cu vedenia Slivinului miscata,
apropiata, indepartata, rotunda.
0 smucitura ii Intoarse capul din fan
catre cer. Niciko states in faIa lui, vorbind.
Poate ca vorbea mai de mult, dar cuvin-
tele i se opreau fara inteles, sunau goale
in visul lui unde nu mai era loc pentru
Niciko, ci pentru o alts faptura Inca de-
parte de aid.
Am adunat §i mialele, si oile si dulaii.
Putem porni...
7
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 RO/11MUS DIANU
Vom porni inainte de namezi, Nicik.o...

...$i Pann intoarse iaras privirile catre
Slivin. Uitase de omul de alaturi si a doua
oars surasese satului din vale.
Niciko isi vazu baciul tulburat, si plin
de teams, se retrase pana la parleazul
mulsorii, uncle se aseza sa ciopleasca un
lemn. Pann it iscodea cu ochiul rau si
aprins. Dobre, cel bun, alinta cu vorba
cainii cari latrau scurt, presim %ind ca se
pregateste ceva. $i numai Stanciu, un
bulga cu figura impanzita de o barbs
fara forma si masura, indra'sni sa inain-
teze pana langa culcusul de fan, pronun-
%and cu vocea lui sukcire o porunca si o
ruga mint e :
Baci draga, oile au sim %it devale iarba.
Drept in picioare se ridica Pann. AvAea pe
un trup imens si trunchios, un cap de taur.
Niciko sa treaca inaintea oilor, po-
runci el in vant. SA is si caleaua cu el.
Incarcai faina si casul pe magari. Catarca
sa fie inhamata la sania cu pirostrii si
zeghe...
Acestea -vise, Pann porni singur la vale;
lasand dinteodata stana pustie.
*
* *
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LUI ANTON PANN
Niciko avea pasul domol. Turma se urni

incet in bucuria cainilor, si s'a tot scurs pe
urma lui. Cel din urma ramasese bunul
Dobre, care dupace cerceta oeria, sa nu fi
ramas pe acolo vreo oae pacatoask. lua
in bra-ce doi miei umezi, abia fata-ci, si co-
bori si el. Mergeau ciobanii fara graba,
cum pe cer soarele, cum pe pamant umbra
pomilor. Catre namiezi turma intrase intr'o
rariste luminoasa, cu iarba.
Aici e altarul padurii murmura Pann,
ni calca apasat cu opinca in zapada, cu ochii
la cerul limpede...
Niciko fluera ash, nimic. Dar frumos.
Deodata, ca si cum s'ar fi impiedecat, iii
propti toiagul la doi pasi in la%a lui si se
opri. Oile toate s'au oprit. Niciko se apleca
gi ridica din zapada smalIata cu fire de
iarba, doua coji de oua. Cu grije se uita la
ele, ca la un lucru de prei. Era nedumerit
si inspaimantat. Oile toate au sim-cit spaima
ni s'au departat din jurullui. Nestanjenit, Ni-
ciko iii croi drum prin turma §i alerga la baci.
Pann -bate, au trecut Pantile peste capul
nostru i n'am prins de veste...
States in fa--a lui, razimat in toiag, cu o
mans intinsa, ca sa vada baciul cojile.
Acesta iii inalca ochii printre ramurile abia
9
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS DIANU
inmugurite §i rosti numai pentru el, ca

)
dupa o nenorocire:
Ne -a inqelat steaua, baci drags, steaua
dela Tarigrad. In primavara asta n'a lost
saris pe cer ca-i Paste...
lute racni la Dobre §i la Stanciu:
OpriIi turma. InchinaIi-va §i aprindeid
focul sub pirostrii. Pe locul acesta vom
praznui Pa§tile.
Ciobanii se adunasera. intrebafori. Niciko,
cel mai targovq, vorbi:
Ce miei injunghiem?
Doi miei §i o oae, raspunse bacilli,.
Deoparte Dobre §i Stanciu chibzuesc:
Cari miei, §i ce oae?...
Mieii au fost ale§i fail zabava, dintre
cei mai crescu %i. Dar pentru oaia hotarita
focului, incepa sfada.
Sa taiem plaviIa, zise Niciko.
Dobre se razvrati Ali apere oaia:
Alege dintre ale tale. PlaviIa e de tot
timpurie pentru moarte...
S'o taiem, Dobre. Prea e trista §i prea
tace. Ori iarba nu-i place... S'o taiem. Oai.
trista nu face ca§ul bun.
Dobre 'idled glasul rastit. Baciul care
asculta toate astea §i tacea, puse capat vor-
belor cu hotarirea lui.
10
www.dacoromanica.ro
In acest timp Stanciu taiase un porn §i

aprinsese doua focuri. Doi miei cu gatlejul
taiat, abureau ceaunele pline cu apa dela
§ipot. Turma se statornicise intre Iaru§ii
batuci in grabs. Magarii fara samare in-
cr
b enunchiasera biblic intre oi.
Intr'o groapa Stanciu pregate§te mie-
lul pascal, fript haiducqte, dupa obiceiul ra-
mas pans azi, In satele Bulgariei §i Vala-
chiei.
Maruntaele mielului sunt trase afara prin
gatlej, pe unde apoi se toarna multa apa.
Blana abia descreiita, e crestata dealungul
bur %ii, in chip de cruce, pe unde mana di-
bace strecoara o Ieava de trestie. Ciobanul
se umfla din toIi. rarunchii §i sufla cu putere.
Pie lea se deslipe§te de pe coaste. Apoi in-
cepe bataia. Trupul crud al mielului e batut
cu vergi, 'Ana ce se poate simp ca miezul
de carne s'a rupt de pielea ce-1 apara.
Atunci mielul e aruncat pe jar, acoperit cu
jar, §i ;inut a§a Ora ce taciunii cli-
pesc in stingere ca la adormirea stelelor, la
ziva.
Mult dupa narniezi, masa fu gata. Baciul
lqi indemna ciobanii #sac pofteasca)) §i tus-
patru fransera painea cu lapte, pe care
mqtqugul lui Dobre o pregatise Ducand
U.
www.dacoromanica.ro
la gura dumicatul sfintit cu rugaciunea

tuturor, baciul, cel dintaiu, rosti:
Cristos a inviat!
Ceilalti raspunsera pe rand, sarutand 9i
ducand la frunte mana lui Pann:
Adevarat ._a inviat!
Apoi toti au baut lapte dulce.
Dupa luceafarul de ziug, praznuirea se
sfar§ise. Atunci abia ciobanii se ridicata.
Baciul ii imbrati§a §i-i indemna la hodina,
§i fiecare se culcu§i in zeghe, cu veghea
dulaului alaturea.
Cand toti dormeau, baciul singur ramas
Tanga foc, cauta sa deslu§easca cu ochiul
prin bezne, Slivinul. Glasul lui pustiu, suns
strain in lini§tea de somn a locului:
Acolo doarme Tomaida...
II
Turma se ivi in Slivin cu dimineata deo-

data. Fete nepieptanate, cu fulgii in par,
ieeau din garlici cu donitele goale, sa: le
umple la butucul fantanii. De lene nu se
mai osteneau sa scoata apt proaspata,
ci luau din teuca inverzita de matasea
12
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LUI ANION PANN
broa§tei de unde se adapasera de cu sears

boii...
Prin cur%i, babele incepusera sa purice
§i dadeau din picioare.
copiii, cari -cipau
Aceasta indeletnicire nu era totkleauna in-
dreptaiita. Purecatul copiilor insemna pentru
ele o placere austera §i fermecatoare oarecum.
Cate un copil scapa din mainile babei qi
alerga in drum, de unde incepea sa se toc-
measca, 'Ana ce baba consinicea sa renunIe
la purecatul baiatului. Odata insa reintrat
in curte, baiatul era in§facat de urechi §i
supus mai departe ingrijirii de dimi-
neaIa.
Taranii in fa-ca caruIelor Bata de drum,
puneau intrebari grele boilor. 40:
Dumane, bau§i toata caldarea, hai?
Intrebare la care boul raspundea, cum
raspund boii intotdeauna, cu sobrietate,
facand Inw) cu coada.
Ciobanii se inviorasera intrand in sat.
Baciul cuno§tea toate curtile. Trecerea tur-
mei era salutata de copiii sui/i pe garduri
i chemand oile pe numele cel mic.
Cate o fats se arata la fereastra, apoi iute
se retragek spre a reveni indata inconju-
rata de toate capetele familiei.
Bine aIi venii, Baci Panne !...
13
www.dacoromanica.ro
SERGI'S DAN $1 ROMULUS DIANU
Cristos a inviat, finule! zise baciul cu

dojana.
Baiatul marl. ochii intrebatori §i raspunse
zambind lini9tit:
.-- Ca doar mai sunt cinci zile Ora IA
Pa§ti, Baci...
Pann se stapani §i dupa ce se ineredinfa
ca baiatul nu glumea, se intoarse mustrator
catre Niciko:
Pacatul tau sa fie, Niciko. Praznuiram
in Saptamfina Patimilor...
Niciko se desvinovapa, privinduli cu
spaima 'liana ce gasise cojile.
Dar, baci drags, cojile aratau oua de
Pa§ti...
Pann, cu un gras mai pu %in manios, ras-
punse aproape zambind:
De Pa§ti, nu zic altfel, dar tine tie
din ce an !...
Ajunsa la hanul grecului, turma fu lucre-
dinota ciobanilor-tovara§i, s'o duca la gospo-
daria baciului. Pann mai privi odata in urma
lor, apoi masura cu aten %ie ferestrele, u§ile,
cladirea toata, §i i se pareau toate prea mici,
fiindca in padure toate erau marl.. Piivirea
lui Intarzie la o fereastra unde insa nu se
arata nimeni, §i baciul lua urma oilor.
1.4
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LW ANTON PANN
III
Miercuri dupa Pa§ti, Niciko, Stanciu ei

Dobre, calari, cu bunde noui, inflorite cu
lank ro§ie §i albastra, intrau de dimineqa
pe poarta mare a hanului.
Grecul din cerdac arunca in copitele tailor
o mans de gran., ca bunk urare.
Bucuro§i la pe-citori?
Bine -a %i venit la cask cu fatal...
Petitorii calari tai trecura unul altuia
plosca de yin ro§u adusa de sluga grecului.
Cinstici-ne pragul!
Si descalecara. In vreme ce caii furaii din
locuri departate, hat, tocmai din hergheliile
de pe Mario, erau dui catre grajd, ciobanii
intrara tntr'o camara plink de perne §i scoarce
cu multa racoare, din pricina intunericului
§i a gutuilor. Incepu tocmeala.
Ei, jupan hangiu, n'avem a spune
deck ca baciul nostru, Pann, cu partea lui
de o suta de oi, §i ce sta sa Implineasca doua-
zeci §i cinci de an4 a ramnit la fecioara
dumitale, cea mai mare, ce-i zice Tomaida,
pentru gospodaria lui. Cu ce ne-o dai?...
Aparuse in pragul u§ii Penelopi; greaca
batrana, cu ochii plan§i, fiindca .ghicise ea
-Oita musafirilor calari.
15
www.dacoromanica.ro
SETIGIU DAN *I nomuLus Di Aisw
Pe %irea unei fete a ramas pans azi prilej

de sfada §i de vorba-lungs intre partile
potrivnice.
Pai, iidau patru sute de prajini de
pamant, cu razoare §i §anIuri de apa, ii
dau doi boi cu jugul for nou, patruzeci de
co %i de borangic, Iesut de /Walla ei, ca Oie,
§i o ulcica cu galbeni turce§ti, cu zim%i.
Niciko dada nemul-cumit din umeri §i
inaintand un pas, vorbi:
*i dumneata, jupaneasa Penelopi, ce
dai?
Inainte de a da ceva, batrana mai planse
o toana.
Printre lacrimi se auzi:
*ease perne maxi, doted mai mici cu
feIele for §i inflorite cu aeul in colIuri, doua
plapumi, doua cergi, §ease cearceafuri, un
sipet cu a-ca, ace, nasturi §i suveici, §ease
cama§i, patru ismene §i patru §tergare.
Numai cat au schimbat vorbele astea,
pe %itorii bausera patru oale cu vin §i cele
cloud slugi ale hanului a§teptau cu tavi
.inearcate de pastrama sarata (sa lie cat §i
vinul) §i tare ca pingeaua, anume pentiu
masele tari.
Ma due sa-1 them, zise Niciko ; §i ie§i.
Pans la venirea mirelui, veselia se Intel' cu
16
www.dacoromanica.ro
ArIATA AfiNtINATA. A Lta ANrON PANN
vinul adus mereu din pivnica, a§a inch la

intrarea lui Pann, numai Stanciu era a§ezat
omene§te pe lavi %a. Capul lui Dobre rasarea
de sub masa din cand in sand, numai spre
a cere sa i se umple cana.
Grecul se imbra/i§a cu baciul, iar Pene-
lopi, saruta fruntea mult aplecata a mirelui.
Penelopi reincepit inventarul:
Ti-am dat asta, %i -am dat aia...
Si iar pernele mari §i mici, qi iar ismenele.
De§i. ametiti, §i cu toate ea gluma era la
loc §i la timp potrivit, peIitorii §i unele
rubedenit de-ale gre9ului sosite in graba,
i§i masurau cu destull grija cuvintele, fiind-
ea nimeni nu uitase inca, in Slivin §i in impre-
jurimi, intamplarea nemaipomenita de acum
patruzeci de ani, tot intr'un prilej de peVre.
Un bulgar ce-§i marita fata, tocmai
primise mirele, pe-citorii §i musafirii. Belie
crunta ca acum. In vreme ce bulgarul .nu-
mara lucrurile de zestre, un flacau pierdit
masura glumei §i zise:
Bez un prune gata facut !...
Care irorba auzind-o mirele, se manie
cumplit 9i-1 taie pe loc. Dead pricing de
s'a amanat nunta cu o zi intreaga, pentru
ingropa ciune.
Aici insa toate se scurgeau in cuviinra §i
17
2 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
smerenie, cu toate ca Dobre cople§it de beia

moale §i trandava, plangea amintirea Pla-
vicii, care nu trebuia Injunghiata, de§1 oile
triste nu fac ca§ul bun, iar Stanciu, cazut
§i el sub masa, se necajea ca nu-§i gasqte
picioarele.
Singur Niciko nu se 1mbatase, pastrandu-
se treaz la dreapta mirelui.
Pe cand nunta, tats?
Pann rosti intrebarea, ajroape ca o po-
runca, dand a incelege ca raspunsul nu poate
fi altul cleat:
Dumineca ce vine.
Hangiul deschise o u§e. Se auzi un VOA
reIinut. Tomaida asculta de multa vreme la
gaura cheii, cautand sa se dumireasca cine
o fi, dintre ace§tia, mirele ei. Intaiu: crezuse
Ca barbatul hotarit pentru ea, este ciobanul
cu infaIi§are de pops tanar, acela care de
sub masa 1§i cerea inapoi picioarele. Intrand
se opri §ovaind. Hangiul arata cu maim:
Pe acesta i 1-am hotarit, Tomaida.
Apropie-te §i-i saruta dreapta.
Fata arata numai zambetul §i ochii lu-
mina/i din noaptea grea a parului adus in
cozi pe frunte, ca o coroana impletita. Facit
un pas spre Niciko, tremurand. Flacaul se
dada inapoi nedumerit §i cu teams. Pann
18
www.dacoromanica.ro
VIATA 111INIINATX A LIJ/ ANTON PANN
curma singur sfiala baiatului qi stangacia

fetii, spun.and cu glas bland :
Eu sunt L..
Fata duse la buze, mana barbatului, fag
sa-1 fi privit macar. Pann la randul sau, o
saruta pe pleoape.
Slugile adusera caii sub cerdac. Dupa ce
mirele §i pe/itorii incalecara, hangiul, Pene-
lopi, rubedeniile §i arga0i raspunsera la
chiotul celor can plecau, fluturand basmale
§i. palarii, iar Pann mai privi °data mi-
reasa nem4cata, apoi se apleca inainte pe
coama calului §i porni fara sa mai intoarne
capul.
Ceata calare abia se mai zarea, cand cei
din cerdac, incetand salutul lor, au bAgat
ae seams ca Tomaida se furi§ase de mult,
pe nesimIite, in cash.
IV
Pang astazi, nunta a ramas pentru iaranii

de pretutindeni o serb are salbateca, neintre-
cuta §i minunata, cum numai moartea mai e.
In Seo %ia, in Bretania, in Sardinia, in Bal-
cani, Iaranii pastreaza asemanari in strigate
19
2*
www.dacoromanica.ro
si clansuri, cu oamenii fara camas& ai tri-

burilor. Poate ca de aici vine si frumuseva
ciudata a acestor sarbatori la cari pe langa
stralucirea torcelor aprinse in noapte si la
dansurile furtunoase cu sbierete, s'adauga
proaspata frumuse %e a sangelui si stralu-
cirea nou a cuiitelor rasbunatoare.
Asa cum astazi in Valachia, Moldova si
imprejurimile romanesti, porunca obsteasca
nu ingaduie nunta fara lautari, sunt Inca
neuitate vremile cand nunta fara galgairea
sangelui nu se putea.
Asasinatul era pe atunci un numar de
serbare, gi procurorii nu se amestecau, ca
acum, in treburile oamenilor.
Nunta lui Pann se Intinsese din odaile
grecului, -prin suri si in batatura, unde cio-
banii facusera focuri' inalte. Lavi %ele de
lemn dealungul meselor, trosneau odata cu
urarea la pahar, gi nuntasii se rasturnau pe
spate in hohotele slugilor. Pe nesim %ite dispa-
reau din ceata flacai si femei. In via abia
infrunzita din dosul surii, se intalneau pe-
rechi rusinate, apoi porti %a scarlia din nou
si femeea urma barbatul la douazeci de pasi.
La nunta unora, si alfii nunteau prin
iarba, paziii de noaptea grass, sub cerul
bulgaresc.
20
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATX A LUI ANTON PANN
In toiul acestei desmatari, s'auzira stri-

gate dela poarta.
Panne! Panne ! I%i arde casa §i §ura!
Vestea trezi, ca un §uvoiu rece be %ia.
Pann se cutremura. Desmeticit, incepil sa
alerge cu cativa dupa el, prin ttlitele negre
catre casa lui plecata spre cer in flacari. Cainii
satului marturiseau o bucurie latfata tare
pentru focul leganat ca o uria§a basma
ro§ie, de vant. Cand Pann ajunse, casa nu
mai era, nici §ura, §i flacarile se retrageau.
El ramase fara cuvinte, in fata Iocului
pustiu, ne9tiind ce trebuie sa faca, sau ce
trebuie sa inteleaga.
Focul sfar§it aici, se stramutase mai de-
parte pe camp. Oile alergau cu lana aprinsa
behaind o chemare de ajutor aproape o-
meneasca, i se stingeau cu flacara for deo-
data.
Niciko se apropie:
Asculta, Baci drags...
Nu sunt, nu mai sunt baci. Culege %i
oile arse pe camp §i duce %i -le nunta§ilor.
Sunt de ad inainte din nou umilul Panto-
leon Petroveanu, caldararul. Nu mai urc
pe munte cu voi §i cu oileNu vreau sa-mi
mai and porecla la stana. Am sa lucre z
caldari ca me§terii tigani fara casa.
21
www.dacoromanica.ro
V
Ca sa boteze pruncul nascut, Pann vandu
trei caldari, muncite greu, noaptea toata
dintr'o saptamana.
Dupa cateva luni de zile, trebui sa mai
munceasca cu sudoare alte nop %i, sa vanda
Inca trei caldari, pentru inmormantarea fetei.
Dumnezeu s'a incruntat la noi, Panne.
Dumnezeu ne-a cerut inapoi copilul;
ne va da al-cii, Tomaida.
Capatara inteadevar, alIii: doi baieli mai
plini §i unul, al treilea, mai slab. Cei mai
voinici se invarteau sub ochii caldararu-
lui, iar cel de-al treilea, dormea pe bra -
%ele mamei, cu fruntea pe pieptul ei, de
uncle asculta cantecul frumos al inimii.
Pans la patru ani, el mai dormea pe pieptul
Tomaidei, ce i se pares o perna dulce in
care bate un ceasornic. Primise la botez
numele Antonie, dupa al sfantului chinuit
de ispite, §i ascuns in cate-o caldare din curte,
repeta cantecele de leagan ramase in amintire.
De isteI 9i vioiu, Anton ajunsese sa-§i
sperie fra %ii carom le faces otii §i le cants
sa-i impace. yStis sa ingane Para cusur pe
preotul bulgar care sfin/ea casa la zi intaia
a lunii §i de care, dealtfel, se temea.
22
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LUX ANTON PANN
In fundul curii caldararului Pann, era

o livada cu pruni qi meri. PA9teau caprele
iarba grass in care erau inmormanta/i 9i
&Ova bunici nemaiamintivi. Un copil pia-
pand, cu un singur ochiu, din na9tere,
manta in ne9tire fructele viermanoase ga-
site pe jos, mestecand toafa ziva fara foame,
pazind livada. Se numia Ivqn qi i se
zicea Vanci. Uneori copilul se gatea cu
9tergare furate din ma si inchipuindu-se
pops, slujea la inmormantari de melci 9i
omizi ce singur ucidea, i atunci morma-
iala lui atragea la uluci pe neastamparatul
Anton.
Cum to chiama?
Eu sunt sfantul Ion...
Atunci sa-mi dai doua mere...
Vanci ridica o iroptea a gardului ysi scotea
o scandura. Anton patrundea in livada. Iii
umplea sanul cu mere Tara sa is in seams pe
micul pops, care prostit 9i timid, nu in-
draznea sa se apropie sau sa spuna ceva.
Anton it privea hoIe9te, retragandu-se la
spartura din gard, pe care dupa ce o tree*
iii schimbh glasul 1i cants:
Data mi se face foame
Vin la tine sA-mi dai poame
Al dracului, sfinte Inane..."
www.dacoromanica.ro
Nebunul da cu mere de-a asvarlita peste

gard. Anton Ii strigh: .
Potoleste-te, sfinte, Ca si eu sunt
sfantul Anton...
Daca atunci and avea cinci ani, micul
Antonia faced haz de sfinIii calendarului,
cum am vazut mai sus, gandul i se schimba
in scurth vreme, pans la seapte aili, &And
isi incepii viea %a bisericeasca. Tiinpurie re-
nun-care la nobila Indeletnicire a jocurilor,
pentru a ajuta, pe dascalul bisericii satului,
Iinandu-i isonul la canfari, si stingand lu-
mgmarile dela iconostas.
Trecerea aceasta s'a facut pe nesim %ite
aproape, si micul Antonie maimucarea nazal
cantarile. Nu s'ar putea spune ca intAia lui
intrare in biserica 1-a bucurat si 1-a supus.
Dinpotriva.
Pe vremea aceea, si mai ales in bisericile
sarace ale satelor bulgaresti, sfincii nu aratau
deloc atragatori, in zugraveala for naiva.
Aveau barbile a§a de afumate incat luau
chip de patimasi fumatori. Ori asta nici nu
s'ar fi ingaduit, stiut fiind ca sfin ;ii, ca §i
§colarii, nu fumeaza.
In deobsie, arhanghelii nu erau InchipuiIi
si vapsi %i de tine stie ce maestri, ci doar de
vreun cioban sau Oran din sat, de undo
24
www.dacoromanica.ro
venal §i asemanarea for cu fruntasii lo-

cului.
Intr'o Duminica, Antonie cunoscii bise-
rica, sfincii si pe dascalul Sofronie. Primul
lucre insemnat ce trebuie spus, este ca
baiatul odata patruns inauntru, se simti
desbracat de yrajile inchipuirii sale. Bise-
rica era o pivnita umeda, intunecoasa §i
plina de fum. Prin intunericul acesta se
desluseau luminile pfilpaitoare ale lumana-
rilor de se ca niste stelute de pojar. To-
maida ingenunchie sarutand lespedea, si mi-
cul Antonie fu foarte mirat de aceasta Inge-
nunchiere ce se dadea i pe-atunci ca pe-
deapsa copiilor lenesi din clasa I-a primara.
Ori Tomaida nici nu umblase prin scoli 9i
n'avea de ce sa implineasca o asa de grea
pedeapsa. Mai tarziu cu ca-civa ani, el iysi dadii
seama ca ingenunchierea Tomaidei in bise-
rica e poruncita de Dumnezeu, care este
mai mare chiar dec4 tori dascalii de bise-
rici §i cei din scoala.
Un sfant, crick de bine scris pe zid, nu
poate fi frumos, pentruca sfirilii stie ori-
care se hranesc numai cu ierburi si cu
radacini, mancare ce nu line nici de sal,
nici de frumuse %e. Cu at'at mai pu %in un
sfant care se aseamana. cu Pancoff, acela
25
www.dacoromanica.ro
netuns §i cu jeg de un deget sa-i tie cald

iarna §i sa-1 apere de impunsatura mu§tii?
vara Un asemenea slant chiar de-ar face
vreo minune, Inca n'ar na§te in sufletul lui
Antonie vreo dragoste sau vreun respect.
Fried insa ii era de sfin ;ii incruntaIi, §i in
prima clipa se 'Anse destul de tare Tomaidei:
Mama, de ce 1-au pus §i pe Pancoff aici?
Tomaida cauta sa-1 lini§teasea, dar cu
vorba de mustrare:
Acela nu e Pancoff, zarzavagiul, ci
sfantul Ion Gura de Aur, §i trebuie sa i te
inchini cum fac §i eu. Sa nu mai vorbe§ti
a§a de tare ca data te aude, se manie!
Antonie scruta cu grija pe Ion Gura de
Aur §i dupa ce se incredinIa ca sfantul zu-
gravit nu poate fi primejdios, intreba:
sSi data se manie, ce face? Ca doara de
pe zid nu poate cobori fara scars, §i nici de
sarit nu, poate sari?
Tomaida Iii stapani cu greu rasul.
Fii cuminte, ca sfantul te-ajuta. El
surade copiilor cumirci.
Cum o sa m'ajute §i cum o sa surada,
&and nici nu mi§ca?
Impresiile acestea pagane§ti se §tersera
in scurta vreme. Ocrotit de Tomaida, Anton
era ferit de muncile grele la care fra %ii lui
26
www.dacoromanica.ro
VIATA MINTJNATA A LUI ANTON PANN
erau supu§i. Toata ziva nu faces altceva

decat sa se certe cu Vanci, §i sa hoinareasca
intovara§it de alIi baie-ci, prin cimitirul unde
pa§teaua caprele, pe dealul bisericii.
VI
Ca sa curme clinul primejdios catre care

aluneca baiatul, caldararul 11 lua. Intr'o zi
de mans §i merse cu el la dascalul bisericii.
Il gasira in grading, la o masa rotunda in-
fipta in pamant, cetind o carte cu litere ro§ii
§i negre, Inconjurat de albinele cele galbene
ale stupilor din jur.
In marul ce-1 umbrea, se desfacusera flori.
Mugurii scoteau mici batiste albe. Mu§tele
de miere ameleau In flori §i cadeau, cate
. doua, pe filele carIii. Dascalul lini§tit le
indeparta cu mana, de teams, sa nu le ucida,
nici sa le scrinteasca vreun picior muiat in
polen sau §ofran.
Din cand in cand Sofronie i§i ridica pri-
virile spre cre§tinul celi platea un maslu,
desIelenind, la douazeci de pa§i stratul de
trandafii ale caror flori neivite Inca, erau
Inlocuite 1cu baloane verzi §i ro§ii de sticla.
27
www.dacoromanica.ro
MGM DAN $1 ROMULUS DIANU
Buna vremea, dascale Sofronie, spuse

Pann caldararul, destul de tare ca sa se auda
peste latratul cainilor ce-I intampinasera.
Buna sa %i fie inima. Dar ce vant to
aduce?
Vreau sa capa'tuesc pe Antonie al meu.
FraIii lui mai mari, Andrei si Vlad au apucat
mestesuguri de aur, primul e caldarar, si
celalalt uceniceste la Nusi, abagiul. Dar cu
praslea va fi mai greu. Maica-sa, Tomaida,
vrea sa-si domoleasca mahnirea ei de a nu
fi fost data la invalatura, facand pe Antonie
carturar. Am vend, dascale Sofronie, sa
supun minIii dumitale dorinca Tomaidei, la
care eu nu ma alatur deck dupa chibzuinca
unui carturar ca dumneata.
Anton lasase ochii in jos, Sofronie, ii lua
mana si-i mangaie obrajii, apoi it intreba
cu blandele:
C'aii ani ai, Antonie?
eapte ani la toamna, raspunse baiatul
d esghqat.
Fost-ai to vrepdata la biserica?
Fost.
i ce /i-a placut mai mult acolo?
Nimic, decat clopotele cari sunau sus
si pe care nu le-am vazut.
-: Ei: atunci sa ramai la mine. Astaseara
28
www.dacoromanica.ro
'MITA AnNtINATA A Ltit ANTON PANS
am sa to iau in clopotnita cand se va sluji

vecernia.
Baiatul a ridicat spre tatal sau privirea,
dar i-a secat glasul band 1-a intampinat figura
poruncitoare a acestuia.
Dascale Sofronie, sa-ti ajute Dumnezeu
sa-mi Inveti baiatul, care se va nigh odata
pentru pacatele noastre, ca multe sunt si
fara vina.
Cu aceste cuvinte pleca. Anton ramasese
clatinandu-se sub ploaia de flori a marului,
Intre albirtele cari cadeau pe filele cartii
Intoarse mereu de /vant.
*
4 *
Intre doua caldaruse cu apa pe cari le

umplea .cand si cand la sipot, copilul des-
chidea bucoavna si slovele psalmistului. So-
fronie 11 invala sa citeasca. Pentru a-i usura
tinerea de minte, dascalul ii cants un ton
pentru fiecare cuvant, ass incat fiecare fraza
era un canter si Anton arata mare aplecare
spre musics.
Intr'o sapfamAna numai, invalase cateva
rugaciuni i §tia sa %ie isonul la cantari.
Plangi, Antonie?
Vreau sa ma lasi o zi acasa, prea sfinte.
29
www.dacoromanica.ro
SRRG111 DAN $1 ROMULUS IT1Mill
Asta nu se poate, fiule, dar sile§te-te

de invafd <<Doamne milue§te*, caci Dumi-
need ce vine, vei sta langa mine in strana...
Tot ce se invwca cu ravna i cu lacrima, e
pentru totdeaun a. Cantand, copilul se schimba
neinchipuit. Seara ipso/ea pe Sofronie, in bi-
serica, §i lui i se incredinia cheia cea mare,
dupa ce toate lumanarile erau stinse.
Cand sosi Sambata, baiatul se urea in clo-
potni/a cu dasealul §i bath. toaca mai tare
de cum facuse pans atunci. Clopotele sunara
mai lin, ca sa anunIe mamii sale dorul lui
neprihanit.
Tragand ritmic funiiie, Antonie scutura o
seara lini§tita peste satul in care oamenii i§i
incheiau treburile. Gaud s'a coborit in bise-
rica, sfin/ii de pe ziduri, de§1 tot cu barbile
afumate li crescute salbatec din urechi,
aratau o stralucire noua, pentru el. Atunci
vazil Antonie ca sfin/ii, Ca §i oamenii, pot
avea o frumuse/e %untried*, strains de in-
faii§area lor. Numai ingerli au chip frumos,
pentruca ei nu se canonesc §i Dumnezeu nu
i-a onorat cu nici un fel de snferin/e. La
coborirea lui Antonie in biserica, sfin %ii it
primira cu surisuri binevoitoare, §i copilul
se afla printre dan§ii ca Isus intre cartu-
rarii jidovi ai templului din Nazaret.
30
www.dacoromanica.ro
VIATA MIN1JNATA. A LtJI ANTON PANN
A doua zi, Durnineca, Sofronie 11 trezi

inainte de rasaritul soarelui, i dupace 11
imbraca in camasa curata trimisa in ajun
de Tomaida, i1 lua la biserica, fara fi
dat ceva de mancare. Antonie iii alesese
locul in strand, inacat pe un chilim rotund
impletit !din papura, de semana cu o tuna.
Cand soarele a inceput sa topeasca poleiul
geamurilor din turle, au inceput a sosi vra-
biile, apoi babele satului, apoi lahuzele, apoi
cersitorii, in cele din urma tinerii. 0 umbra
neagra se strecura In stanga, printre femei,
la loc ferit de vederea baiatului, care cants
in strand.
Tomaida iii vaza copilul, §i-1 auzi cum
limpede melodic <(Doamne milueste*, dupa
rugaciunile din altar.
Ar fi vrut sa planga, daca in acelas timp
n'ar fi fost stapanita de bucuria fireasca a
mamelor, cand isi vad copiii luand drumul li-
nistit al Vie bisericesti, lecare sunt feriIi de
primejdia oastei si de spurcatele bob ale lumii.
Se cites evanghelia peste capetele ple-
cate ale credinciosilor ingenuilchiai. Numai
preotul, dascalul §i Antonie ramasesera in
picioare.
Din fundul bisericii, Vlad si Andrei se
uitau la acest frate mai mic, plecat pe alts
31
www.dacoromanica.ro
stRGItt 1AN $t ROMULUS RUM/
cale.decat a meseriilor prostimei si in ei se ri-

dica o admira %ie umila pentru copilul Anton:
In vreme ce eu ajut tatei la caldari,
el desluseste buchile din carcile sfinte.
Anton isi invalui fra/ii cu o privire calda,
si ei sim/ira mandria indreptalita a acelora
ce se vad recunoscu %i in mul %ime, de fratele
ajuns mare demnitar.
Taal sau trecii smeri cu mainile in-
crucisate pe piept, pe dinaintea stranei in
care cants Anton si dupa ce se inching, isi
aptopie buzele de icoana din fa/a copilului.
Dupa trei ani, Anton stia toata slujba

bisericeasca. Nu mai /inea isonul, ci ocu-
pase strana dimpotriva, dand daschlului sau
raspunsurile cuvenite. Tara sbarnaia de svo-
nuri. In fiecare Dumineca, micul cantare/
dadea tatalui si fra/ilor, aduna/i la masa
pe care Tomaida isi insurubase ghergheful,
vesti aflate dela dascal si dela preot.
Un imparat din Apus a batut Viana
si se-aude ca vrea sa ajunga pans la Mos-
cova. Armata lui Alexandru, imparatul mus-
calilor, a fost pornita sa apere pe cea sdro-
bita, a imparatului
32
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A Lilt ANION PANN
Familia lui asculta vqtile acestea nepri-

cepand prea mult, dar minunandu-se de
ate §tie Anton.
AO cum sunt bucurii ce nu-s potrivite
copiilor, sunt i dureri prea grele pentru
faptura for Inca nepregatita sa le rabde.
0 asemenea covar§itoare durere i1 incerca
pe copilul Anton, cand el n'avea cleat
unsprezece ani. Anton tocmai se silea cu
un carbune sa scrie pe hartie, o rugaciune
nascocita de el, dupa felul celor din carIile
dascalului, cand frate-sau, 'Vlad 11 striga:
Antonie !
Copilul ridica fruntea §i fa-0 i se lumina,
zarinduli fratele..
Antonie, vino acasa ca se 'nikbu§6 tata.
Tomaida veghea la capataiul bolnavului §i
.cei trei fra %i inconjurara patul. In zori, cal-
dararul Bann se stinse, dupa ce, mai intaiu
i§i pierduse glasul §i privirea. Femeia lui se
ridica Incet, acoperi cu un §tergar oglinda din
perete §i deschise ferestrele prin care Incepuse
sa patruna. roqqa patimaqe a rasaritului.
Destinul hotarise astfel, ca micul Anton
sa-§i incerce InvMatura lui la o slujba mai
mare, cum este aceea a ingropaciunii, iu-
cepand chiar cu tatal sau.
In vreme ce Tomaida §i fracii lui puteau
33
a Anton Pfrnn
www.dacoromanica.ro
plange in voie, Anton Iinand cadelniIa la

dreapta preotului, trebui sa-§i stavileasca
lacrimile pans la sfar§itul ceremoniei. Iii pe-
trecit tatal pans la cimitir, cu o resemnare
§i o suferin-ca ascunse bine in harul lui preo-
-cesc, qi abia la reintoarcerea acasa, dupa ce
§i el, ca to/i ceilaici svarlise o mans de la-
rana peste sicriul tatalui ce fusese atat de
tacut, Anton i§i stranse toata durerea lui
abia incaputa, in inima, intr'un singur ho-
hot. Fu luat pe bra-ce §i aqezat in pat, unde
nerni§cat zacil trei zile, fara hrana, fara
somn, fara cuvant.
Cum am spus, avea unsprezece ani.
VII
Prin moartea tatalui sau, Anton ajunse

§eful familiei, de§i fra/ii lui erau mai mari.
ToYnaida, i§i iubea copiii cu dragostea dulce
a, acelor femei ce nu qi-au iubit prea mult
barbatul. Pentru Anton, mai ales, avea o
dragoste fierbinte care se arata in ingrijiri
delicate §i in alintari ce-i aminteau copilului
vremea cantecului de leagan. Vlad qi An-
drei nu se suparau de aceasta iubire deose-
13 4
www.dacoromanica.ro
bits, intelegand ca ea se cuvenea lui Anton

ca unuia ce era mai plapand §i mai inva cat.
In vremea aceasta copilul inaintase cu
invaiatura atat de departe, inch preotul
§i dascalul din Slivin nu mai aveau nimic
sa-i spuie, fara ca el sa fi aflat dinainte.
Cazania bulgareasca nu mai inchidea nici
o taina de in %eles sau de sunet pentru An-
ton, §i acumstatea ziva toata in clopotnita,
cautand sa patrunda o aka carte, ce nu
spunea nimic de sfinti §i de slujba bisericii,
ede kilos. Tomul grecesc al lui Herodot se
ratacise, nu se tie cum, printre vrafurile
de carpi slovene ale dascalului §i Anton o
gasise repede cu privirea saturata de toate
celelalte bucoavne.
Intr'una din zilele acestea, tocmai cand
cites adancit, in clopotnita, descoperi In
soarele dupa amiezii o stralucire de sabii
ce se mi§ca pe dealul Kramnaului.
0 clips mai statit Anton acolo, cautand
sa lamureasca vedenia:
Vine oaste...
Strigate din sat ajunsera pans la el. Sli-
vinul tot tremura de spaima, Dascalul §i
preotul, in curtea bisericii lini§teau, oamenii
Infrico§ati de ivirea cqtilor in satul lor. Fe-
meile iii ascundeau copiii cu grabs, prin
35
8
www.dacoromanica.ro
poduri 9i beciuri, i cei mai de frunte bar-

baIi. din Slivin se oranduisera pentru a ie§i
in aint ea cap et eniilor.
Anton deslu§i cu u§urinla, ca oastea era
cu caciuli §i nu cu fesuri, iar steagul nu
putea fi al unei armate turce§ti, pentruca
se vedea pe el cusut sau zugravit Sfantul
Gheorghe calare.
Striga oamenilor: ,
Sunt muscalii, nu turcii!

