Tatl nostru Tlcuire de Olivier Clement

Tatl nostru Care esti n Ceruri Sfinteasc-se Numele Tu Vie mprtia Ta Fac-se voia Ta, precum n Cer, asa si pe pmnt inea noastr cea de toate !ilele, d-ne-o nou ast!i Si ne iart nou "reselile noastre, precum si noi iertm "resitilor nostri Si nu ne duce pe noi n ispit Ci ne i!##este de cel ru$

Tatl nostru este rugciunea pe care Iisus a dat-o ucenicilor Si si pe care Biserica ne-o transmite la rndul ei. n felul acesta Biserica ne face s ptrundem n rugciunea lui Iisus, care constituie nssi fiinta ei. Cci trebuie s ntelegem c toat bogtia liturgic a Bisericii, toat mostenirea ei ascetic si duho niceasc nu sunt nimic altce a dect simbolul si calea ntlnirii noastre cu !ristos si a ietii noastre n !ristos. Biserica nu ne opreste la ea nssi, ci ne duce la !ristos. Iar !ristos nu ne opreste la sine, ci ne duce la Tatl, n "uhul Sfnt. #$ist n # anghelie dou ersiuni ale rugciunii %Tatl nostru&, cea de la 'uca ()), *-+, si cea de la -atei (., /-)0,. 1arianta dup -atei, mai lung si de2a liturgic, a fost adoptat nc din primele eacuri ale Bisericii. 3rimele dou cereri din %Tatl nostru& se regsesc n 4addichul e reiesc, care ncheie slu2ba de la Sinagog si care trebuie s-i fi fost familiar lui Iisus. nrdcinat ntr-o istorie precis, aceea a 3rimului Testament, rugciunea %Tatl nostru& o deschide, o depseste, o des rseste. 3rimul cu nt al rugciunii pe care ne-o d Iisus si pe care noi o spunem ntruct a cu #l, n #l, n "uhul Su, este, ntr-ade r, %Tat&5 Pater imon, 6Tat al nostru6. S ne oprim nti la cu ntul care e cu ade rat primul5 6Tat6. #ste un cu nt care sun ciudat pentru omul 7ilelor noastre.

8mul de ast7i este orfan. #l nu are rdcini n afara spatiului si a timpului. Se simte pierdut ntr-un uni ers infinit, se trage din maimut si se ndreapt spre nicieri. I s-a spus c paternitatea, n familie, sau, n sens figurat, n societate, este absurd si 6represi 6 si chiar este astfel dac ea nu d un sens spiritual ietii5 attia %tati& nu sunt nimic altce a dect niste reproductori. I s-a spus c 6"umne7eu Tatl6 este dusmanul liberttii sale, un fel de spion ceresc, un Tat sadic. Si de ce s n-o mrturisim, crestintatea istoric, n 8rient ca si n 8ccident, ntr-o epoc sau alta, a do edit, chiar dac numai trector, aceast acu7atie. 3rin urmare, multi se ndreapt ast7i spre spiritualittile asiatice care promo ea7 un scientism al interiorittii, unde di inul, impersonal, te face s te gndesti mai degrab la o imens matrice cosmic. "a, suntem 6orfani6. Incestul si homose$ualitatea, cele dou indicii ale absentei tatlui, bntuie societatea noastr. -oartea tatlui se nscrie n frica de cellalt. "e aceea ast7i sporeste n mod ciudat nostalgia tatlui. Iar Biserica ne n at aceast rugciune care ncepe tocmai prin cu ntul 6Tat6. 9cest %tat& transcende dualitatea se$ual. Sfntul Ioan ne orbeste de 6snul Tatlui6, toat Biblia e oc 6adncurile milei Sale6, rahamim acest Tat este matricial, #l si 6simte6 copiii, asa cum si-i 6simte6 o mam cu toat fiinta sa, cu carnea si cu mruntaiele sale. Totusi5 Tat. :e7ultatul, asa cum sugerea7 aceast simbolistic, nu este di7ol area, ci comuniunea, o comuniune eliberatoare care ne face capabili s mergem spre cellalt. 9stfel5 Tat. Ce nseamn acest cu nt pentru iata noastr de 7i cu 7i; nseamn c niciodat, dar niciodat nu suntem orfani, pierduti, lsati n oia fortelor si determinrilor acestei lumi. <oi a em o sal are si o origine dincolo de spatiu si timp. 9cest uni ers aparent nelimitat - ns timpul a nceput cu 6big-bang6-ul, iar spatiul este curbat, spune #instein - acest uni ers si are locul n cu ntul, suflarea, iubirea Tatlui. <ebuloasele si atomii - care sunt tot nebuloase - l iubesc impersonal pe Tatl, prin nssi e$istenta lor, dar noi, oamenii, l putem iubi personal, putem s-I rspundem n mod constient, s-I e$primm cu ntul cosmic5 n felul acesta,

