"Cand ne-am ridicat de la masa flamanzi, am mancat; cand ne-am ridicat satui, ne-am imbuibat; iar cand

ne-am imbuibat, ne-am otravit."

Cehov
Treaba diavolului este sa indruge multe, treaba noastra este sa nu le ascultam."

Fericitul Augustin
"Daca vrei sa faci toate lucrurile tale bine, atunci inchipuieste-ti ca Dumnezeu se uita la tine."

Mitropolitul Filaret al Moscovei

Pentru placerile de voie din tinerete, vin bolile fara de voie la batranete."

Sfantul Ioan de Kronstadt

"Crucea este semnul iubirii dintre noi ?i semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi".

"Cand te-ai nascut, tu ai plans, pe cand cei din jurul tau au zambit. Traieste astfel ca, atunci cand mori,
sa poti sa zambesti in timp ce altii din jurul tau plang"

Tihomirov

Dumnezeu a dat folosul fiecaruia aproapelui sau ca astfel sa alergam unii in ajutorul altora si sa nu fim
dezbinati".

Sfantul Ioan Gura de Aur

"Masura infranarii se ia dupa masura puterii fiecaruia".

Sfantul Vasile cel Mare

P?rintele Sofian Boghiu
Mai usor se mantuieste bogatul harnic, drept si milostiv decat saracul cartitor".
Parintele Cleopa Ilie

Ce ii este placut lui Dumnezeu?

Se zice ca Dumnezeu a trimis odata pe un inger pe pamant si i-a spus: "Ingere, du-te pe pamant, umbla pe unde vrei si cat vrei, si

gaseste-mi cel mai pretios lucru pe care vei crede tu ca Mi-l poti aduce, din cele care exista pe pamant”. Si a umblat ingerul prin

multe locuri si multa vreme, cu multa atentie si cu multa bagare de seama. Trebuia sa aleaga un lucru care sa-I placa lui

Dumnezeu, asa ca nu era lucru de gluma.

A nimerit intr-un loc unde era in toi un razboi si unde un om murise la datorie. Lasase in urma o familie, lasase idealuri, lasase
planuri acasa, dar a inteles sa-si dea viata pentru tara cu generozitate si eroism. Ingerul s-a apropiat de el si a cules o picatura din

sangele lui si si-a spus: “Sacrificiul acesta trebuie sa fie considerat de Dumnezeu drept cel mai mare". S-a dus la Dumnezeu si a
luat Dumnezeu picatura de sange si a spus: “Intr-adevar, ceea ce Mi-ai adus e un lucru extraordinar, un lucru mare. Dar poate ca

nu e cel mai mare. Eu ziceam de cel mai mare. Mai du-te, mai umbla, mai plimba-te, mai vezi, mai cauta".

Si s-a dus ingerul din nou si, la un moment dat, a nimerit intr-un spital. Acolo era pe moarte o sora de caritate care a ingrijit un

bolnav, avand o boala infectioasa, din care cauza nimeni nu voia sa ingrijeasca de dansul. Ea insa s-a sacrificat ingrijind bolnavul

acela, stiind ca se va molipsi si ea. Ceea ce s-a si intamplat. S-a imbolnavit si acum era pe moarte. Ingerul si-a zis: ,Acest

sacrificiu trebuie sa fie cel mai mare". Si i-a luat ultima rasuflare, inainte de a muri si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si i-a spus

Dumnezeu: “Ingere, te-ai gandit bine. E mare intr-adevar sacrificiul pe care l-a facut infirmiera pentru aproapele ei. Si-a dat viata

pentru el. Dar poate exista si altceva. Poate exista si ceva mai mare".

Si a venit ingerul iarasi pe pamant si a dat de un mare hot, un faradelege si fara Dumnezeu, un om fara nici o norma morala, un

om gata la toate relele, fara constiinta, care tocmai se hotarase sa se duca sa prade o familie de crestini. Se inarmase cu toate

uneltele care ii trebuiau pentru furtul pe care si-l propusese. Astepta sa se faca seara si sa se innopteze. Cand s-a innoptat, s-a dus

spre casa celor pe care era gata chiar sa-i ucida, numai sa-si ajunga scopul. Dar, inainte de a intra in casa, s-a uitat pe geam sa

vada ce se intampla acolo. Si ce-a vazut inauntru? A vazut o femeie care tocmai isi culca pruncul. Isi facuse rugaciunea, facea

semnul crucii deasupra pruncului si era gata sa-l adoarma.

In clipa aceea hotul si-a adus aminte de mama lui, care tot asa facea si cu dansul cand era mic, si un val de remuscare l-a cuprins

dintr-o data. Parca s-ar fi intors sufletul inapoi intr-ansul. S-a gandit la nelegiuirea pe care voia s-o faca. S-a gandit la toate

nelegiuirile pe care le facuse pana atunci si, impresionat de cumintenia pe care o vazuse in casa, de seninatatea pe care o citise pe

chipul copilului si ingrozit de fapta pe care era gata s-o comita, i-a scapat o lacrima. Vazand-o, ingerul si-a zis: "Aceasta trebuie

sa fie". A luat lacrima si i-a dus-o lui Dumnezeu. Si Dumnezeu i-a zis: “Aceasta este. Ai gasit-o. Lacrima de pocainta. Lacrima

de intoarcere a celui ce parea pierdut pentru totdeauna”.

"Scara ce duce in Imparatie este ascunsa in sufletul tau."

Sfantul Isaac Siru

"Omul smerit nu cade niciodata. Aflandu-se deja mai jos decit ceilalti, unde mai poate cadea?"Sfantul
Macarie cel Mare

"Socoteste milostenia nu ca pe o cheltuiala, ci ca un venit; caci tu, prin ea, dobandesti mai mult decat ai
dat".

“Iadul e durerea celor ce nu pot iubi”

Dostoievski
Sa invatam sa zburam

Intr-o zi, un pescar a vazut cum un vultur isi lasa puiul sa cada in gol, deasupra canionului. Puiul
s-a prabusit ca o piatra, batand haotic din aripi. Parea ca va muri zdrobit de stancile de sub el,
cand tatal a plonjat din inaltime si l-a prins pe spatele lui lat. Apoi s-a inaltat din nou si l-a
aruncat inca o data in gol. De data aceasta l-a prins mama pe spatele ei. Manevra s-a repetat pana
ce micul vultur a invatat sa zboare.