Polcul rusesc intra in sat, la apusul soa-
relui. Slivinul I i reveni din spaima dela
Inceput, and auzi graiul solda %ilor. Oastea
era cre§tina §i pornise rasboiu impotriva
Tarigradului. Soldacii i9i faceau sfanta truce
inainte de masa 9i inainte de culcare, §i isi
scoteau caciulile chiar 9i and treceau ca-
lare prin fa-0 bisericii.
Dupa trei zile abia, din satele vecine veni
svon ca turcii s'apropie.
Bataia tunului turcesc se opria !An& Sli-
vin §i oastea -carului se pregatea sa treaca
iara§ Dunarea, ferindu-se de-a da lupta cu
turcii in munii §i vagaunile Bulgariei, pe
cat de straine pentru ru§i, pe atat de priel-
nice turcilor.
Cu polcul rusesc, pleca 5i jumatate din
Slivin.
36
www.dacoromanica.ro
Tomaida i§i stranse copiii §i porni intr'o

caruta de fan, in urma ru§ilor. Anton, cel
dintaiu, saruta recunoscator mana mamei,
care numai pentru viitorul lui, gandise o
asemenea jertfa. El ghicise ca singura pri-
cing pentru care Tomaida primise sali pa-
raseasca avutul, era numai spre a-i des-
chide lui u§or putinIa de a-§i urma calea
aleasa in invalatura. Visul acestei mame
nobile, de a-§i vedea odrasla o marime cum-
secade, un gramatic aplecat pe carIi,sau un
preot inIelept, gases in Anton o rezonan-ca
duioasa. Tomaida, nu plecase ca ceilalii in
urma polcului cre§tin, cu gandul de-a gasi
o stare mai buns fagaduita de soldaIi, sub
scutul impara/iei, ci spre a scoate pe Anton
din -carcul marginit al satului §i a-i da un
drum mai larg in vieafa.
Dupa o saptamana ajunsera la Giurgiu.
Iaranii de pe-aici nu se deosibeau prea mult
de cei din Slivin, numai Ca vorbeau o limba
din care Tomaida nu incelegea mai nimic.
Anton, in schimb, §i chiar fra-cii lui, puteau
inIelege §i raspunde in graiul acesta nou,
vorbit in copilarie cu tan]. lor.
13'etutindeni, ora§ele §i satele erau co-
tropite de armata imparateasca. Din curIile
maxi ale caselor boiere§ti §i din carciumi se
37
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 RODIULUS DIANU
ridicau cantece felurite. Unele salbatice §i

sgomotoase, alte moi, copilare§ti §i ciudate.
Ajunsera a§s intr'un ora§ mai mare decat
celelalte intalnite pans atunci, Bucure§tii.
Aici polcul rusesc se opri, pentru odihna.
Dupa ce au trecut de bariera Filaretului §i
s'au apropiat de apa Dambovilei, Anton
eel dintaiu, zari pe podul Tabacarilor o
lume numeroasa care se inghesuia §i galageh
cu intreruperi. Tomaida cuprinsa de frica
vru sa ocoleasca podul qi inteo parere au
fost §i fra %ii mai varstnici, Andrei §i Vlad.
Baiatul cel mic se smulse insa din mana
mamii §i alerga la pod, unde strecurandu-se
i§i fach Joe aproape de tot de adecliul care
vorbeh mulimii. Langa el, intr'o caruIa se
aflau doi barbaIi goi, legali de main §i de
picioare. Plangeau ca ni§te copii, aruncand
priviri rugatoare oamenilor adunaIi acolo.
Anton baga de seams ca amandoiaveau, atar-
nate de gat, cate cloud ocale de tinichea, ce se
balabaneau §i sunau spart ca talangile boilor.
Un batau§ se urea in caruca §i inmuind
un sfarc de fringhie intr'o caldare cu ap4
incept sa plesneasca spinarile grase ale ne-
gustorilor osandici. Pielea sangera §i batau-
§ul puneh sare.
Caliva negustori batrani, cu barbile piep-
38
www.dacoromanica.ro
tanate §i basmale curate in maini, venisera

sa ceara stapanirei iertare pentru neguitorii
prin§i cu ocaua mica. Rusul faca semn ba-
tau§ului sa inceteze.
Geamatul chinuitor nu se mai auzea, §i
negustorii lega %i pe leaganul caruIii, pareau
mai mult adormi ;i sau morIi. Departe se
auzeau ;ipetele catorva femei, nevestele §i
fiicele negustorilor. Doi cre§tini din mullime
se urcara in caru ;a, deslegara pe osandiIi
§i-i dadura in primire slugilor, care se ivi-
sera cu cearceafuri §i blanuri calde.
Sosise celalalt convoi. Din galagia nein-
le leasa se desprinse, repetat §i cu ura:
Curva... curva...
Doi solda;i duceau la bra; o femeie aproape
le§inata, inzorzonata cu mArgean §i cu ur-
muz. Adecliul spuse ceva in ruse§te §i ace-
la§ om care pans atunci batuse pe negustorii
in§elatori la cantar, aparn cu o sabie lucioasa
cu care taie tot parul femeii dinteodata.
Hei! un barbier, degraba, sa tundem
pacatoasa!
Barbierul, aparii repede, din mul %ime.
Gloata lila parte la aceasta serbare a pe-
depselor, cu voioqie. Femeile, parte radeau,
parte le§inau inset, privind. Langa caru-ca
un om in capul got, striga ceva tare §i fu-
39
www.dacoromanica.ro
SEE GIU DAN $1 ROMULUS DIANU
rios nefericitei. Era barbatul reclamant, §i

asta ii 'dadea drept sa injure femeia care
primise in patul ei oameni straini.
Barbierul ispravi tunsoarea, cu aerul po-
liticos foarte obi9nuit barbierilor de tot-
deauna. Femeia capatase un cap strain, ce
nu avea asemanare cu cel dinainte. Pares
a fi un soldat tanar investmaiiitat muerete,
in gluma,§i nu mai Opa, mutomindu-se sa
suspine. Barbatul stranse cu ingrijire parul
taiat ci, la semnul lui,toli se dadura la oparte.
Omul 4i lua femeia de mans, §i cu parul
in cealalta, porni spre cask caci avea treaba
ci era tarziu. .
.)
Anton se simIl apucat de umeri. Era Vlad
care privise alaturi de el, cele intamplate.
Fre-0.i pornira §i and ajunsera pe maidanul
unde odihnea polcul rusesc, povestira ma-
mei for ce vazusera.
Anton se miry mult, a un lucru mare
ca dreptatea, se poate face numai de-un
batau§ §i un barbier.
Unii i§i faceau §i singuri dreptate, faro
sa mai mearga la vreo judecata.
Anton intalni pe un pod alt alaiu. Un
tanar aproape gol, manjit tot de funingine,
fugea gonit din urma de o droaie de ar-
ga %i, copii §i caini.
40
www.dacoromanica.ro
Anton cerit lamuriri:

Ce e cu asta, saracul?
0 calla raspunse tobrasnic:
L-a prins Kir Stoica, aqteptand pe
duduca Ana. Venea in fiecare dupa masa
§i-acii 1-a prins in cuhne, ascuns in dulap.
Anton, la doisprezece ani, gases pedeapsa
foarte buns:
Fiecine ce face, pentru el este!
Mai tarziu, el trebue sa se fi bucurat ca
pedeapsa cu manjitul, bataia §i goana pe
strazi nu mai era, pentruca altf el ar fi avut
multe de Inaurat de pe urma ei...
Dupa doua zile polcul rusesc iqi ridica
din maidan corturile §i porni.
VIII
Convoiul se mi§ca greu. Hanurile, in

drum, erau jefuite de solda-ci, iar nevestele
Ti fetele imparIite cu chin §i scarba intre
polcovnici §i vistavoi. Pariniii aveau pri-
viri amare de ru§ine §i dojana pentru fe-
tele for muncite noaptea, §i preoii nu mai
terminau cu rugaciunile slujite prin case ca
sa alunge blestemul muscalesc §i sa vindece
41
www.dacoromanica.ro
SERUM DAN $I ROMULUS DIANU
molimile cari bantuiau printre indureratcle

fecioare.
Trei ofiteri calari intampinara convoiul
§i dupa ce schimbara cateva cuvinte cu
garzile, disparura in praful drumului. Erau
trimi§i sa du-ca ve§ti trupelor dela Du-
nare. Armata lui Alexandru fusese sdrobita
la Friedland §i imparatul franeezilor dic-
tase un tratat ru§inos la Tilsit. Pe de alts
parte turcii inaintasera pans in Valachia §i
prapadeau tinuturile. Convoiul schimba dru-
mul, urmand mai cu osebire calea muntilor.
Dupa trei zile de mers, in noaptea ce se
lasase inrourata, Anton care nu mai dorm*
i§i trezi mama §i
Arde tam
Soldapi, batranii, femeile §i copiii s'au
ridicat deodata, pamantii §i strambi §i au
pornit mai depatte pe langa caruIe. Caii
adormeau din picioare §i cadeau. Biciul §i
rot* ii sangerau, dar nimeni nu mai vedea
decat flacara grozava care inro§ia zarea.
In aceea§ noapte lasara in urma Buzaul
incendiat §i Ramnicul, unde focul se intin-
sese la granarii. Pe camp ei se intalneau cu
turme innebunite de spaima. Erau oi, cai,
boi, bivoli uri%i, porci §i pasari de curte,
inteo fuga salbateca, doborind copiii §i fe-
42
www.dacoromanica.ro
meile pornite din oral cu legaturi albe si

bocete. Se facuse ziva si convoiul se imple-
ticea intr'un somn pe care-1 toropea sOarele.
Lasara in urma Focsanii in flacari. Orasul
ardea in plina zi, intr'o lumina murdara, gal-
bena si neagra, sub focul stralucit al soarelui.
Vantul aducea de departe dogori si mirosuri.
Facura popas abia la Barlad, si dupa opt
zile ajunsera la Chisinau.
IX
Jertfa Tomaidei pentru drumul care ma-

rire al lui Anton, crestea.
Nu numai parasirea casei si indrasneqa
pribegire printr'o lume strains, trebuiau sa
fie pre %ul stump al acestei jertfe.
0 alts jale, o durere amara ca o ispasire,
astepta pe mama buns ce era Tomaida.
Abia ajunsa la Chisinau si abia asezata
intr'o casa luata cu pu %inii galbeni cu cari
plecase, si cei doi copii mai mari, Vlad si
Andrei, fin% luaIi in pedestrime.
A fost o desparIire in care plansul mamei
nu durea mai pulin deck tacerea micului
Anton. Fara sa simta lamurit pentru ce, el
43
www.dacoromanica.ro
voia sa ceara fra/ilor sai iertare. Iar To-

maida se invinuia in fa/a copiilor ei mari,
de nenorocirea for 9i de cats calda iubire
lipsise ea pe Vlad §i pe Andrei, numai din
pricina patimei ce aratase lui Anton.
Din prima zi, ramas singur cu Tomaida,
Anton simii ca datoria de a intre %ine aceasta
mama greu lovita, a venit.
Fara sa spuna nimic, el se infa/i§a inteo
diminea/a me§terului cantare/ al bisericii
celei mari din ora§. Dupa incercarea glasului
§i dupa ce rosti pe dinafara rugaciunile mai
de seams, me§teruliltocmi in corul bisericii.
*tiind destul din psaltichie, §i avand o
voce frumoasa de sopran, Anton era precuit
§i ajunse curand sa cante bine in ruse,te
nu numai la biserica, ci §i in cateva coruri.
Duminicile dupa amiaza ramanea in casa
langa Tomaida, care nu mai inceta sa planga.
De§1 zecile de scrisori ale lui Anton porneau
udate de lacrimilc mamei, catre Braila, uncle
era polcul rusesc din care faceau parte Vlad
§i Andrei, nici un semn nu se mai intorcea
deacolo.
Alaturi de casa for locuia un fost colonel
rus, batran acum §i singur, caruia ii places
sa-§i povesteasca tinere/ea lui eroica, trecuta
la Curtea Caterinei II.
44
www.dacoromanica.ro
Iubea pe Anton, §i In zilele &and nu-1

vedea, era ispitit sa-1 caute acasa. Auzind
dela Tomaida rostul silincelor carturare§ti
ale baiatului, colonelul incheia vorba me-
reu cu aceeaq poveste pe care, pans in cele
din urma, Anton o §tia pe din afara:
4Da, e bine sa fii §i carturar...)).
Adauga ins& indata ca nu e prea bine §i
nici de vieaia upara nu au parte carturarii.
Aveam douazeci de ani §i eram sub-
locotenent proaspat la Moscova. Hei, ce
vremuri! Intr'o zi pe cand faceam de garda,
se InfaIi§a un batran, cu o trasura plina cu
sipete maxi. Venea la imparateasa. La In-
ceput mi s'a Omit ca-i un negustor din
Apus venit cu matasuri §i giuvaeruri, ca
veneau multi, sa-§i vanda scumpeturile Ca-
terinei. Dar nu purta nici barbs, nici caf-
tan. Era imbracat nenrce§te. Ii cerui numele
spre a-1 anunIa.
Denis Diderot...
N'auzii bine §i comunicai comandantului
garzii:
A venit gaspadin Dideroff...
A, Diderot ! Diderot! Invitatul Majes-
talii Sale!
Inchipui/i-va, venise sa vanda, ce cre-
deli? Carti! Toate sipetele erau pline nu-
45
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS MAYO
mai cu carci! Venise sdli vanda Iarinei bi-

blioteca pentru ali putea inzestra singura
lui fats. Omul aplecat numai in card, uitase
de fata care Imbateanea a§teptand sa se
marite.
Anton nu mai semana cu copilul acela din

Slivinul. bulgaresc, nici intr'un fel.
Imbracat inteo haina nea gra, inalt §i
subItre, coristul bisericii din Chiqinau, nu
avea deloc infali§area unui viitor pops, ci
mai degraba a unui baiat ingrijit, de boier,
sau de negustor. Din cele treizeci de capete
ale corului, Anton rasarea §i era mai des
chemat sa ante la unele nuni boiere§ti.
Fete le corului,. sarace, aveau priviri des-
tule, dulci §i atragatoare, pentru tanarul ca-
marad de cantare. Anton, la inceput innecat
in timiditatea lui adancsa de b`diat de lark
se descurca greu de urzeala de priviri ce-i
apucau gapul, ca ni§te franghii aprinse.
Fete le corului erau mai incercate in jocul
acesta, i-§i treceau nop %ile in iatacurile
baieilor avu-ci, de unde plecau infotdeauna
dimineaia cu spelci, margele, papuci, cata-
46
www.dacoromanica.ro
rami, panglici, bari§uri, broboade cu ciu-

curi, ciorapi verzi dela Brasov, agrafe, bra-
/ari si cutii de acadele. Poate ca la timidi-
tatea baiatului nostru, se adauga si teama
de a nu fi silit sa dea si el daruri, pentruca
in mintea lui, dragostea fetelor din cor pa-
res anume facuta sa fie platita.
La urma Ins-a, Nastasia care ii states
alaturi, i se las& in brake, fara sä ceara
pentru asta nici macar o agrafa.
Mergi cu mine la DanuIeni, Anton?
Vom fi singuri si ne vom iubi cum ne-o
place a si cat om vrea. E acolo matu§a mea care
ne a§teapta, si nimeni nu ne va da de urma.
Mancam paine cu miere si ne iubim. Mergi?
La o asemenea invitaie, Anton nu putea
raspunde, decat primind indata.
In aceea§ sears plecara, fara nici un
gand in urma. Dragostea Nastasiei era din-
tre acele ce satura dela inceput, ca anume
bucate, §i Anton cera sa.' se reintoarca. Dupa
trei zile, revenira la Chisinau si Nastasia va-
zand raceala acestui Anton ce nu mai poftea
nimic dela ea, se mangaie iara§ cu un sfrijit
din boierimea ce umbla mereu prin Apus.
Era un oarecare Mihale, cocarjat §i lung,
ce purta frac cafeniu deschis, gatit cu nas-
turi aurii ce semanau a medalii. Pe sub
47
www.dacoromanica.ro
SER0113 DAN $1 ROMULUS DIANU
frac, Mihale punea o jiletca cum e. cenu9a

9i se innoda sub nodul gatului, uscat 9i
scos in afark cu o funds verde la fel cu
pantalonii stramV.
Capul lui umbrit de par, ragrea numai
pe jumatate din gulerul ce-i treceit de urechi
gi pe care prietenii, la be%ie, ii scriau cu car-
bune, Mascari. Fiind slab 9i neputincios din
na9tere, Mihale se sprijinea intr'un baston
lung adus dela Viena gi cu care se qi fudulea.
Nastasia avea dela el multe gateli 9i ear-
mazuri ca: alifie albastra pentru ochi, 9o-
frau la cutie pentru obraz, gi praf roqu pen-
tru unghii.
Anton acum arata griji arturare9ti. Se
imprietenise cu un tan4 prelat catolic ce se
stabilise la Chi 9inau pentru studii de obi-
ceiuri, 9i-1 lamurea in limba greceasca asupra
planurilor lui. Ceeace nici Tomaida nu aflase,
papistasul 9tia. Intr'o zi ii arata un Poamne
milue9te# compus 9i cantat in ruse9te de el,
intre sopranii armoniei eclesiastice in acel
an 1810.
Am bagat de seams ca unele cantari
in melo.dia papadica 9i stihirarica veneau
foarte lungi gi eram silit, pe eand le cantam,
sa le scurtez 3i sa le taiu deodata la locuri
nepotrivite, unde melodia trebuia sa ra-
48
www.dacoromanica.ro
mans atarnata si ciuntita fara gust. Si ass,

fiind ipdemnat si de alIii, lungirile ce se
faceau peste masura le-am scurtat in scrie-
rile mele, fara sa se bage de seams.
Si de ce ai facut dumneata toate astea?
intreba prelatul nein/elegand...
Am pazit drumul si duhul vechilor
sfin %i si mai ales al patriei tatalui meu,
pentruca muzica bisericeasca trebuie sa-si
dobandeasca un caracter national, deosebit
de ifosul de Tarigrad si de cel asiatic...
Prelatul se ridica domol si pleca. Tomaida
batei la usa iatacului sau si spunea stins:
Esti bueuros sa ma vezi, Antonie?
Intra, mama.
Nu i se sim;iau pasii. Mai mult alu-
neca, din rochia neagra si lunga pans la
calcaie.
Mai scrie, Antonie, la Braila sa aflam
de Vlad si de Andrei. SoldaIii din alte polcuri
s'au intors...
Scriu, mama.
Si Antonie scria o noua scrisoare, ca atatea
altele, pentru a pastry intarita speran-ca ma-
mei in reintoarcerea fiilor plecaii, deli el de
multa vreme aflase ea toate polcurile trimise
in jurul Brailei sa lupte cu nazirul Ahmet
Ibrail, pierisera.
49
4 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
XI
Aventura neinsemnata cu Nastasia, nici
nu mai avea loc in amintirea lui Anton. Alta
faptura intrase in viewca ttmarului cantare%
si carturar lasandu-i in suflet parfumuri di-
ferite. La o nunta, figura-i de seminarist
sub %ire cuceri cateva inimi imbricate in
matase si Intr'o singura noapte, trebul sa
aleaga din patru chei de poarta, una. Nehota-
rit, Anton indrasni sa doreasca imbracisarea
unei rusoaice, ascunsa in branuri, Nadia D.,
so %ia comandantului militar al Chisinaului.
La cinci diminea-ca cand se retragea spre
poarta, inca amelit de tavalelile patului Na-
diei, un adjutant tanar voi sa -$i Incerce la-
bia in pieptul lui, pentruca avea drepturi
mai vechi de stapanire pe inima Nadiei.
Anton, care dispre-cuia ad'anc indeletnici-
rile solda-cilor cu privire la Manuirea sabii-
lor, scapa prin fuga.
Ajuns acasa, nu intarzie sa mulIumeasca
Domnului pentru ajutorul dat in fuga man-
tuitoare si scrise pe marginea unei psaltichii:
(Oragostea nu se plateste intotdeauna cu
agrafe si acadele, ci uneori cu viea %a, ceeace
e destul de scumpo.
* * *
50
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATI A LUI ANTON PANN
Tomaida tot mai intreba soldaiii in ulica

de n'au cumva 9tiinia de urmele fiilor ei,
ce de mult pa§isera in moarte.
Dar rasboiul int,re Ru§i §i Muscali trecuse.
Imparatul Alexandru uitase indemnurile aus-
triace pentru liberarea cre§tinata/ii, §i iertase
Turcilor mazalirea Inainte de termenul de
§eapte ani, a lui Ipsilant §i a lui Alexandru
III Moruzi. Dupa ce opupase pe rand Rus-
ciucul, Nicopole §i Vidinul Imparatul in-
chciase pace cu sultanul, care hartanit §i
adus in sap de lemn, ii dada pe§che§
Basarabi a, bucuros Ca scapa atat de u§or.
Svonuri infrico§atoare incepusera acum
sä tulbure Rusia. Imparatul Napoleon pier-
duse Intre timp o flota intreaga la Trafalgar.
Ca sa se razbune pe englezi, el hotarise sa
le flamanzeasca Sara, oprind corabiile cu
marfuri pornite din porturile britanice, spre
continent. Rusia singura, nevoita sa is oa-
menii dela munca, pentru a line piept sul-
tanului, incepuse Inca din 1.809 sa primeasca
marfuri engleze§ti. Maniat, Napoleon se pre-
gatea sa pedepseasca Rusia.
Catre inima ei, Moscova, se indrepta acum
Imparatul cu oaste, aproape nestingherit
de nimeni.
Tomaida se scula noaptea §i intra in odaia
51.
4*
www.dacoromanica.ro
SERG1U;_DAN $1 ROMULUS DIANIJ
lui Anton. Il privea, a9a intins In pat 9i cu-

fundat in somn ceasuri intregi, plangand,
caci pe nesinrcite copilul de odinioara deve-
nise un barbat mare 9i la trup 9i la inima,
tocmai bun pentru oaste. Intr'una din aceste
nop/i, ea inspaimantata de svonurile ce se
lute/eau, scula pe Anton.
Inima imi spune, Antonia, ca fratii tai
au murit, dar tu vreau sa-mi ramai, ca sa
nu ma sting de tot in plans, prin aceste
strainata/i. Om merge la Lapu9na, unde s'a
gospodarit ctitorul bisericii din Slivin, cel
care states in picioare cand se cetea evan-
ghelia. El ne va ajuta sa trecem Prutul, dan-
du-ne i merinde de drum, ca de om ramane
aici, pierim amandoi.
Cum vrei tu, mama.
i chiar in noaptea aceea au pornit, luand
cu ei numai imbracaminte, hrana 9i bani.
Dar in Lapu9na anal% ca batranul se stra-
mutase de curand la Leova. AO ei au mers
mai departe, schimband caii la hanuri, 9i
economisind b u cat ele.
Sate ramaneau in urma, alte sate abia
se deosibeau inainte, adancite in zapada".
Sania luneca pe drumuri banuite la intam-
plare, catre apa inghe/ata a Prutului.
Ceasuri lungi treceau 9i pe buzele Tomai-
52
www.dacoromanica.ro
VIATA MINTINATA. A LUI ANION PANN
dei tremura cate-o rugaciune chemand aju-

torul lui Dumnezeu, pentru a ajunge fara
primej die la Iinta.
Uncle? Cerul gtia. Oriunde, insa cat mai
departe de pamantul Basarabiei, unde sta.
ruia amenin %area oastei rusqti care ii smul-
sese, pentru moarte zadarnica, doi copii.
Noaptea ramaneau in hanuri sarace, prin-
tre negustorii rwa-ci cu zulufi, printre ca-
ranii pleca-ci cu vinuri, catre targuri.
A doua sears de drum, se vestea mai
sticloasa. La intrarea intr'un sat, o ceata
neagra se m4ca in faIa hanului.
Tomaida cuprinsa de spaima, i9i ascunse
baiatul sub fan.
Daca in ceata ce s'arata erau solda-ci ai
Tarului trimi§i sa prinda tineret pentru
rasboiu?
Cand sania opri, frica mamei trecil in-
data. CaIiva Iarani priveau la o faptura
imbracata ca slujnicarii curtilor boiere§ti cu
o tunics albastra gi in cap cu o palarie
c olcuroasa.
Anton ivit din fan, se apropie. Privirea lui
descoperi numaidecat, Ca omul intins in
drum trebuie sa fie un soldat ratacit.
In timpul acesta, Iaranii it ridicara du-
candu-1 pe umeri, intr'o camara a hanului,
53
www.dacoromanica.ro
In ealdura tare dinauntru, trupul degera

se trezi in dureri. Suspine 9i cuvinte s,
arriestecau in gura incle9tata:
Que votre regne arrive, Seigneur...
... L'Empereur 1... L'Empereur...
Anton inplese mai mult din sunetul cu-
vintelor, ca omul ce se sbatea acolo, era
un soldat din marea armata a lui Napoleon,
razIeVta pe campul nesfar9it al Rusiei...
La aprinsul lampilor, moartea se indura
sa curme chinurile soldatului.
Un Iaran aprinse o lumanare la capataiul
celui stins, 9i Anton murmurs o rugaciune
pentru sufletul lipsit de ingrijirea bisericii
catolice, apostolice 9i romane.
XII
Noaptea ii surprinse in cele mai mari

zapezi, pe un drum stramt, langa o padu-
rice. Dili direcia dinpotriva se ivi o sanie
trasa. de 9ease cai.
Fa-mi loc, racni muscale9te un om
ingropat pans la gat in fan. Anton se re-
pezi inaintea tailor 9i ineerca sa-i traga
inteo parte.
54
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA, A LUI ANTON PANN
Tomaida neliniltita de ceeace putea sa" se

intample, intrebA pe Anton in grece§te:
Sa viu §i eu sa-ti ajut ?
Au fost destul aceste vorbe pentru ca
ofi%erul manios, sa se infurie §i mai tare.
Mai vita to deck vita. Unde mergi?
spuse pe un ton rastit omul care acum se
ridicase §i pares a fi un °filer rus.
Merg cu mama la Leova.
Arata invoirea.
HArtii n'am, domnule ofi %er, ca porniram
intr'o noapte pe nea§teptate, dar iii voiu a-
rata art.ulia mea de cant-are% in cor la Chi§inev.
Nu vreau sa vad nimic. Intoarce caii,
.§i hai 'napoi la Lapu§na...
Tomaida incepuse sa planga. Anton desha-
ma caii, in intuneric abia dibuind cataramile.
Taci, mama...
Auzind aceste vorbe romane§ti, ofi %erul
se lumina.
Asculta, din ce parte suntei?
Suntem romani din Slivin.
Atunci de ce vorbii grece§te, data
sunte %i romani ?
Mama mea e greaca, spuse aproape cu
ru§ine Anton.
Ofi %erul ramase pe Kanduri. Prin intu-
neric el intinse o mans iertatoare:
55
www.dacoromanica.ro
Nu mai deshama. Scoate doi cai dela

sania mea si prinde-i in hamul tau.
Anton se repezi sa sarute mana ofi-cerului,
acesta insa ii intoarse cu asprime spatele si
scoase din fan o paine si un calup de unt:
Tine pentru batrana maica-ta...
Saniile se urnira.
Zoreste drumul in jos spree Prut, treci
prin vad cat mai repede, ca nu se aude a
bine, striga ofi %erul dand bioe tailor. Apoi
deodata oprindu-se:
Am uitat sa te 'ntreb, cum te chiama.
Pann, Anton Pann,.spuseumilit tanarul...
Prea bine. Eu sunt porucicul Tudor
Vladimirescu din oastea tarului. Drum bun...
XI I I
Cu radvanul dela Tarigrad a descins Ion

II Caragea, domn nou. Imbracat in casmi-
ruri bogate, sticlos pela poale, cu bra/de
grele de funde si bralari, uns cu uleiuri
parfumate pe obraz, ca muierile, plin de
praf si obosit. *ease servitori 1-au intampi-
nat si 1-au luat pe brap. Caii s'au lasat moi
in ham si nu s'au mai urnit. Pana la scara
56
www.dacoromanica.ro
palatului, Voda treca printre doua randuri

de cimpoaie cari fluerau deli luau auzul.
Femei aparusera la geamuri. Dealul Spirii
gemea de lume.
Voda e singur. Calugarii cari aduceau mir
la Curte, spun ca au -Azut 9i aceast A mi-
nune ce prevestea rail:
cand au incetat muzicile, a coborit din
butca o matahala neagra ca o stafie. A ur-
cat treptele pe urma domnului, nevazuta, qi
a trecut cu ochii de jar printre slujitorii
de paza cari adormisera.
Ciuma.
Au cautat-o din-Vile for prin tot tntinsul la- -
caului domnesc, sa-i dea de urma, dar nega-
sind-o, s'au inchinat §i s'au retras sa slujeasa
o molifta pentrn ca Cara sa fie feria de molimi.
Domnitorul tocmai ie9ise din baie. Sease
femei sosite cu multe zile tnainte, dela Ta-
rigrad, §i-au invaluit capul §i picioarele, §i
au aparut cu buricul gol, cu burta stralu-
cind lunara §i oache§a de mirodenii. Au
ingenunchiat in fata papucului lui Caragea,
care tocmai golea, cu mainile, un harbuz
scos din ceara §i pastrat cu grije pans in
aceste zile apropiate de Craciun. Ducand
miezul ro§ la gura, ii cadeau semincele prin
barbs §i pe pieptul ro§u de mAtase.
57
www.dacoromanica.ro
Kera-mu... kera-mu, suspina domnul

stkopindu-le pe toate cu zeama harbuzului.
Apropie-te...
*i. dupace-§i terse degetele incleiate in
parul femeii, o lua de mijloc i se rostogoli
cu ea pe blana de urs ce-i sta la picioare.
Gealatul facil semn curtenilor sa iasa.
Gaud s'a ridicat principele, gura ii era
plina de par din propria lui barbs. Cerit
sa i se aduca yin dulce §i trecii la alts fe-
meie. Cele lalte patru se intinsera, pe un di-
van larg §i se lasau poftite, dar cu frica de
iataganul atarnat in cui deasupra patului.
Ele §tiau povestea destul de dureroasa, a
unei fete din Tarigrad, adusa cu vreo ca/iva
ani inainte in haremul unui domn valah. Ea
isi daduse sufletul, in timpul celei mai dulci
sarutaxi, caci domnul avusese grije sa culce
sub pat un eunuc inarmat cu o frigare
lungs ce i-a strapuns spatele daruind-o fier-
binte morcii.
Dar de acest Caragea ele nu se temeau
atat, vazandu-1 mueratic §i slab. Ingropate
in perne, priveau cazna prin %ului care gefaia
§i sorbea din vinul adus, indemnand femeile.
Trecuse de miezul nopOi. Boierii da0
dell, a§teptau pe la u§i ca domnul, sa-i re-
cheme, dar acesta uitase.
58
www.dacoromanica.ro
Cum isi alegea a§a femeile ispitit mereu

de cealalta neatinsa, o ploaie de pietre se
auzi pe acoperi§ul palatului. Domnul duse
mana la ochi sa-§i vina in fire ci dupa ce
inIelese ca pietrele ce au sunat in geamuri
nu erau de buns urare, a§a got cum se gases,
ieqi asudat in usa §i striga soldatului de
paza, neluand in §eama pe boierii in§ira0
dealungul paretelui:
Hei, nu e pedestrime sa stampere
r'
prostimea ?
Soldatul buimacit de asa nerusinata ara-
tare, alerga cu porunca. Rasunara apoi por-
Vie §i se auzi in drum un urlet ameniacator
ce se inalIa inspre iatacul princiar. Garda
turca trezita, navaIi sa pedepseasca cu sabii
noui, gloata ce primise astfel pe domni-
tor. Voda privea printre perdele afara,
ranjind.
Prostimea infometata a Bucure§tilor se au-
zea tot mai departe. Nimeni nu mai ramasese
in noaptea din Dealul Spirci. Pe zidurile pa-
latului lunecau acum in pa0 numara-ci pan-
darii, ca umbrele:
Poarta numarul unuu, biiiineee.
Si tocmai din fund, in rastimp se auzia
un alt glas ce se lupta cu somnul:
Grajdul domnesc, biuuneee.
59
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $I ROMULUS DIANU
XIV
Pe podul Beilicului imbulzeala cre§te.
S'au retras acolo to-ci cei ce inconjurasera
palatul primind pe noul domn cu ura.
De mult Intuneric qi de frig nici t vorba,
prietenoasa nu se mai aude, ci._ doar un
murmur in.sabu§it, de gloats suferindA.
Forfota de afar% se Intetea. Dota facia
de canepa i seu ardeau in varful unor pfa-
jini mi§cate.
Intre facia se zare§te faia tanara a unui
barbat care vorbwe multimii:
(Nu de razmeri0 §i de nepace, ne arde
noted acum. Tarigradul s'a dovedit mai bun
dealt Muscalul. Tara e saraca §i cum ar
putea fi altfel, cand domnii ce se schimba
des, sporesc numarul boierilor cu barbs, ne-
platnici de nici un fel de dare? Iar firmanul
e scump §i pe bani ghiard. Cinp ne-a intrebat
oare, cum am trecut pans aici zilele noastre
sarace alatuite doar din mun.ca §i somn?
Cine ne-a intrebat de rudele §i de fra %ii
cazuli in batalie cu nazirul Ibrahil? Nimeni.
Si &and sultanul e in cearta cu imparatul
Alexandru al Moscovei, de not e §i mai rail.
Ca acum, &and, farta-cilor, Meternicu austriac
a impins la domnie pe acest Iancu Caragea
60
www.dacoromanica.ro
VIAtA MINUNATA A LUI ANTON PANN
ce a Ens talpile §i a maturat cuhnea cava-

lerului Germ.
MulIimea aproba cu gemete §i smipat
zisele tanarului, iar din gloats se auzea glasul
cate--unei femei.
Daca e§ti a§a de carturar cat arati
de ce nu ne spui ce trebuie sa. facem?
Vorbitorul.nu lua in seams aceste intreru-
peri §i continua:
(Cum vedeti, isprava atator ani de
truda e neagra robie. Dar oznul se imbata
§i de inima rea §i de inima bins. De multe
on necazul imbata mai rau cleat orice bau-
tura. Ce-a§ putea eu sa va sfatuesc cu vor-
bele mele? Vremea invard pe aceia ce n'au
dascal, §i vorba lunga e saracie. Icaprastia-
§i sfatuiIi-va cu femeile voastre. Tara
nu mai poate rabda..
Belu bele#te
Golescu goleqte
Manu jupue§te
Dumnezeu sa va dea gandul cel bun b>.

