Sunteți pe pagina 1din 37

STELE PENTRU LEAGN

Ed. Rmnicu-Vlcea 1936

DOUZECI SI UNU DE CNTECE CU LUMINITE Odorul meu l port bijuterie, o raz de bujor ntr-un pahar. Orice srut al lui e o cutie unde surde un mrgritar. n orice stih si pas e numai el, l culc n raze si-l adorm cu stele si ca pe-un zbor ceresc de porumbel l leagn peste crngul vietii mele. PREFAT LA ACESTE CNTECE Mi-am fcut din viat climar si-am ntins n vnta-i cerneal trist condei de afin amar si penit verde de cocleal. Pentru anii mei de foc si lun, pentru grava vietii alut, ca s cnt mi-am mpletit cunun : otrvit stem de cucut Mi-era mna veche de sindril, cnd spre cntec se pleca ncet. l dospeam cu degete de-argil ; cntecul, burete de otet. Dar cnd leagn leagn beteal si-nfloreste luminit vie, inelus, crmpei de stea, migal, pui, s-l sufli-n vnt, de ppdie, trebuie o mn iconar, degete cu rou n inele si condei ceresc de primvar, ca s scrie lebede si stele. Se cuvin un cntec ca o luntre, ncrcat cu nuferi de emai si-o cunun alb pentru frunte : cimbru cules din rai.

Vreau un viers : cais si dimineat, tmios, senin, primverin, vis, lstun si crbus de gheat, piersici, harf, pitulici si crin Doamne, f minunea : d-mi cunun ca un zmbet, mini de aur pur si trimite-mi pe un fir de lun un plaivaz cu totul de azur. LEAGN MIC La fereastra cu lumin cade freamt alb de zbor. Seara, lunec-n pridvor heruvimii din grdin. Crini cu trmbite se-adun lng us cte doi. Se dau jos luceferi noi din caisii plnsi pe lun. Si, tiptil, si crini si stele si serafii de pe prag intr-n cas, leagn drag, s te scrie-ntre zorele si s schimbe n grdin un bordei de om calic, pentr-un strop de leagn mic si-o frm de lumin. MARTISOR Luminita noastr are soare-n zmbet, tmioare si-n privire mrtisoare. Stnjenei si porumbei viata ei, si rsul ei brebenei , clopotei. Pasi golasi de toporasi, vorbe mici cu licurici, rndunici si tufnici.

Ce grdin ne-a trimis cel mai alb mnunchi de vis ? Ce luceafr clar de rou ne-a dat nou raza-i nou ? Ce seraf de borangic a pierdut un cntec mic, cnd zbura argint si harp peste casa noastr stearp ? ALT MRTISOR Fir de cntec de noroc, nprstoc de busuioc, ghiocel de funigel cu azururile-n el A venit la noi aici, ca o pozn de pitici, iar de-atunci micuta-i cnt o descnt, se frmnt, pieptrase moi i coase si-o adoarme-n chiparoase. Si uitndu-si de nevoi, st tticu-ntre pisoi, ntre "poze" si ctei, cu ppusile-n bordei, si se laud de zor, cnttor, surztor, c fetita lui, crit, romanit, luminit, fata lui ct un cercel a fcut pipi pe el ! RUGCIUNE D-i fetitei mele, Dimineat, tlpi cu care lipi prin verdeat, tril de ciocrlie-ascuns n gus, zburda veveritei jucus, lng us.

Ciresar, d-i zmeura cunun, zmbet de cais si cpsun, f-i calesti din fluturi si rdvane, si din crini pantofi si lampioane diafane. Pune-i Basm, pe zodie lstunii, scutur-i n vis gteala lunii, adu-i Snzienele s-i coase scrnciob de mtase-n chiparoase somnoroase. Si tu, Cntec, suie-mi-o lumin pe-o lcust lin, cristalin, du-mi-o bob de rou prin glicin si din floare-n floare mi-o asaz, ca o raz ! UN BASM DE ALTDAT A fost n lun un bordei, bojdeuc veche de calici torcea micuta funigei, pzea tticu licurici. Si-aveau o fat : un crmpei, ct un sfrnel de crbus, s-o pui s sad pe condei si-ntr-un papuc s-i faci culcus. Ci bietul prichindel rvnea ppusi de plus si ursi pitici Cnd ai bordei ct o lulea si esti pndar de licurici, ttic ntng, cum poti usor s cumperi ursi de borangic ? Cum or s vin dumnealor ntr-o cocioab de calic ? Ofta tticul licurar si, scornitor de jucrii, umbla prin lun n zadar s prind pui de stele vii

si s culeag primprejur, cu toti ciulinii pe ndragi, un sac cu mofturi de azur, s-l duc fetei tatii dragi Dar cnd tticul cel srac venea acas' cu truda lui, curgea funingine din sac si nici un hrb de stea cu pui. O clip doar, abia ntors, plngea tticu bun si prost. Mmica sta si ea din tors, s lcrimeze fr rost, si-n urm iarsi n bordei visa fetita ursi pitici, torcea micuta funigei, pzea tticu licurici. CNTEC DE LEAGN Vino somn, albastru domn, tnr crai suflat cu rai, safirin prin rozmarin, fulguind, plutind, zmbind, lng puiul meu de-argint, si tiptil adoarme-mi-l. Vino cer de giuvaer, s mi-l plou numai rou, s mi-l vaz numai raz, s-l srute desfcute numai rodii si lute, luna lin, s-l culce-n crin. Vino stea de peruzea,