Unui privitor neobisnuit cu asemenea scene, purtarea vulturilor ii poate parea de o cruzime de
neinteles. Si totusi, daca puii nu ar fi impinsi in gol, nu ar invata niciodata sa-si intinda aripile si
sa planeze maiestuos in inaltimi.

Dumnezeu ne da prilejul de a ne incerca aripile, ca sa putem zbura tot mai sus, catre lucruri tot
mai marete si mai inalte. El are un scop binecuvantat atunci cand ingaduie ca vietile copiilor Lui
sa fie tulburate de greutati. Noi ne dam inapoi, fugim de incercari si am dori sa prelungim starea
de lucruri in care ne simtim bine. Daca ar sta in puterea noastra sa ne hotaram viata, am face
foarte putine spre slava lui Dumnezeu. De aceea El ne trimite incercari si necazuri, care fac sa ne
creasca aripi duhovnicesti.

Daca simti ca ai fost impins afara din cuibul tau confortabil si linistit, nu te teme, caci dedesubt
stau gata sa te prinda bratele vesnice ale Tatalui ceresc! El vrea sa descoperi cat de puternice sunt
aripile pe care ti le-a dat.

Pilda primita in armata

In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de
bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine.
Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a
intrebat:

- De ce nu-i ajuti si dumneata ?

- Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca !

Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de
un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-
au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului:

- Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata !

- Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ?

- Sunt generalul acestei divizii !

(Gradul de "general" este superior celui de "caporal", diferenta dintre acestea fiind chiar foarte
mare.)

Roadele calomniei
Sfântul Isidor, presbiterul Schitului, avea un ucenic virtuos, pe diaconul Pafnutie. Pe diaconul
acesta l-a invidiat odată un monah care, din păcate, devenise unealtă diavolului. Şi ce-a făcut
omul acesta fără frică de Dumnezeu? In ceasul rugăciunii de obşte a ieşit din biserică, a luat o
carte de-a lui şi, fără să-l vadă cineva, a lăsat-o în chilia lui Pafnutie. După aceea s-a dus la avva
Isidor şi i-a spus:

- Un frate mi-a furat cartea cutare.

- Ce spui? Niciodată nu s-a întâmplat asta în Schit!

- Totuşi! Dă-mi doi părinţi ca să căutăm prin chilii. Şi, într-adevăr, au început să caute. La urmă
au mers şi la chilia diaconului, unde au găsit cartea. Monahul l-a luat şi l-a dus la presbiter, în
biserică. Indată Pafnutie, în faţa tuturor celor aflaţi în biserică, i-a pus metanie cuviosului Isidor,
spunând:

- Am păcătuit, părinte, pedepseşte-mă!

Avva i-a dat canon să nu se împărtăşească vreme de trei săptămâni. In perioada aceasta virtuosul
Pafnutie, de fiecare dată când era slujbă în biserică, punea metanie în faţa părinţilor şi îi ruga:

- Iertaţi-mă pentru păcatul pe care l-am făcut!

După cele trei săptămâni a mers să se împărt㬺ească, însă, îndată, monahul care l-a învinuit pe
nedrept a fost demonizat şi a început să strige:

- Eu l-am învinuit pe nedrept pe robul lui Dum¬nezeu!

Toţi părinţii s-au rugat în biserică pentru a fi izbăvit de demon, dar fără niciun rezultat. Atunci
cuviosul Isidor a spus în faţa tuturor:

- Avva Pafnutie, tu trebuie să te rogi, căci pe tine te-a învinuit pe nedrept. Doar rugăciunea ta îl
poate vindeca.
Şi, într-adevăr, îndată ce s-a rugat Pafnutie, demonizatul s-a tămăduit.

Sfantul Ioan Gura de Aur

"Bunatatea este gandirea lui Dumnezeu infaptuita de oameni!".

Sfantul Ignatie Teoforul

"Nu minunea este cea care da nastere credintei in sufletul omului, ci credinta da nastere minunii."
Dostoievski
"Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce
ma ocolesc“.

Parintele Teofil Paraian

"Toate cele peste masura sunt ale diavolilor".
Avva Pimen
Iti merge bine? Binecuvinteaza pe Dumnezeu, si binele ramane. Iti merge rau? Binecuvinteaza pe
Dumnezeu, si raul se duce".

Sfantul Ioan Gura de Aur

Hristos imbracat de no
Un iubitor de Hristos, mergand intr-un oras pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol. I s-
a facut mila de el si i-a daruit haina sa. Saracul a vandut-o. Iubitorul de Hristos afland ceea ce
facuse saracul, s-a intristat. Insa, in noaptea urmatoare Hristos i s-a aratat in vis purtand acea
haina si i-a spus: nu te intrista, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat.

Sa avem unde deprinde virtutile

"Dumnezeu da imbelsugat, toate cele ce sunt mult mai de trebuinta decat banii, precum aerul,
apa, fo-cul, soarele si toate asemenea acestora. Nu se poate spune ca bogatul se desfata de raza
soarelui mai mult, iar saracul mai putin.Nu se poate spune ca mai imbelsugat aer respira cel
bogat fata de cel sarac, ci toate sunt deopotriva si de obste. Pentru ce, dar, cele mai mari si mai
de trebuinta si sustinatoare ale vietii noastre Dumnezeu le-a facut de obste, iar cele prea mici si
mai de putin pret cum sunt banii, nu sunt obstesti? Ca sa se alcatuiasca viata noastra si sa avem
unde deprinde virtutile" (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Viata din iad si viata din rai
Un crestin se tot ruga lui Dumnezeu sa-i descopere viata din rai si pe cea din iad. Intr-un vis,
Dumnezeu il duce intr-o camera unde erau prezente multe persoane infometate. In mijlocul
acestei incaperi se afla o masa pe care era asezat un vas mare cu mancare. Persoanele de aici
avea fiecare in mana o lingura cu o coada foarte lunga, astfel incat fiecare sa poata ajunge cu
usurinta la vasul cu mancare. Problema era ca din cauza cozii foarte lungi, se aflau in
imposibilitatea de a se hrani.Nu puteau duce lingura la gura.Acesta era iadul.Hrana era din
belsug, insa oamenii se aflau intr-o continua suferinta, caci nu se puteau hrani.

Dupa ce s-a intristat de cele vazute, a fost dus intr-o alta camera. Aici oamenii aveau parte de
aceeasi masa, de acelasi vas cu mancare si de aceleasi linguri.Insa toti de aici erau bine hraniti.
Cum reuseau acestia sa se hraneasca? Fiecare persoana o hranea pe cea din fata ei. Asa a inteles
cat de minunata este vietuirea din rai, unde nimeni nu mai traieste pentru sine.

"Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa nici gandul pacatos in inima iubitoare de osteneala".

Sfantul Marcu Ascetul

"Dumnezeu trimite bolile pentru sanatatea sufletului"

Sfantul Isaac Sirul

Cea mai mare ispita in rugaciune

Vom reda ceea ce marturiseste Preafericitul Parinte Patriarh despre Parintele Dumitru Staniloae:
"... o alta marturisire pe care as dori sa o aduc despre dansul ca om al rugaciunii mi-a fost
inspirata de o intalnire ortodoxa din Franta, care a avut loc la Amiens, langa Paris, in 1977… am
stat, in noaptea aceea in aceeasi camera, iar inainte de culcare, Parintele Staniloae a zis: "Sa ne
rugam". Si ne-am rugat, am stat asa in pozitie de rugaciune, iar dansul a rostit pe de rost
rugaciunile incepatoare, dar pentru ca n-aveam Ceaslovul cu noi, dansul s-a rugat liber. Eu cand
am auzit cum se roaga, imi venea sa cred ca e alt om. O rugaciune simpla, profunda, sensibila,
fara nici o idee teologica elaborata, zicea doar: "Doamne ajuta-ne! Doamne fii cu noi! Doamne
iarta-ne!", exact asa cum vorbeste un copil cu tatal sau, in familie. O simplitate pe care o vezi
numai la oamenii de la tara, care n-au trecut niciodata printr-o scoala teologica, dar care se roaga
cu foarte multa convingere si credinta, intr-o uimitoare intimitate si familiaritate cu Dumnezeu.

Dupa aceea, in ziua urmatoare, eu am indraznit si am intrebat: "Parinte profesor, ma iertati, dar
eu m-am mirat cand v-ati rugat atat de simplu aseara". El mi-a raspuns: "Cea mai mare ispita este
sa teologhisesti in timpul rugaciunii. Atunci nu vorbesti cu Dumnezeu, vorbesti cu tine insuti
despre El".

"Intra in Biserica si te caieste; aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor."

Sfantul Ioan Gura de Aur

"Cel mai mare orator e acela care spune putin si sugereaza mult".

Nicolae Iorga
"Sa fim precum o struna de vioara intinsa astfel incat sa poata da notele potrivite, fara sa fie intinsa atat
de tare incat sa se rupa, si nici atat de slab incat sa scoata doar un bazait in locul unor note".
Mitropolitul Antonie de Suroj
"Nu conteaza anii din viata ta, ci conteaza viata din anii tai".

"Virtutea este nu numai a privi la bine si a fi in impartasirea de bine, ci si a pastra necaderea din bine".

Sfantul Grigorie de Nyssa

Pelerini in aceasta lume

Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost
aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?"

Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?"

"Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine
mobilierul".

Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

A intrat in moarte ca o fiinta vie

In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata
mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de
meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer,
mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l
pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il
sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt
ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu.“ Afirmatia ulterioara a mitropolitului
Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie".

"Pe tot lucrul il impodobeste masura".

"A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este oriunde."

Sf. Ioan Gur? de Aur

Sfantul Isaac Siru

Dreapta socoteala
Un invatator i-a spus ucenicului sau ca omul se imbogateste cu adevarat prin dreapta socoteala.
Iar pentru ca ucenicul era nedumerit, invatatorul a completat:

Padurea nu se teme de omul care incarca o data mult caruta, ca stie ca la vale se rupe osia la
caruta si moare calul. Iar fara cal, acest om nu se va mai intoarce. Ea se teme de cel care ia cate
un lemn in fiecare zi si-l duce acasa.

Dumnezeu, exista sau nu?

Erau doi insi care discutau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da,
altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce
ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste
el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa de curiozitate. Cel care nu credea l-a
intrebat:

- Copile, crezi in Dumnezeu?

- Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul.

- Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu ?

-Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi.

- Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este
Dumnezeu!

Timpul care s-a scurs

Un intelept locuia intr-o incapere foarte mica. In aceasta locuinta avea insa un ceas mare cu
pendula. La fiecare ora, suna puternic. Intr-o zi, ucenicul care locuia in apropierea acestuia l-a
intrebat:
- Nu va deranjeaza zgomotul pendulei?

- Nu, a raspuns inteleptul. Dimpotriva, imi este de mare ajutor. Ma face sa ma intreb ce am facut
cu timpul care a trecut.

"Un om nu trebuie sa se abata din drumul sau numai pentru ca latra cainii”.
H. M. Stanley
Ava Moise a fost chemat la o adunare a pustnicilor pt a judeca pe cineva. El luand o cosnita a umplut-o
cu nisi psi o tragea dupa el zicand ca sunt pacatele lui pe care nu le vede cid oar pe a altora – toti s-au
rusinat

"Cuvantul lui Dumnezeu este paine cu care se hranesc sufletele flamande de Dumnezeu."
Sfantul Grigorie Teologul
"Omul care nu trece prin incercari, care nu vrea sa-l doara nimic, care nu vrea sa fie mahnit sau sa i se
faca vreo observatie, ci vrea sa traiasca bine, este in afara realitatii duhovnicesti".

Parintele Paisie Aghioritul

"Fericirea adevarata nu sta intr-o senzatie trupeasca, ci intr-o nobila delectare spirituala".

"Rugaciunea launtrica nu are trebuinta de limba, nu cauta carte, ci are nevoie numai de adunarea
duhului."

Sfantul Dimitrie al Rostovului

Parintele Constantin Galeriu
"Saracilor, ce va lipseste daca-l aveti pe Dumnezeu? Bogatilor, ce aveti daca va lipseste Dumnezeu?".

Fericitul Augustin
"Cine fuge de ispite sau de incercari, fuge de fapt de virtute."

Sfantul Isaac Sirul

Inseland pe altul, te poti insela pe tine

Un om instarit, bun la suflet, l-a chemat intr-o zip e vecinul sau si i-a spus:

- Stiu ca o duci greu si vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi
pentru mine?

- Sigur, a raspuns fara retineri vecinul.

- Doresc sa-mi construiesti o casa.

Vecinul, bun mester, s-a apucat de treaba. Dar in timp ce lucra si-a zis ca ar putea sa ceara bani
pentru cele mai bune materiale si sa le cumpere pe cele mai ieftine. Si asa a facut.

Cand a terminat casa, ea arata foarte bine pe afara, dar vecinul stia ca nu va rezista mult din
cauza materialelor ieftine.