Din ceata s'au desprins palcuri. Pentruca
zorile erau aproape, Anton Pann o lua incet
spre Mihai Voda, unde era curtea domneasca.
Pe 1 vremea luceafarului de diminea0, cum
umbla a§a fara tints, sunetul spart al trompe-
61
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS DIANTJ
Iilor it opri. Fruntea cerului se innegri de

fum, 9i limbi maxi de foc luminau. Negustorii
trezi/i de alarma goarnei alergau intr'acolo.
Sbierete, comenzi, clopote, strabatura ve-
sel pans la el. Anton Pann ridica din umeri
9i porni mai departe neturburat.
La un timp i9i zise:
Arde palatul lui Caragea...
Si impacat, se duse sa se culce, ca dupa o
fapta buns...
XV
Biserica romaneasca nu era la 1812 in

mareVa ei de acum. Gatuita de autocra %ia
Muntelui Athos, biserica noastra se sbatea
in saracie 9i supu9enie, ne mai fiind dealt
un refugiu al poporului de jos.
Boierimea pastra legaturile cu cerul nu-
mai in limba greceasca, banuind ca Dumne-
zeu nu prime9te rugaciunea intr'alta limba.
silica de imprejurarile acestea triste, bise-
rica noastra se umili cu vremea, primind
schimbarile poruncite de clerul grecesc ce co-
tropise %ara. Aga in loculi melodiei romane9ti
9i cre9tin.e a naivei implorari (iDoamne, mi-
62
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A. LUI ANTON PANN
lue§te*, zidurile batrane ale bisericilor rasunau

de rugaciunile noui, cantate pe ariifrivole.
Biserica SfinIi a indurat pans §i (cDoamne,
milue§te* inganat pe melodia strains §i lu-
measca a faimoasei ((Bona sera, don Bazilio >.
Credincio§ii bisericii Olari, al carei para-
cliser era Anton Pann, se plangeau amarnic
de instrainarea aceasta, pentruca ajunsesera
sa nu mai priceapa nimic din Duminica lor,
inchinata unui Dumnezeu de alt graiu.Ru§inea
insa cre§tea. Aceste innoiri stricacioase, ine-
pute de Petre Moraitul, ajunsera pans acolo,
Meat unii dascali ie§4i din §coala greceasca
se intreceau cu melodii ce aduceau arnintp
cantecele auzite in §antanurile dela Tarigrad.
Ce putea face paracliserul Anton Pann
in fa %a acestei decaderi?
Visul fierlinte de-a infragezi muzica hi-
sericeasca, ferind-o insa de can.tecul uricios
§i u§uratic, se oprea neputincios inaintea
tariei clerului grec sprijinit de Caragea.
Parinte, ne sugruma biserica, fleacurile
de cantece aduse de dascalii greci, §i pierdem
credincio§ii...
Preotul Enache raspundea intotdeauna
la fel:
Antoane fiule, n'ai cum face, pacatele
noastre, cats vreme ei sunt acum la sta-
63
www.dacoromanica.ro
SNRGIU bAN I ROMULVS DIAN11
panire. Batranepa mea nu mai are and

indrepta lucrurile, dar voinicia to se va
cinsti cu asta mai tarziu.
i Anton i§i continua visul, scriind Intre
timp rugaciuni, dupa stillq. celor vechi ra-
mase Inca neatinse de innoitori.
Era un fel de poezie religioasa scrisa naiv,
destinata elevilor §colii de cantari.
Bineinples a aceste cantece de im-
plgrare sou de mulwmire adresate lui
Dumnezeu, nu intrau in programa §colii
de cantare-ci bisericeqti, ci treceau din
Juana in mans pe sub banci, fiind mult mai
atragatoare decat cele poruncite de dascali,
Anton era nemulwrnit in ziva aceea §i
o amaraciune cre§tea in el fara pricing. Cu
un gest hotarit morfoli hartia, o arunca §i
murmurs mai mult pentru sine:
Lasa, Antoane, cantecul bisericesc §i,
scrie un stih iubitei, a n'ai mai vazut-o
de doua zile...
Dupa cateva clipe se afla in strada, ne-
lini§tit. Sub frunte i se sbuciuma acest sin-
gur gand:
Old due s'o vad pe Lina, §i-atunci cumpar
un §al, on nu ma duc la ea, §i-atun.ci pa'strez
banii pentru Gina...*
Se opri in fa %a unei pravalii de stamburi
64
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA. A LUI ANTON PANN
9i pipaind gologanii din buzunar, vru sa se

intoarca.
Imaginea Linei birui insa repede si, dupa
un sfert de ceas, Anton se apropia cu pa9i
repezi de casa femeii iubite.
Pentru Intaia oars venea aici, ziva. De
trei luni, numai noaptea, ochii lui vedeau
strada Sfintilor, numai noaptea cand Lina
a§tepti cu lampa in fereastra (semn ca nu e
primejdie). Lampa aceea capatase pentru
Anton un glas dulce care spunea:
<antra, Antoane, intra fara grijak
§i Anton intra repede in iatacul luminat
pe jumatate, atat cat trebuie pentru ea s'o
zareasca pe Lina In cama9a scurta, pierduta
in patul prea mare, prefacandu-se ca doarme..
Uitase iubirile acelea grabite cu fetele co-
rului, ceasurile petrecute langa boieroaica
rusului la Chi 9inau, pentruca nu mai avea
be In el pentru nimeni. Acum iubea pe Lina.
In iubirea lui era 9i o floare noua, strains
de el pima atunci, mandria. Era mandru
paracliserul Anton Pann, §tiindu-se iubit de
o femee ce putea gasi barbaIi mai avu %i,
boieri chiar, In locul lui. 0 mandrie de copil
primit la jocuri interzise, 11 inneca.
Mergea repede mangaind 9alu1 ieftin pe
care cu mainile lui ii va pure pe gatul
65
5 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
Linei. Nu era un dar prea impunator, §alul

de optzeci de parale.
Ce nerozie sa-mi inchipui ea Lina o
sa-mi sara de gat pentru asta...
0 mahnire neawptata it opri in loc. Su-
rasul se terse §i o teams i se ivi pe obraz.
Cauta sail recapete increderea in §al,
gandind ea nici florile nu costa stump, §i
totu9 sunt un dar foarte previt de femei.
Indoiala asta n'avea sa-1 mai chinuie peste
cateva minute, cand o aka jale se pregatea
-sa-1 incerce.
Ajuns in fa %a casei, privi x-ni§cat ferestrele.
Un One se arata in u§a ranjind.
Lina e-acasa, putoiule?
Sarut mana, acasa.' qi are musafir, Rom-
niceanul boier Stroe...
Anton se opri in tinda, cu rasuflarea
taian.
Un svon de cuvinte mai ajungea pans la
dansul i in rastimpuri de tacere s'auzea
cate-un sarut sgomotos, dupa care ,iara urma
tacere, §i iara9 apoi um. hohot. Anton euno-
§tea bine acest hohot, cum §tia aroma gurii
iubite care hohotea alaturi. 0 ameleala rece
§i o sudoare grea it pironira pe divanul din
tinda §i o intunecime umeda i se puse pe
ochi. Se auzea acum deslu§it, glasul Romni-
66
www.dacoromanica.ro
ceanului, 9optind mascari dulci intrerupte

de rasul Linei, mai tare, mai aproape, mai
in inima. Un le9in de fats it mole§i, dar con-
tinua sa stranga §alul cu desnadeide.
Treca un ceas, poate mai mult.,
U§a se deschise repede §i Romniceanul
grabi ferit spre strada. Zarindu-1 pe Anton,
ii zambi cu o ingaduiaca rautacioasa, pu-cin
intrebator, puIin surprins.
Anton nu mai avea pentru ce intarzia
acolo.
Nu mai avea cui da §alul. Nu mai avea
nici ce cauta in casa aceea, cum nidi in su-
fletul Linei nu mai gasia nimic pentru el.
Inserit. Prin dugheni §i prin cur %i se
aprinsera lampi §i cerul se lumina cu lam-
pile lui reci. Ici-colo, oamenii treceau strada
cu priviri spaimantate, arga %ii duceau co-
§uri magi de merinde. 0 mi§care ciudata si
o panics se simIei pretutindeni. Femei sa-
race alergau cu cate o paine mare in brace.
Copii imbracaii in haine prea largi §i inco-
voiwci sub caciuli grele, aveau in spinare
dasagi plini cu faina sau malai, iar pe bra;e
funii lungi de usturoi. Zadarnic covrigarii
iii strigau pe la colwri marfa for cu sultan,
sau dulcele tahan, sau halvaua cu fisticuri,
sau salepul fierbinte. Acegti vanzatori de
67
5
www.dacoromanica.ro
. bunataIi ramaneau singuri In calea eon-

voiului care se apropia.
Dela o cotitura s'a ivit o caru-ca lungs,
trasa de patru boi nifina-ci de o teats de
cheflii cari cantau. Anton Paun s'a oprit
sa priveasca. Drumul pustiu, por %ile sunt
zavorite. Alaiul inainteaea incet qi incepe
sa se deosebeasa bine cantecul cioclilor de
vaetul celor ce stateau unul peste altul in
paele caruiii. Din loc in loc, boii se opresc
i unul dintre ciocli se intinde peste gard
i trage zavorul. Patruns in curte, se 'mple-
tice§te pans la up cre§tinului, unde odata
ajuns, racne9te:
Scoate afara copiii s'a vedem de-s sa-
nato0...
Din launtru nu se aude nimic. Casa e
moarta, oamenii s'au ascuns ca ganganiile.
Ninsoarea cade cu lini9tea.
Hei, n'auzi/i?...
Nimeni n'aude. Cioclul iese blestemand,
se apropie de cartica unde ciumaIii se In-
ghesuesc unul intealtul de frig, sfa9ie haina
celui mai de deasupra, §i arunca sdrean %a
peste gard in curte. 0 femeie geme in ca-
ruVa. §i Pan& ea barbatul ramas gol In nin-
soare.
Anton care privea nauc la toate acestea
68
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A. LUI ANTON PANN
se inching 9i plea mai departe. Un gust

amar it inneca. La capul podului nintam-
pina un tobo§ar. Lume din toate strazile
alearga in spre el. Erau covrigari, baieti de
bacanie cu §or-pll verde, Pgani cu ursul in
Ian femei irnbrobodite, halviori 9i flare-
tari cu papagal §i cu planete. In bataiu deasa
a tobii se strecura glasul sub-pre al vreunei
pganci cu #floricele calde> sau §ueratul pip-
gaiat al unei maimu ;e imbracata in verde,
care -copaia pe caldaram §i pentru o firfirica
dacea ca fata mare)).
Omul stapanirei, incetand galagia, spuse cu
glas tare ca in Bucure9ti s'a iscat o molima
ce vine din Asia. Nimeni sa nu mai manance
la hanuri. Oricine va afla ca cineva are ame-
eli, varsaturi, Intunecare la luminile ochi-
lor, somn nauc sau bube negre pe trup sa
dea de 9tire prin jalba sau vorbire stapanirii.
Boala are mare u§urin-ca la copii, cari tre-
buesc opri-P de a mai manca bigi-bigi sau
alte acadele.
Lumea se risipea. Femeile cu ulna la
gura in drum spre casa mai culegeau cate-o
surcica.
Anton Pant se apropie de un pgan scrip-

car, ce tremura §i care vazAndu-1, incepuse a
69
www.dacoromanica.ro
cants pe cele dou'a coarde ce-i mai rama-

sesera:
Ah, amor, amoraq,
Vedea-te-aq calugaraq...
Hai cu mine, %igane, la carciuma lui

De§liu, in Scaune.
Baiatul se apleca sa ridice un muc de
-cigar& pe care-1 aprinse la amnar, apoi tot
intr'un cantec, urma pe Anton la doi pa§i,
urland ragu§it sa se auda in tot targul:
Rata ici, rata colea
data pate papura...
Din cand in cand Pann se intorcea, §i

poruncea cu glas manios iiganului:
Schimba cantarea...
Tiganul scuip4 §i-o Ilia dela capAt:
Cine la amor nu crede
N'ar mai aka iarba verde...
Cand ajunsera la De§liu, se intunecase dea-

binelea. In carciuma, ii intampinara doi can-
tare-ci de strana pe cari ii cunoscuse cu o
saptamana inainte, Unghiurliu §i Chiosea-
fiul, amandoi pe jumatate be0. La masa
for mai erau doi Iigani, unul cu scripca,
70
www.dacoromanica.ro
VIATA litINIJNATA A LUI ANTON PANN
altul cu timbal, cari i-au salutat aparitia

cu un antec foarte la mods:
Foae verde semenicu
Dealu Spirii si Bei licu,
Scuipa catre Tarigradu
Ca sA-audA si'mparatut
Huo, neamtu Metternicu...
Duce le Metternich era batjocorit in tot

felul de cuplete, pentruca se §tia ca spri-
jinise venirea la domnie a lui Ion II Ca-
ragea.
La banda for se adaugase tiganul nou
sosit, care ne9tiind cantecul, se multumia
sa-i improvizeze un acompaniament su-
mar, facand din gura: bazzz, bazzz. E de
mirare ca acest cuplet nu era cantat pe
melodia trista obinuita blestemelor §i can-
tecelor populare, ci in ritmul gray al ((Mar-
§ului lui Napoleom.
Oa le mari de vin se de§ertau repede. Un-
ghiurliu §i Chiosea jurasera sa sffir§easca tot
vinul carciumarului, socotind a este prefe -'
rabil sa moara in betia cea mai desmetica,
deck in trezia Infrico§atoare a ciumei.
Anton nu se rasa mai prejos, ducand cana
la gura §i sorbind cu ochii inchi§i, ca atunci
and s'aude un cantec.. Dace ceilalti doi se
lasau in voie acestei ameteli grele de teama
71
www.dacoromanica.ro
molimei, in schimb Anton cauta srt-9i innece

jalea pricinuith de In9elarea Linei.
In rastimpuri, s'auzei de afara trecerea
caruIelor din care se ridicau gemete 9i sbie-
rete laolalta. In up carciumei cu obloanele
de lemn trase, rasunau batai insucite de
acelea9i. intrebari furioase:
Jupane, Ii-Ai'ascuns ciuma %ii, hai? Ori
ni-i dai, on ii-i ardem, cu casa cu tot!
Unghiurliu desc"hidea fereastra gi printr'o
spartura a oblonului arata cioclilor o lama
lunga i lucioasa care lini9tea indata pe cei
de-afara.
Avem zece cu%ite scoase azi dela -weird
9i pe deasupra doua topoare. VedeIi-va de
treaba, caini raio0 ce sunte %i.
Fereastra era inchisa indata gi cei dinaun-
tru a9teptau urmarea.
0 clipa se mai auzeau sudalmile, pe urma ca-
rele ciuma %ilor porneau ducand mai departe
geamatul for fioros gi strigatele becivanilor.
XIV
Anton Pann strabatei strazile, neobosit,
cautand sa risipeasca desnadejdea stfirnita
de grozavia molimei asiatice. Inuit fara
72
www.dacoromanica.ro
teams prin cunile din erban-Voda, schim-

band doua-trei cuvinte cu oamenii sugru-
ma %i de panics.
Mari le nenorociri Bunt totdeauna prilejuri
de maxi invaIaminte. Pe vreme de razboiu
sau molima, omul nu mai poate 'Astra ni-
mic ascuns din adancimea lui necurata 9i
slabs. Gaud zilele curg fara poticnire, obrazul
tie sa se arate §i altfel de cum este. Dar la
intaiul sdruncin, omul straits de spaima, se
iv.e§te In goliciunea lui saraca. In anul ne-
gru al ciumei, oamenii se dovedira pregatiii
pentru orice nelegiuire. Preo ;ii ascun9i In
chiliile bisericilor, se indaratniceau sa nu
mai iasa, la orice chemare. Din lag.a.rul de
ciuma-ci stran§i din prostime, in Dude§ti,
sufletele urcau in moarte Tara ingrijirea bi-
sericii. Nici la curcile boierwi unde molima
se opria la cate-o fan, preolii nu voiau
sa villa pentru spovedanie. Zadarnic aler-
gau slujitorii sa theme preotul, zadarnic.
Nepatrun§i de insemnatatea sfanta a morcii,
preo %ii ace§tia gandeau ca binecuvantarea
for numai la botez §i nunta e binevenita.
Anton Pan; urmarit, se vede, de un anger
al imunitaIii, imparta§ea bolnavii din boie-
rime, ce trebuiau sa moara.
13ucurevtii in ghiarele ciumei, sunt zugra-
73
www.dacoromanica.ro
vici de el, spre 1820, cu o vedere mai lim-

pede ca aceea a literaIilor de mai tarziu:
Frate Matache,
Nu stiu cum a0 petrecut d-voastra, cu
ciuma, la Buzau. Oricum, asta. atarna de
mulIimea pacatosilor din episcopia voastra,
pentruca pretutindeni ciuma a fost mai na-
praznica unde pacatele erau mai fara iertare.
Eu nu ma indoesc, frate Matache, a mo-
lima a fost trimisa numai ca pedeapsa, dar
ceeace ma mira si chiar ma doare e ca ase-
menea pedeapsa nu s'a abatut si asupra
belivanilor. Ciuma a fost oarba. Ici se lipea
de pielea de pore a vreimui ciocoiu stricator,
dincolo de pielea fara vina a vreunei fete.
Asa e: Dumnezeu, doua sari are, sa suie si
sa coboare. Vorba e numai vorba, ca ruga-
ciunea omului beat Dumnezeu nu o pri-
meste. Cu ciuma asta m'am luminat: be-
Iivii aveau intaietate si molima °cola car-
ciumele, dar se indesa in fete. N'au ramas
deck be %ivancele (dela doua ocale in sus)
care dupa ce-a trecut urgia, s'au pus pe
nuntit si pe iubit. Iaca ce nu pricep.
Intr'una din zile ma cheama afara un
argat, gata sa planga.
Hai de grabs, dascale Anton, ca sta-
74
www.dacoromanica.ro
panul meu, Romniceanul, trage sa moara.

La popa Niculae am fost dar nici nu vrea
sa auda, de frica boli9tii...
M'am dus, frate Matache! De unde sa
tie stapanirea din cer, ce socoteli sunt intre
noi? Romniceanul zaeea lungit §i atat ardea
carnea pe el din pricing bubelor, ca dogorea
§i duhnea dela u§a.
Mai sufla cite un cuvant, dar fara potri-
veala si p'ares a sta de vorba cu o gramada
de lume, deli numai eu si argatul eram ala-
turi. Cand se intoarse la mine, vazui bine
ca-i ie9ise Carina In obraz. Incepu sa-§i aleaga
vorbele pentru spovedanie, privind la cineva
care nu se vedea pe-acolo:
-- 4Da-mi sfanta grijanie, a ma prapa-
desc. N'ascund ca am stricat case Para nu-
mar, c'am pradat visteria dupa puteri, c'am
jurat stramb, cand trebuia, §i c'am min %it
intr'una. Am facut §i bine, am dat la bise-
rick am dat la calicii strand la pod, m'am
rugat cand aveam vreme destula. Imi plang
de mils ca mor de a§a spurcata boala, cand
eu gandeam sa-mi dau sufletul prin raz-
boaie...)>.
Ii dadui sfanta imparta§anie §i pe dea-
supra, o vorba de Impacare:
Lasa, boier Romnicene, n'avea grija,
75
www.dacoromanica.ro
cat prive§te moartea de care mori. Pans sa

treci vamile vazduhului, se sbicesc bubele
tale §i po %i spune oricui in cer, ca te-ai stins
prin razboaie, dupa cum li -e voia*.
Fara sa vad ca Romniceanu Intre timp
raposase, urmam sa-i dau sfaturi pentru
calatoria lunga:
Baga seams, boier Romnicene, inaintea
judeca/ii, nici o baiguiala nu e ingaduita.
Cum 9ovai, cum to prinde cu minciuna. §i
nici Caragea nu-i pe aproape sa 'e ierte,
cum te-a mai iertat.
Argatul ii Inchise pleoapele.
Am plecat de-acolo, frate Matache, sim-
Iind in mine o apasare grea. Iata mi-am
zis cum Dumnezeu pedepse§te pe Romni-
ceanu ce mi-a luat ibovnica 1 Abia dupa un
ceas mi-am dat seama ea bucuria mea era
urita §i necreftineasca inaintea morcii unui
pacatos de frate chemat in cer. M'am spo-
vedit fara intarziere §i m'am rugat apoi
pentru iertare.
Intealta zi m'am dus la capataiul unei
fete atinsa de molima. Toata familia a9tepta
pe la u9i sa se sfar§easca chinul fetei, §i nu-
mai un argat tanar cuteza sa vegheze in
odaia ei. Ingerul mor%ii deobiceiu nu Intar-
zie niciodata, cand cunoa§te bine strada §i
76
www.dacoromanica.ro
VIATA MINI1NATX A VIII ANTON PANN
casa unde e bolnava o fata. Se vede Insa ca

ostenit, Ingerul ratacise tine 9tie pe unde Si
fata intrata in fierbinIeala dinaintea srar-
9itului, se alinta singura, cu ging-4e, che-
mandu-se pe nume, cum ar chema pe cinqva
strain:
((Marie, Marioara...0.
Foarte pulin gre§ise fata asta, pentruca
Dumnezeu nici vreme nu-i daduse sa se
atinga de gre§eli mai mari I S'a spovedit,
marturisind o seams de nimicuri ce nici
n'aveau nevoie de iertare. Intr'o zi a furat
doua mere, intealta s'a lasat sarutata pe
ochi, iar aproape in fiecare zi, la Icoala,
cand dascalul privea prin fereastra afara,
fata se strfimba, Ii maimularea mersul, sau
ii da cu tifla. Iata, frate Matache, pricini
upare pentru care judecata cea mare nu se
ostene§te, §i numai Ingerii Intre ei pot face
judecata, In joaca for ingereasca.
Si cum a§teptam sa se Indoaie flacara
lumanarii §i sa fumege vestind ca moartea
se apropie, auzim, Matache frate, o cantare
sub fereastra:
iCri azi Prea Curata

Binecuvantata
Fecioara Maria
Nate pe Messia....
77
www.dacoromanica.ro
SURGIU DAN $1 ROMULUS DIANU
Fata a deschis ochii in saracia din casa,

unde nu se afla nici un oolac 9i nici o nuca.
Du laul curii Incepuse a latra gros. Incet,
baieIii se retrageau spre poarta. Clopoplul
din steaua for piuia ca un pui flamand.
Am ie9it sa platesc cantarea.
Pe sand vorbeam stelarilor vad fereastra
intunecandu-se.
Se stinsese luminarea, §i pe intunerio.fata
fusese rapita, ca pentru nunta. Am ramas
la priveghiu.
Romniceanu ca 9i fata, avura Inca parte
de moarte cuviincioasa, in patul lor, nu ca
bieii ciuma %i lua-ci in lagarul din Dude 96'.
Acolo, frate Matache, nu mai era jale
ci iad, cum trebuie sa fie iadul cel mare.
Cate douazeci pe zi, vindecaIi
plecau
numai la atingerea morcii, qi alai cincizeci
intrau.
Lagarul ajunsese un fel de tin.da unde cei
hotarI ;i sa moard, ateptau sä fie pofti %i
in salonul incalzit din cer.
Cioclii cari umblau be%i si imbaia/i in opt,
facura bune treburi, pentruca ei erau sin-
gurii mo9tenitori ai mortului, in ce prive9te
vestmintele 9i mai ales ciobotele. Un golan
ce-9i gasia din vreme in vreme cate o treaba
prin curtea bisericii Olari, imi arata intr'una
78
www.dacoromanica.ro
din zile, picioarele lui incalIate cu ni§te

cizme boiere§ti.
Te-ai procopsit, Vasile, cu alte picioare
mai bogate, cele dinainte le-ai aruncat.
Dascale Anton, ranji Vasile, sa vezi.
Un an de zile mi-am tot sgait ochii la cismele
astea nemaipomenite, gandind in mine: 41-lei,
taica Vasile, cand ai incui §i to picioa-
rele in a§a frumuse %e cu bumbiq iaca,
intr'o zi, Romniceanul plea In cupeu cu
§ease cai la groapii, §i capatai cizmuli-
%ele
...Avea dreptate golanul. Oricat de fru-
moase ar fi ni§te ciobote nu pap caIca cu ele
pe podeaua cerului, pa la tine acasa. Acolo
zgomot nu e ingaduit sa faci, oricine ai fi.
Eu, hate Matache, cred ca in cer nici sa
plangi in hohote nu e voie, ci doar atat sa
lacrimezi upr. Lacrima daca arde, arde in
inima, dar zgomot nu face.
Ca sa nu-mi vie greu vreodata de narav
eu nu plang, ci traesc doar ca sa fac pla-
tere inimii mele, in veselia cea isteaVa §i lu-
measca. Nu zic, ma obosesc §i cu cate o carte,
pentruca nimeni nu poate sa zica: acum le
§tiu toate, dar nici ca prostul nu pot sta in
intristarea cea naroada.
Arapul de n'ar vedea ,pe tatal sau §i pe
79
www.dacoromanica.ro
mama-sa tot negri, ar murl de xnahnire.

Deci zic? mi-a venit randul.
Hrisoavele dinaintea noastra sunt sfin-
Ike de slujbe, frate Matache, dar mintea
imi spune ca acei ce le-au scris au fost in-
demnaIi mai mult de credinra 9i de inima,
deck de cap. Ca pro9tii nu vor pierl nicio-
data, asta nu supara pe Dumnezeu. Dar raii
lumina--i sunt mai pagubitori oamenilor, 9i
pe ace9tia numai cu batjocura vesela ii
po %i rapune, dad osanda cereasca intarzie.
Bunaoara boierul Niculache cu chefurile lui
prin mahalale noaptea, trasese la pacat o
mul-pme de fete din partea locului. Voda a
aflat tocmai in timpul molimei, cand ta-
narul se mai stamparase. A vrut pe semne
sa-i fad o mustrare aspra, ca unul ce-1
boierise cu caftan 9i i9lic 9i-1 daduse in seama
barbierilor curIii sa-i insemne pe obraz pe
unde sa-9i lase barbs. Trimisese porunca
boierului, chemandu-1 la cafes. Se innoptase
9i boierul nu venise. nanios, Caragea a trimis
atunci la el un drjaliu sa-1 rada, sau de se
va rascula, sa-i aduca in traista capul. Dar
Dumnezeu cu mintea lui cea buna, avusese
indurarea sa potoleasca, chiar in ceasul acelW
pe boier Niculache, &And arhanghelului mor-
cii pas mai iute deck al drjaliului domnesc.
80
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATL A LUITANTON PANN
AO cu ciuma.
Dupa ce molima §i-a retras puterile na-
praznice, cum Ii-am spus dela Inceput, s'au
pornit nunple. Unde te intorceai, numai
tarafuri §i alaiuri ce se grabeau dela biserica
la iatac. uvoiul acesta de viega ma lua
§i pe mine acum. Nu vor trece zece zile §i
voiu cere binecuvantarea popii sa ma pot
cults cu Zamfira, fata ce mi-am ales-o pentru
mangaiere. Fats saraca, nici eu nu-i cer
deck sa fie cedincioasa §i dragastoasa, fara
mofturi §i fara ochi pentru lingaii ce trec
pe uliVa.
Ce vrei, frate Matache? Nu mai puteam
duce viaIa asta de Fat-fromos qi flutura§
din floare in floare, din pat in pat, cateodata
din par In par. Eu, acum atat te rog sa fii
prieten de omenie §i sa vii sä bei o vadra,
doua, de yin, la nunta mea. Nu §tiu data to
vei gasi ca fac bine ce fac, da eu atata §tiu
ca mi s'a urit A sar garduri straine §i la
nevoie sa stau ceasuri intregi sub ferestre,
sau, ce e mai rau, in vreun dulap ascuns.
Ca doark cei ce multe garduri sar o sä
dea cu c...'n par.
Al tdu cu frifeascd dragosto,
ANTON PANN
81
6 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
XVII
Antoane baiete,
Uite nu-i ceasul de cared sfar§ii romaacul tau
pe care 1-am cetitSi episcopului nostru, pia-
candu-i foarte mult. Numai, el zice ca nu
se poate sa vorbe§ti de cer a§a cum vorbe§ti
tu, incolo e bine.
Iaca, eu m'am minunat de chipul cartu.
raresc cum §tii tu sa indrugi tot felul de
fleacuri, pe alese. Asta, se vede, e un dar
mo§tenit in neamul tau de pezevenghi, ivit
pe ad tocmai din Stambul, sau tine §tie de
pe unde. Ai §i un fel de smerenie prefacuta
cum au §i popii ra§i invacaci la Roma, de
a spune ocolit §i cu miere lucruri cu totul
altfel gandite.
A§a bunaoara cu prefacatorie to plangi
ca ciuma nu starpea pe be ivi, par'ca tu
n'ai fi unul neintrecut. Eu gandesc ca de-ar
fi fost ciuma hotarita sa starpeasca de pe
pamant be %ivii, printre cei dintaiu ridicap ai
fi fost tu.
cat prive§te povestea cu Romniceanul pe-
depsit de cer pentruca -ci-a luat ibovyica,
iara§ gandesc ca data ar pedeps1 pe acei ce
se indeasa la mueri straine, tot tu ai fi fost
cel dintaiu la moara lui ScaraoIchi.
82
www.dacoromanica.ro
VIATA MINIJNATX A LTA ANTON PANN
Unde Ina gasesc ea smerenia ta fa/ar-

nica se intrece, e acolo and spui ca Ii se
sfaqia inima privind fata invinsa de boala
in pat, In loc de orice duio§ie, nu ma in-
doesc ca tot felul de ganduri pofticioase
treceau prin capul tau de be %iv §i de stricat.
Cele doua on trei vedre de yin, prega-
tite pentru mine, te rog sa le bei sanatos,
ca sanatatea-mi zdruncinata nu poate rabda
drum pans la Bucure§ti, nici chiar la nunta
unui baiat cum e§ti tu, aproape de inima
mea.
Ghicesc §i pricina ce te mana cu Zamfira
la altar: vrei Ali dai o infali§are cuminte
§i bisericeasca pentru a putea duce mai
departe viewca ta de ibovnic neobosit. Zi
acum, Antoane, a nu-i a§a.
tiu a te plangi mereu din pricina can
tarilor fara ru§ine, neromane§ti, ce au co-
tropit bisericile dela noi. Daca -O. se va uri
cu ele, sä §tii ea la manastirea Dintr'un Lemn
in Valcea, se poate anal curat, i e un loc
de dascal acolo.
Inca nadajduesc sa te pot vedea odata,
de sarbatori la tine acasa, cu Zamfira ta,
dar pans atunci te imbrali§ez.
MATAC HE
83
6
www.dacoromanica.ro
BERM DAN $I ROMULUS DIANU
XVIII
In faia celor noun elevi nerabdatori sa
auda glasul vestitului dascal Petre Efesiul,
se ivi un om innalt §i slab, cu faIa aramie
§i Imbracat intr'o tombatera cafenie.
Intr'o mans Iinea o vargn lungs de alun,
iar in cealalta un 'irag de matanii de chili-
limbar. Pe cap purta un fes alb, vechiu, 9i
intro singura ureche un tercel de alamit.
Barba lui pieptanata cu ingrijire 9i tunsa, era
canita stacojiu, dupa moda turceasca a hoie-
rilor. Papucii ii erau sprancenaIi cu fir auriu,
iar la brau ii atarna o furca de abanos cu
care, in rastimpuri, se scarping pe spinare.
Era atat de domol in mi§cari Meat calimarile
prinse langa scarpinatoare, nu i se varsau
niciodata, de§i erau mereu pline cu chinoroz
de ristic. Nu fuma, dar tragea tabac, dime°
cutiu-ca de sidef aqezata pe divan, rang& el,
alaturi de basmaua in ale carei patru col -
uri innoda: bani, sare, nasturi qi iasca.
Cei noun. elevi, de§i nu se cuno§teau prea
bine, schimbasern repede priviri intreba-
toare. Nedumerirea for se sfar0 cand Petre
Efesiul se ridica.
A§adar, acesta e noul dascal i§i zisera
ucenicii.
84
www.dacoromanica.ro
VIATA MINIINATX A LUI ANTON PANN
Efesiul isiinceph cursul de deschidere sub

cele mai fericite zodii:
Va mulIumesc ea a i venit qi sunt recu-
noscator Prea Sfantului episcop Dionisie
care v'a trimes la mine spre invaIaturca.
Nu de astazi e gandul meu de a invaIa
pe altii cum trebuie sa fie rosturile cante-
cului bisericesc. Ca unii spun, oricum e
cantecul, daca ruga e din inima credincioasa
o prime§te Dumnezeu: Se in§eala cei ce spun
ass, iubi %ii mei. Dumnezeu. Au primwe ru-
gaciunea cu una, cu doua. Cantecul trebuie
sa rasune in biserica fara fonfaeli sau ra-
gaeli, ci in maestrie §i supunere.
Ca Dumnezeu nu-i dator sa asculte ruga
fara glas, ba in atotputernicia lui se mane
de a§a cutezanIa, sa canIi fara sa §tii ce-i
cantec, ysi anume cum ii place lui Dumnezeu.
Aga, unii spun 4ce, Dumnezeu doar nu
cauta stralucire in cantec, ca boierii, ca din
orice piept poate ie91 un cantea.
Vorba care e o minciuna. Cat e de departe
Dumnezeu, §i tot aude §i deosebe§te din care
loc urea la cer cantarea proasta §i de unde
vine cea bine invatata.
Catolicii in grija for de a place Prea Sfan-
tului au pus in biserica tot felul de scule ce
tanta singure, ceeace e laid§ uricios, ca una
85
www.dacoromanica.ro
e ce iese din inima, §i alta din tambura, La

unele biserici maxi din Apus, cand se por-
neqte cantecul, e atata de minunat ca, Dum-
nezeu cu mana palnie la ureche, odata
striga sa inceteze celelalte cantari ca sa se
auda numai corul fara seaman dela Notre-
Dame.
Nu e u§or sa inveli a cants. Cand to afli
in stana, nu uita ca glasul tau trebuie sa se
masoare cu corul ingerilor, care §i ei cants,
§i au acolo, in cer, cei mai me§teri dascali,
anume tocmiii sa-i struneasca.
Nu spun ca inaintea mea n'au mai fost
dascali inimo§i. Dinpotriva, Mihail Ana-
niotul, Xenu Coronetul, Ion Cucuzelu, Ion
Gliki, Lambadarie, Petru Berechetu, Neon
Patron, Petru Vizantie, iar mai tarziu A-
gapie Paliermul, ce mi-a fost §i mie dascal
§i care s'a stins, dupa randuiala Domnului
anul trecut, au slujit biserica punand stavila
ratacirilor ce bantuiau.
Ceeace vreau eu sa va inva/ nu e cine tie
ce innoire. Incerc numai sa due mai departe
9coala buns a lui Agapie Paliermul. Astf el
eu nu cred Ca e mai bine sau mai frumos
de a inlocui pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, pa,
cu do, re, mi, fa, sol, la, si, do.
Unii dascali i§i invara ucenicii sa elate
86
www.dacoromanica.ro
pentru lumea din pronaos. Nu e bine. Eu

vreau sa va inva% a cants numai pentru
Dumnezeu. Rugaciunea cantata frumos e
intr'adins facuta ca sa indulceasca gandurile
Lui aspre, pe buna dreptate. *i. atunci
sand Dumnezeu e manios, cum te apropii?...
Nu te poIi apropia de InalIimea Lui deck
cu un cant ec bine invaIat...
Petre Efesiul i'§i. intrerupse cuvantarea,
Ilia dela bran furca de abanos §i d'and-o
celui mai apropiat ucenic, zise:
Fa bine, tinere, §i scarping -ma pu %in
pe spinare...
Elevul indeplini cu grabs dorin-ca dasca-
lului. In timp ce Efesiul gilfaia cu deliciu,
elevul privea mandru la chipurile pline de
admira %ie ale celorlal %i. Treaba sfar§ita, el
tnapoie scarpinatoarea, inclinandu-se recu-
noscatot ca a fost ales dintre ata-cia pentru
nobilul serviciu.
Inainte de plecare, Petre Efesiul nu uita
sa aminteasca elevilor:
#De§i invaratura ce va dau am doban-
dit-o cu mare cheltueala, la dascali scumpi,
m'am hotarit sa nu va cer deck o jumatate
de galben pe lung, la care s'adauga tainul,
zece oua §i o banila de malai*.
Cursul de deschidere se sfarOse. Efesiul
87
www.dacoromanica.ro
trecii numele ucenicilor in eatastif 9i .parasi

chilia scunda din curtea bisericii Sfantul
Nicolae Selari.
Ada incepu §coala noua a lui Petre Efesiul.
XIX
Daca inima ftti care,
BAiete, bAiete
Te'neoara 0-0 is muiere
Bttiete, baiete I
Inima lui Anton Pann ceruse. Zamfira nu de-

buts stralucit in casnicie. Ca un fel de preves-
tire de ceeacetrebuia sa se intample mai tarziu,
mireasa se facit nevazuta chiar in ziva cununiei.
Unde e mireasa? Unde e mireasa?
Mireasa nu era nicaieri. Numai inteun
pat ce nu era al barbatului, se afla.
Scandaluri de acestea se petreceau in
fiecare zi pe atunci, dar toate se sfar§eau cu
bine, 9i la vreme. Mireasa revenea, barbatul
dadea amnestierea tuturor greplilor dinainte.
Zamfira se dovedise originals §i indrazneala,
caci data se ingaduia o parasire de domiciliu
conjugal dupa catava vreme de incercare,
nu se pomenise Insa asemenea dispari-cie
chiar In ziva juramantului.
88
www.dacoromanica.ro
Femeia se ivi abia catre sears, inlacri-

math qi pucin batuta.
Incepu,i rau, Zamfiro, incepuqi cum o
femeie credincioasa sfarnte. Rau imi pare
§i mie ca din intaia zi de dragoste trebuie
Ali dau cele treizeci de. vergi pe spinare, cum
cere legea batraneasca. Iaca, eu IV dau
numai cincisprezece, §i iertata sa fii.
Dar la a treia lovitura data cu lovaiala
§i intarziere, Zamfira potrivi un suspin §i
Anton i§i imbraiila nevasta, fara s'o mai
intrebe macar prin ce cotloane a umblat.
Urmara zile senine. Anton deprins cu
viea %a laica 9i fara rigori, a holteilor, in-
tarzia cateodata la ora cinei. Zamfira nu -1
indispunea cu prea multa a§teptare. Punch
masa §i manta. Dupa sfar§itul. cinei, pica
qi Anton. 0 dorinfa ascunsa in toate firile
slabe se de§tepti in femeie: sa fie compatimita
§i mangaiata pentru a§teptarea ei. Barbatul
cu cea mai prefacuta afecIiune o imbrali§a,
oferindu-i bellug de bunatali aduse in pa-
chete mici prin buzunare, dela carciuma lui
Giafer.
SA ne aqez'a' m la masa...
i Zamfira se silea sa manance a doua
oars.
Aceasta pedeapsa nascocita de Anton, avea
89
www.dacoromanica.ro
pe langa efectul ei moral 0 imediat, un altul,

grabind prin ingra§are, imbateinirea femeii
neiubitoare. Zamfira, distrata, n'a in %eles
nicio data cruzimea acestei pedepse.
Fiindca se deschisese targul Mo§ilor, Anton
incepuse a lipgi de acasa cate trei §i patru
zile la §ir. Ocupacia lui principala era acum
sa incerce pelinul de Maiu: 4Sii traiasca
vinulu, vinulu §i pelinuho. Neobosit, can-
tarewl prim al biserici Olari, cutreiera ghere-
tele din targul Mo§ilor, totdeauna intova-
raqit de o seama de tineri, a caror singura
indeletnicire era serenada.
Inteuna din aceste seri vesele se isca o
larma de glasuri §i indata se incinse bataie.
Un ciupagiu atragea aten %ia so %iei sale sa
nu mai priveasca inspre mesele de alaturi,
tragand-o de par. Lumea adunata faces
mare haz, jar dela una din mese se ridicase
chiar un baiat sa ceara socoteala scandala-
giului.
Cine-i gugumanul deli bate femeia ?...
Intrebarea rasuna prea tare. In loc de
raspuns ciupagiul lasand coadele femeii, iqi
infipse mainile amandoua in pletele cava-
lerului provocator.
0 asemenea purtare nu putea Ewea alts
urmare decat un pumn repezit in obraz,
90
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA. A Lin ANTON PANN
cu iscusin-ca demna de un luptator incercat.

