Multe frumuseti minunate a rispandit inaintea ochilor nostri darnica dreapta a Celui Preainalt. Cémpii, lunci, lanuri aurii, impodobite cu flori ca niste pietre scumpe, imbricate cum nu s-a tmbri- ‘at nici Solomon in toata slava Iui, codrii desi cu tri urile necurmate ale inaripatelor, muntii salbatici ‘cu trecitori gi stnci ce par a fi ineremenit intr-o ingindurare méreat’, marea cea mare, albastri, ‘cu valuri ce fierb si spumegi, pardul lin ce susu- ri pagnic si gingas undeva, intr-o vale verde, can- tarea risuntoare a ciocarliei ce se inalfa in zbor, cerul cu miile de ochi ai stelelor, fiece fir de iar- ial cimpului, fiece astru de pe cer: toati zidirea este plind de asemenea frumuseti negriite tncat, cu adevarat, dup’ cum spune unul dintre invat’- toriiBisericii, mintean-ar puteaindura, iniman-ar uitea incipea dac& ne-am naste maturri si congti- enfi si am vedea deodata toate aceste frumuseti. in aceasta lumina devine limpede si imnul exta- Ziat pe care imparatul-Psalmist |-a scris in cinstea 9SFANTUL SERAFIM AL DMITROVULUT Facitorului acestei splendori: Cat s-au marit lucru- rile Tale, Doamne! Toate cw infelepciune le-ai cut. Doamne, Dumnezeul nostru, cit de minunat este umele Tau in tot paimintul! Ca s-a indlfat slava Ta ‘mai presus de ceruri (Ps. 103, 25;8, 1) Dar... ce sunt toate aceste frumusefi vizute fata de cele nevazute! Ce sunt aceste frumuseti vazute, daci nu o rasfrangere, daci nu o umbri a celor nevzute cu ochii trupului? Dincolo de acest cer instelat pe care il vedem noi exist’, iubitii mei, un alt cer — cerul cerurilor, unde a fost rapit cindva marele Apostol al neamuri- lor, unde el a auzit gi a vazut ceea ce ochiul n-a ‘ifcut, $i urechea n-a auzit, sila inima omului nu s-a suit. $i acest cer e prestrat cu stele, insi cu nig- te stele cum noi nici nu putem si ne inchipuim acum, cu stele ce nu cad niciodata, ce stralucese pururea, stele de dimineaté, potrivit Scripturii, care zice c& temeliile pamédntului au fost intarite si piatra lui cea din capul unghiului a fost pus& atunci cand stelele diminetii cantau laolalta (v. lov 38, 6-7). Aceste stele de dimineaa sunt inge- ii Domnului Tubitilor! Stiti voi, simtiti voi toat& nemargini- rea milei lui Dumnezeu in faptul c& nou’, fiilor {€rdnei, ni s-a deschis cerul, now’, celor intune- cati de pacat, ni se daruiesc prin Tainele Bisericii Ortodoxe ochi duhovnicesti luminati, cu care fi putem vedea pe locuitorii cerului, pe ingerii lui Dumnezeu? De acum, ni s-a fagaduit, vefi vedea 10 DESPRE INGERI cerul deschizindu-se si pe ingerii Iui Dumnezeu suindu-se si coboriindu-se peste Fiul Omului (In 1, 51). ,Cerul”, strig8 cu acest prilej un propova- duitor, ,fericita locuinf’ a duhurilor nevizute si vesnica noastra locuinté din vitor, era foarte Putin cunoscut inainte vreme. Cat de chinuitoa- te, cat de ucigatoare era pentru noi aceasta nesti- inf! fn clipele de necaz, in ceasurile de tangu- ire, unde puteam s& zburam cu sufletul? in cli- pele de moarte, in ceasurile de despartire, unde puteam gisi mangaiere? $i ce viafé ar fi fost cea care trebuia si se incheie fara putinfa de intoar- cere? Mai bine ar fi fost si nu trim deloc. $i ce bucurii ar fi fost cele care trebuiau sa piard pen- tru totdeauna? Mai bine ar fi fost s& nu ne bucu- rim deloc. Acum, odaté cu venirea pe pamant a Méntuitorului Hristos, aceste génduri nu pot si nu trebuie si ne tulbure. Acum avem cerul taramul bucuriei si mangaierii, unde zburim atat de des, lisnd deserticiunile lumii pentru a ne odihni sufletul, pentru a ne implica inima; acum avem viata vegnic’, unde vom trai cindva © viati nou’, nedespartita de toate cele ce sunt atat de scumpe si de dragi inimii noastre.”