cerne-i zri pe mini si-n pr, flori de cntec si de mr. Sufl-i pene peste gene, sufl-i basm peste obraz f-i un leagn de topaz, culc-l : stea, scoal-l : lalea. COPIL BOLNAV Puiul Radului, de rou, aromind a busuioc, de opt zile, ba de nou, arde-ntr-un ptuc de foc. A venit o rndunic s mi-l vad cum zcea cu tristeti de tufnic si cu lncezeli de stea. O lcust se nchin, iar crite si furnici se tot roag, n grdin, pentru minile lui mici. Dou lebede ca mierea si-un pisoi de plus lunar plng ncet lng durerea unui leagn de clestar. Numai dumneata, molatic urs de vat, stai sub pat, clatini capul, gnduratic, spre tticul suprat, parc-ai vrea s treci de praguri si la piept s-aduci, ntng, stupii toti cu mierea-n faguri, toat zmeura din crng, toate crengile din crng. LUMINITA

Are tata o fetit Luminit, pas de vis si mnusit de crit. Cnd prind umbrele s cad n livad, punite de zpad vin s-o vad. Sun vntu-n cinstea ei clopotei si albine-aduc cercei de scntei. Se-mbulzesc n fata usii corcodusii : i fac tumbe crbusii, jucusii. Si cnd trec spre cuib lstunii brzunii i aduc mireasa lunii din petunii Dar la casa argintie de hrtie, doar tticu prost mai scrie si nu stie c de dragul Luminitii licuricii au aprins la geam aglicii, iar piticii au crat o lun mare n spinare si-au proptit-o-n casa noastr la fereastr. SOMN Se-nchid ferestre albe prin lalele. Adorm lcuste de argint brumat.

Ciupercile se culc sub umbrele si numai cltunasii-au asteptat s vin seara, ca s-si pun pinteni la micii lor conduri voievodali si s colinde parcurile, sprinteni, schimbati cu totii-n fluturi vesperali. De-acuma luna -pasre miastrs-a pogort s doarm n cais E ceasul cnd ppusile din vis ies, lunecnd, din cas, pe fereastr, se prind n hor alb prin sulfin si vd cum pleac irisii n cer s-aduc jos, n cofe de lumin, parfumuri noi si stropi de colier. E ceasul cnd prin crinii de oglind se las heruvimi ct o petal s sting lmpi si candele s-aprind, si, cnd pribeag, cu barba de cerneal, cte-un pitic, ducnd o stea n crc, se-opreste sub o tuf de aglici si, rzimat usor de-o mntrc, si-aprinde pipa la un licurici. CNTEC PENTRU SOMNUL LUMINITEI Dormi n leagn de vioar, luminit, tmioar. C-o s vin print mldiu de smaragd si aur viu, lcrimat de-o stea de foc si pornit dup noroc ntr-o luntre de ghioc. Si-o s cad n grdin n caftan de lun plin, nu mai nalt ct o stamin, strveziu ca o lumin. Cnd corabia-i se las pe o frunz de mtas,

ancora o s-si nfig ntr-un lujer de ferig si srind din nava-i mic, prichindelul de mrgic s-o da jos din foaie-n foaie, ca o lacrim de ploaie, si-o s fug prin rzoare, cum fug razele de soare. Oprit lng-o tufnic, va ntinde-o scar mic, scar sprinten de raz, s se urce, s o vaz. Si pe trepte muzicale va sui lng petale, ploconindu-se usor, cnttor, tremurtor, ca s prind lin de ele o colind de mrgele si s-aprind sub stamine o oglind de rubine Dormi n leagn de vioar, luminit, tmioar. Printul mic, czut din stea, mire pentru tufnea, a venit, srut si dar, pentru nunt de clestar, ca s-si ia mireasa-n cer n caiac de giuvaier. Noapte bun, noapte bun, cte-o stea ct o alun, pe argint de lun plin, urc-ncet ca o lumin o corabie pitic cu un print si-o tufnic Iar n stea, i-asteapt-n zori un alai de printi si flori

si-un rdvan tesut din fir de zefir si de safir. Dormi n leagn de vioar, luminit, tmioar Si-or s treac ani grmad cu amurguri si zpad. Basmul meu din ast sar, luminit, tmioar, nimeni n-o s ti-l mai spun, si nici printu-n strai de lun n-o s mai coboare-aici, n grdina cu urzici. Si-or rmne-n steaua mic voievod si tufnic, iar tticul, fata mea, poate-o fi si el n stea Dormi n leagn de vioar, luminit, tmioar. CLESTAR Dumnezeu, din muguri si mtase, mi-a trimis un pui, ca un lstar, ziua s mi-l joc pe chiparoase, seara s mi-l culc n degetar. Pentru piciul sta mic de aur viu -fulg de lun, zmbet de zpadm-am fcut ttic giuvaergiu, strai de-azur s-i cos ntr-o balad. i astern, suave, pentru mers, strofe mici ca fulgi de crizanteme, ca s calce numai peste vers, cu pantofi de rou prin poeme. i fac jocuri din aripi de crbus si din umbr moale si usoar. Leagn i-am cioplit dintr-un arcus si culcus de cer ntr-o vioar.