Cel lovit e'xaminand in fuga pe agresor
observa ca acesta avea o gateala mai mult,
spanzurata la gat: cravata, §i ii aimed de
ea, cu necaz. Femeia ce-§i adunase in coc
parul risipit pe jos, iipa dupa ajutor. Din
mul/imea de gura-cases adunata, se des-
prinse o silueta boiereasca in haine negre,
pe cap cu fes de hartie ro§ie. El inainta
pans la locul scandalului, unde tanarul su-
grumat de cravata, Iinea de musta%i pe ciu-
pagiu. Cu gesturi domoale, ce aratau forIa
§i gluma, el desparci inclierarea:
Bine, Antoane, te-apuca§i acum §i de
batai... Ori i %i fierbe pelinul in cap?
Ciupagiul, omul cu femeia, cu mustalile,
§i cu bataia, era Anton Pann.
Cucoane Barbucica, nici de bataie nu
era vorba, nici de pelin, ci numai de acest
tanar serneI ce-§i tot plimba ochii spre ne-
vasta-mea.
Domnul Barbucica se intoarse intrebator
la tanarul ce-§i indrepti cravata verde.
Acesta se apara:
Barbucica, dumnealui §i-a permis sa
ignore fundamentul umanitaii, izbind brutal
pe doamna, pe care n'am onorul s'o cunosc...
Privirea lui, odata cu a celorlal %i, cauta
91
www.dacoromanica.ro
spre locul unde statuse femeia. <Doamna

izbita brutal#, Zamfira, nu se mai vedea
nicaierim
Ma miram eu de ce nu te mai araii pe
la gradina lui De§liu... Te-apuea§i de pa-
cate, dascale; Vazuqi? Ei, acu unde iii e
muierea?...
Stie ea drumul acasa, cucoane...
L'o fi 9tiind, Antoane, dar sa nu-1 mai
tie §i altii...
Pe care l'oiu prinde 11 belesc, cucoane
Barbucica, oricare ar fi...
Decat sa te viteje§ti, hai mai bine la
Giafer cu noi. Se supara tovara§ii ca-i lasam
s'a§tepte... Da mana tanarului Momuleanu
§i ImpacaTi-va.
Placut surprins de aceasta recomanda-cie,
Anton stranse cu efuziune maim ce-i smul-
sese mustalile.
Tustrei parasira campul Mo§ilor, echi-
pai cu sabii de lemn, coifuri de hartie §i
piculine de lut ars.
La Giafer in gradina era lumina mare
§i tambalau. Un tanar cu musta-ca abia
crescuta, coco-cat pe o lads, declama in
rasul ascultatorilor stran0 in jurul unei
mese incarcata de urcioare §i de barbi
boiere§ti:
92
www.dacoromanica.ro
Barbuda la Desliu
L-a batut pe Unghiurliu,
L-a hAtut, bine-a fAcut,
CA din cAntec n'a ticut
Tocmai treaba dumisale
Cu o cucoanA mare...
Nu-i era lui de c&ntare
Ci mai mult de o IntAmplare
CA iesind din casa dragii
$i-a lariat Wog nadragii,
Iac'asi...
Fiecare strola era Intrerupta de ova-Vile

mesenilor.
Bravos, Costache!
Numai Barbucica Vacarescu protests' in
gluma.
Costache Inmuinduli musta %a intr'o cans
cu vin qi ingro§induli glasul reincepu:
Iko nekran
Keftmo-nake
Skota-pilas
Lipon-in-o
-dis-ho-ris-o
kiste-theon
Polidoros-Eca-
-vis-pes-ghegos
tis-Kiseos...
Sonorul inceput al Hecubei aniintea con-

vivilor majestat ea actorului Aristia, prot e-
jatul duducai Ralu, fiica mezina a lui Ca-
93
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $/ ROMULUS DIANU
ragea, ce din banii de pe talhariile tatane-

sau facuse teatrul dela Cismeaua rosie. Dar
Costache ingenunchiase acum pe lada lui si
incepuse un cantec nem %esc nerusinat, imi-
tand pe domnitorul fugit la Viena. Iancu al
Raliei Moruzoaei i1 incuraja:
Zii, Costache, zii'nainte, ca nu-i capu-
chehaia pe aproape. Arata-ne si not& cum
face duduca Ralu.
Costache tai stranse haina pe mijloc, tai
infoie turii nadragilor si cu glas mieros, tot
facandu-si vant cu un evantaliu imaginar,
spuse:
Ah, mon delicieux 4ristia, dites-moi,
quelle est cette musique valaque qui rap-
pelle les rhapsodies helleniques d'Ho-
mere...
i-si raspundea cu glas schimbat, cantand:
Colo 'n valea celor culmi

La gropana cu cinci ulmi
Trei voinici insangerati
Numa 'n zale Imbriicati
Adormira printre flori
Printre florile surori...
Dintr'un cap al mesii, Iancu Moruzi se

repezi sa sarute pe Costache:
Sa traesti, baiete... Cum le faci, mai
bine ar fi sa le scrii...
94
www.dacoromanica.ro
Toate aceste dovezi de iubire, Costache

Facca le prima cu un ras de copil.
Chiose, nerugat de nimeni, incepuse un
cantec incet si trist. Boierii luara dinteodata
infalisari melancolice, ascultand.
Doar NAnescu yadit indispus de turnura
chefului, se ridica sa ceara yin:
Ma urttule, adu rubMiu boierilor ca
adormim...
Desfacandu-si turbanul alb din jurul fe-
sului salt scund, facii din el un nod mare
pe care-1 trecil mesenilor: puricele. Chiose
Linea cantecul.
Barbucica spuse tare:
SA mergem la Irina, cumnata Baia-
ceanului, s'o sculam din pat cu o cantare, ca
nu mai e mult pans la zita. Hai, Momulene,
iar te-ai pus pe mancat...
SA lasam muierile, coarse Barbucica.
Tot mai buns e. pastrama asta de capra...
To %i s'au ridicat domol si au urcat in
trasurile ce asteptau sub teii dela poarta
langa care surugiii si bicigasii jucau in tihna
quite popa, nu e popa*, la lumina facliilor.
LAutarii impovarara caru %a dela urma .si
tot Intr'un chiot au Iinut-o pand in capul
Batistei, unde era casa BAIA ceanului. In
faIa por %ii de zid s'au oprit si au cantat.
95
www.dacoromanica.ro
BERGH' DAR $I ROMULUS DIANU
Nu mai era o serenada singuratica, ridi-

cata in noapte, ci o larma de glasuri un ade-
varat cor. Timbalul gi viorile suspinau umil,
innecate in voci:
DacA singuriel dormi,
Irina, domnitA,
IndrAzneste a to -aratit
Altfel cred ea gura ta
E pe fruntea altuia,
Irino, domnitA...
Serenada sui pan& la fereastra de sus, unde

dormea Irina. Zadarnic. In somnul cumnatei
Balaceanului n'ajungeau glasurile. Anton
Pann, cu vocea lui de sopran pulin voalata
de pelin, schimba deodata cantecul gi-I con-
tinua singur, acompaniat de viori:
Sub fereastra ta
Irino duduca,
E inima mea,
Of, of, of, duduca...
In veranda se ivi un cap barbos: .Gri-

gorie Balaceanu. Cantecul ramase span-
zurat in aer, viorile amtrcira. Balaccanul
trezit din somn, Inca mahmur, se rasti:
Nu va plesnegte obrazul, bre, de rugine,
sa sculai ulia noaptea, bepvani ce sunteIi!
Scot cainii sa va rupa daca nu Inceta %i har-
malaia voastra.
96
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATX A LW ANTON PANN
Alta fereastra se deschise alaturi. Boierii

salutara.
Irina !..
De ce cipi, babaca, la danqii? Nu-i
nimic eau data s'au gandit sa treats pe la
not cu cantecul...
Balaceanul nu recunoscuse pe nimeni din
ceata. §i incepuse sa mormaie, cautand
lamureasca ale cui puteau fi glasurile de jos.
Irina care 9tia ea ce 9tia, spuse limpede:
Dar nu vezi babaca, e Barbucica Va-
carescu qi Iancu al Moruzoaei 9i Costache
Facca...
Ei, bata-va sa va bata! V'a %i Imbatat
§i ai pornit-o cu colinda. Hai, urcali-va
sus. Nu pofti %i un filigean de cafes?
Pofteau cafes, cum sa nu pofteasca ! Poarta
se deschise, boierii intrara, uitand de lautari,
de Anton Pann 9i de Paris Momuleanu.
Ferestrele de sus ale Balaceanului se lu-
minara. Cu o privire amara, Anton se In-
toarse §i porni singur inainte. In urma lui
se auzea cum boierii oprici la scarf, trageau
focuri de pistoale.
Momuleanu Incepuse un discurs:
Niciodata tirania n'a pus pre% pe artiqti.
Chiar sa ne fi poftit la cafes, eu tot nu m'a9
fi dus.
97
7 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
StRGIU 13A/sT $/ ROISILILIJS DIANU
Fara dreptate ai fi facut a9a, intre-

rupse Anton. Ace§tia sunt boierii, amicii
Muzei, iar nu ciocoii linge-talpi, ajun§i peste
noapte. Iata, eu am sa-mi inchin Intaia carte
unui boier.
La prima raspantie s'au despailit. Poetul
Paris Momuleanu n'ar mai fi vrut sa se duca
la culcare. Deaceea incerca sa-1 retina pe
Anton.
Ba nu, cucoane. Uita-te la trupul meu ;
a0 matahala are nevoie de odihna. Buna
diminea-ca.
Se indeparta. Aproape fugind, ajunse la
casa lui modesta ce dormea imprejmuita cu
gard inalt, langa biserica Olari. Cainii dqtep-
ta/i, incepura sa se dea staruitor spre fundul
cur-0.i.
Cine poate fi la ceasul acesta, al dimi-
neIii, in batatura mea, gandi aproape cu
glas, Anton.
Si cum privea la apusul inrourat al lunii,
dascalul deosebi pe creasta gardului un
barbat care dispara iute, cu un icnit scurt
in spre cimitirul bisericii...
Anton se oprl, par'ca strapuns.
Ibovnicul Zamfirei...
Gandul acesta crescut In creierii batuIi
vijelios de belie, 11 mole0 cu totul.
98
www.dacoromanica.ro
VIADA MINUNATA A Lilt ANTON PANN
XX
Petre Efesiul 41 imparIea ziva Intre §coala
dela biserica Nicolae Selari 9i tipografia ce
Infiin %ase. Nu era tine tie ce instala %ie
aceasta tipografie In care Efesiul singur,
zquia cu mana cantecele de stea §i talma-
cirea viselor. Dar camera aceea mirosind a
cerneala, ajunsese un fel de Academie unde
erau desbatute toate problemele bisericii §i
§colii romane§ti de pe atunci.
Veneau la tipografia ce se bucurit de ocro-
tirea 'halt' Prea Sfantului Mitropolit Dio-
nisie Lupea, o seams de carturari qi preo-ci,
printre cari Ghenarie Protopsaltul, poet de
rugaciuni §i compozitor, a carui faima se
leaga de Anastasimarul 9i Doxasisticarul,
date la iveala on un an mai inainte, la 1821.
Anton Pann piexdea cateva ceasuri pe zi
in discu/ii lungi cu aceste fete In %elepte, §i
nu odata, indraznea sa aiba opinii potrivnice
sau numai deosebite de ale celorla4i.
Efesiul tocmai strangea cele din urma
file dintr'o psaltichie, cand Anton vend acolo:
Sluga domniei tale, me§tere Efesiu.
Azi n'am facut pfina aici drumul degeaba.
Aduc o veste grea in traista. Efesiul intoarse
lini§tit capuf 9i raspunse surazand:
99
7*
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN 51 ROMULUS DIANU
0 veste adevarata Intr'o traista cu

nazdravanii si cu minciuni, nu-i prea mare
lucru. ezi pe laica aceea si spune - %i .vestea.
Anton lua locul indicat si vorbi:
Inalt Prea Sfantul Mitropolit Dionisie
a hotarit sa trimita la Paris si la Pisa pentru
invalatura, tineri sarguitori cari odata in-
torsi de acolo cu capul plin, sa indrepte dru-
murile bisericii la noi. Ce zici, m.estere
Efesiu?
Efesiul inceta lucrul si indreptandu-si
spatele rosti fara sa gandeasca prea mult:
Iata o veste ce nu mi se pare dintre
cele mai bune, si nici mare bucurie nu ma
umple auzind-o. Nu ma indoesc de cura-cia
gandului Inalt Prea Sfantului, dar totodata
cred ca si la asta tot misionarii catolici au
uneltit. Te intreb numai ce-ar putea sa In-
ve%e tinerii aceia in scolile Papei dela preqi
ce sunt mai mult oameni ai scolii si ai lumii
deck ai lui Dumnezeu. Am sa indraznesc sa
spun acest gand Mitropolitului si cred ea
ma va pricepe indata si nu va mai incredin0
scolilor straine sufletele acelor tineri. Asculta
ce - %i spun eu, Antoane: tinerii acestia isi
golesc sufletele pe-acolo si vin apoi cucapul
atat de zapacit, ca nimic nu mai gaseste loc
in el.
100
www.dacoromanica.ro
Anton nu se dada batut i starui, de asta-

data spunand faIi9 ce gandia:
Me§tere Efesid, ma mahne9te ceeace -mi
spui, dar nu ma impiedeca sa to rog mai de-
parte s'ascul0 qi sa ma aju%i.
Petre Efesiul pricepir abia acum demersul
rugator al tanarului cantare-c.
Te-am priceput, dragul meu. E§ti qi to
printre aceia ce ravnesc la 9colile din Paris
9i Pisa. Ti s'a urit, se vede cu crediaca
noastra qi vrei sa schimbi ruga ortodoxa cu a
papistaOlor. Imi pare rau, Antoane, dar
niciodata nu voiu lua asupra capului meu
aqa greutate de pacat, abia sa-1 pot duce.
Nu pot, tocmai eu, nua un suflet din orto-
doxia noastra spre a-1 incredin/a invaIaturii
aspre a catolicilor, acelei qcoli care imba-
traneqte duhul qi-1 strange in chingi sa se
usuce, nu alt.
Dar prea sfinte, poporul i§i are cre-
dinia lui, pe care not nu o putem nici intari,
nici &drama. Cutez a spune in/elepciunii tale
ca e trebuincios a qti cum creqte sufletul
cretin 9i prin alte locuri straine...
Straine, dascale, straine...
Straine, dar tot intr'un Dumnezeu
credincioase, parinte. Sunt unele cuvinte
cari cer marinimie multa pentru a le im-
101
www.dacoromanica.ro
paca intre ele. Neaviul romanesc nu e numai

Biserica romaneasca, ci toata laolalta alca-
tuirilor noastre...
Efesiul se incrunta. 0 tuse uscata it fad'
sa-§i acopere faIa cu basmaua lui ro§ie,
innodata in col %uri.
Ratace§ti, baiete, spuse el sever, dupa
ce se potoli. Nici o inbunare, §i nici o in-
dreptare nu e de dorit acestui trainic neam,
deck pe calea inimei. Nimic din ce nu sufera
inima nu trebuie sa se incuibeze in cap.
i §colile papistar pe care %i -a nazArit sa le
umbli §i sa le cuno§ti, au starpit mucenicia
trupului, mic§orand credin-ca la simple cu-
vinte intelepte. Ce rost mai pot gasi astfel
cuvintele Hristosului Mantuitor: 4Acesta-mi
este trupul, care pentru voi se frange)),
luate ca pilda?
Parinte, ai minte aleasa §i eu sunt
un netrebnic chinuit. Dar tot nu voiu uita
ca neamul nostru trebuie sa primeasca bi-
nele on de unde ar veni, chiar dela musul-
mani §i de la greci, tot a§a cum not avem
indatorirea de a face binele oricui, chiar
musulmanilor §i grecilor, caci multe dela ei
ne-au fost spre folosinia.
Ce vrei sa spui?
Ca adica, nu mi-a placut a aflu cum
102
www.dacoromanica.ro
binecredincio9ii no§tri au tras cu plugul

peste drumurile facute de turci, la 1812,
cand s'a zvonit ca incepe stapanirea ruseasca.
Drumurile, prea, sfinte, sunt vaduri de trai
mai bun §i ele trebuesc batute de cei min-
to§i §i curaii la suflet. Ai bunatatea de a ma
socoti, me§tere, printre ei. yStii prea bine,
Sfiacia ta, ca satele noastre fug departe
de drumuri 9i, calea po9telor e pustie din pri-
cina darilor prea mari §i a zaherelei. 8tii
ca domnii cei strain ce tree din cand in
cand pe la noi, sunt jefuici la drumul cel
mare §i pustiu, prin care nu ne poate veni
oinvalatura mai buns din Apus. Iata de ce
trebuie sa ne ducem noi acolo, pentru a ne
lumina...
Efesiul tacea suparat, cand up se deschise
§i aparii Ghenarie Protopsaltul, un preot
inalt, cu faIa luminoasa de blandele, in-
velit intr'un anteriu ro§cat canit in foi de
nuc, peste care atarna o coada sub-cire de
par castaniu. Dupa ce saluta potolit pe cei
doui barbaIi, se a§eza obi§nuit pe un scaun
patrat de care se impiedecase la intrare.
Efesiul supuse parintelui Ghenarie pri-
cina.
Mai bine isprava gre9ita a in %eleptului,
deck treaba prostului, zise acesta. Sfin ;ia sa
1.03
www.dacoromanica.ro
MIMI DAN $I ROMULUS DIANU
mitropolitul Dionisie nu pentru cartea bise-

riceasca trimite pe cei patru tineri In Apus.
Spunand acestea iscodea cu spaima u§ile
9i ferestrele.
Cu toate Ca ucenice9ti in tiparniIa
Efesiului, dascale Anton, n'ai priceput destul
de bine urzeala izbavitoare ce se pregate§te
in mai multe Iinuturi romanqti... Poate
to n'ai aflat, ca Inca dinainte de fuga bleste-
matului de Caragea la Vienna, s'a apzat aici
la not un dascal ce s'a ostenit Intr'o 'carte
cu numere §i socoteli prin stele.
Ii zice Lazar §i sarace§te dascalind la
Sfantul Sava pe feciorii de romani. Poate
n'ai aflat Ca in toate chinoviele 9i monasti-
rile noastre, §i mai cu seams la Caldaru§ani,
Cernica §i la Neam %u, sunt cantari biseri-
ce§ti facute pe tomane§te de unii dascali ce
nici nu qi-au serfs numele de frica grecilor
stapani.
N'ai aflat de ce in acest timp, cand lo-
ghiotaIii greci invaIa pe feciorii de boier
Minin aide thea, sag Andra, mi enepe Musa
poli tropon os mala pola, acest batran Petre
Efe.iul, ce-§i stupe§te in fiecare zi bojocii
in basma, scrie zodiace, talmaciri §i psaltichii
romane9ti. Pariacii sfetagore/i cari yin mereu
din Grechia ne sugruma, dascale. Dio-
104
www.dacoromanica.ro
nisie mitropolitul, bine a chibzuit cand a

intemeiat qe6ala de muzica eclesiastica, di-
riguita de ierodiaconul Macarie. Cuno§ti pe
prea cinstitul Macarie, dascale?
Anton tacea luminat de un gand vechiu
ce abia i se lamurea.
Tu, cel dintaiu trebuie sa-1 cuno§ti,
fiindea el continua §eoala ineeputa.' in sa-
racie, la *elari, de bunul Efesiu, acum patru
ani §i pe care ai urmat-o cu ravna. Iata cum
cadeai la pacat, cu neqtiinIa ta.
Sa mearga Anton cu Sfincia ta, parinte,
inteuna din zile, la prea cinstitul meu
prieten Macarie, zise stins Efesiul tergan-
du-§i cu basmaua un ochiu ce-i facrima.
Se vor intampla ispravi mari, dascale,
continua Ghenarie. In curand vei afla ca
ceeace not facem cu vorba pentru inizn.a §i
suflet, va fi facut de altcineva cu sabia,
pentru trup qi pentru cuget. Talharul de
Caragea, care promisese Porcii ca va sta la
domnie numai trei ani, a stat §ease §i a fugit
ancarI la Viena cu toata vistieria. El plate§te
Eteria greceasca. El porunee§te domuilor
veniii cu raia pe ei din Fanar, sa ne jupoaie
qi sa ne arda, dupa ce ne-au lasat lipiIi
pamantului, dupa ce ne-au adus buba neagra
prin muieri i arga %i, din Tarigrad. 0 lupta
105
www.dacoromanica.ro
de moarte se da intre n6i si ei. Iata de ce

Dionisie trimite tineri inva-caci la Paris si
de ce noi nu stim a razbi pe domnii ce se
schimba atat de des, decat cu graiul.
Fiica mezina a lui Caragea, Duduca Rala
a facut teatrul dela Cismeaua Rosie cu cele
mai otravite ganduri. Mascariciul acela grec
si beiiv, Aristia, prin tot soiul de barfeli a
cautat sa ne faca rau. Acolo se vorbeste
numai greceste si franIuzeste. To-ci Moruzii,
Calimachii si Su-0i an la bran pistoale pentru
noi. Pe toate caile umbla sa n'a*em un domn
roman. Dupa fuga lui Caragea, toata su-
flarea a cerut Por %ii sa numeasca domn
pe batranul Priscoveanu dela Craiova.
De ce nu 1-a numit ? S'au dus grecii de au
platit firmanul mai scump, numai sa-linlature.
Iata, Antonie, o sums de pricini pentru
care Dionisie a luat hotarirea cea neinIeleasa.
Se facuse de tot noapte si liniste. Efesiul
cu miscari domoale aprinse o lumanare.
Ghenarie obosit de vorbire se ridicase sa
piece. Numai Anton nu se urnise. *i s'au
deschis usile, si preotul a iesit urmat de Efe-
siu, dar el nu-§i revenia din tristele. Abia
cand mesterul cantarcc si tipograf se in-
toarse singur, el se scula, ii saruta mama
uscata §i 9opti:
106
www.dacoromanica.ro
Iarta-ma, sfirrcia ta.

E9ti iertat, Antonie. Du-te...
Ramas singur, Petre Efesiul scoase din
buzunarul adanc al anteriului o coaja de
paine uscata qi neagra, lo stropi cu apa, des-
facii nodul cel cu sare al batistei, §i dupa ce
inmuie de cateva ori, se inching §i se intinse
pe lada de scandura pe care statuse Anton.
Adorrni inainte ca lumanarea sa se fi topit
cu totul. In somnul lui intrerupt de tuse,
cerul desprindea scarf drepte de 'ukase §i
ingerii coborau cu paini, in maini.
XXI
Nu era lini§te in casa lui Anton Pann.

Zamfira nu suferea prea mult de pe urma
mustrarilor barbatului, dar bataile aproape
zilnice, o inver§unau. Nu i§i 'Astra amanIii
lungs vreme §i nici nu intarzia mult sa-i
aleaga. Faptura ei m4cata de pofte, ajunsese
acum foarte cautata §i pentru un ceas
sfar§it incet in braie straine, cele cateva
lovituri de bici ale barbatului, veneau
aproape ca un calmant dorit, nicidecum
ca pedeapsa. Cu cat In§elarea ei cre§tea §i
107
www.dacoromanica.ro
trecea toate marginile neru§inarii, in Anton

se saps alaturi de rana amara a suferinIii,
aces primejdioasa dorinca ivita din intu-
necimile carnii, de-a-§i. 'Astra femeia numai
pentru el.
Nici o clipa Anton nu se gandi la despar-
-cenia mantuitoare, ba se Impotrivi cu des-
nadejde incercarilor ei repetate, de a-I pa-
rasi cu incuviinIarea mitropoliei. Dupa fie-
care noua aventura, urmau acelea0 silinci
de a recapata inima impailita a Zamfirei,
prin bataie. Cand intr'o zi, Anton gre0
masura obi§nuita, §i biciul se abate pe obraz,
lasand un semn, cum ar fi un deget ce s'a
plimbat §i a ramas, Zamfira sui intaia data
dealul mitropoliei, cerand hotarire neintar-
ziata de desparcire.
De indata s'a adunat soborul preo %esc,
impreuna cu to %i calugarii de prin chili
sco§i cu sila §i ocara de monahul Pangratie.
Intr'o incapere initunecoasa §i lungs, erau
a§ezate dealungul zidului lavice grele pe
cari s'au randuit sfintele for fete, a§teptand
intrarea inpleptului parinte Mrarie, dela
qcoala de cantari, imputernicit de Dionisie
Lupea sa faca dreptate in toate pricinile,
de cearta Intre so/i.
Cand soarele mai era de trei suliti deasupra,
108
www.dacoromanica.ro
se ivi Macarie cu miscari iuli, cu privirea

ascu/ita, cu gestul poruncitor. El examina
deaproape pe fiecare monah si in fa/a
vreunui obraz tanar sau unei barbi blonde,
faces, fara sa spuna o vorba, semn cu mana
spre use. Calugarul sau preotul astfel in-
semnat, se ridica i iesia umilit.
Judecata nu era intotdeauna plicticoasa.
Paritul nu se rugs intotdeauna de iertare,
iar martorii nu vorbeau ceasuri Intregi po-
vestind intamplari fara legatura. De pilda
procesul de astazi.
Cat de atragator! Si ce mai pereche de
impricina/i! Zamfira, privea toate fe/ele
acelea pofticioase cu o asprime ce ascundea
vinovalia, iar Anton ca.patase o infa/isare
de inculpat umilit si resemnat.
Parintele Macarie invalui toata sala inteo
privire ce poruncea lini§te, apoi vorbi lui
Anton:
Dascale, incearca de ma lumineaza,
pentru ce /ii un bici in casa, ca nu stiu sa ai
cai sau alte dobitoace de manat. Femeia ta,
Zamfira, ce singur /i-ai ales-o, a venit cu
plangere la Inalt Prea Sfin/ia Sa Mitro-
politul Dionisie, precum ca o ba %i peste
piele fara nici o indrepta/ire numai ass
sa -%.i treci vremea, ceeace nu se cade. Pentru
109
www.dacoromanica.ro
astal,ea cere pe buna dreptate, sa se des:

parta de tine, dascale. Ce ai a raspunde §i
cum inIelegi sa to desvinovale§ti?
In tot timpul acestor intrebari, Anton
improvizase urmatorul raspuns:
Ma gasesc, prea sfinte, foarte stingherit
ca trebuie sa spun fala de atata adunare,
taine urite ce numai eu trebuie sa.' am
scarba sa le §tiu. Dar nu ma pot opri de-a
raspunde, cum e adevarul, adica cum s'au
petrecut toate, nu a§a cum le-aIi aflat, §i
cum nu s'au petrecut. Iaca, dumneaei, Zam-
fira, s'a plans Ina lt Prea Sfantului pentru
a am mustrat-o ades, cum a calcat gre§it
ades. Uneori mustrarea mea se intovara§ea
cu un biciu, fiindca vroiam ca dupa fiecare
povaId a mea'sa vie biciul zicand: nu uita
femeie, ce-Ii spuse acum Anton! Dar foarte
rau s'a purtat dumneaei, Zarnfira, nespu-
nand in plangere adevarul intreg, ca ade-
varul in particica n'are prey 9i nu e tot una:
adica, anume pentru ce au fost §i mustrarea
mea §i biciul meu. Eu, numai atat spun:
cats ru§ine a pus in capul meu dumneaei
culcandu-se pe afara, adica nu in patul
nostru, nici zece bice nu pot Oath..
Acest discurs improvizat, nu rasuna decat
in capul lui Anton, 9i in locul lui iata ce se auzi:
110
www.dacoromanica.ro
VIA 'A MINIINATA. A LIJI ANTON PANN
Prea Sfinte, deck alte vorbe, ce-a9i

puteit spune fara folos, mai bine atat:
nici eu nu pot sa ma dumiresc cum am putut
face asemenea rau lucru, sa-mi bat femeia.
Cat prive9te despar/enia, nu o gasesc ni-
merita.
Mai degraba sa ne ducem acasa, lasand aici
amintirea ce nu ne place, iara eu voiu rupe
indata biciul de care nici nevoie nu mai am...
Parintele Macarie surase mul/umit de
buna purtare a astui impricinat ce in be
sa se apere, dadea dreptate judecalii 9i-9i
cerea inapoi femeia.
Zamfira se induio9U de frumuse/ea dra-
gastoasa a cuvintelor lui Anton, sau o soco-
teala calms o hotari sa-9i retraga plangerea?
Se poate mai u9or banui ca vazand umi-
lin %a lui Anton, ea renunp la desparienia ce-
ruta, pentru a putea duce mai departe via/a
de neingaduite desfatari, de pans acum.
M'am rasgandit, Prea Sfinte, 9i ma
due acasa cu barbatul meu, rugand sa nu
mai lua %i seams la jalba mea.
Monahii schimbara priviri, mi9candu-se
nelin4ti/i pe lavi %e. Se pares Ca femeia
aceasta suflase pacat i turburare in trupu-
rile for moarte de timpuriu prin canon 9i
posturi. Macarie se ridica.
111
www.dacoromanica.ro
XXII
De mult timp nu mai mersese in dealul
Beilicului. Tinea minte ca intr'una din nop ;i,
cu opt ani in urma, culesese din zapada o
fats si vorbise intre doua faclii mullimii.
Acum nimic nu-i improspata amintirea. Pe
marginea drumului cresteau in dogoarea
soarelui, frunze largi de lipan, ca niste urechi
de elefant, cu miros de cucuta sau de boz.
Nu mai cunostea locurile. Isi arunca pri-
virea prin ograzi si ochi o femeie, cu ma-
.necile suflecate, mulgand Vaca plina a u-
nei vaci.
Buna ziva, cumatra... Acas'ci-i bar-
batul?
E'n carausie la Giurgiu, dar vine Sam-
bata...
Atunci fa-mi bine cu o ulcica de apa
rece...
*i intra in curte. Apa rece 11 racorea
si-i descuia pofta de vorba.
Nu -ci-i urit singura ?
*'apoi dacal... , .
Nu se mai auzea decat ciuruitul mul-

sorii.
*i cum it cheama pe barbatul du-
mitale?
112
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA. A LUV ANTON PANN
Femeia tacit §i toata veselia de pe faIa ei

se §terse. Tocmai se auzea din casa plansul
unui copil de fade.
Anton o privi toata. Impotrivirea lui la
desparcirea de Zamfira i se ivi in minte
caraghioasa. Cerceta cu ochii toata gradina
din dosul casii, plina de rod. La doi pa0 de
el, un mar cu frunzele mancate de omizi, abia
i§i 'Astra merele prea devreme ro0i. In-
tinse mana §i rupse unul pe care dupa ce-1
murk Ii svarll ca era viermanos.
S'a facut rod mult in vara asta, zise
el intr'o doara.
Femeia insa nu raspunse.
Numai de n'ar da vreo grinding sa-1
strice...
Apai de! Asta-i dela Dumnezeu. Noi
avem datoria sa purtam ceeace ne-a dat El.
Dar nu pricep de ce face barbatul
dumitale carau§ie, eand are atata pamant
In dosul casei...
Ma iscode§ti, cinstite dascale, §i nu
s'ar cuveni sa faci asta unei femei amarite
ca mine...
Banuiala lui prindea temei. Fiindca se
insera, au intrat amandoi in casa, tacuIi.
0 fetiVa de trei ani legana un mototol de
carpe intr'o albie. Fricoasa*, s'a ferit din calea
113
8 Anton Penn
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS MANI./
lui Anton §i a disparut sub pat. Copilul din

fa§e incepu sa scanceasca.
Ia taci, is taci, repeta Anton ple-
candu-se spre el. Cum it cheama?
E fetiVa, raspunse femeia. N'am bo-
tezat-o Inca. E abih de trei luni §i-i sla-
bu-ca... 0 mai las...
Faci pacat mare, asculta. Mai bine
vino cu ea la biserica, la Sfiaci, Dumineca
s'o spele popa de pacatul din care a ie§it...
Femeia se codi intaiu sa raspunda, a poi
incet de tot ingana:
A§a a§ face data s'ar gasi §i pentru ea
o inima buns ca pentru cealalta...
Anton se incalzea numai ascultand. Din
vorba in vorba se lega sa gaseasca pentru
fata nebotezata un na§ darnic, §i fu poftit
de femee sa ramana la cina in seara aceea
acolo. Tarziu feti%ele au adormit §i la masa
nu ramasesera cleat ei amandoi. Iubirea se
leaga mai u§or Intre inimile ce iubesc triste%ea,
§i cand ochii s'au iubit, gura nu mai poate
mini. Fara nici o mirare a aflat Anton ca
femeia la care trasese, facuse doua feti %e
cu drumeIii, numai fiindca iubise prea de
vreme. §i-i povesteh despre na§terea for cu
o veselie §i o pofta de placere tulburatoare.
-A star o lung in casa mea §i era a§a
114
www.dacoromanica.ro
ViATA MINLINATX A LUI ANTON PANN
de prostanac, ca-1 mura iepurele de cizma

§i el nu sinrcia. Slava Domnului, vaca mea
dadea lapte dulce §i pentru el, §i 1-a§ mai fi
;inut sa-§i vada odrasla, data n'ar fi fost
fugit dela oaste §i nu 1-ar fi prins zapciii cu
arcanul. L-au dus intre sabii Vara la is-
pravnicie unde i-a ie§it inainte un batau§
care 1-a luat pe sus §i 1-a coborit intr'o hruba.
Acolo pe pare%i atarnau earji de corn §i de
frasin, smicele de rachita, impletite cate
§ehse §i hamuri cu plumbi, anume pentru
bataie. De hatarul meu batau§ul i-a spus:
<(Alege din toate aceste ghioage, cu care
vrei sa te bate... Barbatul meu pla'ngea
muere§te.
qAlege, ca data nu, te bat cu toatee...
De spaima, a intins maim §i a ales o iu§ca
de curele despletite §i unsuroase. Eu tre-
muram intr'un col% §i bateam campii in
bocet.
<<Se vede ca n'ai Area fost batut Ora acum.
Ai ales osanda cea mai grea, adause bataufiul
mangainduli biciub >. Si 1-a rasfaIat inaintea
bataii cu cateva palme.
Anton asculta toate acestea cu gandul
dus.
Femeia relua:
Pe urma, ce fel de botez s'ar putea,
115
8*
www.dacoromanica.ro
daca nici numele tatalui ei nu poate fi

scris in catastihul bisericii?...
Nu putea fi scris de ,vreme ce omul ple-
case cu nume cu tot, fara sag fi spus ysi fara
sa fi lasat urma.
Dascalul Anton trebui acum sa lini§teasca
grija femeii pacatoase in ce prive§te botezul
pruncului ce dormea ne§tiutor de mice.
Nu to mai framanta de geaba pentru
asta, femeie. Doar nu numai copilultau intra
in viata fara hartii. Cali sfin %i nu-s, ce nici
nu se tie din cari parin-ci au cobortt, cate
sfinte ce nu au fost scrise in condica dela
biserica din sat, cand s'au nascut, au ramas
in amintire? Despre unele chiar se crede
c'ar fi nascute din ploaie §i pu'in vant,
adica din minune, fara sa se tie ce nume
avea tatal. Chiar Domnul nostru Iisus Hristos
nu avea hartie de na§tere, dar not tot am
aflat ca a fost fiul lui Dumnezeu de§i pa-
ganii §i jidovii din vremea lui 1-au pus pe
cruce, nevrand sa tie de asta.
Femeia se lini§ti dupa aceste vorbe spuse
cu surasul lui obi§nuit §i cu o afectare ce-i
venia bine in glas §i mi§care, fiind mo§te-
nite poate dela mama-sa Tomaida.
Anton renunIa la aventura planuita.
Se rasa cateodata invins de propriile sale
116
www.dacoromanica.ro
cuvinte §i dupa lamuririle smerite date f e-

meii, nu mai izbutea sa indrepte vorbirea
catre dorinIa, §i nici femeia, dealtfel slabs,
catre patul desfacut aproape.
Rosti cu o nea§teptata asprime, luna
ziva, §i sui prin elari catre targul de vite,
unde, din doua In doua zile it a§tepta unul
din noroacele cele mai stralucite: Aglaia.
Nevasta -Canard a unui negustor de vite,
se invartea lene0 prin casa mare, §i se stin-
gea de urit cate doua 9i trei zile in §ir, cat
lipsea barbatul, plecat prin sate dupa ne-
gustoriile lui banoase. Anton nimerea des
pe acolo, convins aproape ca face o fapta
buns mai risipind ceasurile #Glaii#, care
altfel s'ar sminti in siguratatea pustie a
odailor. Ii places inimii lui, femeia asta
anume facuta sa indulceasca un amarit ca
dansul, bolnav din amagirea nevestei ce
arunch ru§inea preacurviei pe fruntea lui.
Aglaia §tia sa primeasca un musafir cum
era Anton Pann, venit cu ganduri atat de
calde §i cu brake atat de invaIate la strans
§i la iubit.
Intaiu dulceala de cirqe, cu o can de
apa din care beau amandoui odata, cu cape-
tele alaturate, pe urma cafeaua ce nu tre-
buie sa fie lipsa.
1.17
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 R0.11U1N3S DIANU
In plina zi, usile se inchideau peste noaptea

de trei ceasuri dinlauntru, pentru nesaturata
Sete §i pacatosenie Indeplinita cu grija,
aproape cu furie.
Anton se trezea cel dintaiu din beIia
imbracisarilor §i pentruca nu stiau nicio-
data and se reintoarce negustorul de dobi-
toace nu mai intarzia prea mult.
Trait Intre boi ysi porci, negustorul putea
fi primejdios. Dupa spusele tcGlaii> un singur
pumn de al lui apleca un parete. Dar Inca
o subiirime molesita ca Anton Pann !...
Nu trebuie niciodata sa to gandesti la ce
V-e Erica. Deaceea se Intampla cele mai
neasteptate lucruri... Dac'ar veni el, ne-
gustorul de dobitoace? Gandul aduce omul.
Glasul ce s'aude in curte §i s'apropie, dac'ar
fi al celui reintors pe neasteptate? Podeaua
din tinda suns sub pasi. Chiar el. Nu Incape
indoeala.
Anton Pann Iii incearca zadarnic glasul
pentru a spune o vorba, pentru a intreba
pe Aglaia de scapare. Glasul se Incuiase ca
la porunca sau la blestem.
Aglaia deschise (dar cand?) dulapul. Intu-
neris, Inchisoarea cu rochii mirosea frumos...
Bine-ai venit, badie... Nici nu ma
a9teptam sa vii asa curand...
1.18
www.dacoromanica.ro
Glasul ei e numai un fir tremurat.

