Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mareste imaginea.
Dar, sa vedem ce se intelege, de fapt, prin termenul de pocainta. Unii traduc grecescul metanoia -
echivalentul romanesc al pocaintei - prin: schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor.
Altii autori, precum Anselm Grun, aprofundeaza semnificatia notiunii: "Metanoia, termenul grec
pentru convertire, inseamna "a recunoaste aposteriori", a "intoarce" capul (gandirea,
mentalitatea), "a gandi in mod diferit". A te converti inseamna a te intoarce catre/la Dumnezeu:
intorcandu-ma catre Dumnezeu si indreptandu-ma catre El, imi regasesc fiinta autentica si eul
meu adevarat. A te converti este o invitatie la a trai. Meta poate insemna si "in spate" (sau
"dincolo de", s.n.): atunci convertire poate insemna "a vedea indaratul (in adancul) lucrurilor",
"a-L vedea pe Dumnezeu in toate persoanele si in creatie", "a-l recunoaste pe Dumnezeu, care ne
vorbeste in evenimentele din fiecare zi". Convertire inseamna, deci: a recunoaste esenta prezenta
in persoane si in lucruri".
In viziunea rasariteana, metanoia desemneaza nu atat pocainta in sens moral, cat o adevarata
intoarcere a mintii noastre, a intregii perceptii asupra realitatii . Omul convertit ("pocait" ,
"p/refacut" prin har) are o alta perceptie asupra realitatilor lumii si dincolo de ea, un alt orizont
existential-spiritual, pentru ca, de fapt, el ajunge la o altfel de gandire (meta-noetica), la
mentalitatea crestina (la "gandul lui Hristos", I Corinteni 2, 16) si, in stransa dependenta cu acest
orizont spiritual, la un altfel de comportament si atitudine de viata. Cu alte cuvinte, inseamna o
intoarcere a mintii noastre catre Dumnezeu, o convertire la Mintea originara (Cuv. Nichita
Stithatul), din care omul s-a "ex-comunicat" prin pacat, respectiv o adevarata re/gasire si
transformare de sine.
Meta-noia (de la gr. meta = dupa, dincolo de + nous - gandire, inteligenta, minte), pocainta,
echivalentului termenului romanesc metanie, inseamna schimbare a mintii, prefacerea,
schimbarea gandirii, innoirea spirituala a mintii. Pocaiti-va!, prima kerigma (invitatie) nou-
testamentara, vrea sa spuna: schimbati-va minteal, felul de a gandi, de a vorbi si de a va
comporta; schimbati-va viata, felul de a fi! "Metanoia -dupa autorul citat mai sus - ma face sa
devin constient de ramificatiile neantului, atat in propria mea viata, cat si in intreaga istorie a
omenirii. Nu este vorba (doar) de o culpabilizare morbida in jurul unei contemplatii fariseice a
pacatului, ci de o constientizare a starii de separatie, de "viata moarta", de excrescenta a
neantului...".
"Cuvantul romanesc pocainta", observa parintele Galeriu, de obarsie slava, pune accentul pe
remuscare, pe regretul, durerea pentru greseala savarsita. Cel latinesc -penitenta - derivat din
poenam tenere, accentueaza aspectul juridic, constiinta vinii, frica de pedeapsa. Dar (grecescul)
metanoia nu inseamna nici numai cainta, regret, si nici numai frica de pedeapsa, ci mai mult. Ca
si ceilalti termeni construiti cu meta si incorporati in limba noastra, ca de pilda, metafora,
metateza, metabolism, metamorfoza, metafizica, si metanoia inseamna o transformare profunda.
O schimbare radicala a convingerilor si deci o trecere dincolo de pacat prin incetarea savarsirii
lui, si un nou inceput de viata, un nou camp de lucru in har si adevar. O mutatie a mintii, innoirea
mintii, cum explica Sfantul Apostol Pavel, o nastere din nou. Acesta si este sensul pocaintei in
dogma crestina, sau un al doilea botez, ca neincetata reinnoirea omului."
Intr-o inspirata traducere a termenului metanoia, el mai apare si ca: ras/gandire, intoarcere,
convertire a mintii, pentru ca dincolo de aspectul ei penitential, gandirea duhovniceasca are un
profund caracter transformator, meta-noetic, de ras-gandire, o meta-gandire, trans-lucida,
contemplativa, inradacinata in Constiinta si Gandirea de Sus, ce nu cunoaste limitele imanentului
si ale empiricului. Omul convertit devine din ce in ce mai lucid, mereu veghetor, dar cu o altfel
de vigilenta decat cea a lumii in general, asociata cu o luciditate sacra (trezvie) si darul deosebirii
duhurilor (al discernamantului spiritual).
Eugen Jurca