Cresc ppusi din floare de cires si le plimb prin stihurile mele, si-un clut de vis i scriu pe-un pres miestrit din cntece si stele. Chiar si ursii cu priviri de sticla roz si cu funde prinse n agrafe, i adorm n basm cu voievozi, n cociuobe albe de garoafe. Si-asa trec zilele, cu steme, cu surs, cu zurgalai sau cu amar, si ne uita-ntre garoafe si poeme -pici plapnd si tata gradinarpe o margine albastra de clestar PRICHINDEL "TATICULE, VLEAU LUNA" Prichindelul tatii, un crmpei de raza, leganat pe-o frunza lnga o furnica, sta, printre craite si trifoi si-ofteaza, trist ca un luceafar mic de tufanica. Trei pitici zanatici i-au adus panere : nuci de fildes, struguri de azur si-alune si-au carat si-n crca purpura de mere, rasarit de piersici si amurg de prune. Si-au stat fiecare pe o pergamuta, dndu-i roade cu lumini ceresti . . . De ce plngi, fetita, ca o stea duruta, azi lnga mireazma merelor domnesti ? Si-a chemat taticu muzici nstelate : un taraf de greieri sub un trandafir, unul cu o cobza ct o fraga-n spate, altul c-o ghitara mica de safir. Luminita noastra nu vrea tamioasa, nici pitici, nici greieri argintndu-si struna. Tata fara suflet, lenevesti n casa, nu ti-a spus, aseara, piciul sa-i dai luna ? Ei, tticu poate-ar lua-o din grdin, dar e grea de geamuri, brtri si viori,

si-ar putea s-o sparg-n tndri de lumin, cioburi de oglind risipind-o-n flori. Ci de vrea fetita, o merge-mpreun cu tticu sta nendemnatic, si-a s stea trei ceasuri rtcind prin lun si strngnd melci limpezi de azur slbatic. Maic, f-ne-o scar cum e borangicul D-ne-n traist pine si magiun un pic. Nu vezi ? Pleac-n lun fata si tticu Haide si matale, domnule Pitic ! SCHIT DE PRIMVAR Ce se-aude ? Ce zvon lin ? Ghioceii ies din hum si sub cer primverin sun clopote de spum. Si la sunetele mici care-n aer se desfoaie, grgrite si furnici se trezesc prin musuroaie. Se mbrac-n haine noi, ca n zi de srbtoare, si din pesteri ies apoi, s se-nchine lung la soare. Blnd, de la fereastra lui, toporasul le strecoar vestea bun cum c nu-i, nu-i nici un vrjmas pe-afar. Vioreaua s-a sculat si-ntr-un ciob de rou clar ca o fat de-mprat se admir-n oglinjoar. Un gndac n strai de scrum vrea si el s-i vad fata : - Uite-o, m-am oprit din drum, S-ti spun bun dimineata ! LEAGN DE TOAMN

Brumar. O stea s-a desfcut, inel tcut, si pe crite a czut ca un srut. Pe urm luna s-a lsat, caiac brumat, si psruici de matostat si-argint curat suir-n luntrea ei de os, cu zbor sfios, vslind pe cerul somnoros de abanos. Ieri, psrile. Iar acum flori mici de fum cu traiste pline de parfum pornesc la drum. Piticii-au strns din ierbi nalte stelele-nvoalte si le-au crat ca pe smaralde prin scorburi calde. Toti pleac : aripi, tufnici si licurici. Doar strugurii cu inimi mici mai plng pe-aici. Auzi ? n geamul nostru-nchis bti de vis. Brumare, ce rvas ne-ai scris Pe frunz moart de cais ? O, e un greiere drumar, un lutar, cu scripc veche de clestar si chihlimbar. M duc, oftnd, ca s-i descui si ca s-i spui : -Tot umbli tu pe crrui, al nimnui, rmi la noi n Brumrel cu dibla ta ct un crcel

si cnt-mi pentru prichindel un cntec ca un funigel. ELEGIE Hulubi se scutur ninsoare. Ning raiuri fraged candoare. Vin piersicii la noi n cas, zpad roz de mtase, si zurgli pun la fereastr, s-i vaz Luminita noastr. Lumina tatii, rsuric, si-adoarme-n colt ppusa mic si cheam ngerii din zbor s-o culce pe beteala lor Tu cnti si rzi cu ochi senini tticu scrie mrcini. Condeiu-i lunec din mn si fruntea-i rece si btrn si greaCe boab argintie din gean cade pe hrtie si sparge slovele de-azur si le mprstie-mprejur, de parc soim de gheat mic czu-ntre pui de borangic si-a spulberat n vnt, deodat, grdina lor cutremurat ? Si Luminita jucausa cnta si-adoarme o papusa. Ce-i pasa ca taticul ei aduna lacrimi n condei si ca prin gndurile-i grele nu dorm papusi si nu cresc stele ? Printre hrtii, carti si condeie, amurg si morti de curcubeie. Dar jos, n colt, surs de roua si licurici de viata noua. Pasi fragezi. Vine Luminita. Se sting condeiul si penita. Apun hrtii si calimara.