fiecare dintre noi, prin legtura personal cu Tatl, de ine mai nobil si mai mret dect lumea ntreag. Chipurile se nscriu dincolo de stele, n iubirea Tatlui. -omentele aparent efemere ale ietii noastre, fiecare dintre aceste clipe, n care, spune poetul, 6neau pulsat enele de e$istent6, se nscriu pentru totdeauna n memoria iubitoare a Tatlui. 9tunci nihilismul epocii noastre este n ins, spaima din strfundul nostru se poate schimba n ncredere, ura n ade7iune. Si iat ce trebuie simtit foarte puternic, 7i de 7i, si o spun mai ales celor tineri5 e bine s triesti= a tri este un har, o sla , toat e$istenta e o binecu ntare. Cred c n literatura popoarelor marcate de 8rtodo$ie, chiar la scriitorii care nu sunt pe deplin credinciosi > cum sunt Tolstoi sau marii romancieri siberieni de odinioar, sau acel 1asili ?rossman n cartea sa admirabil Viat si destin > se regseste acest sentiment de buntate si de frumusete profund a fiintelor si a lucrurilor, harul la originea tuturor, o paternitate de o ndurare nesfrsit, care nsufleteste totul. "e aici capacitatea minunat la acesti scriitori de a orbi despre copii, despre afectiunea dintre printi si copii, lucru rar n literatura occidental contemporan. Teologia, spiritualitatea noastr, stiu bine c nu se poate ntemnita aceast tain a originii n cu inte, n concepte. "ar Iisus ne re elea7 c acest abis - de care orbeste si India - este un adnc de iubire, una adnc paternal. Cu Iisus si n #l, n suflarea Sa, ndr7nim s ngnm569bba, Tat6 - un cu nt de o nesfrsit tandrete copilreasc, de o ncredere plin de respect, iat tot parado$ul crestin. Iar Iisus ne re elea7 faptul c acest parado$ nu e$ist numai n relatia Tatlui cu creatia, ci n nsusi "umne7eu, n cel mai adnc absolut al absolutului. n "umne7eu nsusi este originea fr origine si Cellalt filial si Suflarea de iat si de iubire care se odihneste n Cellalt si l aduce la origine, si pe noi ntru #l. n "umne7eu nsusi este respiratia iubirii, aceast mare tain a unittii si a diferentei. Si noi, dup chipul lui "umne7eu, suntem la rndul nostru antrenati n acest ritm. <umai c n "umne7eu, ntre 8riginea si al Su Cellalt filial, n "uhul unificator, rspunsul iubirii este imediat, reciprocitatea iubirii, absolut, n timp ce noi a em ne oie de timp, de spatiu, de un fel de obscuritate ca s mergem spre 'umin si n acelasi timp unii spre ceilalti. Suntem adesea acel fiu risipitor

