ANEXA 1

Hrăneşte ceea ce doreşti să crească

Un bunic s-a aşezat pe o piatră, la soare, lângă râu, cu nepoţelul său. “Spune-mi o poveste”
a cerut copilul. “Aceasta este o poveste despre doi lupi” a spus bunicul. “Pe măsură ce
creştem uneori simţim că sunt doi lupi în noi care se bat pentru a prelua controlul. Poţi să-ţi
imaginezi că primul lup are părul gri şi moale şi o privire blândă, poate chiar un zâmbet cald.
Este un lup care îşi arată dinţii foarte rar şi este dispus să stea la urmă pentru ca cei mici să
poată mânca. Pe acesta putem să-l numim lupul păcii, blândeţii, bunătăţii, pentru că acest
lup crede că dacă toţi trăim în pace unii cu alţii toate animalele şi toţi oamenii ar fi mult mai
fericiţi”. “Pentru acest lup, dragostea contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, se ştie
că fără dragoste lumea noastră de oameni şi animale ar înceta să mai existe. Existăm pentru
că o mamă îşi iubeşte copilul pe care îl îngrijeşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl adăposteşte, îl
apără de rău. Ajungem în această lume ca urmare a iubirii şi ne hrănim cu dragostea care
ne-o arată părinţii. Avem nevoie de dragoste şi vieţile noastre sunt mai bogate şi mai
frumoase când iubim şi suntem iubiţi.” “Acest lup ştie că bunătatea face parte din dragoste.
Când suntem buni cu ceilalţi este posibil – nu întotdeauna se întâmplă aşa – să ne întoarcă
binele făcut. Zâmbeşte cuiva şi sunt şanse mari să îţi zâmbească înapoi. Du-te şi ajută pe
cineva şi este foarte posibil să primeşti şi tu ajutor când vei avea nevoie. Lupii seamănă cu
oamenii şi trăiesc în grupuri. Se amestecă unii cu alţii, şi, în general, se simt mai bine când se
bucură unii de alţii şi trăiesc în armonie”. “Dar” continuă bunicul “să ne imaginăm că există
un alt lup în haită care nu gândeşte în acelaşi fel. Acest lup are o faţă răutăcioasă şi
urâcioasă. Îşi mişcă buzele pentru a-şi arăta ameninţător dinţii la celelalte animale. Când
face aşa ele simt frică mai mult decât dragoste şi respect, pentru că acesta este lupul fricii, al
lăcomiei, şi al urii. Poate este înfricoşat sau îi este frică de ceva de aceea este tot timpul în
gardă. Din nefericire nu a învăţat că fiind aşa de nervos şi agresiv, gândindu-se la cine şi ce
urăşte mai mult decât la cine şi ceea ce îi place, cultivă foarte multe sentimente negative în
sine şi la cei din jur. Acest lup vrea să fie primul în vreme ce lupul păcii vrea dragoste,
bunătate şi vrea binele celorlalţi aşa cum îl vrea pe al său”. “Îţi poţi imagina că dacă cei doi
lupi sunt în aceeaşi haită ar putea fi interesant de văzut care iese în faţă. Lupul dragostei,
păcii şi al bunătăţii vrea să împartă acele valori cu toată lumea, dar lupul fricii, lăcomiei şi al
urii se preocupă doar de sine. El se simte rău şi îi face şi pe cei din jur să se simtă rău”. “Să
ne imaginăm mai departe” spuse bunicul, “că cei doi lupi se luptă în interiorul tău”. Micul
băieţel s-a uit în sus la bunicul său, cu ochii mari. “Care va câştiga?” a întrebat cu nerăbdare.
Bunicul s-a uitat în jos, cu ochii blânzi, şi cu voce liniştită a răspuns: “Cel pe care îl hrăneşti”.

Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns

Concluzie:
Sfânta Scriptură ne învață că omul poartă în sine „chipul lui Dumnezeu”
(Facerea 1, 27) și prin păstrarea curată a acestuia (a chipului) omul are
posibilitatea de îndumnezeire, de a dobândi asemănarea cu Dumnezeu prin
 voință liberă, printr-un efort continuu în sensul practicării virtuților cu
ajutorul harului divin.