Odaia toata-i primavara. Pe mna grea care a scris mna fetitei pune vis . . . Asaza zmbete de crin pe cuta fruntii, pe suspin, si culca, lina, pe necaz, caisa roza din obraz. De-ar plnge-acum taticul ei, ar creste-n lacrimi clopotei, s-ar preschimba n lacramioare si plnsul tatii ar fi soare ! NANI-NANI, LEAGN DE VIOAR Nani-nani, leagn de vioar, pentru care tain cnt si cresc strop de lun, nufr ngeresc, lcrmioar, inimioar si comoar ? Pentru care vise cu gondole odraslesc crmpeiul meu de cer ? Pentru zmbet alb, pentru prier, cu viole sub cupole de corole ? Poate pentru dorul cu sandala de suleget voievod mezin, poate pentru cntecul senin, pe-o petala liliala de beteala . . . Poate nsa-l cresc pentru cucuta, pentru zari cu lung maracinis, pentru doruri fara luminis cu duruta muta alauta . . . Cnt si leagan primavara lina, plng si-o-nchin acelorasi povesti care-astupa razele craiesti si le-nclina pe tulpina de rugina. Nani-nani, leagan de vioara, pentru care taina cnt si cresc strop de luna, nufar ngeresc, lacramioara, inimioara si comoara ? SI CND TTICU S-O FI DUS

Mai e putin, mai e putin, si plec n praf, n stea si-n crin. Azi, piersic vechi ce st s cad si mine : brum, zri, zpad. Si cnd tticu s-o fi dus sub fluturi jos, pe zodii sus, n urm-i, mic seraf blai, inel suav, crmpei de rai, tu, pui plpnd de promoroac, ntr-o grdin, ntr-o joac, s rupi din iarb stea cu foi, luceafr verde de trifoi, s-l legeni lung n mini senine, soptind : tticu e cu mine. Apoi s prinzi pe flori de plus un licurici sau crbus, s-l culci pe-obraji de pergamut, zmbind : tticu m srut. DESTIN Odor suav, surs de crin, pasii ti albi spre ce destin ? Spre care trm, sub care zodii ? Ani cu puni, venin sau rodii ? Tticu-ar vrea s-ti lase zale, conduri si steme cu opale, s treci prin viat steag de bronz, Domnit cu pantofi de bonz. Dar n calica mostenire nu sunt nici zale, nici safire. Stema-i de vis pe fruntea smead, Condurii : clipe de zpad O, testament srac, ce vraj te-a scris cu pnz de pianjn,

mn sfioas si stngace, te-am nvtat s cresti rgace, si licurici si flori neghioabe, nu foisoare cu podoabe ! Cu aste daruri mici de fum, pui scump si alb, te-ai frnge-n drum. Ti-ai lua tovarsi numai macii si funigeii si gndacii, si-n vlmseala lor pitic n-ai fi dect o tufnic, un crbus cu zale moi trntit de lun n trifoi Ce dar, ce scule mari de gheat s-ti dea tticul pentru viat ? Ce scut, ce straie de vpi s nscocesc anilor ti ? Cum s descnt peste poeme s cresc din duh comori si steme ? Te-as vrea prin viat steag de bronz, Domnit cu pantofi de bonz M uit n ochii ti, odor : ci eu surd n cerul lor. Privesc la fruntea ta de raz : e fruntea mea care viseaz. Vd geana tremurnd mtas : ntocmai geana mea se las Aceeasi umbr alb creste pe gura ta care-mi zmbeste, pe gura mea ce-ti spune cntec, pe mna care-ti scrie cntec. Luceafr trist ce-mi arse-n coast acum si-n pieptul tu adast, resfrnt n tine stea ciudat, lacrim-n rou curat Ci nu ne vreau uniti pe punti, acelasi vis, aceleasi frunti. Cu care foarfec beteag s tai lumina ce ne leag ? Ursitei tale, ce vintrele s-i dau, s pleci pe mri cu stele

-lotc de cer si curcubeuuitnd pe zare trmul meu ? Te-as vrea prin viat steag de bronz, Domnit cu pantofi de bonz. Dar dac gem s ne despart adnc, corbii, zri si soart, mai clar n tine m aprinzi n lungi rspunsuri de oglinzi Si-asacum nu mai pot vreodat din nuferi tineri de agat, din anii ti cu albe foi, s-mi iau destinul napoi, vei merge, strop de luminit, cu visul tatii : cununit, n viata ta cu viata lui, la piept cu cntecele lui. Si nu vei fi un steag de bronz, Domnit cu pantofi de bonz, ci o fetit care are conduri de rou, pasi de floare,, si care, printre crini si-albine zmbind, n brate cu stamine de-att surs o s viseze de-attea vise o s plng, de-attea lacrimi o s cnte LEAGN MIC Strop blai, lumin rar de clestar si peruzea, te-am culcat ntr-o vioar si-am cules din primvar floare alb ca o stea, ca s-ti fie stea. Lng leagn, din balad ti-am adus un crin senin, s stea veghe de zpad, ca un nger mic de crin,