* Sus si avem inimile! ‘TPredicatorl respecti este preotul Rodion Putiatn, unul dintre cei mai vest si mai iubiti propovduitori ai Rusiei secolului al XD¢lea, Om de o vasti cultura si cu ales insusiri sufletesti, a seris opere a ciror colectie complet a fost reedi- {ati de 25 de ori inainte de revolutia bolyevid, find tradus gi ‘in limbi strbne (tr). "‘SFANTUL SERAFIM AL DMITROVULUT Dar... cum si se inalfe acolo omul c&zut, de vreme ce picatul il trage mereu in jos? Aviindu-mi ew trupul mami, iar tina tatt si rina striimos, prin inrudirea cu acestea, la pimant neincetat caut; ci dé-mi, ajutitorul meu, ca fad fri- ci sit mt uit vreodata gi tn sus ta frumusefen cerului” (Canonul ingerului Pazitor, céintarea a 7-a). ‘SA ne ridicam la aceasta cale cereasc4 nu prin puterile noastre, ci Iuand ca aripi cuvintele lui Dumnezeu, scrierile si marturiile Parintilor si invatatorilor de Dumnezeu infeleptiti ai Biseri- cii, si le desfasuram in toata largimea si puterea lor, si fara indoiala c& aceste aripi vor ridica sus duhul nostru, care se clatind gi cade mereu in jos. a \geri - 8 avem inimile! 1 Ce s& fie acestia? Ce fel de fiinte? Oare sunt mul la numar? Ce fac, cum traiesc ei in cer? Vin vreodata pe pimant, la noi? Ce sunt ingerii? La toate popoarele, in toate timpurile, odata cu ideea innascut de Dumne- zeu a trait intotdeauna idea de lume ingereas- 4, insofita de anumite conceptii despre aceasta. $i noi, desi n-am vazut cu ochii trupesti ingeri, putem si le schitam chipul, putem si spunem ce fel de fiinte sunt: in sufletul nostru este adanc inridacinat gandul la ei, in gand fiecare si-iinchi- puie intr-un fel. winger”... Cand rostim acest cuvant, sau il auzim rostit de gurile altora, sau cand ne gandim la ingeri, de fiecare data acest nume starmeste in 2 DESPRE INGERI noi géndul la ceva neobignuit de luminos, curat, desivarsit, sfant, minunat de gingas, la ceva spre care sufletul nazuieste fara s& vrea, ceva ce el iubeste, ceva in fafa caruia se inchind. $i tot ce vedem sfant, luminos, curat, preafrumos $i desi- vargit pe acest pmant suntem inclinati si numim pingeresc”. De pild’, vedem niste copii dragalasi, suntem incéntati de privirea lor increzatoare, de zambetul lor naiv, si spunem: ca niste ingeri”, ,ochi ingeresti”, ,2mbetingeresc”. Auzim o cén- tare armonioass, migcdtoare, voci delicate, ascul- tim cu Iuare-aminte toate modulatile gi trilurile lor, ba triste si ingandurate, ba marefe si triumfa- le, si zicem: ,Céntd ca ingerii in cer.” Suntem la © familie care traieste in bund infelegere, in dra- goste, in rugiciune, unde toti poarté pecetea linis- tii si blandefii unei pci neobignuite, unde sufle- tul se odihneste fard s& vrea, gi zicem: ,Triesc ca ingerii.” Ne uimeste ochii o frumusete