care si cheltuieste a erea cu desfrnatele, care p7este porcii si care ar rea s mnnce rosco e. "ar chiar si atunci noi stim c Tatl, nu numai c ne asteapt, dar chiar ine n ntmpinarea noastr. 'umea nu este o nchisoare, ci un 6pasa2 obscur6, pasa2 sau trecere, pasa2 care se cere descifrat n cadrul unei opere mai ample, n care totul are sens, fiecare lucru e important, e necesar. 8 oper pe care o scriem mpreun cu "umne7eu. "ac toate sunt binecu ntate de Tatl, trebuie s stim la rndul nostru s-' binecu ntm n toate lucrurile. 9r trebui s ncercm s regsim, s rennoim si nainte de toate s interiori7m toate aceste formule de binecu ntare pe care ni le d Biserica si care ne asimilea7 binecu ntrilor, 6binefacerilor6 di ine din primele capitole ale "Facerii65 "Si a vzut Dumnezeu c este bine, tob, care nseamn %bun si frumos6, Septuaginta traduce de altfel pe kalon prin 6frumos6. -a$im -rturisitorul ne n at s facem, cu fiecare pri ire atent, contemplati , o e$perient treimic asupra lucrurilor5 simplul fapt c un lucru e$ist, c se odihneste n fiint, ne trimite la Tatl, 6fctor al cerului si al pmntului, al tuturor celor 7ute si ne 7ute...6 (n felul acesta fiecare lucru face in i7ibilul i7ibil,= faptul c putem s-l ntelegem, s descoperim n el o structur uimitor de 6inteligent6 ne trimite la @iul, Cu nt, ntelepciune si :atiune a Tatlui, iar aceea c lucrul e frumos se integrea7 n mod dinamic ntr-o ordine, tinde ctre o plenitudine, ne trimite la "uhul, la Suflarea de iat fctoare, despre care Serghei BulgaAo spunea c e personificarea frumusetii. S n tm s descifrm astfel n lucrurile 3aternittii lui "umne7eu, pe Tatl 6Cel cu dou mini6, pe Cu ntul si pe "uhul, asa cum spunea Sfntul Irineu de 'Bon, pe Tatl, cu ntelepciunea si @rumusetea Sa. Totusi, e$perienta treimic cea mai important se nscrie n acel imon care-l urmea7 pe 3ater, n al doilea cu nt al rugciunii5 6Tat-al nostru6. "in acest 6nostru6 as rea s retin dou lucruri. 3rimul const n aceea c trebuie s n tm s descoperim 6taina lui "umne7eu n chipul aproapelui6. 8roarea istoriei, si mai ales a secolului nostru, este c omul si arog o putere absolut asupra omului. Ideologiile pretind c pot e$plica omul, c-l pot reduce la concepte ca cel de ras, clas, etnie, religie, cultur. Iar ideologii, 6cei care stiu6, se simt ndrepttiti, pentru binele umanittii, spun ei, s manipule7e, s conditione7e, s ntemnite7e, s torture7e si s ucid oamenii, probabil ca re7ultat al unei ntregi gndiri moderne a nd ca scop ointa de a lua n stpnire, de a fi$a, de a limita, de a