heruvim de crin. Si ti-am pus pe mnusite fluturi moi cu zbor deschis, licurici cu luminite, ca s-ti lumineze-n vis. Fluturi pentru vis. Si-ntre florile grdinii, lng fluturii ce ning, n-ai s stii c mor toti crinii si c fluturii se sting. ntr-o zi se sting. C-ntr-o zi si pentru tine zborul lor va fi nchis si c nimeni nu mai vine s-ti aduc stele-n vis. Stele mari de vis LEAGNUL DE AZI Nani, puiul mamei. Ti-au trimis zorile trei ramuri de cais. Trei lumini desprinse dintr-un pom : -Cntul - Pacea - Dragostea de om-. Cnd am fost ca tine, bezne mari mi-au adus trei vreascuri de artari. Trei uscate gheare de copac : -Plnsul - Truda - Foamea fr leac-. Nani, puiul mamei. Ia puteri : tta maicii-i grea de primveri si pe leagn cntecele ei ti-au boltit un cer de porumbei Cnd am fost si eu un prunc amar maica-mi da din tte numai jar

si-mpletea oftat si dezmierdri cu oftatul tunului din zri Nani, puiul mamei. S culegi pe obraji sursul lumii-ntregi. Iar cnd, mine, pasii-o s-ti ndrumi, du si tu surs ntregii lumi, trei lumini desprinse dintr-un pom : -Cntul - Pacea - Dragostea de om-. Nani, puiul mamei. Ti-au trimis

zorile trei ramuri de cais.

MORMNTUL CPITANULUI de Radu Gyr De-aici'nainte, vremea se masoar cu trudnicile tale oseminte, si veacul care curge peste tar ncepe din cenusa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfnta-ti moarte vie, ne tmiezi cu marea ta tcere... Mormntul tu e numai nviere, prin tine luminm de vesnicie. Prin tine bem, setosi, din Mntuire, prin tine doar, ne-am curtit de zgur... Izvor ne esti si cin si zidire si patrafir si cuminectur... Esti azima pe care'n plns o cere inima noastr pururea flmnd. Esti drumul nostru ctre zri de miere, esti perna pentru tmpla fumegnd... Esti ruga Trii pentru biruint, mistria noastr'n aur ferecat,

dalta de foc nfipt n credint... Mormntul tu e viata noastr toat. Venim lng trna ta iubit, si umbra ta, prin smirn si balade, ne-atinge cu plutirea ei sfintit si se preschimb'n torte si n spade. Cu duhul tu -mireasm de grdinne miruim, sub zmbet de icoane. Culegem din mormntul tu lumin si ne splm obrajii de prigoane. Lum un pumn de lut din groapa sfnt si-l punem pe vechi rni de nchisoare; si rnile din noi tresar si cnt, se fac medalii si zmbesc n soare... Dar de-or veni, cndva, cu pasi usarnici, la groapa ta, miseii si viclenii, si se vor bate'n piept cu pumni ftarnici, slvind lumina sfintelor vedenii, Mormntul tu, gemnd, s se ridice si duhul tu, tsnind din vesnicie, ntr'un npraznic fulger s despice pngritoarea lor nimicnicie! (Inchisoarea Aiud) RIDIC-TE GHEORGHE, RIDIC-TE IOANE! de Radu Gyr Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru ptule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin santuri, pentru cntecul tu tintuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu, pus n lanturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Nu pentru mnia scrsnit'n msele, ci ca s'aduni chiuind pe tpsane o claie de cer si-o cciula de stele,

ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Asa, ca s bei libertatea din ciuturi si'n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane si zarzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Asa, ca s-ti pui tot srutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies nainte, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Ridic-te Gheorghe pe lanturi si funii! Ridic-te Ioane pe sfinte ciolane! Si sus, ca lumina din urma furtunii, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!...
(Inchisoarea Aiud)

TCEM DIN GUR de Radu Gyr Din tot, ne-a mai ramas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecati in piatra dura cu pumnii stransi, tacem din gura. Tacem, parc'am tacea de veacuri ca niste funduri vechi de lacuri. Si ferecat in bezna sura, de mii de ani, tacem din gura. Ei: ziduri, lanturi, temnicerii, noi, numai cremenea tacerii. Ei, biciuri cu batai si ura, noi, urias inghet pe gura. Deasupra vremii si genunii, tacem ca spinii si taciunii. Tacem ca lama de custura, tacem mereu, tacem din gura. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie si ciocane si orice zi e-o muscatura. Scrasnind din dinti, tacem din gura.

Tacem ca lacatul pe use, tacem ca focul sub cenuse, tacem... dar noaptea sub celule, vuiesc torente nesatule. Un zgomot bubuie departe, se darm parca ziduri sparte si parca lanturi cad in zgura. Noi asteptam, tacem din gura.
(Inchisoare Aiud)

INDEMN LA LUPT de Radu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care sa lupte nu mai vor. Cat inima in piept iti canta ce'nseamna'n lupta-un brat rapus ? Ce-ti pasa'n colb de-o spada franta cand te ridici cu'n steag, mai sus ? Infrant nu esti atunci cand sangeri, nici ochii cand in lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis.
(Inchisoarea Aiud)

FOAMEA de Radu Gyr Parca de veacuri, parca de cinci ani n'am mai pranzit, n'am mai sezut la cina. Parca de veacuri, parca de cinci ani, am suge fier, am roade bolovani, am hpi moloz si rogojina. In foamea noastra vajaie paduri, se casca mri, se surpa munti din coame. In foamea noastra vajaie paduri, si parca din strabuni sau din scripturi, dela'nceputul lumii ne e foame. Ziua pandim cu narile in vant naluca unui abur de mancare.