Persoana instarita cand a vazut casa i-a zis:

- Avand in vedere in ce casa locuiesti cu familia, iti fac cadou aceasta casa.

Vecinul s-a intristat tare mult pentru ce facuse. A dorit sa-l insele pe altul si s-a inselat pe sine.
Acum, parerea de rau nu mai putea indrepta nimic.

"Nu il osandi pe aproapele tau, caci tu ii cunosti pacatul, dar pocainta nu i-o stii."
Avva Dorotei
"Tot ce intrece dreapta masura e vatamator: atat intinderea peste masura a postului, cat si saturarea;
atat privegherea peste masura, cat si somnul prea mult."

Avva Moise

"Esti stapan pe pantece? Fii atunci stapan si pe limba!"

Sfantul Nil Sinaitul

"Gandul, cuvantul si fapta trebuie sa lucreze in chip vrednic de numele de crestin."

Sfantul Grigorie de Nyssa

"Dumnezeu nu ne daruieste harul Sau pentru multimea ostenelilor noastre, ci pentru smerenia care vine
din multa osteneala".

Sfantul Isaac Siru

"Smerenia este dumnezeiasca si nu se poate dobandi decat prin lucrarea poruncilor".
Pateric

Usa limbii
Un frate s-a dus la avva Pimen in a doua saptamana din Postul Mare si, dupa ce i-a destainuit
gandurile si si-a gasit pacea, ii zice: "Cat pe ce sa nu vin aici astazi“. Batranul il intreaba de ce.
Fratele zice: "Mi-am spus ca din cauza Postului Mare nu-mi vei deschide“. Avva Pimen ii zice:
"Noi n-am invatat sa incuiem usa de lemn, ci mai degraba usa limbii“.

"Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite
alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor".
Fericitul Augustin
Diavolul cel fricos
Se spune despre un pustnic batran ca a vazut un diavol indemnandu-l pe alt diavol sa nu il lase
sa se odihneasca pe un calugar. Celalalt diavol a refuzat sa il trezeasca pe monah, spunand celui
dintai:

- Nu pot sa fac acest lucru, caci de indata ce-l trezesc, el se ridica si incepe sa ma arda cu psalmi
si rugaciuni.

Iar alta data, intrebat de un mare pustnic, de ce ii tot tulbura, diavolul a raspuns:

- Voi, monahii, sunteti cei care ne tulburati pe noi.

"Bogatia nu este in sine ceva rau sau bun, ci o unealta de care te poti folosi rau sau bine."

Sfantul Clement Alexandrinu

Moartea nu priveste spre intentii

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand:

- Avvo, au fost doi oameni: unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata
sa lepede cinul monahal si sa plece in lume, iar mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina
calugar, insa amandoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor?

Si a zis batranul:

- Calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, in aceea s-au dus.

Puterea smereniei
A zis avva Daniil ca in Babilon o fiica a unui din cei mai mari avea demon. Si tatal ei avea un
calugar iubit si acela i-a zis lui: nimeni nu poate sa tamaduiasca pe fiica ta fara numai sihastrii
aceia pe care ii stiu si de ii vei ruga pe ei, nu vor sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa
facem: cand vor veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia pretul
lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui. Iesind ei in targ, au aflat pe un
ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, ca
sa-i dea pretul lor. Si cand a venit calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a
intors si cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind demonul, a strigat zicand: o, sila!
Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au venit batranii, le-a povestit
lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu si au zis: obicei are mandria diavolului, sa
cada prin smerenia poruncii lui Hristos.

" Despre iertarea celor de aproape

Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen:

- Daca vad o greseala a fratelui meu, e bine s-o trec cu vederea?

Si a zis lui batranul:

- De fiecare data cand noi trecem cu vederea o greseala a fratelui nostru, si Dumnezeu ne trece
cu vederea o greseala a noastra; si de fiecare data cand noi o dam in vileag pe-a fratelui, si
Dumnezeu o da in vileag pe-a noastra.

"Duhul nostru este din Dumnezeu, deci numai in Dumnezeu el isi poate gasi linistea si fericirea."

Fericitul Augustin

Sotii trebuie sa fie unul altuia sprijin si liman si adapost si imbarbatare impotriva atator rele care ii
asalteaza din toate partile."

Sfantul Ioan Gura de Aur

"Pamantul nelucrat se umple de maracini si sufletul nepasator de patimi" .

Sfantul Talasie Libianul

Drumul spre Imparatia Cerurilor

A spus cineva avvei Ioan Persul:

- Am trudit atata pentru Imparatia Cerurilor - oare avem s-o mostenim?

Avva Ioan Persul a raspuns:

- Eu am incredere ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris in ceruri, ca „cel care
a fagaduit e de incredere“ (Evrei 10, 23.). De ce sa nu ma incred? Sunt primitor ca Avraam,
bland ca Moise, sfant ca Aaron, rabdator ca Iov, smerit ca David, pustnic ca Ioan, tanguitor ca
Ieremia, invatator ca Pavel, de incredere ca Petru, intelept ca Solomon. Si ma incred ca talharul,
 ca cel care mi le-a harazit pe acestea in bunatatea sa, imi va da si imparatia.

"Nici bunatatile pamantesti nu se obtin fara osteneli. De ce renuntam atunci la cele ceresti din cauza
ostenelilor?"

Sfantul Nil Sinaitu

"Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui".
Sfantul Serafim de Sarov

Usa inimii
Pictorul terminase tabloul, care il reprezenta pe Iisus in fata unei usi. Si-a chemat prietenii pentru
a le auzi parerea.Toti au admirat tabloul, frumusetea si blandetea chipului lui Iisus, atitudinea lui
solemna in fata usii intunecate. Toti erau incantati si aveau numai cuvinte de lauda, cand unul a
spus:

–Maestre, mi se pare ca lipseste ceva usii. Ea n-are clanta, cum se poate intra?

Pictorul a raspuns:

–Usa, la care bate Iisus, se deschide numai dinauntru...

"Blandetea este stanca de care se sparg toate valurile grele ale vietii. Prin ea se intareste rabdarea, usa
intelepciunii duhovnicesti".
Sfantul Ioan Scararul

Pomul cu roade
Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse,
zicandu-i:

- "Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?"

Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi
roditori si altii neroditori.

- "Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari
au numai frunze? Nu, fiule - oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade.Fii vesel ca te
asupresc oamenii - caci asemeni pomului cu roade esti.”

De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor.

Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

Apoi, când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce
Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că "cine vrea să vină după Mine"
şi "dacă vrei să fii desăvârşit", ci a zis poruncitor: "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi
dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu"; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi
neapărat trebue să beţi Sângele Meu.

"Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare-aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente,
dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor."
Fericitul Augustin
Marturisirea faptelor rele este inceputul faptelor bune .

Fericitul Augustin

Diavolul nu zice iarta-ma

"Doi frati de-o mama, calugari, veniti la manastire, au trait in pustie 30-40 de ani si nu s-au sfadit
niciodata. Se duceau dracii la satana si ziceau: "Sunt doi calugari si au dragoste mare si
sinceritate si iubire intre ei si nu putem sa-i facem sa se sfadeasca". Dar un drac mai mare zice:
"Eu ii fac sa se bata!" Era unul dintre aceia mesteri, ca si ei sunt si prosti si mai destepti - soldati,
capitani, generali, de tot felul.Cand stateau fratii amandoi la rugaciune, linistiti, in chilia lor,
apare dracul. La unul s-a aratat porumbel si la unul s-a aratat cioara.

Cel care a vazut cioara, a zis: "- Mai frate, uite o cioara! „- Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel?“"-
Mai, dar tu esti chior, nu vezi ca-i cioara?"De cand erau ei, nu vorbisera asa. "- Tu esti chior! Nu
vezi ca-i porumbel?", si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: "- Iarta-ma, frate!" Cand a zis
"Iarta-ma", n-au mai vazut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt
batjocoriti. Si degeaba i-a facut sa se bata, ca au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si
tot ei au ramas mai mari decat dracul. Dracul niciodata nu zice "iarta-ma". (Parintele Ilie Cleopa)

"Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul
anilor.Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata."
Cartea Intelepciunii lui Solomon
"Postul este vremea vorbirii noastre mai dese si mai apropiate cu Dumnezeu".

Teodor M. Popescu

"Cand crezi despre tine ca esti drept ai inchis toate posibilitatile tale de desavarsire".

Parintele Arsenie Boca

Nu putem trai duhovniceste daca nu ne hranim cu Trupul si cu Sangele Domnului".

pr. Constantin Sturzu

Lucrarea harului
Odata am intrebat un parinte:

- Cum poate o persoana sa primeasca harul divin?

- Nu se poate primi harul divin daca nu induri toate ispitele care vin, a raspuns el.

Si apoi a adaugat:

- Cel mai mare obstacol care impiedica harul lui Dumnezeu este iubirea de sine. Cand Dumnezeu
gaseste inima golita de toate dorintele, El o umple cu harul Sau, ceea ce este imposibil de descris.
Poate fi numai trait in inima. Dar chiar o clipa de ganduri pacatoase poate face ca acest har sa se
retraga.

"Problema nu este ca avem un timp al vietii scurt, ci ca irosim mare parte din acesta".

Seneca

Rasplata in functie de daruire

Un boier si-a invitat intr-o zi toti slujitorii la palatul sau. Cu ocazia petrecerii pe care avea sa o
faca in cinstea aniversarii sale, boierul le-a cerut slujitorilor sa umple fantana care secase din
curtea palatului sau. Unii au carat apa cu ulcelele, altii cu butoaiele, fiecare dupa modul in care
isi iubea stapanul. La finalul petrecerii, boierul le-a cerut slujitorilor sa treaca pe la vistiernicul
sau cu vasul in care a adus apa la palat, pentru a fi umplut cu aur. Multi si-au reprosat ca nu au
dus apa cu un vas mai mare.

Marturisirea pacatelor
Nu putem primi vindecare daca nu ne marturisim pacatele.Sa ne imaginam ca intr-un salon de
spital ar veni doctorul sa-si cerceteze pacientii. Cei care ii vor spune doctorului ce-i doare, cei
care vor descrie simptomele bolii lor, vor avea sansa sa primeasca tratamentul adecvat pentru
vindecare. In vreme ce persoanele care vor marturisi ca pe ele nu le doare nimic, vor fi lipsite de
vindecare. Tot asa nici Dumnezeu nu intervine sa ne vindece, atata vreme cat noi nu acceptam ca
suntem bolnavi.
"Rugaciunea este rodul iubirii.Daca ne rugam, inseamna ca Il iubim pe Dumnezeu".

Arhim. Zaharia Záharou

Sa-L lasi pe Dumnezeu sa-ti vorbeasca

O femeie ajunge la vladica Antonie al Surojului si i se plange: "Vladica, citesc acatiste in fiecare
seara, canoane, nici o bucurie n-am, ma irita, nu stiu ce sa mai fac, pentru ca nu-L simt pe
Dumnezeu, nici un semn n-am". Vladica i-a raspuns: "Stii ceva, incearca, du-te acasa, pune-te in
fata icoanei si taci. Si incearca sa auzi, sa asculti ce-ti va spune tie Dumnezeu, pentru ca tu,
palavragind atata, nu-L lasi sa-ti vorbeasca si El". Si s-a dus si a facut asa femeia, si a venit cu
mare bucurie. L-a auzit!

Un credincios, dupa ce si-a marturisit pacatele, l-a intrebat pe duhovnic:

- Parinte, avand in vedere pacatele marturisite, credeti ca sunt cel mai mare pacatos?

Duhovnicul i-a raspuns:

- Avand in vedere ca ai primit iertarea celor marturisite, stralucesti de lumina harului. Nu imi
amintesc cine ai fost, de vreme ce Dumnezeu tine seama doar de ceea ce esti.

Limba: cand prieten, cand dusman.

Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul,
renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii
pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte
cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi.

Sclavul cu pricina se scuza, zicand:

- Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati,
certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea.

Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu
ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din
limba.Maniindu-se tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela
a ras de el.

Sclavul insa se scuza, zicand:

- Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei
nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea.

Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai
rea sluga.

Taci, fugi si te linisteste

Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis:

- Parinte, un frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui.

Zis-a lui batranul:

- Asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu deadinsul

pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima.

Deci a facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de
la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o catre
batranul.

"Crestinul este persoana care oriunde priveste, Il vede pe Hristos".

Alexander Schmemann

"Putem pierde orice, afara de suflet, caci daca ne ramane acesta inca n-am pierdut nimic".
Parintele Sofian Boghiu

"Viata fara cuvant e mai buna decat cuvantul fara viata".

Sfantul Isidor Pelusiotu

"Bunastarea iti aduce multi prieteni, nenorocirea insa ii incearca."

Sfantul Ambrozie al Milanului

"Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor
scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care
este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" (I Petru 3, 3-4).