neobignu- ita iarigi zicem: ,Frumusefe ingereasc’.” $i dact ‘vom fi rugati, daci vom fi insarcinati si desenim un inger gi daca ne pricepem si desendm, cum fl vom desena? Neapirat ca pe un tanir preafru- ‘mos, in haine albe ca z4pada, cu fat luminoas& si limpede, cu privire curat’, cu aripi albe - pe scurt, ne vom stridui si zugravim ceva atragator, delicat, strain de cele paméntesti si de orice pati- mi grosolana a simfurilor; i cu cét vom reda mai bine caracterul acesta nepaméntesc, eteric, ugor, duhovnicesc, netrupesc, ceresc, cu atat va fi mai 13‘SFANTUL SERAFIM AL DMITROVULUT desivargit desenul, cu atat va atrage mai mult pri- virile, cu atat le va aminti mai limpede privitori- Jor de un locuitor al cerului. Agadar, iat ce sunt ‘ngerii,iat& ce ne vorbeste despre asta, in primul and, simful nostru launtric, sensibilitatea noastra duhovniceasc, experienfa noastra Isuntricdl Cu numele de inger asociem tot ce este mai scump, sfant, atragator, curat, desavarsit, prea- frumos i nepdmantesc. ingerul se infatigeazi privirii noastre lduntrice ca o fiinfa care nue din aceasta ume, ca o fiinté duhovniceasca, libera de orice grosolinie si senzualitate - pe scurt, ca o fiint& cereasc’. $i ceea ce simful nostru launtric ne spune despre ingeri poate nu prea limpede, poate tulbure, cuvantul lui Dumnezeu ne desco- peri cu 0 deosebita limpezime gi evident’. Cuvantul Ini Dumnezeu este veste din cer si despre cele ceresti. Cu cat il citim mai des si mai in adancime, cu att se apropie de noi si lumea cereasc’, inge- reasci, gi cu atat mai palpabil incepem si o sim- fim cu inima noastra, cu atat mai deslusit ajung, la auzul nostra launtric céntarile ei de biruinta. in apa curata se risfrang soarele gi cerul instelat: in cuvantul lui Dumnezeu ~ acest izvor al apei viefii — se rasfrange cerul duhovnicesc: lumea ‘ngereascé; in cuvantul lui Dumnezeu fi vedem pe ingeri ca si cum ar sta inaintea noastra. Din firea lor, ne invaf cuvantul lui Dumne- zeu, ingerii sunt duhuri. ingerii, oare, nu sunt tofi 4 DESPRE INGERI duhuri slujitoare, trimise ca sit slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii? (Evr. 1, 14). ,Doresti si tii", zice Fericitul Augustin, ,numele firii ‘ngeresti? Numele ei este cel de duh. Vrei sa stii rostul ei? Este cel de inger. Prin firea sa este duh, jar prin lucrarea sa — inger'.” ingerii sunt insd duhuri care nu sunt legate, ca duhul nostru, de trup, care se lupti impotriva duhului, care ‘il robeste cu legea pcatului, care il stramtorea- 24 sii curm& zborul citre cer, care il trage tot timpul citre pamant. ingerii sunt liberi de orice materialitate grosoland si sunt strdini de legile acesteia. Nu fi roade foamea, nu fi chinuie setea. Ca atare, le este necunoscuta si toati osteneala noastra stiruitoare de dobandire a painii de zi cu zi. Blestemat va fi piméntul pentru tine... spini ‘si paldmida iti va rodi el... Intru sudoarea fefei tale ‘ei ménca painea ta (Fac. 3, 17-19). Aceasta osan- i groaznicd a dreptei judecdti dumnezeiesti a fost rostiti numai asupra omului c&zut, pe cind ‘ngerii au rmas credinciosi pind la capat Fac’- torului lor. Spini gi palamid& nu cresc in cer, sudoarea nu acopera fata ingerilor. Acestia nu seamani, nu secer’, nu adund in hambare, nu fi usuca grija zilei de maine; lupta noastra pen- tru paine, pentru existenté, certurile, dezbina- tile, r&zboaiele, mania, ura, invidia care au loc fntre noi din aceasti pricind sunt necunoscute "ericital Augustin se reer& acilafaptul cin limba grea- ch singer” (anghelos)insearnnd gtrimis" (nt). 