prinde (este chiar sensul cu ntului Begriff, care nseamn 6concept6 n german,. "impotri , trebuie s ntelegem c cellalt, oricare ar fi el, chiar dac e un ames, o desfrnat, sau un samarinean, spune Iisus (si nu ne-ar fi greu s traducem,, cellalt, oricare altul, este chipul lui "umne7eu, copil al Tatlui, la fel de ine$plicabil si de imposibil de conceptuali7at ca si "umne7eu nsusi. <ici o alt definitie mai bun dect c este de nedefinit. S n tm s nu mai blestemm, s n tm s nu mai dispretuim5 6<u este alt irtute dect aceea de a nu dispretui6, spunea un 3rinte al pustiei. Cellalt este chip, n ntregime chip. Si n fata chipului nu am nici o putere. 3ot numai, pentru c acest chip este si cu nt, s ncerc s rspund, s de in responsabil. 9cest lucru este alabil n relatiile de dragoste, de prietenie, de colegialitate, e alabil n familie, ca si n societate, n relatiile noastre cu ceilalti crestini, ca si n iata politic. 9mintiti- 5 s nu dispretuitiC Cealalt problem pe care as rea s-o sublinie7 si care, de altfel, este inseparabil legat de prima, este relatia dintre Biseric si umanitate5 6Tatl nostru6, acest 6nostru6 nseamn oare numai Biserica unde suntem toti 6mdulare unii altora6, un singur trup, o singur fiint n !ristos, fiecare ntlnindu-' personal pe Iisus, iluminat de cte o limb de foc la Cinci7ecime; ns Cu ntul, spune prologul lui Ioan, 6este lumina cea ade rat care luminea7 pe tot omul ce ine n lume6. Se poate traduce si astfel5 6... care, enind n lume, luminea7 pe toti oamenii6. ntrupndu-se, Cu ntul a luat n #l ntreaga umanitate, pe toti oamenii, din toate locurile si din toate timpurile. n iind, #l le-a druit tuturor iat. Biserica nseamn toti cei care, mai mult sau mai putin numerosi, nu contea7, a2ung s descopere toate acestea, care intr n mod constient n aceast lumin si care aduc multumire. 3entru ei si pentru toti ceilalti. Biserica este 6preotia mprteasc6, 6poporul sfnt6 menit s se roage, s mrturiseasc, s lucre7e pentru mntuirea tuturor oamenilor. <oi stim unde este inima Bisericii5 n # anghelie, n #uharistie. "ar nu stim unde se sfrseste ea, cci #uharistia este dat 6pentru iata lumii6. <u e fir de iarb care s creasc n afara Bisericii, nu e constelatie s nu gra ite7e n ea, n 2urul pomului Crucii, noul pom al ietii, a$ a lumii. <u e$ist un singur om care s nu aib o legtur de tain cu Tatl care l crea7, cu !ristos, 6omul ma$im6, cu "uhul de iat fctor. <u e$ist om fr o

aspiratie spre buntate, o tresrire n fata frumusetii, un presentiment al tainei n fata iubirii si a mortii. -ulti or 7ice, n 7iua 2udectii, coplesiti de bucurie5 "Doamne, cnd Te am vzut !lmnd, si Te am sturat""" strin si Te am #rimit, $ol si Te am %mbrcat& 'nd Te am vzut bolnav sau %n temnit si am venit la Tine&" Si or au7i rspun7nd5 "(devrat v s#un vou, c de cte ori ati !cut acestea unuia dintre !ratii )ei mai mici, )ie )i ati !cut" . "ar oare noi facem astfel; "e aceea, n iata noastr de 7i cu 7i, s nu facem din Biseric o sect, un ghetou. S stim s cutm peste tot germenii ietii. S stim s-i primim n gndirea, n iubirea noastr si s-i aducem n :ugciune, n Biseric.

Care esti n Ceruri

6Cerurile6, aici, arat caracterul inaccesibil, abisal al Tatlui, un "umne7eu dincolo de "umne7eu, h*#ertheos, spune "ionisie 9reopagitul. Te apropii de #l sondndu-i absenta, este asa-numita teologie negati , de care orbeam cu putin nainte5 inteligenta si msoar propriile limite, au7ind n acelasi timp murmurul, tot mai ndeprtat, al oceanului dumne7eiesc. Drmea7 momentul cnd orice acti itate mental se opreste, omul se reculege si tace, el de ine asteptare pur. Trebuie s e$iste n iata noastr de 7i cu 7i astfel de momente de nfiorare tcut. 3rintii orbesc, de e$emplu, despre fiorul care pune stpnire pe om atunci cnd, a2uns la marginea unei fale7e nalte, ede marea desfsurndu-se ametitor naintea lui. Trebuie s stii uneori s te opresti si s asculti linistea, s te bucuri de ea, s te uimesti, s te faci asemeni unei cupe. 9ceasta se poate ntmpla ntr-un moment de liniste, acas, ntr-o camer unde ai rmas singur, ntr-o biseric deschis dintr-un oras mare, la o plimbare n pdure, poate aprea la lectura # angheliei, pe care trebuie s ne strduim s o citim 7ilnic, a unui psalm, a unui te$t duho nicesc, la un cu nt care-ti merge la suflet, care te ptrunde5 atunci nu mergi mai departe, ci te opresti, ntr-o asteptare tcut, uneori mplinit.