, Sfar§ii azi mai repede, fiindca n'am
gasit nimic...
Voce de taur moracanos. $i cum sufla!
Ai avut mosafiri, Glae, dupa dulceao
neispravita...
Anton se vazil pierdut, adica descoperit.
Da, badie, a fost Tania lui $erbanica,
chiar acit pleca... A tutrebat §i de sana-
tatea ta...
In dulap era cald, din pricina intunericului
§i a spaimei ce cre§tea cu cat omul ce vorbea
in odae, s'auzea mai aproape.
Din cand in cand negustorul se rezema
cu spatele de dulap §i atunci un auz bun
ar fi deosebit usor o inima sgomotoasa su-
nand inauntru. Anton cauta zadarnic sa
opreasca bataia blestemata a inimii si
tremurul genunchilor.
... Iara§ s'apropie. Daca deschide?
(Aaaa! striga negustorul, aaa!
Iertqi-ma, sunt, adica, §tii, Tanca lui
Serbanica, eu sunt...
Poac ! Poac! Poac 1 Negustorul scoate
cucitul...)
Dar nu deschide up dulapului, n'are ce
cauta acolo. S'a departat. Vorbe§te.
S'auzi deslu§it o u§a, pe urma lini§te; up
$19
www.dacoromanica.ro
SSRGIU DAN $1 ROMULUS DIANU
dulapului se deschise repede, un bra% trase

afara omul inspaimantat ascuns dupa rochii.
Fugi repede, fugi...
Printr'un ciob de oglinda prins in perete,
se privi: i se parii Ca musta %ile ii cazusera in
jos §i-i crescuse barba de spaima.
Se afla in uli ;a i racoarea intra In el ca
o vieala dela Inceput. Gandi: Inca de doted
on a9a, §i din spitalul amorului nimere§ti
la balamuc, Antoane drags.
XXIII
Ghenarie Protopsaltul se dovedise profet.

Se ivise omul care cu sabia sa faca pentru
trup qi pentru cuget, ceeace calugarii car-
turari facusera pentru suflet.
Din Gorj se ridica rascoala.
Un barbat cu faTa smeada, aspru la vorba
§i darz, a scris mitropolitului Veniamin, din
Moldova, o scrisoare in care-1 intreaba de ce
cu atata lingu§eala §i cinste a primit pe
Alexandru Ipsilant. Impotriva cui 1-a incins
cu sabia 9i 1-a incarcat cu bani? Atat de
m4cat a fost Veniamin ca indata a §i scris
un blestem ce s'a cetit in toate bisericile,
120
www.dacoromanica.ro
blestem impotriva rasculacilor greci, Cai-

macanul yStefan Vogoride e Iinut sa asculte
ck\ consulul turcesc, dar guvernul numit de
Ipsilant a dat porunca sa se stranga armele
Varanilor §i prisosurile de hrana. Boierii ne-
munumiIi de tulburarile grece§ti s'au plans
Por %ii cerand sa se is inapoi mo§iile manasti-
re§ti devenite hambare de grane §i cuiburi
de complot.
In Muntenia to %i cunosc in Tudor din Vla-
dimiri un soldat al Eteriei §i un du§man
al boierilor:
Prietene, de ce n'ai fi §ezand jos cand
vii la mine? .
Nu §ed, prietene, pentruca poate vine

la dumneata vreo putoare de ciocoiu §i nu
voiu sa ma scol Inaintea lui.
E ve§nic suparat fostul vataf de plai dela
Clo§ani. Rascoala a pornit-o sprijinit de
Eterie, dar impotriva Eteriei.
Nimeni nu §tie asta, doar el, cel cu ochii
ve§nic in pamant, a scornit intr'o noapte
de nesomn, gandul sa libereze pe rarani §i
sa le intoarca pamantul.
A doua zi dupa scrisoarea catre Veniamin
a dat vatajeilor o proclama-cie catre sate:
cu raul sa pierdem pe
((Venni, fraiilor,
cei rai. Care aveIi arme, veniIi cu arme,
121
www.dacoromanica.ro
care nu, cu furci de fier. Nu va atingeti, in

drum, decat de averile cele rau agonisite ale
tiranilor boieri. Ve %i cunoaste lesne pe cei
talhari: ei vor fi impotriva rascoalei voastre >.
Si inteadevar -tam intr'o saptamana ardea
de vrajba. Tudor primeste scrisori de °cat%
dela boierii ce-1 cunosc:
((SA nu cutezi a to crede mai mult decat
ceeace firea te-a facut>>.
El le raspunde ca un sfant :
<(Din ceasul in care m'am nascut, m'am
imbracat cu camasa mortiik
Svonurile despre zavera ce crestea, apro-
piindu-se, ajunsera la Bucuresti, starnind
spaima si bucurie deopotriva. Anton, la auzul
numelui, ajuns popular, al acelui ce conduces
rascoala, cauta sa-i gaseasca chipul in amin-
tire. Tudor din Viadimiri nu era altul decat
porucicul rus ce-1 oprise la trecerea Prutu-
lui, in 1812... In randurile bisericii, rascoala
fu bine primita si fiece veste de isbanda era
binecuvantata de carturari, preo %i si tarani,
si hulita de unii boieri, de vechilii greci si de
negustorii ce-si vedeau avutul in primejdie.
Toata urzeala de care vorbise Ghenarie
iesea la suprafata. Dascalul dela Sfantul
Sava, Gheorghe Lazar, dadii veste lui Tu-
dpr ca se socoteste soldat al rascoalei lui
122
www.dacoromanica.ro
yci ca-1 asteapta la manastirea Cotroceni, la

marginea Bueurestilor.
Insus mitropolitul a incuiat up celor ce
veneau sa-i ceara slujbe §i icoane, pentru
a isca o contra-rascoala asemeni celei facute
de paharnicul Istrati in Moldova. Oamenii
s'au ridicat pe dealurile Bucurestilor si au
asteptat patru zile ivirea gloatei lui Tudor,
cu toate ca pamantul era moale §i ud, dupa
desghe %, §i ploile #babelor* nu statusera. In
fiecare noapte, un calugar se furisea inran.-
durile for si le vorbea. Aceste scurte discur-
suri au deschis ;aranilor dorul de a avea
domn ales din romanime. Deaceea au in-
ceput a uita de firmanul incredinIat, dupa
Alexandru Sulu, lui Scarlat Calimachi. ((Dom-
nul Tudor)) inainteaza, Si cu cat e mai aproape
cu atat fuga boierilor inspre Brasov e mai
pripita.
Anton Pann gases bune cuvinte pentru
rascoala in care banuia mantuirea Orli
§i deaceea it gasim printre acei ce asteptau
ivirea lui Tudor pe dealul Cotrocenilor. Dar
boierii ramasi in Bucuresti se gandira la o
impotrivire armata.. Cinci sute de arnau%i
parasira orapl sub comanda unuia Ior-
dache dar in faIa puterii crescute a revo-
luIiei ce se apropia nu era nimic de facut,
$2J
www.dacoromanica.ro
La 12 Martie, in fruntea unei osti nu prea

insemnate, Tudor Vladimirescu patrunde in
Bucuresti, fara sa i se opuna nimeni si
creme de doua luni capata onorurile hota-
rite domnilor, deli nici o recunoastere ofi-
ciala nu-1 ridicase. Anton Pann nu avei
nici un rol public in noua asezare, dar se
pare ca in unele proclamaiii si plangeri
semnate de Tudor Vladimirescu, luceste
urma gandului si scrisul ce trebuie sa fie ale
cantarqului si carturarului ce a fost el.
Din plangerea adresata comandantului ce-
talii Vidin, se ghicesc oarecum ;elurile acestei
revolu %ii: domnii Iarii dinpreuna cu boierii
greci si romani, unindu-se cu to%ii ne-au pra-
dat si ne-au despoiat incat am ramas numai
cu sufletub, dar dupa cum afirma si d-1
N. Iorga, Ielurile acestei revolu %ii sociale se
lamuresc mai pe urma, ramanand deo carndata
numai o rascoala politica indreptata impotriva
spoliatorilor greci, stapani pe mari intinderi
de pamant.
Tudor Vladimirescu infricoseaza un con-
siliu de boieri, cu ajutorul inginerului Gh.
Lazar, technician, care instaleaza o gura de
tun atat de convingatoare, incat dupa intaia
bubuitura, chitita in curtea sfatului reac ;io -
nar, boierii predara orasul fara opunere.
1.24
www.dacoromanica.ro
VIATA MINIINATA A LIJI ANTON PANN
Cu intrarea lui Ipsilante in Bucure9ti,

steaua lui Tudor incepe sa se incline 9i pu-
-Ora vreme mai tarziu se intuneca, dupa ce
iii imprimase o imagine de inalta frumuse ;e
eroica in istoria patriei.
S'a stins, la 26 Maiu, trecut prin iatagane
nenufnarate, cu sufletul sfa9iat mai dinainte
de o josnica tradare a propriilor lui trupe
si cu dansul pierl una din faptuirile mars
ale Valahiei sfant 9i soldat deopotriva.
*
* *
In acel sfar9it de Maiu era zaduf si moarte

in aer, ca in cimitire. Anton Pann a primit
atunci una din acele infrico9atoare lec%ii care
schimba cu totul pe oameni. Se inchidea
ziva in casa, cu hartii in geam, 9i stamparat
din toate poftele lui tinere9ti, asculta nean-
tul ce se deschidea la bazaitul unei singure
albine coprinsa intre geamuri. Sub sears
ie9ea pe strazile Bucure9tilor 9i cauta cu .
orice chip undeva liniste. Intalnea cunoscu-ci

cars -1 salutau, al %ii cars -1 opreau sa-i spuna
in ascuns ceva. Ajunsese un fel de nevoie
sufleteasca pentru to.ci locuitorii ora9ului sa
se priveasca la intalnire fara sa-si spuna un
cuvant, si sa se desparta cu un cuvant
125
www.dacoromanica.ro
Sbri GiU bAN $T ROMULUg DIANV
care arata cumplita mustrare In ini-

mele for: .
Sa-lierte Dumnezeu pe domnul Tudor...

Spaima aceasta pe care o simpau qi pasa-
rile cerului, provenea din repeziciunea cu
care se desfa§urasera lucrurile.
Iata nu sunt zece zile de c'Snd, ilitr'un
tort de langa manastirea Cotroceni, Tudor
chemase pe Anton Pann, sa-i vorbeasca:
Am primit, dascale, cuvant dela cinstit
parintele Petre Efesiul. Mi se spune ca s'au
plans credincioqii de asprimea mea. Sunt
aspru, dascale? Ia spune.
Aspru...
Atunci n'am deck a lash pe cei ce se
plang de mine, sa se duca. Indeamna oa-
menii sa mi-o spuna curat...
i Anton a reintrat in 'agar qi a intrebat:
Este careva dintre voi nemul%umit? E
slobod sa fuga in noaptea asta de aici. S'a dat
porunca garzilor sa fie lasat liber.
Tudor, toata noaptea n'a dormit. Pith
intr'un ascunziq el vaza un zavergiu pocait,
care fusese cu o zi inainte crunt batut
pentru nesupunere, oprind pe cei caliva
frico§i hotari%i sa coboare in ora§.
Inapoi, oameni buni! Nu-1 parasiti ca-i
trimis de Maica Domnului...
126
www.dacoromanica.ro
VIATA.m1/41.1NATA A IAA ANTON pAN14
*i-si tAra piciorul lui derlat in bataie,

dela om la om, impacandu-i qi trimiVandu-i
la culcare pe to.V.
In noaptea aceea Tudor a veghiat, iar cand
s'a ivit ziva a ie§it din tort cu ochii insan-
gerwci §i rai, 9i Cu glasul lui aspru spuse
oamenilor:
Toci cari nu s'au Increzut in mine au
fost lasaci slobozi sa fuga asta noapte. Voi
mi -a %i ramas credincio9i i va mul %umesc.
Dar va spun ca de azi inainte oricine va
incerea sä fuga i§i va lash sufletul pe acest
deal...
ySi Anton revedea momentul de groaza
dela Gole§ti, eand capitanul
Iordache a
iesit in pridvor §i a Intrebat gloata de e mul-
Iumita de Tudor. Atunci gloata pacatoasa
a murmurat, iar capitanul cuprins de arna-
raciune s'a dat prins.
Dona luni Bucure§tii au tanjit in Intrista-
rea acestei aventuri atat de jalnic §i ome-
ne§te sfar§ita.
Anton Pann nu mai parasea chilia lui

dela biserica Olari §i din hartiile muncite
nopi Intregi, se ivi din tiparniIa lui Petre
127
www.dacoromanica.ro
StAGIU DAN $1 ROMULUS DIANU
Efesiul o carte cu pu/ine foi: <Ca'nteiri de

stew) §i alta cLa Sf. liturghie a marelui Va-
silio, in grece§te §i romfine§te.
Parintele Ghenarie Protopsaltul, printre
cei dintai, observa cu privirea-i agera schim-
barea petrecuta acest Anton Pann, §i cand
Efesiul ii ceriv 14muriri, vorbi atat numai:
Nu §tiu, frate Petre, anume ce s'a
clintit sau ce s'a pierdut in sufletul lui
dar s'a departat mult de cel ce-a fost Inainte.
Efesiul starui:
In ce fi cuno§ti prefacerea, parinte?
Ghenarie Protopsaltul, pare a alege din
cateva raspunsuri unul, apoi se opri la atat:
E mai min vesel ca inainte Anton
Pann, iata tot, frate Petre.
XXIV
Amaraciunea aceasta, cu o pricing atat de

neprevazuta, se intrerupse printr'o intam-
plare norocoasa: nWerea lui Lazar.
Nici un nou nascut nu aduce, din intaia
saptamana trasaturi prea asemanatoare cu
parinIii, stiut fiind ca to %i au aceea§ frumu-
seca speriata, de prichindei de gum-a ro§ie.
128
www.dacoromanica.ro
VIA 'A MINUNATA A Lin ANTON PANN
Nici Lazar, nu infaIi0 alts asemanare cu

Anton Pann, deck unele strigate ascu %ite,
foarte sus ridicate, ce dovedeau un glas
predestinat, dace'. nu §i o ureche priceputa.
Zamfira regasea in obrazul Inca nepro-
nunIat al pruncului ei, cke ceva din fiecar4
ibovnic din cei cincilase schimba-ci in anul
ultim. Lazar aparea, pentru &Ansa, ca un
rod olorcinut dintr'o silinth colectiva §i dea-
ceea banuia o intrecere de insu§iri bune in
copilul ei.
Anton se indoia?
Nu Inca.
(Peste vreo douazeci de ani apucaturile
desmaIate ale baiatului, §i lipsa lui de dra-
goste pentru tatal recunoscut, ii dadura unele
indoeli. Deaceea §i in testamentul dintaiu Ii
scoate dintre mo§tenitori, iar Intr'al doilea,
Induplecat de supunerea lui Lazar, il imbo-
gaIe§te cu ceva din saracia lui de carturar
Si tipograf). 0 InIelepciune grave pentru un
barbat Vanar ca Anton, it indemna sä cu-
gete astfel:
Chiar de n'ar fi cu totul al meu, prun-
cul ce hodine§te nevinovat in scutece, Inca
am datoria sh-1 pastrez §i sa-1 crest pentruca
Dumnezeu 1-a scris in condica lui pe sama
mea, Anton Pann qi nu a aftuia. N'are
129
9 Anton Penn
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN I ROMULUS WAND
de unde §ti Dumnezeu ate se pot intAmpla

cu Zamfira, and eu umblu noaptea pela
De§liu si aiurea. Doar mie o sa-mi ceara
socoteala de el §i nu celor ce sareau gar-
durile mele, la latratul ainelui, spre dimi-
neaca.
Se petreceau lucrurile foarte bine, cats
vreme Lazar Iipa in leagan §i Zamfira null
venise in fire din incercarea lui Dumnezeu,
cu na§terea. Pruncul se fanguia ca la vreo
trei ,sferturi de ceas fara intrerupere §i pe
urma s'auzea mangAietor glasul Zamfirei:
Mancate-ar maica! Iar te-ai chi§at pe
tine, starpitura mamei !
... Dar sanatatea frumoasa a Zamfirei re-
yen' iute §i astfel viaca de dinainte reincepu
mai napraznica. Urmara ateva batai, cAteva
1mpacari §1 Anton hotari sa rupa franghia
blestemata ce-1 Iinea legat cu atAta ocara
de o femeie a carei indreptare nici nu se
zarea.
Zadarnic incercara unii §i ali.ii sa-1 opreasca.
Raspundea la fel:
Nu se mai poate ; §i nici poarta mea cu
pacura nu mai vreau s'o vad manjita iara
pe uli ;a, de auzit, nu mai vreau sa and in
urma: quite omul bun al dascaliIei rea de e...)>,
nu mai vreau...
130
www.dacoromanica.ro
VIADA MINIINATA. A tilt ANTON PANN
Ceeace ar pares azi de mirare, dar pe

atunci trecea drept ceva foarte obi§nuit in
sinceritatea oamenilor §i a vremii e chipul
cum Anton ins% avea s'a insemne la 1849
romanul casniciei lui, tragic in desfa§urarea-i
hazlie:
Eu cu intAia nevastA
$eapte ani trAind cu foc
, N'am putut in lumea as-at
SA leg douA la un loc.
Chiar in ziva cununiei
A fugit si m'a lAsat
$i dealul mitropoliei
Necontenit 1-am urcat
Aratand la judecatA
CA ea pe altu-a voit
$i cu mine cununatA
Cu minciuni s'a pomenit.
Judecata porni silt,.
Cu biciu-a o 'nfricosa
GAndind ca va prinde milli
Asupra mea, is alai
Dar geaba 1 Mijloc nu fuse
S'o hell a ma iubi
CA ea indatA se duse
$i iaras se osebl.
Judecata iar mi-a dat-o
Ea asemeni iar fugi;
Mfi de on a 'nfrico1at -o
Dar nu ma putii 'ndragi
DacA vede 'n cea din urma
CA vrea a se omori
Judecata mi se curma
$i s'o las imi hotari
Astfel eu facfindu-i voia
Prin 1nscris cu marturii
DAndu -i zestrea am rupt foaia
$i de ea ma desparlii.
131
9
www.dacoromanica.ro
S1RGIU DAN $1 ROMULUS DIANU
Zamfira i§i duse mai departe traiul cu un

varar din Tabaci, cu aceea§ neastamparata
trezie a sim ;urilor iar Anton Pann nu se
mai arata prin Bucure§ti.
XXV
Rana la 1827, cu toata dorina de a iscodi

in carii §i de a munci altele, Anton nu fa-
cuse prea mare lucru. Pornirea de a se
risipi in dragostea femeilor qi in ame %eala
upara a vinului, nu-i daduse Inca ragaz
pentru a Indeplini ceva dupa visul sau. Visul
acesta era o prelungire pioasa a visului ma-
mei, §i Anton, nu odata, se hotari sa inceapa.
Toate insa ramaneau la Inceputul for sau
se incheiau grabit. Deaceea 'Ana in acest
an, silin-ca lui nu daduse la iveala decat vreo
trei broluri, §i acelea destul de stangace.
Se vedea insa de pe atunci o staruin-ca
§i Q nemul/umire de el insu§, ce aveau sa-i
fie mai tarziu insu§iri de intaia insem-
natate. A§a 4Cantarile liturgics *, aparute
la 1822, reapar la 1825 pentru a doua oara
indreptate, iar in anul moqii lui, 1854,
pentru a treia oara, aproape desavar-
132
www.dacoromanica.ro
site, in orice caz, In %elept scrise §i ingrijit

gAndite.
Nu incape indoiala ca plecarea lui din Bucu-
resti pentru a se arza ca dascal domnesc la
Romnicul-Valcei, se datora desparcirei de
Zamfira, neuitata, vai, i aproape Inc a de
inima lui. E drept ca mai tArziu, cu puffin
mai tarziu, avea s'o uite, a§a cum le-a uitat
pe toate, eke i-au trecut prin viea%a, fara sa
lase prea mare pustiu in urma.
Noul dascal sosi la seminarul din Romnic,
seara. Fara zabava, chiar de a doua zi,
incepu sa cerce glasurile seminaristilor, spre
a-i imparci dupa felul lor: mai sub tire, mai
pwcin subIire, mai gros, din ce in ce mai
gros, ,sau glas mijlociu.
Seminaristii nu aratau prea mare respect
pentru dascalul din Bucuresti, unii chiar se
strambau la el, poate pentruca Anton nu
avea nici in infaIisare, nici in vest minte, nimic
monahal, ci mai degraba pares un demnitar
trezit tam-nesam printre popimea marunta
a seminarului.
Elevii mai maxi aratau chiar un fel de
dispreI, intrucat ziceau, <psaltul nu e mai de
seams ca preotkul* §i alte de acestea. Unul
din ei, monahul Nifon, investit econom al
episcopiei, nici vorbe nu-si ingaduia sa schimbe
133
www.dacoromanica.ro
cu dascalul Anton Pann, §i gases raspunsuri

infumurdte cand noul venit cerea o lamurire.
Cu vremea tanarul Nifon s'a schimbat
mult, ajungand cu mila Domnului, cu sfatul
boierilor §i cu ajutorul d-nei Bica Lahovary,
mitropolit primat al -Orli, cel mai aproape
de Dumnezeu dintre muritorii vremii, prin
locurile acestea.
Acum seminarele din cari ies in fiecare an
nenumaraIi preoli ce trebuie a se roage
pentru toata turma vinovata incredinIata
lor, sunt ni§te §coli nespus de frumoase, unde
dumnezeirea toata e scrisa in carci §i unde
dogmele sunt recitate de domnii profesori.
Ingerii nu mai tree prin dormitoare ca sa
vada cu ochiul for ingeresc data toate se
petrec dupa cuviin-ca, ci numai pedagogii §i
monitorii cu #serviciul interior* in cap, §i cu
lampa electrica in mans.
Pe vremea aceea insa, seminarul era un
refugiu pentru copiii prea slabi ca sa poata
fi ostai, sau prea saraci ca sa poata fi func-
Iionari. La a§a §coala, canonul nu era ca
acum o pedeapsa delicata, ci o adevarata
nenorocire, ce nu putea veni cleat dela un
Dumnezeu al bataii corporale, nicidecum
dela Domnul sufletelor i al inIelegerii prin
iertare §i pocaima.
134
www.dacoromanica.ro
La miezul nop %ii un duh rece trecea prin

dormitoare. Baiepi se ridicau maslinii§i som-
noro§i, din paturile prea scurte, §i deela/i
in ciolanele for ie§ite mai-mai sa le rupa
pielea, tai faceau mustrari, fiecare cu biciul
lui impletit, cumparat dela targ cu banii
economisi %i la sapun.
Nu se auzea in odai deck §ueratul printre
buze, ce nu mai putea fi stapanit la prea
mare usturime, sau din cand in cand, pra-
bu§irea pe ,scanduri a vreunui slabanog de
mucenic de optsprezece ani. Biciul §uera
pans cand mana nu-1 mai putea One, §i pana
cand spinarea nu mai sirritea arsura curelelor,
semn ca Satana pierise §i ca loviturile erau
date in nimic. Atunci seminari9tii adormeau
asuda%i, pe jos, pentru a fi de§teptati de
parintele iconom in zorii zilei, la utrenie.
Inainte do rasaritul soarelui, elevul de
veghe scula pe paracliser. Se faced zitia §i
la fiecare pat se putea deosebi un chip uscat,
adormit cu gura cascata §i din%ii galbeni ie-
Op in afara, cu pleoapele ce nu reu9eau sa
acopere ochii lapto0-alba§tri, cu degetele
re§chirate peste piepturile slabe 9i vargate
de coaste, ca n4te tricouri.
Iconomul suns clopo %elul 9i elevii se ri-
dicau spaimantaIi, cei mai multi cu opincile
1.35
www.dacoromanica.ro
incalcate de cu sears, i se indreptau inco-

voia-ci, unul cate unul spre biserica din curte.
La intrare era o fantana la care se opreau
de se spalau. Pans aproape de ceasul namiezii
baiqii faceau practica ortodoxa, a§teptand
sfin %irea anaforei ce nu e gata deck la ora
11, can.d in cer se serve§te ingerilor o gustare.
In acest timp, alii elevi se risipeau pe la
treburi. Unii curaIau in cuhne carto!ii §i
ceapa, alIii taiau lemne sau spalau cama§i, pa-
zindu-le ca numai vantul sa se atinga de ele.
Scoala propriu zisa dura puIin. Doug
ceasuri dupa masa semin.aristii citeau ,ii
interpretau Evangheliile, invalau prohoade
Si slujbe mai vesele, de rostit la botezuri,
cununii sau sfin %iri de hanuti.
Seminaristii duceau o viaca lipsita de
bucurii §i data vreunuia i se intampla In
vreo primavara, sä se sima chemat in spre
cele randuite trupului de Satana, repede un
finger cobora in visul baiatului, §i-1 racorea
de pofte, dar cu durere, ca o hrana careia
nu i se simte gustul fiindca e data drept
prin. gatlej.
Lungile triste/i fara pricing ce increme-
neau in cate un loc pe elevi ceasuri intregi,
erau pentru to/i preoIii supraveghetori, dela
protosingeli la chelari, semne ale Darului.
136
www.dacoromanica.ro
Moartea insa§ n'ar fi schimbat nimic

acolo. Dar ce raceala ar mai fi putut ea
aduce unor inimi ingheIate?
Aceasta sminteala era insa trecatoare,
fara indoiala, fiindca flacaii odata hiroto-
nisi-0, se rasbunau de toata pedeapsa mon.a-
hiceasca, facand femeilor, adica Iarii, copii
voinici, fara ca pentru asta sa se incrunte
Cerul. Dovada ca unii din ei au suit scarile
maririi §i sfin-ceniei pans la scaunul aurit
al mitropolitului.
In vremea asta, Anton primi porunca de a
se duce la manastirea Dintr'un Lemn, pen-
tru a invaIa maicile de acolo me§te§ugul
cantecului bisericesc, a§a cum dansul §tia.
Manastirea numara unsprezece mirese cer-
nite, cu viala inchinata Mantuitorului, unele
abia copile, altele mai batrane sau holnave.
Nu era veselie aici, Priviri resemnate,
trupuri ajunse baie/e§ti, pa0 de ware f e-
rite de luminile de§arte ale vie ii, pentru
marea lumina de pe truce, o suferin-ca fara
cuvinte tulburata de utrenie §i vecernie,
aceasta era manastirea Dintr'un Lemn, unde
Anton se ivi aducand cu dansul svonul pa-
catoasei lumi de afara. Intaiu a fost panics.
Dar maica-starka, Platonida, lini§ti in-
data chinovia, la'murind rostul noului sosit
137
www.dacoromanica.ro
SER GM DAN $I ROMULUS DIANU
§i hotarind chilia ei pentru gazduirea mii-

safirului.
Era dupa utrenie. Calugaritele intrau i
ie§eau repede, cu toata bucuria for in mi§-
cari, privind fur4 chilia unde intrase un
barbat. Dormea. Toate ar fi vrut sa-1 vada
iar cele mai tinere, sub cautatura negricioasa
a celor varstnice, pregateau gustarea de
dimineala, atente §i abia stapanite, ca pen-
tru o ne mai vazuta vietate.
In mijlocul acestei fierberi, u§a chiliei se
deschise §i se ivi cantarqul surazand.
Anton Pann era de o frumuseIe severs,
infipta toata in ochi ca sa ame-ceasca dintr'o-
data. Nasul lui grec marturisek o nobleIe
dupa care, cu greu s'ar fi presupus descen-
dentul unui cioban Si al unei hangi %e, iar
narile dilatate brusc ca §i barbia mult adusa,
aratau energie si voixrca. Gura stransa cu as-
prime prefacuta ce ascundea un hohot de
ras, gata sa se starneasca, i ochii mult ma-
rici, de o finite dulce, intregeau capul lui
Anton Pann, lumesc §i serafic totodata, a§a
cum ha vazut 9i Delavrancea.
Purta parul lung pe spate §i ingrijit, sub
fesul sau nelafel cu al nimanui. Dobandise
o sanatate si o robustqa ce se cunosteau
din milcare, din cautatura, din glas. Vor-
138
www.dacoromanica.ro
birea lui limpede nu cumIteit §ovaiala, iar

privirea gi tremurul genelor aratau o nesfar-
§ita desfatare launtrica, bogata in isvoare §i
dela minte qi dela inima.
Cand vorbea, tercets cu privirea pe ori-
cine, sprincenile in coada de randunica ii
tremurau deasupra, dar rasul nu-i schimo-
nosea gura, ca la pro§tii frumo0.
Arhon dascale Antonie, aceste maici
§i surori ce sunt aici, veghiate de mine,
nu §tiu cants nici rau, nici bine. Mare casna
vei avea pans vor putea cants 4Cuvine-se
cu adevarat sa to fericim pre tine)).
Maica Platonida rosti cuvintele acestea
cu o compatimire dragastoasa in privire qi
apoi, catre maicile §i surorile adunate:
Dumnealui arhon dascalul Antonie, e cu
porunca Malt Prea SfinVtului Episcop, tri-
mis sa osteneasca cu voi, pentru cantarea
ce trebuie cantata. Deaceea toata ascultarea
la ce spune, la ce arata, la ce cants, §i sa
nu daIi cat de mic prilej de plangere mie,
ca toate canoanele sunt ale voastre, cum e
mai rau.
Nimeni nu mai clip* nimeni nu incerca
sa priveasca la maica starifa. Un cap doar,
se ridica surazand batjocoritor puVn §i primi
mustrarea aspra a Platonidei necruptoare,
139
www.dacoromanica.ro
Sora astfel necuviincioasa, ce a cutezat sä

surada aproape in batjocura, era Ana.
Dar cometele, de orice fel ar fi ele, au
coada lor. Anton Pann nu putea trece prin
acest sfa'nt ca §, fara, sa traga dupa el, o
sums de inimi cu dantelele for calugarqti,
cu tot. Deaceea intaia grije a lui Anton, in
zilele dela inceputul §ederii lui in monastire,
fu sa scormoneasca in trecutul fiecarei ca-
lugarip, fie compatimind-o, fie ispitind-o,
cu povestea ispravilor lui.
XXVI
Intr'una din diminqi, o sora dada buzna in

chilia stare ;ei, §i ingana tremurandsca in friguri ;
Iarta-ma, maica stareta, iarta-ma !
Inainte de a asculta ce anume trebuia
sa ierte, Platonida se incrunta. Sora relua :
Iarta-ma ! Dar am \vazut cu ochii mei,
cum luneca §i am auzit paii cum se departau!
Iarta-ma !
Stare-0 se nelini§ti deodata. Dar nu trebuia
sa-§i arate autoritatea slabita. Striga deci:
Ci spune oclata, ce-ai vazut §i ce pasi
ai auzit !
140
www.dacoromanica.ro
Sora suers cu spaima si cu rusine:

Stafia... maica stare-ca... da, umbla o
stafie prin monastire. E a doua noapte cand
o vad. M'am dus sa iau apa pentru sora
Pulcheria ce-i bolnava in chilia mea si
in dreptul usii mari a chileriului am vazut
stafia... Iarta-ma maica I Iarta-ma...
Sora isi face pentru a doua oars, cruce.
Acum se ridica si Platonida.
, Rau semn, pentru tine, Ca mintea ci
se incurca cu naluciri. Umbrele nu se arata
cleat surorilor ce sunt slabe in credin %a for
si acelora ce au ochi sa vada blestemaIiile.
Pot sa umble cat vor stafiile, privirea surorei
credincioase nu be vede si nici pasii bleste-
maIi n'ajung in auzul deschis numai la
glasul curat al ingerilor din vis.
Postul sa - ;i chinue inima si metaniile,
(o suta) sali istoveasca trupul pentru ca sa
doarma departe de drumul stafiilor. Du-te,
sora saraca!
Sora saraca iesi sa-si chinue inima si sa-si
istoveasca trupul in o suta de metanii,
Platonida inchise bine usa chiliei si zambl
pentru gandul ei:
Ar trebui sa fie mai bagator de seams,
dragul maichii, ca-mi sperie oiple. Mai bine
ramble la mine pans in zori, decay sa iasa
141
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS DIAIsttt
la miezul nomii, bajbaind prin noapte ca

pciga-I Toaca...
Gandul n'apuca sa se desf4ur,e intreg §i
alts sora s'arata tot a§a de Inspaimantata.
Pe urma aim Intr'un teas se spovedira toate
priminduli canoanele, lacrimand. Erau pe-
depse upratoare de diavol: post, matanii,
veghe indelungata pans ploapele cad oste-
nite ca pasarile Impu§cate. Numai o sora, §i
Inca cea mai mica, Ana, ava parte de un
canon mai greu: sa nu mai paraseasca chilia
vreme de opt zile, in care sa nu inceteze
rugaciunile dealt dupa ce vorbele sfinte vor
cadea in §oapta §i din §oapta in tremur
al buzelor, fara sunet. Cana cu apa raco-
ritoare sa fie tntotdeauna plina alaturi, fara
sa - §i atinga gura de ea, §i s'o priveasca
mereu.
Canoanele acestea pot sa para crude li
peste orice noima celor ce nu se tnvrednicesc
sa - §i rascumpere gre§elile prin suferin/a,
celor ce nu cunosc randuiala manastirilor
unde pedeapsa cat de aspra, se Indulce§te
catre starlit, dela Dumnezeu venind ier-
tare.
Ana purta diavolul in ea, fara sa §-tie, li
pacatul ei Intrecea marginile.
Daca maicile qi surorile celelalte au martu-
1.42
www.dacoromanica.ro
VIATA MINIJNATA A LIJI ANTON PANN
risit numai trecerea muta a umbrei, Ana insa

planse ingenunchiata ca a auzit qi cuvinte
din gura stafiei catre &Ansa:
Ssst ! Puica!
Blestemata vorba.
Fapturile cernite se chinuiau pentru ier-
tare. Manastirea toata Inchidea un suspin
neintrerupt, rugs §i suferinIa ce spala sufle-
tele ca apele mun %ilor.
Numai maica-stareia nu vazuse aratarea.
Nici dascalul domnesc, Anton Pann. El 19i
marturisi chiar mirarea cand auzi toate
aceste intamplari.
Zilele de canon trecura. Maica-stareIa
vorbea acum mangaietor oilelor:
A, %i vazut, maici 9i surori, cum stafia
ce era numai in mintea voastra tulburata
de diavol, a pierit, cu voia Domnului?
Asta e una din minunile Lui §i e anume sa-
var§ita pentru ca sa vedem puterile mari ale
Cerului.
Minunea se savar9ise Inteadevar. Puterile
Cerului sunt fara asemanare I..
Pierise stafia cu adevarat? Sunt in-
doieli.
Oricum insa, trecerea ei chiar dac'ar fi
fost iara9 vazuta, n'ar mai fi inspaimantat
pe nixneni. Stafiile sperie cats vreme nu
143
www.dacoromanica.ro
vorbesc, sau vorbesc un singur cuvtint, §i

pier, dar atunci cand stafia aminte§te o
persoana cunoscuta, nu mai poste fi prilej
de fried. Maica Platonida, de pilda, nu
vazuse aratarea. N'o vazuse tocmai pentruca
§tia ca pe acolo o sa treats, la ceasul cutare,
catre locul cutare.
De ce sa ie§i Inaintea unei stafii, cand §tii
dinainte ca trece?
Nenorocirea celorlalte maici §i surori, asta
fusese: nici una nu era in§tiirrcata de tre-
cerea umbrei.
Dac'ar fi fost, nici una nu se incumeta
sa-i iasa Inainte §i lini§tea manastirii n'ar
fi suferit nici o sguduire.
Minunea insa ramane minune §i puterile
cerului acelea§i in vecii vecilor.
Zilele ce au urmat venira mai ve§tede.
In via-ca maicilor §i a fantomei, se strecu-
rase un element nou, care saraceqte tot-
deauna placerile: Obi§nuinIa.
Tot ce ramasese man frumos, se gases
foarte sus, in aer, in odihna dupa meselor
manastire§ti, in ridicarea domoala dela cilia,
in mersul negrabit spre gradina, al maicilor
§i al sorei Ana, ce lunecau uqor cu privirea
in iarba, ca melcii.
Saturat Je bunata-cile pastrate lui in
144
www.dacoromanica.ro
inATA MINUNATA A Lin ANTON PANN
manastirea umila, ca n4te faguri intr'o

scorbura, Anton se umplea de dorul Anei,
ca de o apa upara §i sufletul ii tremura
vorbindu-i.
Fata, adusa pesemne mereu inspre cele
necunoscute, auzise numai °data oftatul
maicei Pulcheria in bra-cele barbatului; dar
maica Pulcheria, nu §tia despre toate sura-
tele ei ceeace aceasta fats de aisprezece ani
putuse s'a surprinda. §i sá afle.
Mai veneau, diminea %a, maicile s'a se
planga de trecerea umbrei, dar mai rar.
Din ce in ce mai rar.
Din ce in ce mai pu-cine.
Pe masura ce sfintele mirese faceau cu-
no§tias apropiata cu umbra, spaima dis-
'Area.
Se ispravisera cele opt zile de canon ale
surorei pedepsite.
Dar chilia era goals ; poate se savarOse o
minune, poate fugise.
Nici dascalul Anton Pann nu se mai arata
la 7 diminea-ca, ca in toate zilele.
Nici umbra nu niai luneca noaptea, l'anga
ziduri.
Manastirea eamasese mai pus-tie ca inainte
si in sufletele dinduntru un alean mai
mult.
145
10 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS WAND
XXVII
LunicA luminAtoare
$i stele striducitoare
Luminati mai cu tarie
Scumpa mea cAlatorie
Dati lumina Infocata
Prin cararea luminata
SA yid drumul de-a ma duce
La iubita mea cea dulce
Care trista qi desteapti
Cu dor mare ma asteapta...
Imploralia catre firmament avii efect.
S'a luminat 'cararea ce ducea la chilia
surorii pedepsite --§i s'a deschis un drum
prin noapte, spre Campulung §i mai departe.
Anton nu s'ar fi hotarit cu atka grabs
pentru o aventura de propor %ii uria§e, ince-
puta cu 0 rapire urmata de fuga, data de-
mersurile lui de-a obcine binecuvantarea ofi-
ciala n'ar fi fost respinse. Abia atunci and
se convinse ca toate staruincele nu vor folosi
la nimic, impotrivirea stare-cei ram'anan.d
aceea§, Anton gandi sa-§i cucereasca iubita,
Para sa mai ceara invoirea cuiva.
aolicii, d'aolica
Mu lt mi-e ibovnica mica,
As lAsa-o de-ar mai creste
Dar dorul ma prididetitec
Ceeace-i cu totul de mirare in vienca lui
Anton Pann este fermitatea cu care el §tia
146
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATX A LTA ANTON PANN
sa vrea, energia care-i intovarara blan-

dc/ea qi indemanarea lui, in toate cele nein-
cercate. In manastire sufletul lui atat de
adanc cre§tin, nu a avut nici o clips remwari
pentru felul in care el aducea #iubirea in
casa Domnului>>...
Dinpotriva. Vorba it faptele lui semanau
speran/e in inimile surorilor retrase din
lume, intr'un paradis unde fericirea faces
de veghe, cu randul, cate o noapte la u§a
fieeareia. omene§te judecand, sunt in-
dreptaliri sa credem ca fiecare smerita
calugari/a agtepta din zi in zi sa fie furata
§i dusa din nou in ispita. 0 invoiala muta
se legase intre ele, iubind barbatul ce le
inva/a sa cante frumos, dar §i o teams a
uneia fa/a de alta, ca nu cumva Anton sa
se incline, §i sa uite §irul chiliilor dealungul
nop/ilor saptamanii. 0 buba sau o simpla
ro§ata ie§ita pe obrazul uneia, era primita
cu bucurie ascunsa de celelalte.
Hotarirea lui Anton de a rapi mai iute
pe Ana, apare astfel foarte bine chibzuita.
Discordia bantuia surd printre femeile acelea
ramase femei.
Star4a Platonida iii schimba cu totul
cuvioasa ei fats in ziva in care gasi, printre
car/ile din chilia Anei, aceasta lamenta/ie
147
10
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $I ROMULUS DIANII
in versuri care arata nu numai o inalta

temperature barbateasca, ci §i un nume de
fate bine ascuns in acrostich:
Ah, ua pasarica
mult odihna-mi strica,
tot pricini fmi face,
Nu ma lasa'n pace.
Nu !Ain ce gand are
Cu-ast'a ei urmare,
ca prea Imi arata
fata 'namorata.
Ivindu-se vine
aproape de mine,
$i 1mi ciripeOe
de ma'nnebuneqte.
Cand s'o apuc zboara;
cand stau se coboara:
nici va sa se duce
nici nu se apnea.
Asta pasarica,
ce lin4tea-mi strica,
altfel nu se prinde
decat la; a-i tinde...
Lini§tea poetului incepe acum sa fie stri-

cata in timpul nopIii de Iipetele pasaricii
care mananca bataie. Inca un binecuvantat
motiv de fuga.
N'a fost nici o inIelegere intre sora trista
gi Anton. Acesta i-a adus dela Romnicul
Valcii haine barbate§ti, qi vreme de o
148
www.dacoromanica.ro
saptamana a a§teptat-o sa i le dea. Pe un

zid al chiliei ei, o mans scrisese cu plaivasul,
un dor §i o jinduire curata:
InimioarA suspinoaaa,
Nu-§ and te-oiu vedea voioasa.
... Dar mana fetei §tersese cu grija can -

tecul...
Calugari-cele se feresc de vorbe despre
trupul lor, canoanele blestema florile
§i
gradinei ce nu sunt ingaduite deck la moarte.
Ce-i putea da Anei, altceva deck eantece?
Cand se intalnea in livada manastirii cu
ea, o adanca iubire tl tulbura. Nici macar
o sarutase vreodata.
Iii place, sora, lumea mireana?
Imi place, cinstite badie...
Atunci de ce ai plecat, sora, deacasa?
A§ fi stat eu mult §i bine, data a§ fi
avut ce pazi...
E§ti de mult in manastire?
De opt ani... Dar mai am un frate
gemen §i nu-i §tiu de urma. Umbra prin
lume gol ca o cirea§a... ySi mult mi-i dorul
intreg dupa el...
Nu-1i e teama in lume, sora Ana?
Pacatul e peste tot, dascale. Ca §i Iosef
din Cupertino, eu cunosc pe omul pacatos,
149
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN SI ROMULUS I)IANU
cum si pacatul lui, din departare, dupa

miros...
Se desparCira. In chiar noaptca zilei ace-
leia, a patruns in chilia fetei. Ana speriata
ii caza in brace, fara un cuvant, Para un
OM, calda, cum se ridicase din patul ei
tare, si socotind nefolositoare orice rugaminte
abia puta suspina:
Trage zavorul... zavorul... Doamne...
Doamne... deaca s'a sfarsit cu mine...
Se impiedica in vorbe ca in niste scaune.
A durat mult ame-ceala lui Anton, care
nu cuteza sa o sperie cu hotarirea ce luase.
Ana adormea acum din nou cu pletele
desfacute, cu picioarele stranse, sufland re-
pede, aprinsa. Si nici n'a sim %it poate, cum
doua brace au apucat-o vanjos si au scos-o
sub stele afara, intr'o fuga cum numai spaima
i moartea savarsesc.
*
* *
Goarna cocosilor i-a prins departe pe fu-

gari. Un om cu fes negru si vechiu pe cap,
cu bucle de par pe tample, imbracat in su-
tana calugareasca, merge in jos cu un ta-
nar balaiu, in haine negre prea largi. S'au
desteptat padurile si s'aude svon de apa
15Q
www.dacoromanica.ro
sau de frunze ce-si spun buns diminea-ca.