"A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului."

Sfantul Ioan Gura de Aur

Dumnezeu raspunde omului credincios
Se povesteste ca o femeie era foarte bolnava si avea nevoie urgenta de un medicament. Era
departe de orice farmacie si era iarna.Farmacia era in satul vecin. Avea o fetita de varsta scolara
si nu avea altceva de facut decat s-o trimita pe fetita sa mearga pana la farmacie sa ceara
picaturile de cate avea nevoie. Fetita se incumeta sa plece. Ajunse la farmacist si acesta, care stia
boala femeii, ii dadu fetitei o slicluta cu picaturi.Fetita pleca in fuga.

Dupa cateva clipe, farmacistul, batran si cu vederea slaba, controla mai atent locul de unde luase
sticluta.Constata ca in loc sa-i dea medicamentul pentru boala de inima a femeii, ii daduse o
sticluta cu otrava.Pe fetita n-o mai putea ajunge.Cazu in genunchi si se ruga. Ceru doar un singur
lucru: "Doamne, fa o minune! Sa nu ajunga fetita acasa!"Cererea lui era dreapta si fu puternica.
Inca aflandu-se in rugaciune, auzi usa deschizandu-se si o vazu pe fetita intrand in farmacie:
"Domnule, alergand am cazul ti-am sport sticluta, iertati-ma, dar dati-mi alta sticluta. Altfel,
mama va muri! Fetita plangea, zdrobita de parere de rau. Farmacistul incepu sa planga de
bucurie si emotie. Ii multumi lui Dumnezeu.Era in afara de orice indoiala ca i se raspunsese la
rugaciunea lui.

"Cuvantul in sine are o putere duala; el poate fi bun sau rau, dar e neutru din punct de vedere moral.
Omul este cel care-i da dimensiunea morala".

Impatimirea dupa bunurile materiale

Un om oarecare a gasit odata o suta de lei pe strada. Din momentul acela nu si-a mai ridicat ochii
de la pamant. In treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nasturi, vreo 20.000 de ace de siguranta
si inca vreo cateva sute de lei, punand banut langa banut. A ajuns intr-o stare deplorabila, mereu
in cautare, mereu avid dupa ceva cat de neinsemnat. In tot timpul acesta a pierdut zambetul
prietenilor, frumusetea copacilor, culorile cerului. Cand s-a trezit, era prea tarziu!

"Saracia sau bogatia nu pot invinge dragostea, dar dragostea poate invinge si saracia si bogatia."

Sfantul Ioan Gura de Au

Cum sa ne purtam crucea

Un om obisnuit vietuia alaturi de alti oameni care purtau in spatele lor o cruce. Si omul obisnuit
isi avea de dus propria cruce.

La un moment dat, omul obisnuit obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui,
se roaga Domnului spunand:
- "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea; simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si
incepe a taia din crucea ce-o purta…

- "Doamne, iti multumesc atat de mult!"

Isi continua bucuros drumul anevoios gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea,
ar fi si mai bine….".Si o mai scurteaza putin.

Si mai bucuros continua pe drumul vietii. Uitandu-se in jurul lui, observa ca ceilalti sunt din ce
in ce mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie mare, peste care
trebuia sa treaca. Ceilalti se folosesc de propria cruce pentru a trece; crucea fiecaruia era
suficienta ca inaltime - atunci cand o culca - unea cu ea cele doua maluri. Transformand crucea
in podul necesar, cei de langa el au reusit sa treaca peste prapastie. Numai el a ramas neputincios
in fata prapastiei.

Indiferent de suferinta, trebuie sa o purtam cu credinta. Stie Domnul ca purtarea ei cu credinta ne

aduce izbavire.

Ce-i mai mare: cinstea sau averea?

Un credincios a fost intrebat de prietenul sau:

- Ce-i mai mare: cinstea sau averea?

Omul credincios a raspuns:

- Cinstea. Averea, chiar daca ai pierdut-o, o poti face din nou cu cinstea, insa, daca ai pierdut
cinstea, nu o poti capata din nou, indiferent cata avere ai cheltui pentru aceasta.

"Nici inteligenta, nici educatia, nu au nici o valoare daca nu sunt in slujba dragostei si a iubirii".
Parintele Arsenie Papacioc
"Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai."

Fericitul Augustin
"Cand l-ai vazut pe aproapele tau, pe Dumnezeu L-ai vazut."

Sfantul Clement Alexandrinul

Casa sufletului
Zis-a un batran catre un frate: Diavolul este vrajmasul, iar tu esti casa. Deci vrajmasul nu
inceteaza sa arunce in casa ta orice afla, toata rautatea turnand-o. Insa tu sa nu te lenevesti, ci sa
maturi afara tot. Dar, de te vei lenevi, se va umple casa ta de toata necuratia si, dupa aceea, nu
vei mai putea intra in ea. Ci, indata ce arunca el, tu matura si va fi casa ta curata, cu darul lui
Hristos.

"Nu este alta mare atat de involburata ca viata preotului, si el nu are alta scapare decat rugaciunea
neincetata."
Sfantul Ioan Gura de Aur

Omul ce credea in predestinare

Un pelerin, trecand in drumul sau pe langa un ogor, vazu un taran care semana
pamantul. Oprindu-se si intrand in vorba cu taranul, spre a se mai odihni de osteneala
drumului, pelerinul ajunse sa vorbeasca cu acesta chestiuni sufletesti. Vorbind ei despre
Dumnezeu si despre om, despre prestiinta lui Dumnezeu si despre munca omului spre mantuire,
taranul spuse:

- Daca Dumnezeu a prevazut ca eu ma voi mantui, cu siguranta asa va fi, ori ca fac bine, ori ca
fac rau, iar daca El a prevazut ca voi fi osandit la chinuri vesnice, voi fi osandit, chiar daca voi
face bine, chiar daca voi face rau.

Pelerinul, ascultand cu mahnire pe taran si vazand cele ce acela lucra pe pamant, ii spuse:

- Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face grau, de ce mai semeni, pentru ca ori de semeni,
ori de nu semeni, aici se va face grau, si toata munca ta e deci degeaba ?!