ANEXA 2

Grupa 1

„Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea,

necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine
mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării... Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate
acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră.
Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu
faptele lui… Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiți, cu
milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare,
îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora,… Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-
vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi
fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi
mulţumitori.” (Coloseni 3, 5-15)

Cerințe:

1. Identificați virtuțile creștine din textul de mai sus;

2. Numiți o virtute pe care ați dori să o dobândiți;
3. Argumentați importanța virtuților în viața adevăratului creștin.

Concluzie:

Asemănarea cu Dumnezeu, sfințenia, comuniunea cu El este posibilă pentru

toți oamenii.

Omul o dobândește prin voință liberă, printr-un efort continuu, practicând

virtuțile și împlinind poruncile divine. Prin împlinirea poruncilor, în ființa omului
credincios se produce o transformare treptată, dar nu oriunde, ci în Biserica lui
Hristos plină de prezența Duhului Sfânt, unde suntem chemați să ne înălțăm cât mai
mult spre asemănarea cu Dumnezeu.

Folositor pentru minte și suflet

„Virtuțile ne sunt date de Dumnezeu prin fire. Făcând pe om după chipul

Său, Dumnezeu i-a făcut sufletul nestricăcios și liber. Iar dându-i posibilitatea
asemănării, l-a făcut după virtute.” (Avva Dorotei)

Anexa 6
 Potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel ne zice:
„Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu
este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.” (Tit 1, 15)

Meditați la propria voastră atitudine față de ceilalți oameni.

1. Cum îi vedeți, curați sau întinați?

2. Dar pe voi înșivă, cum vă vedeți?

3. Sunteți mulțumiți de nivelul vostru moral-spiritual?

Rugăciune către Duhul Sfânt

O, Duhule Sfinte! Cel ce umpli întreaga lume și dăruiești viață tuturor,

îndepărtându-te de oamenii cei întinați. Cu umilință mă rog Ție: nu Te mânia de
necurăția sufletului meu, ci vină și te sălășluiește întru mine și mă curățește de toată
întinăciunea păcatului ca, prin ajutorul Tău, să petrec cealaltă vreme a vieții mele
întru pocăință și în lucrarea faptelor cele bune, și așa să Te preamăresc împreună cu
Tatăl și cu Fiul, în vecii vecilor. Amin!