Ziua pandim cu narile in vant, poate din cer, din iad, sau din mormant, or sa ne-arunce resturi ca la fiare. In bezna noptii ne visam strigoi, ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine. In beza noptii ne visam strigoi, dar numai moartea rupe halci din noi, ea singur infuleca morminte.
(Inchisoarea Aiud)

METANIE de Radu Gyr Doamne, fa din umilinta pod de aur, pod inalt. Si din lacrima, velinta, ca pe-un pat adanc si cald. Din lovirile nedrepte, faguri faca-se si vin. Din infrangeri, scari si trepte; din caderi, urcus alpin. Din otrava pusa'n cana, fa miresme ce nu pier. Si din fiecare rana, o cadelnita spre cer. Si din orisice dezastru sau crepuscul stins in piept, Doamne, fa lastun albastru si da zambet intelept.
(Inchisoarea Aiud)

INTELEPTUL de Radu Gyr Nu scuip pe'nfrangerile mele! Ce-am adorat nu stiu sa ard si nu ridic in vant obiele in locul ruptului stindard. De funia spanzuratorii dezastrele nu mi le-agat si nici mandria din victorii n'o pun sperietoare'n bat.

Cu-aceleasi zambete'ntelepte imi port si lanturi si cununi urcand spre soare clare trepte sau coborand printre furtuni. Si merg pe-acelas tarm ce suie, la brat cu prieteni sau vrajmasi, de-o fi sa-mi bata trupu'n cuie sau sa-mi presare crini sub pasi.
(Inchisoarea Aiud)

MORTII de Radu Gyr Pe sub fereastra trec sicrie cu trupuri reci de camarazi; trecura ieri, trecura azi, numarul lor cine-l mai stie? Carutul tras de un ocnas pe drumul plopilor il duce; nu sunt nici prapuri si nici cruce si nici-o vama prin oras. Nici o logodnica nu plange in urma mortului uitat, ci din vazduhu'nvolburat o pana galbena se frange. Noi stam la geam, privim in zare cum falfaie aripa mortii si ne'ntrebam: pe maine, care o sa atinga zarul sortii?
(Inchisoarea Aiud)

OFRANDA de Radu Gyr Din ranile si'nfrangerile noastre intindem punte noilor destine o punte de margean peste dezastre, s'o urce pasii lumii care vine. Cu orisicare rana care doare, din orice razvratire mai adanca, am pus o za pe piepturi viitoare

si-o spada grea in maini ce nu sunt inca. Iar dac-am plans, din lacrima maiastra va creste-o mangaiere de matase pe care maine unii au s'o lase la alte frunti ce cresc din fruntea noastra. Iar daca'n noaptea smarcului si-a roatei inchidem lanturi, inima si rana, din daruirea noastra subterana va creste paine pentru foamea gloatei.
(Inchisoarea Aiud)

INSCRIPTIE PE O FEREASTR de Radu Gyr Flamand de lume, nesatul de cer, fereastra grea, stau ceasuri langa tine, cu brate'ntinse catre tot ce vine, cu ochii'n lacrimi, catre cate pier. In zori, cand te deschizi spre infinit, fereastra, parca aripi ti-ai deschide si parc-ai vrea sa zbori spre tari toride, ducandu-ma, pe aripi rastignit. Iar in amurg, cand joaca departari in geamul tau insangerat de soare, ca aripi mari ce n'au putut zboare, te'nchizi ranita, peste renuntari.
(Inchisoarea Aiud)

BLESTEMUL AIUDULUI de Radu Gyr Aiudule, Aiudule, temnita crunta, fa-te zaludule piatra marunta. Focul mance-te ca nu te saturi. Mereu vrei scancete si bei oftaturi. Vantul destrama-te

ca nu-ti ajunge - si'n marea-ti foamete mereu vrei sange. Apele faca-te ape ca ele, lacrimi din lacate plans de zabrele. Grindina 'ndoaie-te spele-te ploaie, lanturi si geamte sa ti le'nmoaie. Aiudule, Aiudule fiara nauca, face-te-ai crudule scrum si naluca.
(Inchisoarea Aiud)

CREZUL de Radu Gyr Puneti-mi lanturi si catuse sa sune scrasnetul hain si mii de lacate la use, eu tot ceiace-am fost raman. Surpati asupra-mi munti si ape puteti chiar sa ma spanzurati. Cu grele, negre tarnacoape, credinta nu mi-o sfaramati. Tarati-ma de vreti sub santuri si ingropati-mi trupul stins. Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi puteri adanci de neinvins. Puteti sa napustiti tot iadul ca sa ma franga pana'n miez. Eu stau in viscole ca bradul si tare, tare ca un crez.
(Inchisoarea Aiud)

VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE de Radu Gyr Voi n'ati fost cu noi in celule sa stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle, strivit de catuse la glezne. Voi n'ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fara stele, in drum spre morminte, voi n'ati dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n'ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harfele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti in crunta 'nchisoare cum minte speranta si visul, cand usile grele se'nchid in zavoare, si'n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete'ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candela-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti, cand noi cu obraji ca pamantul si vineti, gustam din osanda si spaima. Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle,

cand lanturi si ziduri cadea-vor sfaramate, voi nu stiti ce'nseamna'nvierea din moarte, caci n'ati fost cu noi in celule.
(Inchisoarea Aiud)

VECINUL CARE-A MURIT de Radu Gyr In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul, si-o noapte-a varsat sange pe jos. Sta zugravit cu vapsele sarace - sfant pe sindrila cand lacatu'n zori a svacnit. Amar, inlemnise obrazul in crancena sila. Gardianul asa l-a gasit. Au venit alti doi paznici, tragind mohorati din tigara, si'ntr'o patura rupta l-au pus. Mana-i curgea ca o zdreanta din uniforma-i murdara, si ei l-au luat si l-au dus. Galbeni, de dupa zabrele pandeau, tacuti, osanditii cum lesul afara e scos. Pe gardieni si pe mort ploua vanat, dupa traditii, vanat, taraganat si cleios... In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. L-au luat si l-au dus de la noi... Dar, noaptea, cand plosnita suge si luna e ca tutunul, ocnasul mort a venit inapoi. Mi-a venit la vizeta cu pasii de frunze: - Hai, frate. Am sarit de pe scandura mea. Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate, si putreda-i gura zambea. -Hai, frate, mi-a spus, si-un freamat parca-l batea intr'o dunga. M'asteapta afar' un landou. Deasupra temnitei m'am plimbat cat e noaptea de lunga, si plec cu landoul din nou. Nu, nu m'au ros niciodata oftica, foamea, paduchii, in stele am grajd de aur curat. Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii,

noaptea'n celula mi l-am lucrat. Vecine, vazduhul ne cheama vibrind din vechi violoncele. Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi? E drumul ocnasilor: uite, i-am intalnit printre stele din lanturi sunind, in convoi. Vino cu mine. Din rogojina fa-ti verde trasura. Sunt paturi albe sus, si sunt paini. Ne-asteapta'n luceafar Iisus, cu lapte cald si prescura si-un pahar plin cu lacrimi, in maini.
(Inchisoarea Aiud)

D-MI CHIPUL TU de Radu Gyr Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, in ne'mpacatul meu destin nici un tumult sa nu mai fiarba! Sa nu mai spumege in piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate'n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o'ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fara chin si-o moarte fara rastignire! Vreau, iarba, 'ntelepciunea ta de-a nu-ti aduce'n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta fr' a privi nimic 'nainte. Sa cresc in timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, in fericirea voastra oarba.
(Inchisoarea Aiud)

IMN MORTILOR de Radu Gyr Morminte dragi, lumina vie, sporite'ntr'una an de an, noi v'auzim curgand sub glie, ca un suvoi subpamantean! Ati luminat cu jertfe sfinte pamantul, pana'n temelii, caci arde tara de morminte, cum arde cerul de faclii. Ascunse'n lut, ca o comoara, morminte vechi, morminte noi, de vi se pierde urma'n tara, va regasim mereu in noi! De vi s'au smuls si flori si cruce si daca locul, nu vi-l stim, tot gandul nostru'n el v'aduce, ingenuncheri de heruvim. Morti sfinti in temniti si prigoane. Morti sfinti in lupte si furtuni, noi am facut din voi icoane, si va purtam pe frunti cununi. Nu plangem lacrima de sange, ci ne mandrim cu-atati eroi. Nu! Neamul nostru nu va plange, ci se cumineca prin voi.
(Inchisoarea Aiud)

A MAI MURIT INC UNUL de Radu Gyr A mai murit inca unul cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu maini ca tutunul. A mai murit inca unul din nemernica gloata care pe rand se gata, Unul cate unul.

Trei, sase, opt, zece ... A mai murit un misel. Ce bine de el ca-i liber sa plece! Azi n'o sa-l mai friga in vise de fiere nici trup de muiere si nici mamaliga. Ah, Domnul, prea-bunul, il mangaie foarte. Tovarasi de moarte, poftim inca unul! Lasati-l sa plece! Nu spuneti o vorba! Ne lasa o ciorba si-o paine rece.
(Inchisoarea Aiud)

CIMITIRUL DETINUTILOR de Radu Gyr Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta, cimitirul nostru tace, adasta, asteapta sicrie sarace cu numar de smoala scris pe capace... Cimitir fara iarba, doar huma ocolit ca o molima neagra de ciuma, cimitir fara poveste unde nu'ngenuncheaza neveste, unde mame nu plang, unde nu s'aud lacrimi de tane. Crucile strambe si schioape vrura sa fuga, sa scape, dar numai o clipa rebele - parca somate de sentinele au stat... s'au supus, au ridicat mainile in sus... Uite, gardianul le pune in fiare pentru incercare de evadare! Cat este ziua de lunga,