Cucul se ingana cu pupaza:
ogi cants la cei voinici
caH-or mai Vara pe-aicic
Baiatul e foarte guraliv. El line hangul

drumewlui ce pare fermecat §i asculta numai.
Sufletul meu, trebuie sa ne gandim Cali
alegi un nume barbatesc. Nu -iii mai pot
spune Ana, in auzul oamenilor, cand porIi
as emenea strae...
Baiatul ii arunca o privire in care era
numai ras. Un cue cants pe o rasura ash
de aproape ea i se puteau numara penele ari-
pei. Soarele urea ro§u, si spre el, chiar dela
piciorul drume%ilor, se ina4au ciocarlii, ca
ni§te mingii de sunet. Intalneau pe drumul
acela dogorit si neumblat, tauni negri ri-
dicaIi pe labele din spate, ce-si rostogoleau
la sute de metri, ca niste lucratori, bulgarii
for de baliga amestecata, plasmuita pe ma-
rimea merelor ; furnici negre ce tarau, cate
case, prin nisip, cadavrul unui fluture de
sears, cu aripile ca bruma strugurelui ; roiuri
noui pornite sa-si gaseasca stiubeie ; sau in
cate un pat de iarba, §arpele lunei Maiu,
adormit de o parte ca intr'un Eden zugra-
vit in biserica.
151
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN EI ROMULUS DIANU
Si chibzuind bine Anton, foarte bucuros

de fa-ca aceasta a lumii, a dat Anei numele
de Teudor, adica Darul lui Dumnezeu, ce
in slavone§te se spune Bogdan.
Cand soarele privea de sus toata fa-0 pa-
mantului, Teudor obosit a tras la umbra §i
a desfacut traista cu bunatali de cari se
ingrijise Anton. S'au ospatat amandoi, §i
Teudor a inceput a cants. Era acolo atata
lini§te7 incat stingea cantecul, §i-1 intrista.
Anton Pann asculta jalea fetei, nepotrivita
dar sincera §i adanca.
Crolwad! Cetatea stransa intre dealuri

sub paza celor §apte sate, se desvalui di-
mineaa, sub ochii umezi de calatorie, obo-
seala §i dragoste, ai fugarilor.
Biserica Neagra staruia printre oameni,
amintire zidita in plin ora§, intunecata ca
o cazarma de ingeri, sau ca o inchisoare
pentru sfinii osandipi de procurorii cerului.
Ii places lui Anton cetatea in care numai
paznicii, oficerii judecatorii vorbeau un-
gureqte, iar me§te§ugarii o romaneasca pas-
trata cu patima §i teams, In biserici, §coli
gi cantece de leagan. Marchitani sa9i, cu
152
www.dacoromanica.ro
VIATA IIINUNATI A LUI ANTON PANN
parul ro§cat i pielea -cinuta ingrijit, veniIi

din burgurile imparatqti ale Prusiei §i Si-
leziei, stapaneau buns parte a locului, dupa
drepturi mari ce le fusesera date inainte
vreme.
Dupa ce intaiul somn in odaia mare a
hanului, se sfar§1, zarea de idila se intuneca:
n'aveau bani pentru o §edere mai lunga in-
tr'un ora§ strain,
Anton simp o mahnire ce-i slabea voio§ia
§i-i mole§ea gandul. Se silx4ea greu raspun-
zator pentru viata primejduita §i nesigura
in care trasese dupa dansul, faptura ce zam-
bea in somn alaturi, cu parul cazut in va-
luri pe hainele baie-ce§ti. .
Fata adormita ca In unele panze migalos

inchipuite, amintea un copil din cor sau un
paj, vazut undeva sau gfindit numai.
Dar dormea alaturi, §i la ceasul apropiat
al de§teptarii va cere un pahar cu lapte,
§i maine la fel.
In toate zilele la fel.
Iubita, crick de frumos ar dormi qi °rick
ar aduce aminte pajul dintr'o paned vazuta,
trebuie sa bea un pahar cu lapte in fiecare
diminea-ca.
In toate diinine-cile vie %ii...
Sentimentul raspunderii, stain lui pans
153
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN RI ROMULUS DIANU
atunci, incol0 cu otrava nelini§titoare, §i-1

sill sa se gandeasca rece la cele ce vor urma.
Clopote rasunara apropiat. Se scutura o
nostalgie dulce peste cetatea de§teptata §i
peste hanul unde se aflau. Flori cadeau din
clopote, mustrand §i chemand, peste capul
lui Anton pustiit de incercarile fara prey ale
carnii. Un alt clopot, eel din Slivinul copi-
lariei, pans atunci oprit on intrerupt in el,
raspundea tacut glasurilor de metal scutu-
rate de ingerii clopotari. 0 paji§te ascunsa
cu ierburi inalte pentru pasari §i capre, o
clipa napadita de viermaria sinrVirilor ridi-
cate sus, se libera pentru nemurire.
Dar clopotele se stinsera, ingerii clopo-
tari se retrasera. ostenit,i, §i clopotul din el,
o clipa de§teptat, nu mai avea cui raspunde.
Ana dormea cu sanii ameninlatori, inainte.
"'drub atarnat ca funiile de matase, ()rick
ai trage de el, nici un sunet de clopot nu
s'ar starni de sub fruntea Anei. Paji§tea
zalogita caprelor §i pasarilor sfinte, fu iara§
cotropita de furnicile otravite viermaria
blestemata a poftelor...
A§adar, iara§ chinul raspunderilor: painea
cea de toate zilele §i paharul cu lapte pen-
tru iubita rapita. A§adar nu e adevarat ca
din cer pica hrana credincio§ilor lui Dumne-
154
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LIJI ANTON MANN
zeu, si ca pasarile lass din ciocul for fructe

racoritoare celor ce sufera pentru iubire. Nu
e adevarat ca postul ucide diavolul, ci mai
cur5nd II cheama sa iscodeasca imprejuri-
mile si sa aduca plocon celor ce-1 blestema
si se feresc de el.
lath usa se deschide fara sgomot, somnul
Anei se adkiceste, el ame %it calca in strada
usor, in arsita de dupa masa, si trist aluneca
intins ca prin apa, sere oriunde. #Sa--ti fie
foame e ceva mai trist deck un cantec
bisericesoI , gandeste cl. #E destul de rau,
data n'ai al taw)... dela un colt rasare o
fats, care sta in loc si-1 priveste. Fata lui
s'a schimbat, par'ca ar fi primit palme si
sarutari, deodata. Cu foamea si cu durerea
pentru Ana, in inima, cu zambetul rasarit
ca o iarba intr'o gheata veche, iata-1 oprit
nauc... Abia acum observa ca e cu sapunul
in Maria, ca foamea si gandurile 1 -au prins
tocmai cand dadea sa se spele. Ochii fetei
it dogoresc ca doi sori deodata, ca doua zile
de vary fara noapte intre ele, luminosi si
deschisi, cum in Valahia nu-s. Ce sa faca el
cu zambetul inceput? Ce sa faca el cu mai-
nile cari s'au miscat Cu. lined precisa, par'ca
sa faca ceva? i cum se razimase de un
gard, zareste in curte un pore ramator. A
155
www.dacoromanica.ro
uitat tot. Fata se uita si asculta. Gluma lui,

care nu-1 paraseste nici la malmire, abia
nimereste cuvintele:
Sari -0, oameni buni, de Iinep porcul de
coada, ca intra sub pamant si nu-1 mai
pupaIi...
Fata a pierit Para sa radg, si el s'a intors.
Cand s'au intamplat toate astea?... Sta
in mijlocul odaii si Ana la geam, rade sub-
sire pe o raza ce deabia patrunde printre
gratiile de lemn, inspre el.
Anton simte cum foamea iubitei creste
pregatind lesinul, dar o foame mucenica,
fara cuvinte si rasvratiri.
Simte si nu poate opri foamea, cum nu
poIi opri apele ajunse pans la buzele osan-
ditului, din pricina picioarelor legate ce-1
impiedica sa alerge.
Nici el nu poate alerga sa aduca painea
mantuitoare, painea ce se pierde in depar-
tari de ne ajuns, tocmai la manastirea Din-
tr'un Lemn.
Ana nu spune nimic, dar tacerea cere.
Tacerea si surasul ce /in loc cuvintelor pa-
strate cu grija, sa nu faca rau daca s'ar
rosti, dor.
Dor si and fierbinte, ca un biciu de argint
plimbat repede pe obraz. ar fi mai bine
156
www.dacoromanica.ro
sa vorbeasca* se gandi Anton, dar dupa o se-

cunda I i raspunse: uchiar dac'ar vorbi nu
s'ar petrece minune, §i de-ale gurii nu s'ar
arata de nicairi*.
Cineva urea scarile, raid grabs. 0 sluga.
Ce-o fi vrand?
Veni %i, data vi-e placere de Mancat
pentru amiaza. E pus ce trebuie §i domnul
hangiu va a§teapta sa veni%i... Iubicii se
privira §i amandoi privira sluga neroada,
dandu-i insa raspuns:
Iata, chiar acum suntem acolo.
Fraza se desfa§ura aproape melodios, ca
un cor voios, dar mic. ySi se dusera la masa.
Hangiul avea musafiri: parintele Andrei
dela biserica ortodoxa uSf. Nicolae >, §i un
psalt foarte mancacios §i flecar.
Parintele Andrei privi perechea §i asculta
prezentarile, cu un suris:
Anton Pann, dascal din regat, 9i fra-
tele dumis ale...
Sa fie sanato§i... ySi sa ne povesteasca
ce §tiu de-acasa, ca ne place a asculta asta.
Anton isbuti sa eucereasca, cu vorba
aleasa §i caldura, pe ascultatori. Timp de
un teas facii un raport stralucit asupra in-
tamplarilor din urma, oprindu-se mai ales
(§i oprind rasuflarea tuturor) la rascoala lui
157
www.dacoromanica.ro
stnatu DAN gI ROMULUS DIANU
Tudor §i la sfar§itul ei jalnic. Moartea erou-

lui &tarn' lacrimi admirative §i Anton nu
pierda aceasta elipa prielnica pentru a ob-
sine ceeace dorea.
Ceeace trebuia sa obcina fara intarziere.
c5i dupa ce 1-au taiat (mainile schicara
fapta) se porni prigoana Impotriva celor ce
luptasera in oastea lui. (Gest scurt de calk':
har§t ! hart !). Cadeau capetele, fara numar
unu, dot& §i a§a mai departe.... Multi fu-
gira. Eu cu frate-meu, ce-1 vede %i Inca spe-
riat, trecuram munIii. (Ana era inteadevar
speriata de teama de a nu fi descoperita
sub hainele ei baiele§ti). Acum, numai Dum-
nezeu §-tie ce ne-om face. (Anton gi Ana
privira pios in gus...).
Parintele Andrei se ridica micat, pentru
imbi4gare, §i nu intarzie sa-i linigteasca.
Apoi, n'ave-ci grijk dragii no§tri. Ca
un loc la strana e oricand pentru cei na-
pastuiIi pentru dreptate §i oricand un loc
la masa noastra.
Batalia era cagtigata: Ana va avea in
fiecare diminea/a paharul cu lapte.
Chiar de a doua zi la biserica din Schein
cu hramul Sfantului Nicolae, se infacisa
psaltul Anton Pann si un glas nou in cor:
Ana.
158
www.dacoromanica.ro
XXVIII
Durerile morale prin care Anton a trecut
dupa moartea lui Tudor Vladimirescu nu
pot , fi inchipuite. Mahnirea lui s'a stins
incet, ca la toIi oamenii buni, dar, un timp,
dascalul s'a invinovaIit de pieirea eroului
gorjean numai pentruca intr'o sears de sfat,
and Tudor a m'arturisit ca vrea sä se clued
la conferii4a dela Laibach Cu durerile ro-
mane§ti pe hartie, Anton 1-a oprit §i 1-a po-
tolit, aratandu-i primejdiile.
Pentru cei ce vad insa revoluIia lui Tudor
in perspectivele reu§itei ei, indrasneala sub-
prefectului dela Clo9ani apare bine inspirata.
*
* *
Lumea bazaie de patimi. Zabranieul cernit

al mor ;ii lui s'a ridicat curand de pe inimile
toate. Popoarele tinere, ca §i copii, nu in
mult la amintiri. Apoi aflandu-se in cars de
uneld incurcaturi ale eroului cu femeile, cei
ce aveau mustrari pentru el s'au resemnat
intocmai ca acele mame cari umbland prin
sertarele unui iubit fiu rapus, gasesc intre
altele un medicament ruinos de care nu
§tiau ca s'ar fi folosit.
1.59
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN SI ROMULUS WAND
Anton Pann se gases batran, la treizeci

qi cinci de ani qi nemullumit de via %a
scursa pans atunci. I§i repeth inteuna ca
oricat de frumoasa ar fi meseria de-a cants
in strana in loc de ali manji mainile in
me§te§uguri de rand, e prea puIin pentru a
ramane semn pe unde ai trecut. 0 maned-
rime la Inceput dulce, ajunsa, acum supa-
ratoare, rodea in el inset, jumatate ispita,
jumatate renunIare: gloria. Se simph das-
calul neinsemnat al bisericii Sf. Necolai din
Scheiu, chemat i Impins naprasnic din urma
catre o fapta ce trebuia sa-i ceara munca
qi 'patima vietii intregi.
Pentru Ana mai pastry o recuno9tinla
suava, inflorita in reculegerea celor dintaiu
clipe ce au trecut dupa ce flacarile nesoco-
tite se retrasesera. Ardea acum o lumina ne-
teda, masurata qi lini§tita, cum ramane un
biwean singur in braIele focului cand cadrul
incendiat qi-a stins flacarile Intinse. 4Sunt un
batran de aproape patruzeci de ani §i imi
ingadui sä cotropesc viea-ca unei fete de opt-
sprezece. E destul de rau pentru starvul
meu ce da sa se Ingrate. Huo, starvulefl
Se chinuia inteadins cu ameninIarea acestei
batranqi, pentru a se puteh hotari la toate
cate gandise, din care nu facuse Inca aproape
160
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A LUI ANFON PANN
nimic. Lucra acum. La fapturile bantuite de

sim %uri tari, mai tari decat gandurile for
munca e ca §i iubirea, o deslan-cuire neintre-
rupta, infrigurata, dar oprita deodata.
Nu se culca decat in zori, dupa ce-§i ran-
duia hartiile risipite prin odaie, hotarandu-se
sa nu lase nimic neispravit. Chiar ill Bra§ov
dada la iveala o compozi %ie prelucrata a unei
incercari mai vechi, aproape copilare§ti:
#Doamne milue§te*, cantat pe vremuri in
ruse§te cu sopranii armoniei eclesiastice din
Chi§inau. Ceeace-1 framanta acum §i n'avea
sa fie sfar§it cleat peste doi ani, la 1830,
4Versurile muzice§ti ce se cants la na§terea
Mantuitorului nostru Isus Hristos*, se ra-
murea in capul lui liberat de celelalte griji,
§i melodia se alatura firesc cuvintelor in
veghea tarzie a frun%ii, intre bucoavne §i
cerneluri.
Staruin%a asta ce-ar fi isbutit sa-1 mul/u-
measca in cele din urma, nu %int' insa prea
mult. Teudor, fratele lui Anton Pann,
cel mai atragator cap din corul bisericii, se
simpa rau.
Ana rodise cu pacatul cel lumese, Era
nevoie de sfatul doctorilor, neintarziat, §i din
asta se putea wrath. pierzarea. Nici vreme
lunga de gandit nu putea trece. Doctorul
161
It Anton Patin
www.dacoromanica.ro
SERGIII DAN $1 ROMULUS DIAND
sas, zambl atent §i binevoitor examinand

aceasta draulein* mai mult Infrico§ata de
noua ei schimbare deck de boala, destul
de ingrijoratoare, a fetelor ce se simt Intaia
data femei.
Din ziva In care doctorul cunoscii taina
frumosului Teudor, Anton avit mari nelini§ti.
Nu-§i mai rasa nici o clips tovara§a in sin-
guratate. Pare-se ea Intaia data I§i dadea
seama ca are aeasa o nevasta ce trebuie
pazita.
ySi Duminica se apropia. In strana se cerea
glasul subVre al Anei, bine preuit de cre-
dincio§ii bisericii din Scheiu, Inca dela Intaia
ei cantare. Pe de alts parte, adevarat este
ea to-ci frico§ii sunt firi imaginative: Anton
era spaimantat numai gandind ca doctorul
n'a pastrat aceasta mica taina de pe urma
arm putea §i dascalul, alaturi de Teudor,
sa bea dimineala un pahar cu lapte, fire§te
al lui numai pe jumatate umplut §i fara
smantana, dar cu inima bucuroasa §i cu o
curata prefacatorie, aratand ca e satul §i
de atat.
I se pares Ca tot Bra§ovul §opte§te:
#baiatul din strana e muierea dascalului ).
Deaceea Inainte de a se scurge vara toata
a anului 1828, Anton care pribegise Inca de
162
www.dacoromanica.ro
mic copil, lua, cu iubita lui, calea mun/ilor,

intr'un revarsat de zori, zicand ca <un ceas
al dimine %ii platwe cat trei dupa pranz#.
Ducey in spinare o legatura plina de haine
§i hartii scrise de el, printre cari acele 4Poesii
deosebite sau cantece de lume» cari la 1831
aveau sa apara inso/ite de o precuvantare
modesty... <de multa vreme avandu-le ma-
nuscrise, unele adunate dela al/ii, altele chiar
de mine compusek
((Sri te blesteme cineva sa umbli ca
banul din mans 'n mans ! », spunea el cu ama-
raciune, adunand pentru Ana un pumn de
smeura. Toate mi-au stat Impotriva. Sunt
vinovat ca am poftit bung-CaWe pamantu-
lui. Sunt vinovat ca in loc sa-mi tree Via/a
grind garduri, am ales o lath pe gustul
meu 0 am fugit in lume s'o pot iubi... Sunt
vinovat ca sunt drept §i-mi rad de nevoile
lumii, vinovat ca in loc sa ma fac zaraf,
cant in Casa Domnului, 9i dreg cantecile
stricate...*.
*i-§i amintea vorba colonelului rus auzita
in copilarie: <<Da, e bine sa fii §i carturar...k
Cat am linbatranit !... Ei, copile, vezi
ea e pricina, ca. nu §tii pe uncle se uda gaina !...
Nu te pricepi sa impar/i un pai la doi boi!
Dar se lin4t1 gandind: Todeauna desfa-
163
Ile
www.dacoromanica.ro
tarea are sora intristarea... Daca nu te sa-

turi mancand, dar lingand niciodata, deci,
mai bine mandru si pribeag sarac! Saracul .
mandru se uita la ceilalci ca la niste muste...
Pans ii is cineva musca dela nas b> (zise
apoi razand singur). oIl intrebi: de ce-Ii curg
mucii? De iarna! Ei, lass ca te §tiu
§i de asta varb. Asa am fost eu totdeauna
vara, iarna, lesne cantator, si fara nici o la-
crima. 0 fi plans mama si pentru mine!
Hai, ea ai cules destula smeura, li stria
Ana...
Abia acum baga de seams ca tot ce stran-
gea, ii aluneca jos. Privind frumuse%ea de
margele rosii si dulci dela picioarele lui, iesi
intinzand mana plina inspre Ana...
Dupa dejunul frugal i§i umplii pumnul de
apa si-i dada sa bea. Fata saturata,
radea.
Umblara cloud zile si doua nop %i in sir
prin murqi si tot intr'un rasarit de soare,
au iesit in luminis, odihnind in somn pe
iarna cateva ceasuri. Parasind bolta verde
de lima si de foi a CarpaVlor, inima lui san-
gerata cants cu glas inalt in versuri simple
si tari, fara sa stie ca plasmueste una dintre
cele mai frumoase capod'opere de Erica ro-
maneasca inainte de Eminescu, jalea lui,
164
www.dacoromanica.ro
ce aducea a moarte 9i rasuna cu tonuri

panteiste, in firea lui veseld.
sMun %ilor f141 marturii
Ca prin voi calatorii
Cu sufletul plin de dor
i inima de dogor.
Paduri, copaci infrunziti

i voi marturii sA -mi fiti
Cu ce chin li cu ce foc
Am trecut prin acest loc.
Rauri, ape mari §i mici,
Ce v'am trecut pan'aici,
Nu uita4i cu ce nevoi
Am baut apa din voi.
Mierli4e, privighetori,
Pasari dulci glasuitori
Cantati @i voi acest vers
Al truditului meu mere...
XXIX
Trezie amarnicA.
Cu ce intrase Anton Pann in Bucurqti?
Cu cele doua brouri, una tiparita §i alta
in manuscris cu amintiri bine intreOnute
in inima §i in cap, cu speranIe pu-cine §i
slabe. Mai aducea, fire§te, pe Ana. Nu tre-
buie uitata, cum nici Anton n'o uitase. Tre-
buie iubita cum §i Anton o iubia. Mult.
165
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $I ROMULUS DIANTJ
Cu toate puterile lui stranse, ca Inainte de

moarte.
Mizeria nu intre-cine legaturi lini§tite Intre
ibovnici. Ea departeaza sau apropie cu totul.
Ana trebuia intrebata insa daca ii place
sa se stings in iubire §i saracie, cum ar tre-
bui intreba0 soldaIii daca vor sa moara
pentru a fi eroi, sau prefers sa traiasca
pentru a fi oameni cum se cade. Ana, fi-va
ea de o parere cu iubitul ca un sarut line
loc unui dejun, iar o imbraii§are satura cat
un banchet ? S'o intrebe, deci:
Ani§oara, ai to Inca puteri de a ramane
cu mine, ce sunt un netrebnic, traitor ca
pasarea fara simbrie? Altfel, eu ma rog
pentru iertare §i lui Dumnezeu §i Tie, deo-
potriva: v'am rapit unul altuia, fara sa pot
ce poate El, care a mancare la vreme,
daca to rogi ci-i induri canoanele...
Raspunsurile, la acest fel de intrebari sunt
foarte deosebite. Unele iubite nu intarzie sa
fie rele fara masura: 4N'am sa-mi trec viea-ca
cu un calic; ramai cu bine>>...
Altele se grabesc sa fie batjocoritoare:
Wragostea ta, scumpule, e pentru fet4ele
din cer, ce nu vor mancare...». Cate una
raspunde: viubirea noastra mai are ea ne-
voie de ceva?...)>.
166
www.dacoromanica.ro
Ana insa, spuse:

De ce, Antoane, am rupe din dragoste
pentru a da suferin/ii, cand mai de grab&
ar fi sa murim pentru a intra in raiu, unde
patrund cei ce au iubit mult... Ori acolo,
numai grija marunta a zilelor nu e, ddvada
ca. nu s'a auzit Inger mort de foame sau
de frig...
Nu poate fi eau un asemenea raspuns,
suspinat de o copilk dar in/elepciunea teo-
logica a Anei, dispusa sa primeasca indata
raiul, nu putea aprinde pe Anton. El mai
spusese intr'un prilej, ca iii pastreaza retra-
gerea in cealalta grading a Domnului pentru
atunci ca4clva fi chemat, spre a nu lash. sa se
creada Ca s'a grabit...
Ghenarie Protopsaltul, le cants deci In
prima Duminica <dsaiia darquest.
Anton Pann aveit o idee pe zi, por %ia lui

randuita de Dumnezeu, din care nu iesia
pentru nimic in lume. Chibzuia indelung.
Intrase intr'al treizeci §i saselea an al vie/ii
cu capul plin de invalaturi #de prin lume
adunate >. Vazuse incendii §i razboaie, cu-
nosteik, dupa atata bajenie, calk si mun ii,
167
www.dacoromanica.ro
in padure deosebea dupes cantec §i sbor cele

mai neauzite pasari ce-si desfac trilul ca o
coada" de pene paradiziace. Sties cum se
culca iarba in timpul nopcii ca sa prinda
roues, cum se sting pe rand stelele, unde
dorm meleii §i coropisn4ele, unde se iubesc
fluturii. Vazuse, prin lanuri, pe spicele grim-
lui, gandaci imbra%i§andu-se §i incalecan-
du-se pasionat gi ritmic qca omub, vazuse cum
se mangaie paianjenii si cum se casca pofti-
cios caliciul florilor bogate in ovare, 9i-§i
zicea:
Toate astea se intampla negresit me-
reu, fie ca oamenii se cresteaza intre ei, fie
ca parjolesc Cara. Asemenea for sa fiu! Tre-
buie sa inapoiez lumii inima ce port, ca sa
nu se spuna despre mine:
d-1 mananca intr'o parte 9i scarping 'n alts
parte)).
Ca prostul e ca orbul cand des de parete,
tocmai aici socote§te ca lumea se isprave§te!
Sau ca cel ce 'ntreaba: Cine mi-a umplut
ismenele ? i tine mi-a luat banul din gura ?...
Reflectand ash pe scurt la tot trecutul
sau, danduli seama ca fares de viitorime e
un lucru de nimica faptul ea i s'a retras
slujba de dascal de cantare la Ramnic, §i
ca 1-a cautat stapanirea, prin bataie de tobe,
1.68
www.dacoromanica.ro
la Govora, dupa fuga lui cu Ana la Brasov,

hotari la aceasta varsta sa se osteneasca
mai mult cu cele carturaresti. Ca gloata e
nemernia §i nesinrcitoare, dar el e pus pe
lume sa fats mare curaIenie si-i dat scrii-
torului ((a potrivi mirosul trandafirului cu
putoarea porcului*.
Toate suferinple lui trecute se schirnbara
in idei.
De ce sa las peana, parinte Dionisie,
spunea el in treacat marelui carturar fanariot
Dionisie Fotino, pe care-1 nimerise de cu-
rand in casa lui Dinicu Filipescu, invaiand
pe fiii acestuia, Grigore §i Niculae, eIstoria
tis Dakias*. Tot coeosul pe gunoiul lui cants.
Am auzit despre ispravile d-tale, das-
ale, facia Dionisie. i am cetit chiar deunazi,
4Cantarile liturgice>> si (Versurile muzicesti*
ce ai scris. Nu pricep insa cum din gura
una zici, si cu fapta alta faci. SA §tii, dascale:
nu face niciodata un lucru dupa care sa fii
dator cere iertare.
Prea cinstite serdare, nu stiu ce vei fi
stiind domniata despre mine, dar stiu ce stiu
eu: ca multa minciuna a crescut pe urmele
mele §i cuvantul e ca vantul: nu se ajunge
nici cu ogarul, nici cu armasarul. Nu to-ci
oamenii au destula minte ca sa spuna §i
169
www.dacoromanica.ro
SERGITJ DAN SI ROMULUS DIANU
altora, ca mintea de-ar creste pe toate Ca-

rarile, ar paste -.o §i magarii. Dar eu nu ma
sinchisesc de palavrele prostimii. Daca imi
spune cineva: 4Unul in dos te-a injurat»
rad si raspund: tln lipsa mea putea sa ma
§i bata».
Cat despre tuna zic i alta fac*, cinstit ser-
dare, socotesc ea nu e nici un pacat sa dau
trupului ceeace-mi cere, dar nici sa opresc
capul de a gandi cum ii place lui Dumnezeu. La
mine fiecare madular in parte, face ce vrea.
Felul acesta de a gandi, desfata mult pe
inva-catul Dionisie Fotino. Venind mai tar-
ziu mitropolit al Ungro-Vlahiei, Dionisie in-
tari. pe Anton Pann in slujba de qdascal de
muzica al scolii naVonale din Bucuresti».
lath ziva mare pentru care m'am nas-
cut ! iii zicea Anton.
§i venindu-i in minte luminoasa evanghe-
lie a lui loan ce se ceteste in diminea %a pri-
mei zile de Pasti: tFiind sears in ziva aceea,
intr'una din Sambete», Anton gandi sa-si
inchine toata munca si mintea muzicei bi-
sericesti.
V, Iii masura timpul tinere-cii scurs in urma
ca un drum de lung, $i intr'una din nop%i,
se afunda in cetirea cronicilor acelui calugar
rus, Nestor, care in veacul al doisprezecelea
170
www.dacoromanica.ro
povestea isbanda crestinismului ortodox in

Rusia.
Astfel all& el Ca Prin %ul Kievului, Vladimir,
trimisese pe cei mai lumina-ci carturari la
Evrei, la Latini si la Greci, pentru a cauta
unde religia s'a plasmuit din mai multa fru-
muse %e. Si intorcandu-se acei carturari au
spus prin %ului pagan ca judaismul si cresti-
nismul latin sunt cu mult mai prejos, in stra-
lucire si bogaiie, decat crestinismul bizantin.
Vladimir se boteza deci crestineste si incepii
cele mai aspre urmariri impotriva clericilor
apuseni cari cutreerau Rusia...
E din desertaciune pornita alegerea
prin %ului, &idea Anton, dar neindoios, e
cea mai buns. Ceeace face ca biserica orto-
dox& sä path batrana, este vechimea texte-
lor, si amestecul for de catre nepricepuIii
fara scoala...
Ash se hotari Anton sa scrie si sa transcrie
o sums de tropare, liturghii si rugaciuni.
ivSaracia de suflet a multora a putut cate-
gorisi printre autorii usori pe acest mare
Anton Pann, care doar ca sa-si aline mahni-
rile, a talmacit acele #povesti bufone si de
ras* din marele rezervor de pilde orientale
unde Nastratin se numeste Nasr'Eddin, si e
frate bun cu Pacala.
171
www.dacoromanica.ro
XXX
Anul 1831 a adus in Cara molimi de ciuma,
de holera §i mai ales de varsat. Caimacamiile
lui Stefan Vogoride §i Costache Negri, cum
§i cei §ase ani de domnie ai lui Grigore Ghica,
nedemn urma§ al unchiului sau dragomanul
ucis de turci, lasasera Cara in saracie. Ionip.
Sandu Sturza nu putuse indrepta nimic.
Razboiul ruso-turc, incheiat printr'un tra-
'tat rau facut, la Adrianopole, aduse Iarii
cam prin luna Maiu o locotenenra ruseasca,
prezidata intalu de generalul Pa lin, apoi de
contele Pavel Kisseleff. Acesta i§i atrase ad-
mira ;ia lui Anton Pann numai prin indemnul
la pace cu care a intrat in Bucure§ti. Cartu-
rarul in acest an al treizeci §i §aptelea, in%e-
legea, ca razboaele toate trebuesc facute dupa
pildele Mantuitorului, adica numai cu linta
de a raspandi cu sabia, fie chiar prin sila,
oranduiala pe acolo pe unde nu e. Regula-
mentul Organic era aplicat de un om cu
minte bogata. Kisseleff stinse molimele, adu-
cand pentru prima oars in -Ora vaccinul pre-
ventiv, cladi in linii frumoase portul Brailei,
§i organiza o poliIie civila, caci zicea el,
gara unde exists un singur cetacean care
sa se teams a ramane singur, e o Cara slabb.
172
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A Lill ANTON PANN
In prelegerile sale %inute elevilor, Anton

Pann propovaduia ((inima inteligenta>> de
care vorbe§te Sfanta Scripture.
41,upta nu e buns la nimic. Nu lupta %i
contra raului, ci face-ci binele >.
Si data vreun elev se ridica §i-1 intreba:
Oare nu e nici o frumuse %e in lupta ?...
El raspundea:
Toate cele ce duc catre moarte raman
§i bune §i frumoase.
Kisseleff tocmai desfiin %ase pedeapsa cu
moarte:
Deaci inainte ne putem ingriji cu ori-
cata cheltuiala capul, glumea Anton cu elevii.
Nici o primejdie nu-1 pande§te.
Observand el ca singura judecata a popo-
rului este scoasa din proverbe, planui sa
face o carte de incelepciuni mincinoase, pe
de o parte fiindu-i placute, pe de alta, fiindca
vedea in aceste proverbe o filozofie §ireata §i
plina de contraziceri.
Ca spunea el:
Bine, bine, #paza buns trece primejdia
rea#, dar ((de ce to temi, nu scapi >>, ceeace-i
tocmai dimpotriva. Si <ziva buns de dimi-
neaVa se cunoa§te*, insk qoamna se numara
bobocii>, ceeace-i iard§ pe dos decat ce am
spus intaiu.
173
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN ?1 ROMULUS DIANU
Cunoa§tem oamenii dupa idealurile lor,