Doi vecini bogati

Unul patimea din pricina iubirii de arginti, iar celalalt din invidie pentru primul.Amandoi au
murit in aceeasi zi. Prietenii lor s-au sfadit care dintre cei doi era mai bun. Ca sa sfarseasca
cearta, ei s-au hotarat sa deschida cele doua trupuri si sa scoata inimile celor doi - si dupa inima
sa-i pretuiasca. La cel iubitor de arginti au gasit o piatra in loc de inima, iar la cel invidios au
gasit un sarpe in loc de inima. Sarpele a sarit si s-a ascuns sub acea piatra. O, fratele meu, inima
ta sa nu-i invidieze pe cei pacatosi! Invidia este un sarpe care se hraneste cu inima ta.

"Copilul e ca aluatul: ce-ai framantat, aceea creste".

Proverb rusesc

Neinsusirea bunului gasit

Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe
drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el
si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?"."Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-
ai pus?".
"Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa nici gandul cel rau in inima iubitoare".

Sfantul Marcu Ascet

Viata este o carte

"Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin
cuvintele noastre si prin gandurile noastre. Cat suntem inca in viata aceasta putem reveni asupra
a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul
bun, corectam capitole din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite!
Dar,atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe cartea vietii noastre si nu
mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul
mortii si ziua judecatii". (Sfantul Isaac Sirul)

Nemurirea sufletului
Un copil, indurerat de moartea bunicului sau, l-a intrebat pe tatal sau daca o sa se mai intalneasca
vreodata cu acesta.

Atunci tatal, ca sa-i potoleasca durerea si sa-i arate ca nu pierim definitiv prin moarte, si-a luat
ceasul si a separat carcasa de mecanismul ei.

- Vezi, ii spuse el, chiar daca i-a fost luata imbracamintea, ceasul functioneaza in continuare. Asa
si bunicul, chiar daca este lipsit de trup, el traieste, se bucura de rugaciunile noastre si se roaga
pentru noi.

Diavolul, din furnica ajunge leu

Diavolul vine ma intai catre sufletul omului ca o furnica, ca ceva neinsemnat, apoi, daca il lasi
sa-si faca ale lui in suflet, cu vremea se face ca un leu si nu mai poti sa-l scoti din suflet.

"Daca Dumnezeu nu e pe primul plan in viata ta, nu e pe locul care I Se cuvine".

Parintele Teofil Paraian

Privegheati neincetat
Parintii duhovnicesti indeamna sa nu ne incredem niciodata in odihna, atata vreme cat ne aflam
in aceasta lume. Nici sa ne incredem in noi insine atunci cand observam ca ne-am linistit pentru
o vreme de razboiul patimilor, pentru ca vrajmasii sufletului se ascund o vreme cu viclenie, pana
cand il vad pe om ca ii crede ca au incetat razboiul si slabeste supravegherea interioara. Atunci,
spune avva Amona, "deodata navalesc asupra ticalosului suflet, il inhata ca pe o vrabiuta si, dupa
ce pun stapanire pe el, il injosesc fara mila cu orice fel de pacat.Il injosesc cu pacate mai rele ca
cele ce le-a facut mai inainte si pentru care a cerut iertare".

Timpul schimbarii
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat:

-Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai
creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlastar?

-Da, parinte!

-Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva
mai inalt.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata.
Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in
sfarsit, sa-l scoata.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.

-Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea
nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv
si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire
din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei
avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci
nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu
va fi mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor
creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul)

"Sufletul este calaretul si trupul este calul".

Sfantul Vasile cel Mare
"Cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui" .

Sfantul Efrem Sirul

Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte.Cum? De vedeţi un om sărac, aveţi milă de el;
un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat cu nume bun, nu-l invidiaţi. Nu numai gura şi
stomacul vostru să postească, ci şi ochii şi urechile şi picioarele şi mâinile voastre şi toate mădularele
trupului vostru... Ochii neprivind cu ispitire frumuseţile străine.Gura trebuie să postească de sudălmi şi
de alte vorbiri ruşinoase”.

„potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl
înalţă şi îl uşurează”.

"Daca te lipsesti de rugaciune, faci la fel ca si cum ai scoate un peste din apa".

Sfantul Ioan Gura de Aur

"Chemarea lui Dumnezeu nu inceteaza niciodata. Repet acest cuvant: bea cineva sau nu, izvorul curge."

Parintele Constantin Galeriu

Omul mândru nu se va smeri niciodată în faţa lui Dumnezeu. Drept urmare a acestei înverşunări
încep suferinţele, crizele, tristeţea, deznădejdea. Din cauza mândriei sale, el suferă foarte mult şi,
imediat ce se smereşte, toate suferinţele se sfârşesc şi sufletul lui dobândeşte liniştea şi pacea.

Odată, Sfântul Macarie cel Mare împreună cu ucenicul său mergeau prin pustie. Ca să nu
vorbească în deşert, l-a trimis pe el înainte, iar părintele a rămas în urmă, cufundându-se în
rugăciune.

La scurt timp, ucenicul a întâlnit un preot păgân. Acela ducea pe umăr o bucată de lemn.
Ucenicul i-a spus:

- Unde alergi, diavole?

Acela s-a supărat, a dat bârna jos şi l-a bătut bine cu ea. Apoi a plecat mai departe. Ucenicul a
rămas întins acolo, căci nu şi-a mai putut continua calea. Mai târziu l-a întâlnit şi pe Cuviosul
Macarie care, văzându-l, i-a spus cu blândeţe:

- Ziua bună, truditorule.

Aceste cuvinte l-au cutremurat atât de mult pe sacerdot, încât acesta s-a oprit şi i-a spus:

- De ce-mi vorbeşti astfel?

- Văd că te nevoieşti prin muncă, duci povară grea.

Atunci el s-a oprit în loc, înmuiat de cuvintele cuviosului, şi a spus:

- Mai devreme am întâlnit un călugăr foarte rău. Acela m-a numit demon şi eu l-am bătut, dar tu
văd că eşti omul lui Dumnezeu.

I-a căzut în genunchi şi l-a rugat:

- Vreau să devin la fel ca tine! Fă-mă şi pe mine călugăr!

Cuviosul l-a luat cu el şi, ajungând la locul unde sacerdotul se întâlnise cu ucenicul, l-au ajutat să
se ridice şi l-au adus la mănăstire. Sacerdotul a devenit călugăr şi nu unul oarecare, ci un
adevărat călugăr, încât fraţii se minunau de smerenia sa. Şi prin exemplul său a adus la credinţă
foarte mulţi păgâni.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2,
Editura Sophia, 2009, pp. 184-185)

Ascultarea intrece marile virtuti

Patru Parinti au mers odata la Avva Pamvo. Fiecare a vestit virtutea celuilalt: unul postea mult, al
doilea era neagonisitor, al treilea dobandise multa dragoste iar al patrulea avea douazeci si doi de
ani in ascultare la un batran.