"ar de ce tocmai Cerul trebuie s slu2easc drept simbol pentru transcendent; "e bun seam pentru c a7urul profund - mai ales n trile mediteraneene este dincolo de puterea noastr de cuprindere si n acelasi timp pretutindeni pre7ent, n luind totul si ptrun7ndu-l cu lumina sa. n limbile arhaice di initatea este desemnat printr-un cu nt care nseamn 6cer sclipitor6. Trebuie s stii s pri esti cerul, s te lasi inundat de el, purificat pn n strfundul sufletului. "e ce attia tineri, care nu merg niciodat la biseric, escaladea7 aceste locuri nalte, care sunt muntii, dac nu pentru a intra cum a n a7ur; "e ce se duc spre mrile meridionale unde apa si cerul se confund ntr-o sfer de plenitudine, de un albastru pur; 69 fost regsit. Ce; #ternitatea. #ste marea contopit cu soarele6. Totusi, re olutia tulburtoare a timpurilor moderne a nsemnat descoperirea unui cer gol si nesfrsit, unde nici "umne7eu, nici omul nu par s-si mai gseasc locul. Cerul nsufletit al 3salmilor si al crtii lui Io a de enit absent ntunecat. <esbuitul de <iet7sche l caut n 7adar pe "umne7eu ntr-o lume n care pmntul o ia ra7na neluat n seam, unde nu mai e$ist sus si 2os si unde e din ce n ce mai frig. 9stfel, emotia dat de a7urul sclipitor risc s se transforme ntr-un di ertisment de acant. 9ltunde a trebuie regsit cerul di in. 9ltunde a; n 6inim6, ne spun ascetii. n centrul centrului, n profun7imea cea mai adnc, unde toat fiinta noastr se adun si se deschide ntr-un abis de lumin5 cerul interior, culoare de safir, scria # agrie 3onticul. Dna dintre lucrrile noastre 7ilnice este tocmai aceea de a tre7i n noi energiile profunde ale inimii. 8bisnuim s trim n capul si n simtul nostru, cu inima stins. 8r, numai ea poarte fi creu7etul unde se metamorfo7ea7 inteligenta si dorinta, si chiar dac nu a2ungem pn la abisul de lumin, de acolo pot tsni scntei si o tresrire puternic si dulce ne a aprinde inima. Trebuie s regsim sensul acestei emotii ne-emotionale, al acestui sentiment ne-sentimental, al acestei ibratii linistite, dar care rscoleste ntreaga fiint, cnd ochii se umplu de lacrimi de uimire si recunostint ntr-o tandrete ontologic, o liniste mprtsit, cum spuneam mai nainte. 9ceasta nu este numai treaba clugrilor, ci lucrarea smerit a tuturor, si as aduga c este si o problem de cultur.