ANEXA 1

Hrăneşte ceea ce doreşti să crească

Un bunic s-a aşezat pe o piatră, la soare, lângă râu, cu nepoţelul său. “Spune-
mi o poveste” a cerut copilul. “Aceasta este o poveste despre doi lupi” a spus bunicul.
“Pe măsură ce creştem uneori simţim că sunt doi lupi în noi care se bat pentru a
prelua controlul. Poţi să-ţi imaginezi că primul lup are părul gri şi moale şi o privire
blândă, poate chiar un zâmbet cald. Este un lup care îşi arată dinţii foarte rar şi este
dispus să stea la urmă pentru ca cei mici să poată mânca. Pe acesta putem să-l
numim lupul păcii, blândeţii, bunătăţii, pentru că acest lup crede că dacă toţi trăim în
pace unii cu alţii toate animalele şi toţi oamenii ar fi mult mai fericiţi”. “Pentru acest
lup, dragostea contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, se ştie că fără dragoste
lumea noastră de oameni şi animale ar înceta să mai existe. Existăm pentru că o
mamă îşi iubeşte copilul pe care îl îngrijeşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl adăposteşte, îl
apără de rău. Ajungem în această lume ca urmare a iubirii şi ne hrănim cu dragostea
care ne-o arată părinţii. Avem nevoie de dragoste şi vieţile noastre sunt mai bogate şi
mai frumoase când iubim şi suntem iubiţi.” “Acest lup ştie că bunătatea face parte
din dragoste. Când suntem buni cu ceilalţi este posibil – nu întotdeauna se întâmplă
aşa – să ne întoarcă binele făcut. Zâmbeşte cuiva şi sunt şanse mari să îţi zâmbească
înapoi. Du-te şi ajută pe cineva şi este foarte posibil să primeşti şi tu ajutor când vei
avea nevoie. Lupii seamănă cu oamenii şi trăiesc în grupuri. Se amestecă unii cu alţii,
şi, în general, se simt mai bine când se bucură unii de alţii şi trăiesc în armonie”.
“Dar” continuă bunicul “să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândeşte
în acelaşi fel. Acest lup are o faţă răutăcioasă şi urâcioasă. Îşi mişcă buzele pentru a-
şi arăta ameninţător dinţii la celelalte animale. Când face aşa ele simt frică mai mult
decât dragoste şi respect, pentru că acesta este lupul fricii, al lăcomiei, şi al urii. Poate
este înfricoşat sau îi este frică de ceva de aceea este tot timpul în gardă. Din nefericire
nu a învăţat că fiind aşa de nervos şi agresiv, gândindu-se la cine şi ce urăşte mai
mult decât la cine şi ceea ce îi place, cultivă foarte multe sentimente negative în sine
şi la cei din jur. Acest lup vrea să fie primul în vreme ce lupul păcii vrea dragoste,
bunătate şi vrea binele celorlalţi aşa cum îl vrea pe al său”. “Îţi poţi imagina că dacă
cei doi lupi sunt în aceeaşi haită ar putea fi interesant de văzut care iese în faţă. Lupul
dragostei, păcii şi al bunătăţii vrea să împartă acele valori cu toată lumea, dar lupul
fricii, lăcomiei şi al urii se preocupă doar de sine. El se simte rău şi îi face şi pe cei din
jur să se simtă rău”. “Să ne imaginăm mai departe” spuse bunicul, “că cei doi lupi se
luptă în interiorul tău”. Micul băieţel s-a uit în sus la bunicul său, cu ochii mari. “Care
va câştiga?” a întrebat cu nerăbdare. Bunicul s-a uitat în jos, cu ochii blânzi, şi cu
voce liniştită a răspuns: “Cel pe care îl hrăneşti”.

Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns

Concluzie:

Sfânta Scriptură ne învață că omul poartă în sine „chipul lui Dumnezeu”

(Facerea 1, 27) și prin păstrarea curată a acestuia (a chipului) omul are posibilitatea
de îndumnezeire, de a dobândi asemănarea cu Dumnezeu prin voință liberă, printr-
un efort continuu în sensul practicării virtuților cu ajutorul harului divin.

ANEXA 3
Grupa 2
„Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi
partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată
şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut
foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el
de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni
nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de
pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-
mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind
el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a
sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă
numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi
şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi
viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu
mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel
mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi,
chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a
răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a
primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el,
răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat
porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai
înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu
mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci
fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.” (Luca 15,11-32)

Cerințe:
1. Identificați însușirile celor trei persoane amintite în pildă;
2. Explicați importanța pocăinței în viața noastră;
3. Formulați o învățătură morală din pildă.

Concluzie:
Pocăința presupune conștientizarea păcatului, regretul pentru faptele rele făcute și
dorința de îndreptare și de înaintare în virtute. După primirea iertării și
binecuvântării, omul curățit de păcate prin Sfânta Taină a Spovedaniei, se hotărăște
să-și trăiască viața într-un mod plăcut lui Dumnezeu.
Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să fie urmată de „roadele vrednice de pocăință”
(Luca 3, 8), care presupune îndreptarea răului făcut. Îndreptarea se poate face prin
fapte bune: milostenie, iertarea aproapelui, răbdare și eliberarea de patimi.
Întoarcerea oamenilor de la păcate este un prilej de bucurie pentru locuitorii
Împărăției cerurilor: „Așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos
care se pocăiește.” (Luca 15, 10)

Folositor pentru minte și suflet

„Omul fiind îndoit, adică avînd alcătuirea din suflet și trup, lumea a fost creată
pentru el de asemenea ca văzută și nevăzută. Și fiecăreia din aceste părți i s-au
rânduit în chip potrivit ei unele din faptele și din grijile noastre” (Sfântul Simeon
Noul Teolog)