15SPANTUL SERAFIM AL DMITROVULUT duhurilor netrupesti. Ce-i drept, ele simt foa- me si sete, ins nu foamea noastri dureroas’, nu setea noastri chinuitoare. Foamea lor este nevoia neincetati de a se satura cu dulceata contemplarii frumusetii dumnezeiesti, dulcea- {a cunoasterii intelepciunii vegnice, sdturarii cu singura Paine Vie. »Paine sfanta”, zice Sfantul Ambrozie al Mediolanului, Paine sfanti, Paine vie, Paine preadulce, Paine dorita, Paine preacurata, prea- plina de toata dulceata si de toat buna mireas- ma! Cu Tine se hrinesc din belgug ingerii i ceruri; si se sature cu Tine, pe cat fi sta in pul {8 si omul cel pribeag pe acest pamént!”? Se hrinesc din belgug ingeriiin ceruri”, si tot vor, iar i iar, s& se sature cu dulceata contem- plarii Dumnezeirii. Ce foame inaltd, cu adeva- rat cereasc&, preafericit’! Cupringi sunt ingerii si de sete, insi de o sete tot cereascé gi fericité - de setea impartagirii tot mai stranse cu Dumnezeu, p&trunderii de Dumnezeire, luminarii de citre Ea, Setea lor este ndzuinfa neincetata spre Dum- nezeu. O mic& analogie gaisim pamanteasc&: vul- turul, intinzéndu-si aripile puternice, se inalté si zboara ridicindu-se tot mai sus, in adancul ceru- ui, ins& oricat s-ar indilta, tot trebuie s& se coboa- aa paneer tienen: tru ficare 21a siptimsni,atribuite Sfantlui Ambrozie caren (ccident erau rostte de cite preofinainte de Liturghie. Papa ius V (1504-1572) l-a inclus in Missal Roman (nt) 16 DESPRE INGERI re pani la urma. $i mintea noastra, in minutele de maxima incordare duhovniceasca, de inspira- fie, de rugiciune, rupand legaturile trupului se inalta ca un vultur spre ceruri, fl contempla pe Dumnezeu, se pitrunde de El ~ dar, din pica- te, si ea, fiind nestatornica, din inaltimile ceresti cade iarasi jos, se sparge in mulfimea ganduri- lor degarte, se rispandegte. Cu ingerii insa nu se {ntampla asta: mintea lor tinde fara incetare, fara abatere, citre Dumnezeu, nu se abate de la El nici micar o clip, nu stie ce inseamna intoarcerea inapoi. ,Cu minte statornic’, manati de dorinta neabituta” contempli Dumnezeirea. Aga cinta despre ei Biserica. ,De dragostea dumnezeiasc& se inflacdreaz&” ingerii (Octoih, gl. 1). inflaécarati de aceasta dragoste, apringi de lumina Dum- nezeirii, de aceasti sete dumnezeiasca, inge- rii devin ei insigi ,arbune purtitor de Dumne- zeu” (Octoih, gl. 2). ,Cu impirtasirea dumneze- iescului foc ca vapaia se face.” ,,1n vipaie de foc stau inaintea Ta heruvimii gi serafimii, Doamne” (Octoih, gl. 4). Ce sete cu adevirat dumnezeiascé, preadul- ce! Astfel, in necurmat& contemplare a Dumne- zeirii, in necurmata nazuintd si indltare catre Ea, {n lauda ce niciodata nu amuteste a nemasuratei Sale slave gi maretiitrdiesc ingerii in cer. fn calea necurmatei lor nazuinte si indlfari citre Dumnezeu ei nu stiu de nici un fel de pie- ici, nu stiu de piedica cea mai grea in aceasta 7