n Pavilionul cancerosilor de Sol2enitsn, o tnr, responsabil a unui ser iciu dintr-un spital, si ntreab seful, pe 6btrnul doctor6, de unde i ine capacitatea de empatie cu pacientii si legat de ea, siguranta diagnosticului. #l i rspunde c a fost mult timp adncit, iluminat de dragostea unei femei si c dragostea, dac e acel dar att de rar de a sti c un altul e$ist, poate cu ade rat s sparg o 6inim de piatr6 si s-o transforme ntr-o 6inim de carne6. "ar, adaug 6btrnul doctor6, sunt ani de cnd femeia aceasta a murit. "e atunci el are ne oie ca n anumite momente s se retrag, s se nchid n el s amuteasc pe dinuntru, s-si linisteasc inima pn la a se transforma ntr-un lac ncremenit pe suprafata cruia se reflect luna si stelele. 'inistea si pacea fac posibil enirea Tatlui 6care este n ceruri6 si pe oglinda inimii astfel cercetat se nscrie ade rul fiintelor si al lucrurilor. Si este si o chestiune de cultur. 9 em ne oie de mu7ic, de poeme, de romane, de cntece, de o ntreag art, chiar si una comun, care s ne tre7easc fortele inimii. Dneori, n metrou, la 3aris, mi a2unge la urechi un cntec din 7onele nalte ale 9mericii 'atine5 el urmea7 granita sinuoas dintre iubire si moarte, dintre re olt si sl ire. Sau altce a5 marea po este de dragoste a literaturii arabe este cea dintre -agmn si 'aBl. -agmn, nebunul, o iubeste pe 'aBl - noaptea. 'aBl l iubeste pe -agmn dar nu-i de7 luie taina ei, ci dispare n desert, n chip de ga7el. "e aici nainte -agmn este hr7it rtcirii si cutrii. 9 em ne oie de cntarea lui -agmn, a em ne oie de frumusete, dar nu de o frumusete de posedat, cum este ca7ul adesea n 7ilele noastre, ci tocmai de deposedat si poate de comuniune, de acea 6frumusete care crea7 orice comuniune6, spune "ionisie 9reopagitul. Iar Sfntul Ioan Scrarul orbeste de acea %cntare profan, care duce la bucuria interioar, la dragostea dumne7eiasc, la lacrimile de sfintenie&. ?eniul crestinismului este n mod tainic, 6filocalic6, iar 6filocalie6 nseamn 6iubire de frumos6 si frumusetea nu trebuie re7er at cultului, asce7ei, ea trebuie s strluceasc si n cultur.

Sfinteasc-se Numele Tu
"in eac Tatl se denumeste n 1erbul, prin Cu ntul Su. Si Cu ntul se face trup pentru a ne re ela <umele si pentru a-' sfinti pn la capt, cci <umele este pre7enta, 6desprtit6 si n acelasi timp 6strlucitoare6 adic sfnt.

6Sfintirea <umelui6 nu nsemna, n remea lui !ristos, cinstea si lauda aduse lui "umne7eu, ci 2ertfa ietii, adic martiriul. Iisus a sfintit <umele pn la Cruce si <umele '-a sfintit pe #l pn la n iere. Iisus cel rstignit este 6Dnul din Sfnta Treime6 rstignit, spune 'iturghia bi7antin. Iisus cel rstignit este "umne7eu cel rstignit. 9colo, n acea golire total de pe cruce se re elea7 <umele care i este propriu lui "umne7eu. Si acest <ume este iubire, 6"umne7eu este iubire6, spune sfntul Ioan. "in iubire pentru noi, "umne7eu ni se altur n suferinta, re olta, disperarea si agonia noastr. 63rinte, dac e cu putint, f s treac de la -ine paharul acesta6. 6"oamne, "umne7eul -eu, pentru ce --ai prsit;6 9stfel c, de acum ncolo, ntre suferinta noastr si neant, ntre re olta, disperarea, agonia noastr si ntre neant, se asea7 "umne7eu cel ntrupat si rstignit si 9cesta, n iind, ne deschide nebnuite ci de lumin. 3entru a 6sfinti <umele6 noi nu trebuie dect s ne refugiem la crucea lui !ristos. -artiriul crestin este o e$perient mistic n care un brbat sau o femeie, adesea oameni obisnuiti, se ncredintea7 lui !ristos, cu o ncredere smerit, e$act n momentul celei mai intense suferinte. Si se ntmpl atunci c l npdeste bucuria n ierii. Sunt multe feluri de a fi martir5 6... fericiti cei prigoniti pentru dreptate... fericiti eti fi cnd or ocr...6 Sau, poate banal, boala, decderea, pierderea celor apropiati, trdarea, singurtatea, moartea. nti de toate, trebuie s combatem suferinta, cu atentie delicat, att la aproapele ct si la noi nsine. 8ccidentul modern a fcut mult n acest sens si e bine. Cci suferinta poate fi obscur, fr sens, insuportabil= de aceea att de des ea desparte, obsedea7, de ine o moarte nainte de moarte. -ai moderat si dac o trim n credint, ea poate s fac din trup o chilie de mnstire, s ne detase7e si s ne deschid. "ar trebuie s m rog mai ales ca s-mi triesc suferinta ultim si s mor identificndu-mi n mod tainic Trupul cu trupul chinuit al lui !ristos, pentru ca s in atunci n mine 6sfintirea <umelui6 si chiar, dac este oia lui "umne7eu, ca ea s strluceasc n mine, ca si cum as mplini ceea ce lipseste din suferintele lui !ristos, pentru a relua e$presia sfntului 3a el. 3oate c atunci, n acea spaim si oroare a ptrunde o lumin si eu oi putea spune cu