vantul le numara'n dunga: cinci, zece, treizeci, toate la fel. Toti detinutii prezenti la apel, toti aliniati pe tapsan ca la inspectia domnului Prim-Gardian. Cat este seara si umbra, cimitirul tainelor umbla. Cat este noaptea de'nalta, cimitirul tainelor tresalta. Cand luna iese pe coame, crucilor parca le e foame, si in gropi de namol, osanditii, flamanzii, lihnitii, truditii, cu bratele'ntinse spre luna cer paine calda si buna... Cand stelele cad fumegande, crucile's haite flamande si gropile soptesc intre ele in soapte: -Hei, maine sau poimaine noapte, poate-or sosi sa scrasneasca'n noroi si cinci sute treizeci si doi*) sau opt sute sapte*)...
(Inchisoarea Aiud) *) 532 (numrul de ncarcerare al lui Radu Gyr); *) 807 (numrul de ncarcerare al Printului Alexandru Ghica).

IISUS IN CELUL de Radu Gyr Azi noapte Iisus mi-a intrat n celul. O, ce trist si ce'nalt prea Crist ! Luna venea dup El, n celul si-L facea mai nalt si mai trist. Minile Lui preau crini pe morminte, ochii adnci ca niste pduri. Luna-L btea cu argint pe vestminte argintndu-I pe mini vechi sprturi. Uimit am srit de sub ptura sur : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gur si mi-a fcut semn ca s tac.

S'a asezat lng mine pe rogojin : - Pune-mi pe rni mna ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugin parc purtase lanturi cndva. Oftnd si-a ntins truditele oase pe rogojina mea cu librci. Luna lumina, dar zbrelele groase lungeau pe zpada Lui, vrgi. Prea celula munte, prea cptn si misunau pduchi si guzgani. Am simtit cum mi cade capul pe mn si-am adormit o mie de ani... Cnd m-am desteptat din afunda genun, miroseau paiele a trandafiri. Eram n celul si era lun, numai Iisus nu era niciri... Am ntins bratele, nimeni, tcere. Am intrebat zidul : nici un rspuns ! Doar razele reci, ascutite'n unghere, cu sulita lor m'au strpuns... - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zbrele . Din lun venea fum de ctui... M-am pipit... si pe minile mele, am gsit urmele cuielor Lui. O, BRAD FRUMOS... O, brad frumos, ce sfnt preai n alt srbtoare. M vd copil cu pr blai si ochii de cicoare. Revd un scump si drag cmin si chipul mamei sfinte, imagini de Crciun senin mi-apar si azi n minte. Un brad cu daruri si lumini n amintiri s'arat. In vis zmbeste ca un crin copilul de-altdat.

Intregul cer era deschis deasupra fruntii mele. Azi strng doar pulbere de vis si numai scrum din stele. Copil blai, Crciun si brad s'au stins n alte zile. Azi numai lacrimile cad, pe'nglbenite file... Azi nu mai vine Mos Crciun cu barba-i jucause, ci doar tristetile mi-adun s-mi plng lng use... In bezna temnitei m frng sub grele lespezi mute, si'mpovrat de doruri plng pe amintiri pierdute. Omtul spulberat de vnt se cerne prin zbrele si-mi pare temnita mormnt al tineretii mele... BALAD de RADU GYR Rmas bun, de-acum, frtan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sbiile zrii m voi duce, Vnturi mari s-mi ias la rscruce, s-mi dea apa lor amar de but. Dac ntr'o zi o s se vad vultur de argint pe cer lucind, scoate-ti straiul tu de nun din lad, pune-ti zrile la coaps ca o spad si s vii la nunta-mi de zapad, n Dumineca-mi alb de argint. Pajuri negre ns de-or s sboare, s'ntelegi c ochii mi-au furat s mi-i duc'n stele rotitoare, si c fruntea mea, rpit'n ghiare, peste vrfuri de pduri tot mai rsare, ca un ciob de lun 'nsngerat.

LEAGN FR CNTEC de RADU GYR Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt. Basmele pe care nu le spun au murit sub uruit de tun. Au murit sub tancuri, de un veac, soarele si luna n cerdac. Nu te-alint soapta nimnui si nici lapte'n tta mamei nu-i. Cci pe lumea asta n'au rmas dect vnturi cu suspin n gals, foamea ta n albia de tanc, plnsul mamei cu blestem adnc si scrsnirea lantului zlud prins de glezna tatii la Aiud. Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt. POVESTE de RADU GYR Am avut un copil si-o nevast Acum o sut, o mie de ani. Auziti pianjeni? Auziti sobolani? Am avut un copil si-o nevast. Cnd a fost fericirea aceea cu chipuri pmntesti diafane? Innecuri, sfrsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viat odrasla, femeia. Au trecut o sut cinci sute de ani, s'au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si n tcerea lor scurt detunat un chip mi zmbeste si coase. Din pat, dou mini mici, somnoroase, ntinse, parc m fulger: "-Tat!"

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la'ntmplare. Aicea sunt: m la, un oarecare, apoi cad iarsi n bezne postume. Dar ce-i? S'a rupt cerul? E mort Dumnezeu? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rmas n cetate doar noi: vesnicia, celula si eu!... De-as zri mcar o frntur de stea! Ce fiar-i vesnicia, ce fiar! I-as cere s-mi dea un capt de sfoar si de milenii s m spnzur cu ea.