Anton Pann, inIeles sub unghiul acesta, se
arata altul cleat cel cunoscut pans azi.
<(In anii cruzimii mele, de-ar fi fost §coli
ca acum, §i de inva-cam vreo limbs din cele
laudate, nu era sa ma joc cu astfel de tre-
buri mici, ci era sa traduc osebite carIi cari
sa ma foloseasca ysi pe mine i pe alIii. Eu
ma mul %umesc ca am putut face i atat in
ceasurile mele vacante, decat sa le petrec
nemica facand.
Eu altele n'am inva-cat decat, din mica
copilaria mea, mi-am batut capul ca sa
ajung desavar§it, in me§te§ugul muzicei bi-
serice§ti, in care am §i izbutit. Dupa ce
am inva/at canoanele §i ortografia acestui
me§te§ug, n'am zabovit a romans §i a lucre
pe note carIile cele mai trebuincioase cari
sunt Anastasimarul serdarului Dionisie Fo-
tino, Doxasticarul, dimpreuna cu Triodul i
Penticostarul, Heruvico-Kinonicarul, Kata-
Pasierul §i altele multe, care nedandu-mi
mana sa le tiparesc, §ed la fundul lazii de
vreo douazeci de ani.
Iar dupa ce am ispravit carcile de mai
sus numite, §i vazand ca osteneala irni sta
zadarnica, m'am apucat a aduna li a face
sate o carte din cele politice§ti incet, incet,
174
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A but ANTON PANN
invaVandu-ma singur, una ca sa-mi treaca

de urit, §i al doilea socotind ca sa traesc,
precum am §i tiparit intaiu, Calendarul lui
Bonifatie Setosul, al doilea Cantarile de Stea,
al treilea Cantecele de lume, al patrulea In-
dreptatorul Be/ivilor, al cincilea Hristoitia,
al §aselea Erotocritul, §i al aptelea aceste
Fabule i istorioarm
In prefa %a tomului IV al Erotocritului,
Anton Pann spune: ((din ceasul in care am
pus sub tipar acest Erotocrit, pans In mi-
nutul acesta, nu mi-am vazut sanatatea
din pricina a multor infamplari nenorocite.
Sunt mul %umit ca d-1 Ghiorghie de Klosius
(din Sibiu) a §tiut romane§te bine §i a putut
descurca ciornele, urmand cu tiparul foarte
frumos, crezandu-mi la board*. *i. in 1846,
in lucrarea drmologhi,on#, tiparita in tipo-
grafia sa bisericeasca, pe care cu mare greu-
tate o cumparase §i instalase in chiliile bi-
sericii Olteni, in fosta proprietate a lui Hagi
Dinu, la incruci§area caei Dude§ti cu strada
Olteni, Anton Pann iar4 marturise§te: (Cu
destule ameIeli, cu pierderi de odihna i de
somn, s'a tiparit §i s'a intocmit in romane§te#.
Aceasta activitate de om singur, incalzit
doar de boga ;ia lui interioara, atrase luarea
aminte a noului mitropolit Neofit al Ungro-
175
www.dacoromanica.ro
Vlahiei care 11 numi, pentru meritele sale

fara patalama din §coala, profesor de muzica
la seminarul din Bucure§ti. Ad scrise Anton
Pann opera sa de mare erudiIie muzicala
orientala: 4Basul teoretic li practic al mu-
zicei biserice§ti, sau gramatica melodica*.
XXXI
Umbland prin cele mai bung familii din

Bucure§ti, Intre cari in aceea a lui Dinicu
Filipescu, Anton Pann observase §i notase
ceeace era bun §i frumos de imprumutat din
viaia acestora. In 1834 el publicase un cod
al manierelor elegante (Hristoitia, au §coala
moralului), intocmit dupa modelul unui cod
latinesc, §i al altor doua coduri romane§ti
preexistent e :
Din eate parti omul are
Sufletul este mai mare...
Toate aceste silin %e ale lui, erau pentru
un traiu mai tihnit. Ana, dupa cateva luni
dela sosirea in Bucure§ti, (Muse la iveala
pricina ce-i silise pe amandoi sa paraseasca
Bra§ovul. Primul for copil capatase numele
de Gheorghe, §i placuse atat de mult lui
176
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNAT.A. A LUI ANTON PANN
Dumnezeu, ca dupa al treilea an implinit,

fu poftit in Raiul luminat de sus, printre in-
gerii cura/i la pene.
Moartea baiatului imbolnavi de triste/e
pe Anton, inteatat incat acesta caza inteo
lungs perioada de abulie §i amaraciune. La-
menta %iunile sale sunt marturie:
Unde-ti este frumusetea,
Sufletelul meu iubit
Unde - %i este rumene%ea
$i dragastorul ambit?
Te-am pierdut, o vai de mine,
Te-am rapus, soarele meu,
Am rAmas Ma de tine,
Nenorocitul de eu...
Trecand peste stangacia versurilor, trebuie

sa observam ca veselul Anton Pann ajungea
hazliu chiar in jeluirile lui cele rnai sincere.
*
4 4
Cu fiecare rasarit de soare, Anton pleca

la Biserica Bradului, unde era mormantul
baiatului.
Aceste vizite matinale, cari au %inut aproape
trei ani2 au pus pe Anton Pann in pragul unei
noui lifelegeri.
In fa/a micului cimitir era o carciuma, cu
gratar, la fereastra careia spanzurau §unci
177
12 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
SERGITJ DAN $I ROMULUS DIANU
si Carna-ci. Pe firma de deasupra era zugravit

un barbat calare pe un butoiu si cu capul
tot cufundat intr'o oala de yin. Dedesubt
se putea chi in litere mari si rosii:
tE mai bine aici decdt peste drum).
De sigur, aceasta firma-invitaIie se adresa
numai celor vii, stiut fiind ea mortii nu mai
pot sa aleaga dintre cele parnantesti.
Anton Pann parasind cimitirul, intra in-
tr'o zi in arciuma cu firma vesela, si in ca-
teva ceasuri se convinse ca moriii de-ar trivia
ar trece cu to/ii pe la carciuma aceea.
Mahnirea lui pierise cu totul.
Omul trebue sa rada, ca sa se deosi-
beasca de vitele nerazatoare, spunea el Anei,
la intoarcere. Nu in%elegi ca trebue sa facem
alt copil? Nu to -ai saturat de atita zabranic
negru?
Ana gasise vorba cu temei si incepuse a
cants, iar Anton plescaia din nou limba lui
taioasa intr'un potop de cuvinte cu. duh.
Aceasta voie buns ce se insocea luminos
cu harnicia lui mereu iscoditoare, crestea
admirata de fostii elevi ai scoalei Vaillant,
unde ate un Filipescu, Budisteanu, Rosetti,
Ghica sau Golescu, invalasera sa articuleze
latineste si sa converseze in saloane franIu-
zeste. La petrecerile mai mari din casa boie-
1.78
www.dacoromanica.ro
rului Filipescu, unde Anton Pann cunoscuse

pe Dionisie Fotino-serdarul, gluma §i veselia
erau la mare rang. Acolo pentru prima oath
Anton povesti ispravile lui Nastratin, §i alte
cateva minciuni.
Batranul boier Filipescu primise de cu-
rand in cash pe un tanar italian, admirat
de cucoane pentru talentele sale artistice qi
pre %uit de barbaii pentru glumele lui. Ta-
n4rul uimise boierimea prin polite-ca rara
cu care oferea tuturor cunoscOlor n4te
cartoane pe cari erau caligrafiate numele §i
meseria lui: #Skokke, imita profilul japonezv.
Intr'o sears de iarnA, Anton Pann, cu-
noscu §i el pe acest tartar. Vazandu-1 in
mare trecere ii fu necaz, §i se apuca sä po-
vesteasca cele mai de haz intamplari.
Italianul ii privea fa %a oacheqe Inva Eta'
in favorite §i mustaIi, luminata de un surfs
nesters, dar nu indrasnea sa-1 intrerupd.
Furia lui crescil 'Irma sand Anton Pann
povesti Ca un italian platise domnitorului
Caragea o sung insemnata pentru a i se
permite sa tunda parul §i barbile morIilor,
din care el facea cu multa arta, pe carton,
profile japoneze. Cand molima se stinsese,
italianul ina mai cutreera ora§ul ochind
prin ograzi cele mai frumoase barbi §i plete,
179
12*
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN EI ROMULUS DIANU
impotriva carora ducea 'Ora de ,boala la

stapanire, socotind ca e mai bine sa moara
in lazaret un om teafar, deck sa sufere arta
lui de peruchier.
Mai dati dascalului a bea, ca poate
mai tace, striga Skokke...
Anton it privi §i-i raspunse:
Lumea are doua feluri de dobitoace
vorbitoare: unele cari vorbesc mereu vese-
lindu-se pre ei. §i pre altii, altele cari tac
mereu, a§teptand sa le vina in minte o vorba
mare §i s'o spuna pe aia...
Goli doua pahare.
Skokke mirandu-se it intreba :
Bei mutt ?
Beau!
Fumezi?
Fumez !
E§ti insurat?
PAM' acum numai de vreo doua ori,..
Ai toate viciile, pacatosule, zise Skkoke
in gluma.
Nu sunt vicii, boierule, ca data ar fi
vicii le-ai avea §i dumneata. Astea sunt
puteri...
0 doamna tinerica, vaduva Catinca Sla-
tineanca, zisa §i Petaluda, pentru care Skokke
avea cele mai incovoiate politeti, hohotea
180
www.dacoromanica.ro
)
VIATA MINUNATA A VW ANTON PANN
intr'un jilt, dar atat de tare, ca o clipa

toata adunarea se intoarse sa o priveasca
§isa o asculte. Anton se apropie de ea 9i-i
spuse cateva glume la ureche.
0 fats in casa serves comesenilor mere.
Petaluda, inIeleasa cu Anton, suspina :
Ah, ce buni ar fi acuma ni9te struguri !...
Struguri n'avem anul asta, ca i-am fa-
cut pe tcrIi yin, zise cu glasul lui gros boie-
rul Filipescu.
Struguri? intreba italianul cu glas duke
spre Petaluda... Struguri pofte9ti?
Struguri, pui9orul meu, ofta ea...
A9teptaIi puffin, raspunse tanarul ie-
9ind.
In tinda 19i puse blana, caciuli%a de lutru
9i o lua in fuga afara.
Petrecerea continua pana catre ziva, dar
tanarul nu s'a mai aratat.
Toata lumea 11 uitase. Cucoanele inganau
acum aproape adormite cantece de fetie:
Fats mare de bogat
Nu grabi la maritat
Ca floarea la scuturat...
Barba-0i jucau la o masa ostos>>. Anton

Pann, intors la cele biserice9ti povestea unei
doamne batrane cat de bine e In cer, unde
181
www.dacoromanica.ro
ingerii mor numai de ru§ine, iar de alts

boala nu.
In spre namiezi invitaVi se risipira.
Estimp Skokke luase drumul in spre Tari-
grad biniiii§or, bini§or, a§a incat dupa doua-
zeci de zile, tocmai bine se intorcea la boie-
rul Filipescu, iinand in mans o punga -cu
doug ocale de struguri col*, qi intreband:
Nu cumva madam' Petaluda a plecat?
XXXII
Cand se implini al zecilea an de trai cu

Ana, in 1.837, Anton avea patruzeci §i trei
de ani. 0 fats, Ecaterina, luase locul dispa-
rutului Gheorghe, qi o resemnare tarzie se
a§ternuse peste durerea barbatului. Pe la
mijlocul acestui an el cazil bolnav, §i in
timp de trei luni balariile astupara pragul
u§ii sale ne mai deschise, de cand femeia
luase §i ea calea curviei, ca §i Zamfira.
Nu se petrecuse nimic nefiresc, dar Anton
Pann apunea. Prima lui tristep fara leac
a fost and s'a privit intr'o oglin.da §i s'a
vazut bateau fara de veste, §i singur. Moartea
ii aparea ca singura eternitate certa, qi tre-
182
www.dacoromanica.ro
cutul sau prilej de desfatare. Scrisese Anei

o scrisoaie. Cand femeia se ivise in u§a, fru-
moasa, cu o casanca noua pe cap §i cu mar-
gele de urmuz, ochii lui lacrimasera intr'o
manie plina de dorin %i.
Boa la it buhaise, casa era murdara. Pe
pare %i,paianjeni cu picioare lungi, stre-
juiau ca ni§te luceferi negri. Femeia nu
zabovi mult §i se duse, fara Ali fi atins
barbatul ce o chemase cu versuri la im-
p& care :
Mteapta, to rog fierbinte
SA te'ntreb doua cuvinte:
Ce 1i-ern gresit, yin de-mi spune
Nu grAbi a and rapune.
i inteuna din aceste zile, o fata batil la
up bolnavului §i state la taifas la capataiul
lui. Anton, ca sa-i mulcumeasca, se shrill da-
tor sä faca glume §i sa spuna ispravi, lucru
de care se miry mult fata.
Un om sanatos la minte se vindeca de
orice cu veselia, zicea el. Iaca, abia acum
ma intreb §i eu ce boala oiu fi avand, de zac
ala de noudzeci de zile.
Pana a nu apune soarele, Anton era vin-
decat ca prin minune. Ana primi un ultim
rava§ dela nelegitimul ei barbat. Era un
pamflet in acrostich:
183
www.dacoromanica.ro
Anii care li traiai

Impreuna cu mine
nu cred gi acum sa-i ai
tot cu acelag bine.
Nu zic ca cedeai pe bani
gi umblai In caleasca
sau te slujeai de Tigani
mugtele sa-ti goneasca.
Nu, caci eu singur am fost
cu dragoste la toate,
barbat, slugs gi rob prost
slujindu - %i cat se poate.
Iar tu, doamnd te numeai
casei stapana:
orice doreai gi pofteai
Iti era gi In mina.
Care, dar alt neajuns,
o nemultumitoare,
te-a ranit gi te-a patruns
sa te faci vanzatoare?
Ah, ludo gi Da lida
de interes orbits
vai, amar seama vei da,
aspida otravita.
Aceasta poems de regret, incheia tomul

al patrulea al Erotocritului, §i a doua viewca
casnica a dasealului.
'Era hotarit sa nu se mai insoare. Ca,
zicea el:
Femeile nu te'ntreaba
D'ai negustoria slabs
Tot Iti cer, tot te framanta
Paul vad ca cucu-ti anti.
Iar intealta parte, venind dela teorie, la
practiea, el stria:
184
www.dacoromanica.ro
VIATA IIINIINATA A L131 ANTON PANN
$eapte ani trail cu Una,

Tot mereu m'am judecat
Gara-mara, totdeauna,
Dar in sfirsit am scapat.
Cu a doua facui casa
$i la al zecelea an
Vrand sa se faca mai grask
Ma url oi-mi to duilman.
Se ru§ina acum citind in eaietul <Spitalul
Amoruluio versuri ca acestea scrise pe patul
de zacere §i a dresate Anei:
Cum ziceai ci and iubesti
Nu gandeam sa ma urasti
$i-atat BA ma departezi
Cat nu vrei nici sa ma vezi...
In toamna anului urmator mama lui muri
in casa ce-i cumparase Anton, in suburbia
Bradului.
E destul de rail eä mama mea s'a pe-
trecut a§a de repede. Dar filozoful grec Se-
neca, spune ca e §i mai rau cand o mama
is parte la ingropaciunea fiului ei rapus.
Aqadar, fie-i /arana upard, i eu multu-
mese lui Dumnezeu.
Fiindca it durea aceasta pierdere, el spuse
opetrecere buns* invitaOlor la praznic dupa
immormantare, §i ie§i singur din oraq.
Cu un faeton oprit in drum, de dimineaca,
el continua calea in spre Olteni %a §i nu se
opri deck la via de langa Greaca, a priete-
185
www.dacoromanica.ro
nului sau Tudorache Sfetescu, ce era in

aceasta toamna pretutindeni inconjurat de
porcii sai Roll fa-tali §i iu %i ca ni§te §oareci,
§i de ca iva tineri poe-0, ven4i dela Bucu-
re§ti, la mustarie. Printre ace§tia, ca-civa
drancezi de baltah, adica tineri cu bani,
trimi§i la stUdiu la Paris de parinpi for §i
innamoli-ci prin coclaurile romane§ti dela
Dunare, unde pe§tele §i racii, vinul §i fe-
meile, transformau viewca inteun azil al iu-
birii §i al trandaviei.
Aici Anton planui sa intocmeasca un nou
calendar pe anul urmator, deaceea i§i aduna,
material §i ajutoare. Unui poet cu plete,
foarte mancacios §i cam murdar, ii Iinea in
fiecare zi predici despre inu-tilitatea poeziei:
eDintre toate productele min%ii numai
gandul, hazul §i munca sunt de pre %. Restul
e neinsemnat. Nu inplegi, tinere, ca, oricat
dar ai avea dela Dumnezeu, poezia d-tale
nu va fi frumoasa §i nici buna, macar cat
un singur strugure. Un strugure e atat de
frumos §i de bun ea nu mai are nevoe de
poet. Ba, ceeace e mai netrebnic este ca
la tot chinul iaranului ce ingrije§te vita de
vie, to adaugi cu dobitocie o mans de
vorbe goale ce nu rasuna nici in inima pod-
goreanului, nici intr'a strugurelui. E lucru
186
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATX A Lill ANTON PANN
insemnat insa, a muta cuibul demonului

tau dela inima, tot mai in sus, la cap*.
Tanarul, numai pe jumatate convins, avand
mana mai iute la scris deck dascalul, pe-
trecea in fiecare zi un ceas, insemn'and dupa
dictare, crugul lunii §i mersul ploilor pe
anul urmator. Tudorache Sfetescu §i cu-
coana lui, in mijlocul musafirilor de cari
nu mai puteau scapa, stateau astfel seara
intr'o odae mare §i palavreau. Anton Pann,
la o masa, dicta tanarului calendarul:
27 Martie Invierea Domnului Nostru
Isus Hristos, ziva intaiu de Paste: ploaie,
vant... 28 Martie, a doua .zi de Pa§ti: nin-
soare, lapovica, vant... 29 Martie zapada,
ger, sub seara desghe% §i lapovica.
Cucoana Elena ingrozita de aceste pre-
vestiri izbucni:
Auzi, Tudorache, ce timp vom avea
de Pa§ti... Daca o tine -o tot intr'un ger qi'n
zapada, eu cand imi mai imbrac rochia cea
noua ?
Anton, care ascultase necazul cucoanei
Elena, cu gestul poruncitor al lui Neptun,
striga tanarului:
Sterge ziva a treia de Pa§ti §i pune
cum i0 spun eu: timp frumos, soare cald, na-
tura se rede§teapta, lumea iese la plimbare...
187
www.dacoromanica.ro
Cucoana Elena ii mulcumi graios qi to %i

se ridicara pentru cina.
In veselia lui to %i ai casei gaseau alinare
§i indemn. «Poie ii» lui Tudorache Sfetescu
gasisera pe deasupra §i oarecare folos dinspre
partea femeiasca, printre culegatoarele de
struguri ce se imbatau de must §i dormeau
ca ni§te vaci uitate de Dumnezeu prin eke
o coliba a viei, unde tinerii se retrageau
sa faca poezii §i dadeau peste ceva mai po-
zitiv.
Anton Pann admires aceasta viaia fara
oprire la necaz §i toate-i erau pe gust. Alla
insa intr'o zi, ca voetul* caruia ii -ciliea pre-
dici se incurcase cu o femeie din curte,
foarte urita. Deaceea se hotari sa-1 lecuiasca
dandu-1 de gol. Intr'o dupa amiaza de toamna
cand tot soborul era adunat in jurul lui,
fiindca femeile nu erau de fa-ca, veni vorba
de ele, §i dascalul zise:
E aici in curte o sluts iubeala qi plina
de foc. Cand o privesc ma umplu de greaVa
blestemand pe barbaIi. Ca nu efecioara. Si ma
intreb: cum nu s'a gasit pars la varsta asta
a ei, unu mai curagios care s'o petreaca.
Uite, veni ;i cu mine in vie s'o vede %i
adormita. Cred ca nu e singura.
Urcara sus in deal §i in coliba d4dura
188
www.dacoromanica.ro
inteadevar peste tanarul <poet* si femeia

sluts. ..
Anton scoase din buzunar o cutie de chi-
noroz, manji eate o pereche de mustaii feri-
cicilor adormi %i si ii lass. Femeia dupa un
timp se destepta din beVe, si noapte fiind,
fugi sa se ascunda. Nu malt dupa ea tanarul
cobora din deal 'Ana in odaia luminata, unde
oaspe %ii si stapanii luau masa. Avei in mans
o carte si dupa ureche un plaivaz.
Toata lumea isbucni in ras. Tanarul in-
tampinat astfel duse repede mana la na-
dragi sa se convinga data 1111 cumva vreun
bob de strugure s'a oprit in locul vreunui
nasture lipsa. Dar in clipa aceia aparii si
femeia, adusa de Anton Pann, si un nou
hohot se deslanIul.
Amandoi se indeletnicesc cu poezia,
zise Anton...
Cucoana Elena lesinase in jilt.
Tinere poet, is seama ca astea urite
deobiceiu fac multi copii, si strica rassa ome-
neasca. Cu atat mai rau cand to-ci uri%ii ar
fi poqi ca si parin%ii lor.
Petrecerea a fost seurta. In zorii zilei,
toata pleiada de poei s'a inghesuit intr'o
brisca, si a pornit la Bucuresti sa prega-
teasca revolu %ia. Ei sunt eroii dela 1848.
189
www.dacoromanica.ro
XXXIII
Marcie 'n doudzeci i trei zile
Paftile S /inte cdnd se serba...
A. P.
Nici incendiile de atunci nu semanau cu
cele de acum. Lipsite de parada trasurilor
in trap ysi de tot aparatul pompieresc care
colaboreaza cu. focul pentru a realiza fastul
vesel al marilor incendii de azi, flacarile se
stingeau incet dupa saptamani intregi de
palpaire uria§a.
Aproape nici nu se pomeneau focuri ras-
lece qi sarace innabu§ite indata de furtunul
automat, ci intinse paduri ce pustiau in
nevinovata for stralucire, cartiere intregi.
Oamenii nu luptau impotriva focului, cu
ma§ini cari pot aduce toata Dunarea in
ajutor ; abia indrasneau sa se apropie cu
hardaie de apa §i casmale. Ori cu asemenea
lucruri de nimic, nu putea fi oprit un foe
cum a- fos. t cel din 1846, despre care unii
martori spun c'ar fi luminat atat de puter-
nic noaptea de sus, incat se puteau upr
deosebi copiii din cer cari priveau prin fe-
reastra lor, spre Bucure§ti, cu uimire.
Anton Pann bizuit pe aceasta credinp,
gandi, ca focul trebuia sa fi fost pus de ci-
190
www.dacoromanica.ro
.._
neva, pentruca uimirea din cer dovedeit in
deajuns ca flacarile se deslarquisera fara
porunca sau macar §tirea lui Dumnezeu.
Oricum, poate fi crezut svonul acesta in-
dreptaIit, fiindca altfel nu e .bine pentru
nimeni, §i nu trebuie amestecat numaidecat
Atotputernicul, daca o lamps s'a aprins, §i
vantul a purtat scanteile, manios, mai de-
parte. .
Sufletul lui Anton Pann lea avut sa sufere

niciodata indoeli prea grele §i mintea 1111 nu
descoperia pretutindeni intrebari ce nu ca-
path lamurire. 0 filosofie upara, de§i obi§-
nuita dintr'o patrundere ingrijita a intam-
plarilor, risipea in el intunecimile gata sa-1
chinuie.
Nenorocirea se aratase naprasnica §i ur-
marile ei Inca multa vreme au ramas. Mii
de odmeni dormeau acum fa-ca in faIa cu
cerul, pe maidanele Bucurwilor §i pe cam-
pia din imprejurimi. Negustorii plangeau, pe
dartmaturile lor, marfurile ce an: pierit de§i
au fost platite. Un marchitan care imbra-
case cu carna§i jumatate din muliimea ora-
§ului, ramasese desbracat dupa ni9te garduri,
strigand sa i se dea o cama$ de pomana
sau cu imprumut.
Intr'o nenorocire de acest fel, daca nu
191
www.dacoromanica.ro
gase§ti chiar pedeapsa, nu se poate sa nu

afli o prevestire, din acele ce sunt la inde-
mana cerului pentru a aminti a rdeatele
noastre sunt vazute, scrise §i neplacute Atot-
puternicului. Veghea din cer niciodata nu
inceteaza. Numai sufletele slabe ies pier-
dute dintr'o sfa§iere, cats vreme ele se re-
gasese la sfar§itul incercarii, mai intarite §i
mai iubite de Dumnezeu.
Anton Pann descoperise el, semnul?
Dintre flacarile mi§cate de vant, deose-
bise el, fa-ca rece a heruvimului, §i printre
gemetele mul%imii auzise el glasul ingrijorat
al trimisului ceresc?
Din car-cile lui Anton Pann scrise in vremea
aceea, nimic nu marturise§te a in prapadul
oraplui privirea lui aflase prapadul sufle-
telor, ce s'apropia.
Anton Pann era poate prea adancit in
cautarea proverbelor, in rastalmacirea po-
ve§tilor hazlii, in alcatuirea cantecelor, pen-
tru a putea simIl in aer plutirea otravita.
Dar la ivirea acestei de a doua nenorociri,
Anton Pann nu §tiii in .ineeput, ce trebuia
sä faca: sa blesteme sau sa bineeuvanteze.
Mai tarziu lua se pare o hotarire, nu mult
gandita, dar renunVa la ea.
Rascoala ce n'avea sa A34 deck pu ;ine
192
www.dacoromanica.ro
urmari, dar acelea mult prelungite qi rele,

incepuse. Steagulromanesc, al revoluIiei, fu-
sese carpit in grabs cu doriirci i 1,eluri de-
parte de a fi nascute pe aici, §i fluturarea
lui nu putea sa adune neamul ramas cuminte.
XXXIV
1848...
Ridicarea lui Tudor sfarita fara urma si
innecata cu moartea lui, iii schimbase dru-
mul inceput rau, la vreme. Dintr'o simply
tru.pa de incendiatori si chiar stricatori de
viaca, se ivi intr'o dimineap o oaste cu
teluri politice, in intregime romane§ti. De
unde la inceput vra§ma§ul ales fusese boierul,
nu intarzie apoi sa fie gasit eel adevarat si
primejdios, jefuitorul grec.
Altfel se intampla insa, cu revolutia de
a cum.
Kosuth trezise ungurii, Avram Iancu, Mo-
Iii, dar sufletul RevoluIlei de acolo se sim%ea
viu, cum §i ideea ce anima naVile, era vie:
4Na-cionalitatea §i limba sunt mai scumpe
decat lib ertatea. Libertatea odata pierduta se
poate recastiga, nalionalitatea insa niciodata*.
193
13 Anton Panp
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUSIDIANU
Dar ceata dela Islaz, i cea dela Iasi, ce

urmareau ?
La inceput numai RevoluIia, adica nimic.
Mai tarziu, e drept, au fost agitate cateva
teluri copilaroase, qi abia dupa sfarOtul ei
zadarnic, se descoperira unele realita/i ce se
cereau desavarOte printr'o ridicare populara,
oricat de regretabil ar fi acest fel de infap-
tuire silita. Dar tocmai realitaile cari tre-
buiau hrAnite bine, fie chiar cu multe jertfe
pentru a putea supraviqui pang la schim-
barea for foarte tarzie, au fost uitate in
momentele aprinse, deci fara adancime, ale
Revoluiei.
Anton Pann nu lua parte la intamplarile
ce au urmat, deck in afara de ele, ca toata
suflarea Principatelor, dealtf el. Cateva ver-
suri, cu totul neinsemnate, marturisesc de-
partarea dintre el §i cei ce redactasera pro-
clamaIia dela Islaz, act u§uratic, din cele
mai vinovate ce s'au savar§it impotriva des-
tinelor fireti ale neamului, pang astazi.
Otrava puvina deatunci a crescut, §i din
planta ci netrebnica, s'au desfacut cele cateva
flori ce au slabit Romania cu parfumul for
innabm,itor: rascoalele Iaranc§ti, politicianis-
mul josnic, i desfiin%area proprietaiii parnan-
tului, prin faramarea ci fara nici o socoteala.
194
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A IASI ANTON PANN
Romantismul politic al veacului, atat de

hotarit oprit la hotarele Orilor ce nu erdu
pregatite sa-1 traiasca, s'a furisat printr'o
poarta rau pazita in Principatele Romanesti,
gata sa incerce drumurile incete si drepte
ale neamului.
Datorita miscarii catorva profesori, stu-
der4i, jurnalisti si militari, crescu0 la scoala
RevoluVei franceze, avem astazi o -pea mis:
cata de valuri anarhice, mulcime chemata
timpuriu sa-si intocmeasca singura legi noui
de via-0, cand in marginea celor dinainte
n'a creat cat ele ingaduiau, si cat se cadea
sa fie creat.
In suflarea tulbure a vanturilor raufaca-
toare dela 1848, s'a pierdut poate aces no-
bila constiin0, foarte tare pana atunci, a
unei Iari mostenite, cu datorii a caror in-
deplinire trebue savarsita sub controlul si
scutul moqilor.
Sapte decenii au trebuit sa treaca, pana
ce rasboiul sa refaca legatura dintre -card si
mormintele ei de totdeauna, des' evul mij-
lociu romanesc si-a sters urmele si umbra
trebuitoare din infalisarea Romaniei actuale.
In locul unui Stat alcatuit pe o discipline
religioasa si militara, condiIii fertile pentru
culture proprie, revolu-Vonarii dela 1848 vi-
195
13*
www.dacoromanica.ro
SERG1U DAN $1 ROMULUSKDIANU
sau o Romanie imbracata de mantuiala in

cama§a neru§inat de larga a parlamentaris-
mului, §i cu soarta incredintata profesorilor
Tara catedra §i advocatilor fara pricini.
Este plin de intelesuri amanuntul Insemnat
ca revolutia romaneasca, adusa de pe bule-
vardele Parisului §i dela librariile de pe cheiu-
rile Senei, s'a manifestat dintr'un inceput cu
thara ei anarhica, impotriva acelui admirabil
Regulament Organic, iar Heliade care ura
o tiranie ce nu se simtea nicaeri, impunea
in proclamatie <calegerea domnitorului din
toate clasele societatii §i pe timp de cinci
ani#, adica un demnitar civil, supus alega-
torilor, in locul unui principe, oricare ar fi
fost el.
Ileliade, spirit de jurnalist, ajutat de Ale-
xandru Racovita, de oficerii Tell §i Ple-
§oianu, a stilizat faimoasa proclamatie, in
care absurdul tine loc la orice. Pentru o
natiune ce nu-§i obtinuse Inca libertatea
esentiala, se cereau drepturi politice §i civile,
ca §i cum ele ar fi folosit cuiva. Foarte gra-
bit, Heliade i§i alcatue§te guvernul §i in-
cearca un fel de mar§ asupra Capitalci, Im-
potriva principelui Bibescu, desigur.
Anton. Pann care mai inclina Inca spre
revolutie, del telurile i se pareau innegu-
196
www.dacoromanica.ro
VIATA MI'NUNATA. A LUI ANTON PANN
rate, avit prilejul sa se lamureasca asupra

ei, prinzandu-i infa/i§area desfranata §i hazlie.
Intr'una din aceste zile, pe Lipscani, in
fa/a unui om ridicat pe o masa, Anton se
opri sa asculte glasul ce strigh pentru raiul
ne§tiutor al piostimei lini§tite.
Domnul suit pe masa, imbracat intr'o ja-
cheta verde cu nasturi de alama, cites pro-
clama/ia dela Islaz, §i printre fraze, ridicand
ochii, anun/a raiul ce trebuia sa vina dupa
.revolu/ie.
Era Magheru. Abia atunci cand oratorul
spuse ca e revolu%ie in tars, aflara ceta/enii
despre prezenia ei spaimantatoare §i pla-
cuta, cu toate ca nimeni nicaeri n'o vazuse:
Wopor ! S'a sfar§it, deapururi s'a sfar§it
tirania, ssi o epoca de sublima civilizaie s'a-
rata ssi pentru nacia romans, saraca! Nu
mai putea ramane aici negru cer cand toata
Europa, dela Paris, incoace §i incolo, s'a lu-
minat sub steaua liberta/ii ! Vai, mi se strange
inima privind inapoi cate secole de robie a
indurat blandul popor sub grea stapanire, §i
bucuria mea n'are margini de-a va anunta
ca acum soarta amara s'a indulcit §i revo-
lu/ia e langa not sa ne sloboada!
Regulamentul Organic, iata cum se chiama.'
lan/ul greu ce trebuie, fara zabava sa-1 sfa-
197
www.dacoromanica.ro
ramam. In el s'a scris intaiu ca to-ci oamenii

sunt imparciIi §i nu sunt de o seams, cand
foarte bine §tim cu toVi ca ne-am nascut la
fel, fara grade §i fara privilegii.
In El s'a scris intaiu ca nu to0 Romanii au
drepturi asemanatoare ci unii mai multe,
alIii mai pu'ciiie, 'ca §i cum am fi in urma
cu sute de ani, cand via-0 poporului era
in Maria Domnilor cari hotarau, taiau §i
spanzurau!
Popor roman, barbaIi, femei, copii §i copi-
li%e ! Destula robie, Ara spun, §i destula ascul-
tare ! E vremea sa faca fiecare ce-o vrea §i
cum i-o plScea, lath a mai da socoteala.
Noi vrem pentru fiecare drepturi politice
§i civile, adica oricare, cum o fi, s'ajunga
unde-o vrea, iar cat prive§te darile sa le
plateasca numai tine are, tine nu, nu!
Mai cerem, alt domn in locul lui Bibescu
care ne-a silit sa ne supunem Regulamentului
Organic, alt domn in locul lui Bibescu ce da
porunci fara sa intrebe pe nimeni daca-s
bune de unde se §i vede ca este un tiran
fara mica !
Tot Romanul trebue sa se mite acum,
tot Romanul trebue sa fie revollicionar,
cum tot francezul este, tot neanrcul este, tot
ungurul este pot zice tot omul este pen-
198
www.dacoromanica.ro
YIATA. MINUNATA. A LUI ANTON PANN
truca, peste tot pamantul nu s'aude acum

cleat atata: revoluVe, revoluIie, revoluVe!
Care din voi, nu va fi acum gata sa moard,
pentruca uitai sa va declar ca revoluVa e ca
razboiul: Para morIi nu se poate!
Sa murim deci, iubiii fraIi., sa murim
pentru ca sa aratam himii intregi ce §tim
not sa facem!
La ce buna viaIa data e tiranie, la ce-i
buna cats vreme trebue sa to supui ble-
stematului Regulament?
Aadar, care acum nu va striga
cum strig eu? araiasca Revolu-cia! Tra-
iasca libertatea! Traiasca tot Romanul!
Traiasca...)>.
Nimeni nu striga ()data cu oratorul revo-
luIionar. Glasul domnului Magheru rasuna
ca al profetului Ilie, in pustiu. Prostimea
radea, alIii cereau revolu/ionarului puIin de-
samagit, slujbe. Domnul Magheru trebul deci
sa raspunda ca elreprezinta Libertatea, deci
nu poatd da nimic:
<(Popor iubit ! Cred ca libera expresiune
§i progresul general vor implini relele de
cari suferi-ci, fiecare. Imi pare rau, regretul
meu e insa cu voi, cand zic ea RevoluIia da
drept oricui sa faca ce vrea, ceeace e mai
mult ca orice pe lume; slujbe insa numai
1.99
www.dacoromanica.ro
tirania poate da. Revolu0a da idealuri, pen-

truca ea, revoluIia...#.
Cauza mare a .revoluIiei pares pierduta.
Auzind ca revolu %ia nu poate da slujbe, po-
porul inclina din instinct catre tirania care
mai putea da, lasand idealurile fara inghe-
suiala.
Domnul Magheru I§i incheie jacheta On-
dind ca bietul popor a fost cu totul intu-
necat de lunga robie, deci revolu-cia trebue
facuta Para popor. Daca e nevoe, chiar
impotriva lui, de vreme ce toate jertfele se
faceau pentru el.
MulIimea insoIl pe orator cu §oapte,
ca-civa voira sa-1 clued legat la curtea lui
Bibescu, ceeace ar fi fost o fapta bine ras-
platita, de§i pornita din sinter devotament
pentru autoritate.
RevoluIionarii dela 1848, sunt de fapt
marea sursa de unde au nascut mai Varziu
neuita ;ii eroi ai lui Caragiale iar revolulia
din 1848 inseamna Academia la care s'au
calit §i Trahanache, i Ca %avencu, §i Farfu-
ridi, §i mai ales conu Leonida.
Abia atunci Anton Pann In %elesese acest
simplu lucru ca revoluIia nu e cum §i-o in-
chipuise el, un feI de femeie napraznica ce
strabate strazile §i pieple in goana ridicand
200
www.dacoromanica.ro
lumile dupa ea si %Wand in dreapta si in

stanga numai cenusa asezarii proaste, pen-
tru a face loc fericirii ce s'arata pe urma,
negresit. Revolutia s'arata foarte de treaba,
afara de strigatele zadarnice ale domnului Ma-
gheru. Principe le Bibescu aresteaza aproape
to %i sefii Revolutiei, la 10 Iunie, fapta foarte
buns. Pacat insa, ca mana printului slabind
mai tarziu, Revolu %ia avea sa-si urmeze dru-
mul urit. Nu trebue uitata una din intam-
plarile cele mai necugetate, atentatul incer-
cat de Ion Bratianu pentru a ridica viata
prin %ului, la sosea, incercare ce dovedeste
duhul rau din aerul timpului.
Taria domnitorului se sfarsi in patru zile,
caci la 14 Iunie, dupa ce semneaza nefericita
Constitutie prezentata de Nicolae Golescu,
el fuge, lasand un guvern romantic, alcatuit
din Eliad, Rosetti (jurnalisti), fratii Golesti
(literatori francmasoni) §i acea frumoasa
frunte tanara, Nicolae Balcescu, singurul ce
nu era la locul cuvenit intr'un guvern re-
volutionar, judecand dupa imaginea acelei
Romanii militare, indelung visata, pane la
moartea lui saraca §i viteaza. Prezenta lui
Bratianu in acest guvern neinsemnat, im-
pune singura reforma indrasneara, demna de
marea amintire ce-i pastram: steagul Rega-
201
www.dacoromanica.ro
tului viitor, culorile ce aveau sa ne deosi-

leas& pe glob de semi-luna impdrateasca.
* *
In Moldova revolu%ia hid infaIi§ari §i mai

hazlii, ConspiraIia porne§te cu autorizatia
prefectului de poliie, iar revendicarile re-
voluVonarilor se hotarasc in buns inIelegere
cu Mihail Sturdza, domnitorul. Intrunirea
revoluIionard se Iihe la Hatelul Regensburg,
in prezen %a autoritaIii, iar capul mi§carii
tinerilor era tanarul Cogalniceanu care, in
afard de indeletnicirea trecatoare de revo-
lu-cionar, o mai avea, in acela§ timp, pe aceea
de aghiotant al domnitorului Sturdza. Prin-
tre cele 35 de puncte cerute de revoluionari
era §i stricta aplicare a Regulamentului Or-
ganic, impotriva caruia se ridicasera revolu-
Vonarii-fraIi de peste Milcov ! Poetul Vasile
Alecsandri fu surprins de revolu-cie bolnav
in pat, §i astfel nu participa la desla§urarea
ei prea mult, scriind insa 6De§teptarea Ro-
maniei#, tip6rita grabnic in foi volante §i
imparcite pretutindeni. .
Peti ;ia revoluVonarilor care domnitor a