Iisus, n #l, nu numai 6"oamne, "umne7eul -eu, pentru ce --ai prsit;6, ci si 63rinte, n minile Tale mi ncredinte7 duhul -eu6. 1orbesc la persoana nti, nu stiu despre ceilalti, nu e$ist dect ca7uri particulare. Crestinismul nu nseamn s stii totul. 3oate c nseamn s nu stii nimic, dar s ai, totusi, ncredere. n legtur cu 6sfintirea <umelui6, as rea s adaug dou lucruri5 3rimul este c +umele invoc si evoc Prezenta. #l nu o stpneste, ca n magii, ci ne aduce pe noi, ei. Cei care ncep s iubeasc si schimb ntre ei numele si fiecare se gndeste adesea la numele celuilalt. 'a fel se ntmpl, si este infinit mai puternic - cci cel putin suntem siguri de iubirea 'ui > n legtura noastr cu !ristos. Cunoastem mai mult sau mai putin ceea ce se cheam 6:ugciunea lui Iisus6, 6"oamne Iisuse !ristoase, @iul lui "umne7eu, miluieste-m pe mine, pctosul6, pronuntat odat cu respiratia. n monahismul echi, se ntlnesc tot felul de formule scurte5 6EBrie eleison6, 6"oamne miluieste6, 6"oamne a2utm, spre a2utorul meu ia aminte6, 6Cum stii Tu si cum rei Tu...6, 6Sla Tie, "umne7eul nostru, sla Tie6 etc. 3utem in enta si altele. n iata de 7i cu 7i, acesta este un mod foarte simplu de a 6sfinti <umele6, de a sfinti totul prin <ume, de a pune <umele ca pe o pecete a eternittii peste fiinte si lucruri, de a descifra o situatie cu a2utorul 'ui. Cci "umne7eu ne orbeste continuu prin fiinte, lucruri, ntlniri... <umele se re elea7 la fel de comple$ ca si un diamant cu mii de fatete, fiecare corespun7nd unui lucru, unui chip, unei situatii... "esigur, nu este orba, la cei mai multi dintre noi, de in ocarea continu a <umelui, ci mcar s facem s tsneasc din cnd n cnd un strigt de a2utor, sau de mrire a lui "umne7eu. 3roblema este s nu uitm de "umne7eu. Cci uitarea este cel mai mare pcat, spun cei duho nicesti. Ditarea, somnambulismul, insensibilitatea sufletului, mpietrirea inimii. Si atunci, dintro dat, trebuie s ne aducem aminte de "umne7eu, chiar dac numai pentru a-' nfrunta, precum Iacob sau pentru a ne ridica mpotri a 'ui, precum Io . S strigm ctre #l, ctre "umne7eu cel iu si nu s amutim n fata 7idului de neclintit al destinului, al neantului, al de7astrului ine itabil. "oamne, pentru ce; %Tu m-ai luat drept tint& > l cite7 pe Io . %1ei nceta Tu, n sfrsit, s m pri esti spre a-mi da timp s-mi nghit sali a;& (iarsi Io ,. "oamne, ino n a2utorul meu. Clu7este-m, luminea7-m. <u oia mea, ci oia Ta. Si n bucurie, sau pur si simplu n plcerea smerit de a e$ista5 sla Tie, "oamne, sla Tie. 9tunci ne dm seama c a em mult mai mult timp pentru a ne ruga