Anexa 6
Potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel ne zice: „Toate
sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este
curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.” (Tit 1, 15)
Meditați la propria voastră atitudine față de ceilalți oameni.
1. Cum îi vedeți, curați sau întinați?
2. Dar pe voi înșivă, cum vă vedeți?
3. Sunteți mulțumiți de nivelul vostru moral-spiritual?
Rugăciune către Duhul Sfânt
O, Duhule Sfinte! Cel ce umpli întreaga lume și dăruiești viață tuturor, îndepărtându-
te de oamenii cei întinați. Cu umilință mă rog Ție: nu Te mânia de necurăția
sufletului meu, ci vină și te sălășluiește întru mine și mă curățește de toată
întinăciunea păcatului ca, prin ajutorul Tău, să petrec cealaltă vreme a vieții mele
întru pocăință și în lucrarea faptelor cele bune, și așa să Te preamăresc împreună cu
Tatăl și cu Fiul, în vecii vecilor. Amin!

ANEXA 1

Hrăneşte ceea ce doreşti să crească

 Un bunic s-a aşezat pe o piatră, la soare, lângă râu, cu nepoţelul său. “Spune-mi o poveste”
a cerut copilul. “Aceasta este o poveste despre doi lupi” a spus bunicul. “Pe măsură ce
creştem uneori simţim că sunt doi lupi în noi care se bat pentru a prelua controlul. Poţi să-ţi
imaginezi că primul lup are părul gri şi moale şi o privire blândă, poate chiar un zâmbet cald.
Este un lup care îşi arată dinţii foarte rar şi este dispus să stea la urmă pentru ca cei mici să
poată mânca. Pe acesta putem să-l numim lupul păcii, blândeţii, bunătăţii, pentru că acest
lup crede că dacă toţi trăim în pace unii cu alţii toate animalele şi toţi oamenii ar fi mult mai
fericiţi”. “Pentru acest lup, dragostea contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, se ştie
că fără dragoste lumea noastră de oameni şi animale ar înceta să mai existe. Existăm pentru
că o mamă îşi iubeşte copilul pe care îl îngrijeşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl adăposteşte, îl
apără de rău. Ajungem în această lume ca urmare a iubirii şi ne hrănim cu dragostea care
ne-o arată părinţii. Avem nevoie de dragoste şi vieţile noastre sunt mai bogate şi mai
frumoase când iubim şi suntem iubiţi.” “Acest lup ştie că bunătatea face parte din dragoste.
Când suntem buni cu ceilalţi este posibil – nu întotdeauna se întâmplă aşa – să ne întoarcă
binele făcut. Zâmbeşte cuiva şi sunt şanse mari să îţi zâmbească înapoi. Du-te şi ajută pe
cineva şi este foarte posibil să primeşti şi tu ajutor când vei avea nevoie. Lupii seamănă cu
oamenii şi trăiesc în grupuri. Se amestecă unii cu alţii, şi, în general, se simt mai bine când se
bucură unii de alţii şi trăiesc în armonie”. “Dar” continuă bunicul “să ne imaginăm că există
un alt lup în haită care nu gândeşte în acelaşi fel. Acest lup are o faţă răutăcioasă şi
urâcioasă. Îşi mişcă buzele pentru a-şi arăta ameninţător dinţii la celelalte animale. Când
face aşa ele simt frică mai mult decât dragoste şi respect, pentru că acesta este lupul fricii, al
lăcomiei, şi al urii. Poate este înfricoşat sau îi este frică de ceva de aceea este tot timpul în
gardă. Din nefericire nu a învăţat că fiind aşa de nervos şi agresiv, gândindu-se la cine şi ce
urăşte mai mult decât la cine şi ceea ce îi place, cultivă foarte multe sentimente negative în
sine şi la cei din jur. Acest lup vrea să fie primul în vreme ce lupul păcii vrea dragoste,
bunătate şi vrea binele celorlalţi aşa cum îl vrea pe al său”. “Îţi poţi imagina că dacă cei doi
lupi sunt în aceeaşi haită ar putea fi interesant de văzut care iese în faţă. Lupul dragostei,
păcii şi al bunătăţii vrea să împartă acele valori cu toată lumea, dar lupul fricii, lăcomiei şi al
urii se preocupă doar de sine. El se simte rău şi îi face şi pe cei din jur să se simtă rău”. “Să
ne imaginăm mai departe” spuse bunicul, “că cei doi lupi se luptă în interiorul tău”. Micul
băieţel s-a uit în sus la bunicul său, cu ochii mari. “Care va câştiga?” a întrebat cu nerăbdare.
Bunicul s-a uitat în jos, cu ochii blânzi, şi cu voce liniştită a răspuns: “Cel pe care îl hrăneşti”.

Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns

Concluzie:

Sfânta Scriptură ne învață că omul poartă în sine „chipul lui Dumnezeu” (Facerea 1,
27) și prin păstrarea curată a acestuia (a chipului) omul are posibilitatea de
îndumnezeire, de a dobândi asemănarea cu Dumnezeu prin voință liberă, printr-un
efort continuu în sensul practicării virtuților cu ajutorul harului divin.

ANEXA 4
Grupa 3

„Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe
mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după
puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a
câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase
un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi
apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne,
cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine,
slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune;
intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne,
doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine,
slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune;
intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a
zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de
unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în
pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi
leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se
cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu
dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce
are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga
netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25,14-30)

Cerințe:

1. Identificați „talanții” primiți de la Dumnezeu;

2. Descrieți o situație de viață în care ați putea să vă folosiți un „talant” în
sprijinul semenilor;
3. Formulați învățături folositoare progresului vieții spirituale.
Concluzie: Prin primirea harului sfințitor și curățitor, omul sporește și se
întărește în credință, se deprinde cu faptele bune și se înscrie, cu ajutorul lui
Dumnezeu, pe traiectoria urcușului duhovnicesc al desăvârșirii creștine.

Cea mai eficientă cale de a intra în comuniune cu Dumnezeu și a-I răspunde

prin efortul de a ne asemăna cu El, prin virtute, este calea propovăduită de Sfânta
noastră Biserică. În Biserică avem toate medicamentele necesare în tratarea și
vindecarea bolilor trupești și sufletești, precum și ingredientul necesar pentru a reuși în
acest traseu al nostru spre desăvârșire. Aici prin participarea la Sfintele Taine vom
primi har, putere și înțelepciune care ne vor ajuta în creșterea spirituală spre
asemănarea cu Dumnezeu.

Folositor pentru minte și suflet

„Orice deprindere (aptitudine), prin care se împlinește o poruncă, zice că este

o harismă a Duhului.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Anexa 6
Potrivit învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel ne zice: „Toate
sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este
curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.” (Tit 1, 15)
Meditați la propria voastră atitudine față de ceilalți oameni.
1. Cum îi vedeți, curați sau întinați?
2. Dar pe voi înșivă, cum vă vedeți?
3. Sunteți mulțumiți de nivelul vostru moral-spiritual?
Rugăciune către Duhul Sfânt
O, Duhule Sfinte! Cel ce umpli întreaga lume și dăruiești viață tuturor, îndepărtându-
te de oamenii cei întinați. Cu umilință mă rog Ție: nu Te mânia de necurăția
sufletului meu, ci vină și te sălășluiește întru mine și mă curățește de toată
întinăciunea păcatului ca, prin ajutorul Tău, să petrec cealaltă vreme a vieții mele
întru pocăință și în lucrarea faptelor cele bune, și așa să Te preamăresc împreună cu
Tatăl și cu Fiul, în vecii vecilor. Amin!

Intrebări

1. V–a plăcut povestea din videoclip? De ce?

2. Ce a făcut copilul când s-a văzut nedreptățit?
3. V-ați aflat într-o situație similară copilului / bunicului din poveste redate de
acesta?
4. Identificați calitățile/virtuțile și defectele bunicului redate în poveste
5. Care sunt învățăturile desprinse din poveste care ne ,,hrănesc” sufletele dar ne
„obligă” la îndreptarea vieții?
6. Cum ați putea să practicați învățătura desprinsă din poveste în viața de zi cu
zi?
7. Redați/ argumentați mesajul transmis de bunic propriului nepot.