fost deasemeni scrisa de Alecsandri, in casa
lui Costache Sturdza, logofatul revolu%ionar,
petiIie remisa domnitorului in audienIa dela
202
www.dacoromanica.ro
29 Martie, dupa care urmeaza arestarile

unora, surghiunul altora, §i fuga celorlalIi.
Revo luIia petrecuta sub ochii ministrului
de interne se sfar§ise, de§i Vasilica Ghica o
anun %ase ope maine* in curtea lui Alexandru
Mavrocor dat...
*
..
Anton Pann nu se hotarise 'Inca asupra
revolu %iei, lasanduli inima sa bath, in acela§
timp, pentru §i impotriva acestei rni§cari,
Ora la scena cu discursul lui Magheru.
Se sfarpse iridoiala §i jocul inimii incetase.
Vazuse revolu %ia intr'una din infajisarile ,ei
cele mai isbutite: apelul la popor. Ii ascul-
tase vrerile §i-i intrevazuse slabiciunile. Cum
era sa-i scape unui ochi incercat in bucuria
de a prinde indata partea de haz a lucru-
crurilor §i intamplarilor lipsa de inIelep-
ciune, proprie tuturor revolu/iilor, lipsa ce
apare dela inceput in trasaturile bietei re-
volutii dela 1848!
Un noroc deosebit 11 ajuta, nimerind la
biserica Mavrogheni, o adevarata minte de-
prinsa cu placerile §i amaraciunile gandirii,
preotul Ispas.
Anton ii povesti cu farmecul sau puternic,
clipele de ras pricinuite de chemarea la
203
www.dacoromanica.ro
rascoala a domnului Magheru, rasunata in

ulia Lipscanilor. Pe urma asculta. Preotul
din faIa lui nu vorbea ca Magheru, §i se
'Area ca nici nu urmare§te sa convinga pe
ascultator atat de saraca de sunet ii era
vorba invaluita in privirea de toate zilele.
qDraga Antoane nu trebuie sa razi,
pentruca ai vazut o parte din revolu %ie §i
i s'a parut hazlie.
Nu zic, poate fi cu totul caraghios Ma-
gheru suit pe o masa §i chemand poporul
la libertate. Cred insa ca nu ma in§el cand
spun ca revoluVile toate au in ele ceva cu
desavdr§ire prostesc, ce starne§te rasul, ca
toate cele ce nu sunt fire§te, ci starnite a§a
din vant. Nu §tii niciodata bine de unde
porne§te o revolu %ie.
Nu §tii niciodata unde se opre§te, dar ce e
mai rau nu §tii, in drumul ei pe unde se
abate §i ce mai sfarima. Pentruca, draga
Antoane, o revoluIie odata pornita la drum,
nu-§r mai deosebe§te prietenii cari au star-
nit-o, de vrajma§ii cari i se pun in tale.
Ea curaja §i la dreapta §i la stanga, cu
maturoiul cel mare.
Vinovat de aceasta rasturnare, de multe
on fara urmari, e cel care a pus maturoiul
in maim unui orb. Revolu %ia e oarba, §i
204
www.dacoromanica.ro
jocul ei se sfarseste pretutindeni la fel,

mai de vreme sau mai tarziu, cu re-
Intoarcerea la lege. Zadarnicie deci, de
vreme 5,.e revoluIia odata trecuta, cele o
clipa inlaturate, Iasi recapata locul dela
in ce put».
Hei l N'avea de unde sti nici popa Ispas,
nici Anton Pann unele pricini uitate, ce-au
pregatit revoluVa care avea sa se sfarseasca
in nefolos si neant.
SamanIa ei poate fi gasita lesne in unele
hasrtii si car%i mai vechi, ce dovedesc infil-
tra %ia francmasonica si revolu%ionara in prin-
cipate, dela 1700 Inca.
Acea iraina a Francmasonilor» talmacita
depe cartea abatelui Prau din Amsterdam,
de catre arhidiaconul Gherasim al mitro-
poliei, precum si acel tratat despre <<Sculari»,
(Cuvantul de desteptare ce au spus cetaIea-
nul Carnot, fruntasul fraavizesc, pe campul
Marsului, in ziva de 14-le Iuliea, 4-le an al
Republichei lor, adica 796) 1) sunt o marturie
de otrava ce a fost suflata in Cara sub forme
deosebite ; ele au pregatit, impreuna cu ideile
nefericitului Jean-Jaques, drumurile revo-
luIiei.
') N. Iorga.
205
www.dacoromanica.ro
XXXV
Nu poi fi vesel pe intuneric. Veseliei
ii trebuie soare. Grangurul cu cat e mai sus
in porn, cu atat mai frumos cants, iar in
raiu e numai cantec, fiindca soarele locuwe
peste drum, Si omul reintors la nevinovata
lui ne§tiinca, duce o veselie fara de ras, in
ochii plini de iubire, si se desfata in behugul
cel fara de apropierea femeiasca, intocmai ca
viermele singur intr'un mar domnesc.
Acolo sus in cer, voiu fi dui% cuviin-Va,
smerit, dar aici data ispita imi iese in tale
la tot pasul, eu Anton Pann, nu pot murdari
cu nazuri multe poama lui Dumnezeu pe
pamant. Ada ca, Doamne, care §tii ca robul
tau nu -One mult in inima necazul, da-mi
deslegare sa ma pot din nou Insura. Ca Iinui
doua muieri §i pe nici una n'am omorit.
Mi-au sburat amandoua din palma ca pa-
sarile cerului, fiindca slobode le-ai lasat Tu,
slobode le-am priut cu.
Daca Tu ai ales ca eu, barbatul, sa-mi in-
grop samanIa in a§a ogor prost cum e muie-
rea, n'am caderea sa judec, dar numai da-
toria de a nu ma odihni sub smochinul fara
rod pe care inceleptii din pildele Bibliei au
pus de 1-au taiat.
206
www.dacoromanica.ro
Ca iata bunioara, Tinca! E §i ea fats §i

are 'mita a-§i incredia/a chipul ei curat unuia
ce nu-1 cunoa§te, mergand la manastire, §i
cu toate ca la fa/a arat batran, nu-mi socot
calea pacatelor sfar§ita...
Scoala, dascale, c'a intrat alba in sat !...
Bine, Lazare, dar nici ru§ine nu %i este
sa ma hule§ti, fiule netrebnic...
Hai, dascale, de§teapta-te...
Se facuse ziva. Iarba era uda de roua. Atat
i§i mai amintea. Apoi graiul cucoanei Elena:
Tu e§ti bun, Antoane, dar n'ai avut
noroc. Tinca va fi norocul tau.
A§adar a treia oars insurat, dupa acela§
ritual: intaiu poezia-acrostich, apoi iubirea
din tot trupul, apoi scarba din tot sufletul,
§i in cele din urma lini§tea §i impacarea.
Oamenii devin rai numai cand baga de
seams ca placerile li se curma in namol §i
viermarie. Ar fi vrut acest Anton placerea
lunga §i rece a pomului care zamisle§te
floare cu floare, o primavara intreaga de se-
min/e, cu patima lui pans la cer, cu imbra-
V§area lui nesvarcolita, in cerul de prima-
vara. Ar fi vrut apoi iubirea florilor intre
ele, plina de pacat cu fluturii cari umbla
prin soare, §i la urma trandavia scuturatului
frunzelor cari au ascuns pacatul florilor.
207
www.dacoromanica.ro
Caci din ce e mai frumos in iubire nimic

nu poate fi scris.
Casnicia lui cu Tinca incepuse a§a:
Tinere%e,
frumusete,
Isteciune,
Intelepciune
la tine-s, Inteun cuvant
Numai una
ai cununa
firei toate pe pamant
Cad oricare
spre 'ndreptare
to -arata cu juramant
Alta fire
cu'nplinire
a fi, nu-i cu crezamant
dar pare-se ca n'a fost altceva decat ultimul

lui cort intins in viaIa pentru incheerea
socotelilor cu cerul.
Baiatul Lazar, nascut din prima casatorie
cu Zamfira, incepii a -i face necazuri. Plansul
tatalui nu inceteaza §i aceste versuri, scrise
la 1849, sunt marturii:
sUn fecior ce are'n lume
d'atunci cu mine nascut
Insurat, Lazar anume,
de ea'n razgaeli crescut
Umbland Intru desfranare
*coalelor nu s'a supus
Dand mame-sei ascultare
N'a qtiut unde 1 -au dus.
208
www.dacoromanica.ro
V/A.V. MINTINATL A LUi ANTON PANN
M'a defAimat i In fat&

Si In dos, cum i-a venit,
Vrajma§ mi-a fost pe viaIA
Bine le nu mi -a voit.
Atilt m'a necajit foarte
Si at &t mi-a dat suparari
Inc &t m& r&neau de moarte
UrItele-i desfranari,
Precum nici nu iscalegte
Cu prenumele meu Pann
Ci pe-al mamei-sei iube1te
pill zice eAgurezan*.
De aceea ca un protivnic
Si ca un vrAjmal fecior
II desfiinIez pravilnic
Si nu-1 las motitenitor.
Si ca un cemi raga moarte
InjurAndu-mA grozav
Si-aveit bucurie foarte
C &nd auzeit .c& -s bolnav
Nu voi, la mea mormantare
Nici la niscai pomeniri
S& aibft amestecare
Nici sft face prigoniri
Decat s& -1i is a sa parte
U& sut& de cArti ce-i las
Si stt se tragA de-o parte
SA fuga din acel cease.
Aceasta ()Wanda insa n'a Impiedicat pe
Anton Pann de a starui el insu§ la hiroto-
nisirea ca preot a fiului sau, si asezarea lui
la biserica Vissarion.
*
* *
In cas dela Bucuresti a lui Tudorache

Sfetescu, Anton cunoscuse o fats saraca,
de o rara frumuseIe. Ea este Tinca, de care
209
14 Anton Pann
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 AOMULDS WANT'
am mai amintit, ce se numea de-adevarat

Ecaterina, §i cobora dintr'o familie de vini-
ceri ai Gradi§tenilor.
Nunta lor, incuviinota de Biserica, se
petrecil in modestie, ne§tiuta deck de Anton
§i de Tudorache.
Cu toate laudele ce-§i ridica trupului, An-
ton era acum destul de bAtran. Nu-i rama-
sese deck o veselie greu de stins.
Intr'o dup4 amiaza, Tudorache Sfetescu
prime§te, la locuin/a sa din Crucea de Piatra,
vizita dascalului, ce prin staruin ;e multe
intrase din nou cantor la biserica Olteni.
Anton tinea in brae un crap neobi§nuit
de mare, din gura caruia spanzura un carton
Impodobit cu litere frumoase: era invita-
Iiunea pe§telui.
Cu glas prefacut subIire, dascalul cites:
Domnule Stetescu,
Primeste-ma cu cinste
Ca cel ce viu'nainte
Si'n pivnita ma pune
Insa nimanui nu spune
Para vor veni la tine
Ce-i ce m'au trimes pe mine
Zicand ca le este vorba
Sa se adune multi la ciorba,
Si sa petreacti 'mpreuna
Facandu-si inima buns
Ca un minut de dulceata
Mu lt plates-Le In vieatA.
210
www.dacoromanica.ro
VIATA MINUNATA A MI ANTON ANN
Eu sunt tocmai dela balta

Ia-ma dar in maini si salta
Iar de vrei sa tragem dantul
Vom da la lautari sfarktul.
Ccl ce ma trimite este
Anton Pann
In casa protectorului sau, dascalul a in-
cheiat atunci ultimul chef, si ultima lui zi
de tinere/e.
In opera tPocain/a)) sau (cSufletul §i Tru-
pub, publican abia la 1849, el se mustra
cu asprime... iar in primul Testament, scris
in acela§ an, spunea:
Trupuie,nepocrtitd in pacate cufundat,
Pana and cu nesimtire o sa traesti desmierdat
Pana and In cai sarboase viata o sa-ti petreci
Eins placeri necuvioase zilele o sa-ti inneci?
Anton Pann nu voia sa odihneasca in

pace departe de via/a placerilor, deaceea
in acest testament nu uita sä spuna:
Acest starv, adia trupul,
Haina sufletului meu
I§i va da lutului lutul
Cum i-a ursit Dumnezeu.
Deaceca mai 'nainte
De at mortii mete teas
Voesc cu treaza mea minte
0 adiata a las.
Randuind cum sa urmeze
Catinca so%ia mea
$i cum antrebuinteze
Mica avutie-a mea
211
14
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN $1 ROMULUS DIANA
Care toata alt nu este

Dec At numai ni0e Orli
Fiind date dintr'aceste
Si p'afara'n alte Orli
Si Catinca, a mea solie
Cu care am cdsnicit,
Sa'ngrijeasca precum stie
Si precum i-am randuit.
La Viforita sa'ngroape
Trupul meu cand voiu muri
Ca ea ma aibA aproape
Mid se va calugari.
Mitropolitul Orli Ungro-Vlahiei n'a fost
atat de manios de dorinIa dascalului ce voia
sa doarma somnul din urma intr'o mana-
stire de maici, cat de indrasneala, socotita
necuviincioasa, de ali rasa ultimele dorin %i
in stihuri, ceeace dovede9te intotdeauna nu
numai u9urinIa, ci 9i lipsa respectului cu-
venit fa ;a de Moarte 9i Biserica. Se pare ca
deaceea Anton Pann se vazil silit sa-9i re-
intocmeasca un testament mai cumsecade,
tiparind versurile unul sub altul, ca 9i cum
ar fi scris in proza.
Testamentul din 1854, arata dorin ;a lui
de a fi ingropat la alts manastire, 9i tot de
maici, la Ro9ioara, dar mostenitorii au bine-
voit a-i inpamanta aama9i-cele-i mortale* la
biserica Lucaci din Bucure9ti, pentru bunul
cuvant ca iubita lui so %ie, Tinca, nu se gra-
212
www.dacoromanica.ro
bise a se muta la manastire, fiind Inca in

anul 1854:
Vaduvip. grasfi
tanfira frumoasA
de barbat rAmasA...
XXXVI
Aceasta via-ca aparent impacata §i 140f

strabatuta, nu era lipsita de tragic.
Anton Pann sub obrazul si cuvantul de
lini§te multumita cu destinul, ascundea o
treaza aspiraIie spre un mai mult cu pu-
tinIa.
Daca viaca risipita pe toate drumurile
-carii, prin hanuri §i biserici, prin tipografii
§i carciumi, nu-1 putea multumi, cu atkt mai
putin i§i credea el opera implinita.
Deaici, aces staruin-ca de a revizui tot ce
scrisese, aces deosebire, vadita dela o editie
a unei carci, la alta. Anton Pann revizuia
mereu.
Viata insa, cum putea el s'o intregeasca
in ce avea ea mai slab trait §i mai nedesa-
varOt? Inceph. aces cautare neobosita pang
la sfar0t, de a patrunde irrcelesuri pe cari
pana atunci le primise a§a cum se gaseau
213
www.dacoromanica.ro
I
inaintea lui, §i de atunci dateaza imaginea

acelui Anton Pann cu veselia infa§urata in
purpura unei puternice triste-ci. Prietenii de-
samagiIi de schimbarea lui Anton, pusera
noua infatipre §i lipsa lui dela chefurile
vestite ale vremii, pe socoteala batrane-cii.
Anton Pann nu mai era tandr. Tinereea
crescuta in amintire ii aparea acum ca o
viaVa straina care se desfa§ura mai departe,
alaturi i in afara, fara dansul.
Nu fantazia lipsea lui Anton Pann pentru
a pti.tea umple ceasuri lungi cu o aducere
aminte\ prezenta 'Ana la moarte, ca o carte
plina. AO cum revizpia un proverb odata
scris, o anecdota odata mvestita, un can-
tec odata suspinat, o liturghie odata alea-
tuita, el adauga acestei tinereti tot ce i§i
inchipuia ca-i lipsise. Ii lipsise mult ,pana la
desavar§ire, dar dorul face cat §i o placere.
Ba e mai mult §i mai curat.
Dupa ce Lazar i§i recapatase locul in casa §i
in inima lui, Anton Pann pierdea nomi de-a-
randul povestindu-i o minunata via-0: a lui.
Prieteni de-ai lui Lazar, elevi de seminar
§i alIii, alcatuiau auditorul acesta rc %inut
mai mult de compatimire faVa de batranul
dascal, caci intereshl povestirii scazuse din
pricina unei prea dese repetari,
214
www.dacoromanica.ro
Incepea:
Sä va spun, bobocilor cum am cantat
intaia oars in strand la Slivin cu popa
Sofronie...
Glasurile toate mormdiau nemulIumite:
Lasd tats, ca doar ai mai spus-o 9i
aseara, §i alaltderi. *tim, cu. venirea Ru§ilor,
ne-ai povestit de mai multe ori...
Anton Pann nu se dedea upr batut.
Staruia:
Nu va grabiti, bobocilor. Daca v'am
povestit cum am ie§it intaia oath' in strand
langa Sofronie, apoi nu v'am spus cum am
cantat printre sopranii armoniei eclesiastice
la Chi§inau, cand cij. Nastasia.,.
Glasurile se ridicau iar:
Ne-ai spus, tats, §i cum ai cantat prin-
tre sopranii din Chi§indu, §i cum ai fugit
la Danuteni cu Nastasia care manta miere,
§i cum va dragostea %i, ne-ai spus de toate...
Anton Pann mai incerca sd ca§tige atenia
acestor ascultatori plictisiti, apoi nesinchi-
sindu-se de nimeni,impotriva §oaptelor §i a
scaunclor mi§cate inadins, incepea.
Povestirea lui nu tinea niciodata mai mult
de cloud ceasuri, dupa care fagdduia sa con-
tinue a doua sears, lard ca nimeni sa-i tears
pldcerea asta:
215
www.dacoromanica.ro
SERGIU DAN 51 ROMULUS DIANU
-- qNastasia! Ma bobocilor, rar asa fata

pornita pe toate stricaciunile! ySi pofticioasa,
bobocilor, cum rar s'a pomenit, chiar intr'o
viaIa ca a mea, cu atata inghesueala de
f emei...
Cara-mara, una-doua, hai Antoane sa-Ii
spun o vorba! i ce vorba! Cara-mara,
una-doua, hai Antoane sa - %i ark ceva! ySi
ce mai arata! Cara-mara, una-doua, hai An-
toane sa vezi ce am ascuns in camasa. i
Doamne, ce dulci lucruri avea ea ascunse si
pastrate cu iubire, pentru mine! Hei, nu
zic, si
pentru alcii, ca era Nastasia pofti-
cioasa, bobocilor... Pe urma, cand vazui
ca-mi fierbea coliva in piept, atat ma sub-
Vase dragostea ei, ca burta nici nu ince-
puse sa mearga cu cinci, minute inaintea
picioarelor ca acum, o lasai bobocilor, in
plata Domnului.
Nu dupa multa vreme insa traiul din raiu
incepu iar, dar nu mai era Nastasia ci, iata,
cucoana generalului rus de acolo.
Gta sa-mi las si moastele prin iatacul ei,
de nu fugeam la vreme. 0 companie de mus-
cali cu ofieri cu tot, m'au tot fugarit sa ma
prinda, sa-si ascuta sabiile in spinarea mea!
Rusoaica numai atat zicea: diarosi Antoni*
sau <iharosi ciolovec>>, ceeace insemna ((halal
216
www.dacoromanica.ro
,
barbat*, §i nu mai inceta cu plansul, Ca era
§i ru§inoasa.
Boieroaicele toate plang la a§a intamplare,
numai o proasta ca Nastasia rade& mereu.
XXXVII
Dar via %a n'are numai o faId, §i dupa

un rand de zile, vine qi o noapte. Fra%ii mei
au pierit in rasboiu, fiind in oastea musca-
lilor, §i biata maica-mea, Tomaida, se cerni
pentru totdeauna, pans a chemat-o Dum-
nezeu. Trebui sa fug din Chi§inau, pentruca
solda %ii .carului se rarisera, §i se prindea ti-
nere %ea cu arcanul ca sa umple randurile.
Ce sa va mai spun! Spaima mea nu era
mica, dar nici rasplata fugei n'a fost de le-
padat. Cine . credqi ca se ivi inaintea saniei
noastre, oprite prin zapezi? Ehei, nu in-
talne§ti tot anul a§a drume ;i, §i pup trece
zece vied, fara sa dai ochi cu cine ma in-
talnii eu...
Se faces tacere cand Anton Pann ajungea
la atat de aIaIatoare taine, §i privirile ascul-
tatorilor, pans atunci ascunse, se ridicau
cerand lamurire §i raspuns grabnic,
217
www.dacoromanica.ro
SERGIU DANISI ROMULUS DIANU
Anton prelungea o asemenea clips, fara

sa se grabeasca. Abia dupa ce pregatea cu
grija glasul, §i abia dupa ce lash sa cads
un cuvant, se inchidea Intr'o tacere care
cre§tea pre/u1 tainei lui, peste cat era in-
teadevar. .
Atunci, auditoriul pornea rugaminIi. An-
ton se hotara in cele din urma §i spre nau-
cirea tuturor, rostea:
Ehei, dragi baieli, trebuia sa-1 fi vazut
§i voi macar o singura data!
Anton Pann i§rbatea jot, oare, de ascul-
tatori ?
Lazar §i tovara§ii lui se ridicau, nemul %u -
mi %i §i aprin§i de nerabdare:
Ci spune ! Nu mai taragani atata po-
vestea, §i nu mai umfla puricele, tan ! Par-
c'ai fi intalnit pe Voda !
Voda fran %uzesc, data vre-ci sa tii
§i inca cel mai vestit dintre ei Napoleon !
Deastadata, hohotul auditoriului inneca
numele imparatului, §i privirile se inveseleau.
Lazar indraznea sa rupa firul nesfar§it al
fanteziilor batranului Anton Pann.
Iata-te vi cu Napoleon de vorba, ta-
tuca. Mai mergi puIin §i dai de IIristos,
care §i el umbla prin Basarabia, tot cam
pe-atunci !
218
www.dacoromanica.ro
Hohotul se ridica iara§. Nimeni nu credea

in intalnirea dintre imparat §i dascalul An-
ton. Dar el credea oare in aceste amintiri in
care fapturile se mareau dupa prilej, iar ima-
ginile se schimbau dupa dorinca? S'ar pares,
de vreme ce, cu atata grija, adauga arna-
nuntel
La un han, sania se opri inaintea unei
mulimi nesfarOte. Sa fi fost sute de oa-
meni, sau mai multi, cu ochii arcinti-ci la un
gheneral calare, incruntat §i taeut. Nici nu
va mai spun, vad ca ati ghicit: era Napo-
leon. Chiar el. Din cand in cand i§i rotes
ochii peste campuri, eautandu-§i, se vede,
oastea risipita pe-acolo. Pe urma, numai ce-a
§uerat o vorba, §i dand pinteni, s'a departat
catre Miaza-Noapte. Mi-a famas insa in
minte a§a cum I-am vazut mai pe urma
in eke car%i s'au adunat despre dansul.
Anton Pann aka retraia episodul §tiut
din fuga lui catre Tara romaneased, §i sol-
datul ratacit in zapezi nu mai era un soldat
al o§tilor napoleoniene, in retragere, ci N a-
poleon instq. Chiar el. Din cand in cand
i§i rotes ochii peste campuri...)>.
Dela Napoleon, trecea repede si nesinchi-
sit la altele.
219
www.dacoromanica.ro
Era dulce viaIa in Bucure§ti, cand, in

carda0a boierilor, iubeam mahalalele pe
rand, cate o vara intreaga, de nu mai aveau
fetele pas sa iasa. Aveam un obraz tanar §i
ochi-mi erau tri§ti, caci dracul se face ermit,
cantam 4Sarmanica turturea> (Domnul sa
ma ierte de atata faiarnicie!), dar aveam o
inima voioasa §i tare, ca de zavod. Femeile
se minunau mult ca o fa ,a atat de biseri-
ceasca, precum era a mea, e in stare de
atata foc §i cruzime la alintarea cea mai
curata, ca §i la desfatarea cea mai spurcata.
Eu, nepo%ilor, n'am §tiut a scrie cu rep e-
ziciunea cu care gandeam, dar de-a§ fi §tiut,
multe din ispravile mele s'ar fi adunat inteo
carte a bunului iubirnic, a barbatului care
tace §i face, ca, sa §tiIi voi, la treaba ca 0
la dragoste, nimeni nu intreaba de casa
frumosului, ci de casa harnicului. A§a tre-
bue sa mearga toate in aceasta -Sara fru-
moasa cu ispitele pe masa. i voi de va veIi
face carturari, sa nu uitaIi ca nici o minte
ce sta departe de viala nu e de folos, cu
toate ca §i a§a se zice: ((picioarele deaceea
sunt facute, ca sa roads pragurile invaIa-
%Hof.)).
Povestea nu arare sfar§ea destul de trist.
Cunoa§tem oamenii dupa idealurile lor,
220
www.dacoromanica.ro
VIA! A MINUNATA A LIJI ANTON PANE
Unul poarta condeiu la ureche ca sa -i zicem

logofete. Altul e incurca lume, cand se duce
par'ca vine. Tu insa intreaba pe fiecare ce
gande§te sa indrepte, li pune la indoiala
§i la banuiala pe cel ce-a§teapta totul din
Imparalia Cerurilor.
Asta ne-ai mai spus-o °data... rasuna
batjocoritor corul nepo %ilor.
E bine ca %inei minte ce va spun eu...
Pai prea spui des acelal lucru...
Anton suradea cu bunatate:
Ma, tu o sa mori in prostie... Vorba 1
pe unde 1,i-a ie§it,. mai bine sa fi.tu§it ; n'ai
aflat ca toate cele bune trebuesc spuse §i
scrise in fiecare zi?
Dar dumneata facut-ai totul precum
spui?
E placut lui Dumnezeu sa indemni tot-
deauna mai mult deck poIi tu face... Ei dar
nici a§a istet ca tine nu e bine sa fie omul,
ca-1 pierdem din caru-ca.
Nepo %ii nu inIelegeau, §i Anton Pann con-
tinua sa explice cum se pierde insul de§tept,
din caru1a.
In timpul lui Voda Caragea, drumuri
erau puIine §i satele fugeau de drumuri, de
frica birurilor. Fiind pustietate, pradaciunea
§i jaful infloreau in voie, tca la drumul mare)),
221
www.dacoromanica.ro
. SEI1G111 bAN $1 ROMIILIIS DIANII
iar dregatOrii cei innalti §i straini ce erau

trimisi la noi, veneau, tale de patru zile, cu
po§talionul, in fuga cea mai mare, ca bi-
ciga§ii aveau porunca sa se infato§eze sta-
panirii la soroc potrivit. Domnii cei intelepti
din strainatate veneau insa cu carti i ce-
teau in drum. Pe la hanuri se iubeau cu f e-
tele tarii, ce §i pe-atunci erau frumoase. Vii
sa vezi, sa stai un teas, §i ramai ca bun ra-
mas... Surugiii ii ridicau heti si fiindca fa-
gazul de sosire trecuse ii injunghiau §i-i la-
sau in vreo padure. Cand insa po§talionul
se farama, boierii gaseau ca locul e bun §i
in vreo caruta, unde se a§ezau cu cartea in
mans, §i afunda %i in filosofie, picau pe la
hopuri sau pe la cotituri, in drum, nebagati
in seams de harabagii. La Bucure§ti, dom-
nul tarii avea grija sa ceara strainatatii alt
ambasador, fiindca cel vechiu se pierduse
pe drum, cum se pierd to-0 cei cu ochii prea
mult inchi§i...
Ceeace deosebe§te viata lui Anton Pann

de alte vie %i, e nebuneasca lui spaima de
batranetea cea urita ca o vreme rea §i care
incepe numaidecat dupa ce s'a stins rasul
9i veselia.
Sunt indicii ca toata gandirea lui era
222
www.dacoromanica.ro
V/ATA MINLINATX A LII/ ANTON PANN
ofilita de o amara tristele. Sa vezi in jur

ora§ul prefacandu-se, arzand pe alocuri, sa
nu mai cuno§ti locurile pe unde ai umblat,
nu e mica intristarea. Si Inca sa vezi, din
randurile celor de o varsta cu tine, ador-
mind in moarte sumedenie, §i sa presim0
cali vine randul, e lucru ceva mai puffin
vesel ca o gluma, deaceea serile din casa lui
Anton Pann, sfar§eau cu acest negru cuvant,
pe care unchia§ul.il §tia dedemult:
Of... cu vremea toate se fac bune, nu-
mai vremea ce-a trecut nu se mai intoarce...
Nu se mai intoarce... repeta un copil
dintr'un col %, fara sa priceapa.
Cateva figuri de seminari§ti se suceau
piezi§ sa nu planga, iar Lazar, fiul in-celep-
tului, lacrima de mult in pridvor, cu capul
descoperit, in frig. .
Afars ca§unase o toanma aspra, cu za-

pada. In camera era cald, ca iarna in gospo-
darii, iar pe polile §i pervazuri se gasia
a§ezata gutuia galbena, ((a fructelor regina ,
cum o numise dascalul.
Aici e totul, pe pamant, baqii mei.
Prea luminatul inIelept din Atena, Socrates,
in ceasul mor %ii, a socotit ca nu e euvant
mai potrivit de spus, decat acesta: ((Si mai
ales, 6, Kriton, nu uita sa inapoiezi veci-
223
www.dacoromanica.ro
Maur DAN $t RoatutuS 15/ANU
AI
nului meu coco§ul ce mi-aimprumutat, sa se

bucure prietenul cat mai e vreme)). Deaceea e
bine sa nu iubi %i nimic mai presus de via/a i
alaturea de ea, nepo/ii mei.
Chiar a doua zi dupa aceea, Anton -Orli'
sa dea o pilda de felul cum In %elege sa-§i
traiasca varsta nobila de unchia§. Culese
din ghivece ultimele crizanteme inflorite, §i
porni sa le duca domni/elor, crescute mari
acuma, din casa boierilor Gradi§teni.
Unde to duci cu atatea flori?
Un batran n'are voie sa mai duca flori
decat la cimitir. El insa privi trist pe Catinca
lui tanara, §i se indeparta aproape mahnit
ca nu-i poate raspunde.
Sunt din cale afara de sarac, gandea
pe drum. Nu-i nimic. *i. Aristide din Atena
a fost sarac, dar in Atena in/elepciunea avea
catare, §i el era dintre ale§i...
Intr'adevar, cu multa demnitate §i ma-
sUra, Anton scrisese odata parintelui Venia-
mM dela manastirea Bistri %a, aceste vorbe
de muliumire: 4pentruca rni-aci intors in
bucurie intristarea ce ma cuprinsese pentru
pu/inii abona/i ce ii facusem, in umbletele
mele, intro lung de zile, pe la toate mana-
stirile de peste Olt, cat nici cheltuelile dru-
mului nu scoseseno tragice vorbe! Iar in
224
www.dacoromanica.ro
testamentul lui dela 1854, scrisese cu o sin-

eerirte ce nici nu putea rabda vreo rims
sau vers:
Nu ca am vreo boga%ie
Nu cá am niscaiva bani,
Ca dascalii n'au de unde
S'agoniseascA averi...
Acest Anton Pann ducea recunoseator flori

in casa unde toi.i il iubeau ca pe un doctor
al sufletelor.
Seara, dupa cina, pornea iar sfatul.
Tineree, nu ravni sa iubqti toate f e-
meile, ci mai bine ai grije a--ci gasi una pe
care s'o iube§ti toata viaa §i de care sa
nu to poIi apropia. Ai grije sa gase§ti dupa
tine sa poli ofta zadarnic. Altfel via;a e urita,
§i moartea fara parere de rau.
Nepo %ii taceau. El fuma. Nimic nu se mai
intamplase dela un timp in casa aceea.
Nu luaIi in seams ce va spun, boboci-
lor, ca omul care e flecar, trancane§te ca
un car, §i. incornoreaza Ianlarul de 0-1 face
cat magarul; insa sulfa nu se p oate as-
cunde, §i nici mintea. *i fiecare se lea&
unde-1 doare. Iar rang data se deschide,
anevoie se inchide. Mai rau de omul ba-
tran cu inima tanara. Uncle insereaza, acolo
doarme, §i se strange ca melcul sarac, In
225
15 Atitun Palm
www.dacoromanica.ro
coaja lui. Casa-i e in trei pared §i cu u§a in

pod. Viseaza de-a'n picioarele, dragii mei
flacai, §i e in stare sä umble cu flori pe la
raposatele lui doruri neculese.
Dar voi nu ma du§maniIi pentru atata pre-
dica, fiindca-i vai de mistiewl care impunge
vaca, §i batranii spun: nu sumula cainele,
cui ai mancat painele, adica sa nu razi de
magar cumva, ca poate-1 incaleci candva.
Dar a§a-i legea omeneasca: pomul dupa ce-1
bate grindina, it mai bat toIi §i cu prajina...
Deaceea tot mai bine-i pe potecile ne-
§tiute, unde omului i-a venit intaia oara in
gand sa fie bun, printre arbori §i ganganii,
unde bucuria i %i tulbura inima, deli vine
sa te inchini §i sa zici: (cCodrule, Maria Ta...>>
§i iar sa te inchini.
Ce insemna aceasta vorbire in parabole?
Anton Pann se ramolise? Nu. Anton Pann
i§i revizuia tinerelea, iata tot.
Mai incerca o calatorie pe la manastirile
din Oltenia, dar la jumatatea ei se sinrci rau.
Era anul 1854.
Doua saptamani i§i pregati sfar§itul, pu-
nandu-se in ordine cu cele ale Cerului, §i
intr'o dupa masa spuse lui Lazar Si nevestii
ce vegheau:
22
www.dacoromanica.ro
Rau e ca n'au casele numar ca in Apus.

Ingerul moqii poate rataci si in locul unei
matahale ostenite ca mine, poate nimeri tine
§tie ce fecior abia trezit in lume...
Ingerul moqii nu greseste cleat foarte
rar. Pe Anton Pann it intalni repede, pe la
ceasurile noua seara, in curtea bisericii Lucaci,
unde locuia. Aproape de acolo doarme acum.
Epitaful de curata frumuseIe ce-si prega-
tise, a fost insemnat intoemai pe piatra lui,
cum a dorit:
Aici s'a mutat cu jale
In cel mai din urma an,
care In cartile sale
se cite§te Anton Pann.
Acum mina -i Inceteazii,
Ce la scris mereu §edea.
Nopti Intregi nu mai lucreaza
La lumina carti sa deh.
Implinindu-si datoria
$i talantul neingropand
$i-a facut calatoria
Dand In lume altor rand...
Inteadevar, Anton Pann iii facuse cala-
toria, i Inca una din cele mai sbuciumate.
Deacolo de sus de unde lade acum, el a
deschis un an de nopti f ereastra lui cu stele
§i ne-a condus mana la scrisul pe care-I
aveIi inainte.
15"
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Anton Pann

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anton Pann

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SERGIU DAN i ROMULUS DIANU

Poriret in penifd de Barbra Delavrancea

Am scris romanul acestei Ivieti /Uncial

Baciul era din nou in calduri./ Toata vara

Intins in fan, . baciul cauta sa deslu-

De pe inalcimea de munte moale a fa-

Vom porni inainte de namezi, Nicik.o...

Niciko avea pasul domol. Turma se urni

inmugurite §i rosti numai pentru el, ca

In acest timp Stanciu taiase un porn §i

la gura dumicatul sfintit cu rugaciunea

Turma se ivi in Slivin cu dimineata deo-

broa§tei de unde se adapasera de cu sears

Cristos a inviat, finule! zise baciul cu

Miercuri dupa Pa§ti, Niciko, Stanciu ei

Pe %irea unei fete a ramas pans azi prilej

vinul adus mereu din pivnica, a§a inch la

smerenie, cu toate ca Dobre cople§it de beia

curma singur sfiala baiatului qi stangacia

Pang astazi, nunta a ramas pentru iaranii

si clansuri, cu oamenii fara camas& ai tri-

In toiul acestei desmatari, s'auzira stri-

In fundul curii caldararului Pann, era

Nebunul da cu mere de-a asvarlita peste

venal §i asemanarea for cu fruntasii lo-

netuns §i cu jeg de un deget sa-i tie cald

erau supu§i. Toata ziva nu faces altceva

Ca sa curme clinul primejdios catre care

Buna vremea, dascale Sofronie, spuse

am sa to iau in clopotnita cand se va sluji

Intre doua caldaruse cu apa pe cari le

Asta nu se poate, fiule, dar sile§te-te

A doua zi, Durnineca, Sofronie 11 trezi

cale.decat a meseriilor prostimei si in ei se ri-

Dupa trei ani, Anton stia toata slujba

Familia lui asculta vqtile acestea nepri-

plange in voie, Anton Iinand cadelniIa la

Prin moartea tatalui sau, Anton ajunse

bits, intelegand ca ea se cuvenea lui Anton

poduri 9i beciuri, i cei mai de frunte bar-

Sunt muscalii, nu turcii!

Tomaida i§i stranse copiii §i porni intr'o

ridicau cantece felurite. Unele salbatice §i

tanate §i basmale curate in maini, venisera

rios nefericitei. Era barbatul reclamant, §i

Anton cerit lamuriri:

Convoiul se mi§ca greu. Hanurile, in

molimile cari bantuiau printre indureratcle

meile pornite din oral cu legaturi albe si

Jertfa Tomaidei pentru drumul care ma-

voia sa ceara fra/ilor sai iertare. Iar To-

Iubea pe Anton, §i In zilele &and nu-1

mai cu carci! Venise sdli vanda Iarinei bi-

Anton nu mai semana cu copilul acela din

rami, panglici, bari§uri, broboade cu ciu-

frac, Mihale punea o jiletca cum e. cenu9a

mans atarnata si ciuntita fara gust. Si ass,

Tomaida tot mai intreba soldaiii in ulica

lui Anton. Il privea, a9a intins In pat 9i cu-

dei tremura cate-o rugaciune chemand aju-

In ealdura tare dinauntru, trupul degera

Noaptea ii surprinse in cele mai mari

Tomaida neliniltita de ceeace putea sa" se

Nu mai deshama. Scoate doi cai dela