Avva Pamvo le-a raspuns:

- Va spun ca virtutea celui de al patrulea este mai mare decat cea a celorlalti caci fiecare dintre
voi, orice virtute ar fi dobandit, a tinut-o cu voie proprie. Acesta, insa, isi taie voia sa si face voia
altuia si de aceea este cel mai mare dintre voi. Unii ca acestia sunt marturisitori (mucenici) daca
pazesc ascultarea pana la sfarsit.

"Iadul este durerea de a nu mai putea iubi".

F. M. Dostoievsk
"Precum pasarile cele grase nu pot zbura spre cer, asa nici cel ce-si hraneste si-si slujeste trupul sau".

Sfantul Ioan Scararul

Nu avem dreptul sa judecam

Intr-o pustie, un parinte era impartasit de un oarecare ins, un cleric, dar netraitor. Si a aflat
pustnicul ca este netraitor si nu l-a mai primit sa-l impartaseasca. Atunci Dumnezeu l-a luat in
primire pe pustnic. Intr-un vis ingrozitor, intr-o zona, intr-o mare insetare un bubos scotea apa
limpede dintr-o fantana si dadea la lume. Toata lumea ii saruta picioarele acestui datator de apa
limpede. Dumnezeu i-a dat exemplu pustnicului. "De ce nu-l primesti ca e tot datator de apa
limpede? Tu l-ai judecat de faptele lui, dar Eu ma gandeam ca prin el am ajutat pe altii". Atunci
l-a primit cu scuze, cu iertare pe cel care il impartasea.

Sf Ambrozie cel Mare Talcuiri la Facere ( Avraam, Isac, Fuga de lume)

Sf Ioan de Kronstadt prin slujbele Bisericii respiram Duhul Sf

"Binele face putin zgomot, iar zgomotul face putin bine".

Parintele Constantin Galeriu

Inima omului
"Dumnezeu este precum s-a scris: «Soarele dreptatii» (Maleahi 4, 2), revarsand peste toti razele
bunatatii. Dar sufletul se comporta prin hotararea libera a voii lui sau ca ceara, prin iubirea fata
de Dumnezeu, sau ca lutul, prin iubirea de cele pamantesti. Precum deci lutul se usuca prin fire,
sub razele soarelui, iar ceara se inmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pamant si de lume,
indemnat fiind de Dumnezeu si impotrivindu-se, prin hotararea voii sale se invartoseaza ca lutul
si se impinge pe sine spre pierzanie, asemenea lui faraon; dar sufletul iubitor de Dumnezeu se
inmoaie ca ceara si, primind formele si intiparirile dumnezeiesti, se face lacasul lui Dumnezeu in
duh (Efeseni 2, 22)" Sfantul Maxim Marturisitorul

"Crestinul este cel ce nu traieste nici in trecut, nici in viitor, ci numai in prezent.Trecutul nu-l apasa, viitorul
nu-l ingrijoreaza."

Nicolae Steinhardt
"Postul adevarat este instrainarea de pacat".
Sfantul Vasile cel Mare
PSB 18 SF. Vasile cel Mare

Sufletul este copie a cerului, pt ca in acesta locuieste Domnul iar trupul este din pamant

Smerenia este imitarea lui Hristos iar aroganta si nerusinarea este imitarea diavolului

Reguli mari si mici cu citate pt diferite lucruri.

"Daca vrei sa stii ce este in inima omului, ia aminte la cele ce spun buzele lui"

Faptele rele
Cand intr-o mancare este prezent ceva necurat, o refuzam, nu mai mancam din ea. La fel se
intampla si cu faptele rele, murdaresc sufletul si inceteaza sa mai fie placut lui Dumnezeu.

Banii care pot deschide usa raiului

Se zice ca un oarecare si-a strans aici bunuri multe ca sa aiba si dincolo. Zicea mereu: totul se
poate cumpara. Si aici si dincolo.Si strangea mereu. N-ar fi dat nimanui un ban. O singura data a
dat unui cersetor 25 de bani. Si a murit. S-a dus la Sfantul Petru - traditia stie ca el pastreaza
cheile raiului - si a incercat sa intre. Sfantul Petra i-a spus ca nu poate intra, pentru ca nu si-a
pregatit dinainte locul.

Omul nostru i-a spus Sfantului Petru ca totusi s-a pregatit.A adunat mereu bani ca sa-si plateasca
intrarea in rai. Stia ca aici totul se cumpara. "Si unde ai banii?" il intreba Sfantul Petru. - In
buzunare. Am si cecuri si hartii de banca.Dau cat se cere.Am destui." - "Sa-i vad", ii zise Sfantul
Petru, zambind catre un inger care asista la discutie. Si omul incepu sa se caute prin buzunare, isi
scoase din valiza de calatorie si alte haine, mapele cu acte, dar nu gasi nimic. "Am avut bani
multi, cand am murit, zise. Nu inteleg ce s-a putut intampla!" - "Mai cauta", il imbie Sfantul
Petru. Si cautandu-se, in fundul unui buzunar gasi 25 de bani."Cu atat ai venit", ii zise Sfantul
Petru. Sunt banii pe care i-ai dat unui sarac cersetor. Cred ca ai si uitat de ei, ca i-ai dat in scarba,
ca sa scapi de el.

Totusi, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care transportand o caruta de paini, a aruncat cu o
paine intr-un flamand care se tinea dupa el cersind. Painea e aici. Cei 25 de bani ai tai, ca si
painea celuilalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca sa deschida portile raiului. Imi pare rau! Plata
trebuia s-o achiti pe pamant, aproapelui tau.

"Ii vom iubi pe ceilalti atunci cand ne vom ruga pentru ei".

Sofronie Saharov

Sa ne multumim cu ce avem
Intr-o zi, un om ostenit de drum se aseza sub un copac sa se odihneasca. In timp ce se odihnea, a
trecut pe langa el o trasura cu patru cai. Omul stiind cat mai are de mers, si-a spus in sinea lui:

- De ce nu face Dumnezeu dreptate pe pamant! De ce acestuia i-a dat trasura cu patru cai, iar mie
nu mi-a dat macar un cal?

Dupa putin timp, a vazut un orb care ducea in spate un olog. Drumetul care era nelinistit,
vazandu-i pe cei doi, a zis:

- Multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos.

"Nadejdea in Dumnezeu face inima larga, iar grija trupeasca o ingusteaza".

Sfantul Marcu Ascetu