dect ne-am fi imaginat... In ocarea <umelui5 rugciunea celor care nu au timp s se roage. Cellalt lucru pe care as rea s-l spun n legtur cu 6sfintirea <umelui6 este c nu e$ist, pentru Iisus, o separare static ntre sacru si profan, nu e$ist reguli care s despart curatul de necurat. 1iata noastr de 7i cu 7i se misc ntre ,iddouch haschem, 6sfintirea <umelui6 si -illoul haschem, 6profanarea <umelui6 si hotarul este ntr-o continu miscare, el trece prin inima noastr, prin gura care grieste din prisosul inimii, prin pri ire. Totul poate fi sfintit, de reme ce, spune Faharia, 6orice as a fi nchinat "omnului6, iar 6cinstea si sla a6 popoarelor or intra n <oul Ierusalim, spune 9pocalipsa. +imeni nu este #rin e.celent "bun" sau "ru"/ pentru un pedagog, un 2udector si pentru orice om responsabil, aceasta este cheia legturii cu ceilalti. Si dac tehnica ne eliberea7 si ne a elibera din ce n ce mai mult de muncile fi7ice e$tenuante si de stereotipiile intelectuale, este pentru ca s putem regsi posibilitatea de a sfinti <umele prin simplul contact cu materialele, prin practicarea unei arte, prin controlul calm al inteligentei ncorporate n masini (lucru imposibil n afara unei re olutii culturale,.

Vie mprtia Ta
"up Tatl si Cu ntul prin care acesta se re elea7, iat-' si pe "uhul Sfnt. Cci o ariant foarte eche a # angheliei dup 'uca nlocuieste 61ie mprtia Ta6 prin 6 ie "uhul Tu cel Sfnt6. S vin Duhul tu cel S!nt si s ne %m#rtseasc de 0m#rtia Ta1 slava Ta, scheAhinah, energiile Tale, harul Tu, lumina Ta, iata Ta, puterea Ta, bucuria Ta... toate acestea nseamn un singur lucru. mprtia, cerul nou si pmntul nou sunt cerul si pmntul nnoite n !ristos, ptrunse de harul "uhului, care este iata curat, eliberat de sub stpnirea mortii. 'umea n !ristos constituie ade ratul %rug aprins&, spune -a$im -rturisitorul. "ar acest foc este acoperit de 7gur si cenus, n elisul opacittii si al urii noastre, al oricrei complicitti cu puterile haosului, ale ntunericului.

61ie mprtia ta6 nseamn s pregtim, s anticipm cea de-a doua enire a lui !ristos, ndeprtnd 7gura si cenusa. Cci mprtia a crei enire o cerem este de2a n mod tainic pre7ent, fiecare celebrare euharistic anticipea7 3arusia si e$ist n iata fiecruia clipe euharistice, scntei din 3arusie. <u trebuie s ne temem de aceste momente, de aceast plenitudine > 6pleroforia6 > de care orbesc cei nduho niciti. Clipe de rugciune tcut, de rugciune dincolo de rugciune, cnd inima se aprinde, clipe de tensiune creatoare sau de ncredere senin, cnd lumina celei de-a opta 7i tsneste ntr-o intuire a ade rului, a frumusetii, sau ntr-o ade rat ntlnire= s descoperi 6oceanul interior al unei pri iri6 si 6pe cellalt ca pe o minune6, spunea patriarhul 9thenagoras, sau ca s-l citm tot pe el, s te alturi, n luna lui februar, do$ologiei primului migdal n floare. Sau, poate, dup chinurile agoniei, cnd fata unui mort se nseninea7 si cnd, notea7 @ran7 :osen7Geig, 6indi idul renuntnd la cele din urm rmsite ale indi idualittii sale si ntorcndu-se la origini, Sinele se tre7este la unicitatea ultim, la singurtatea ultim...6 n toate aceste momente, si se cunosc si multe altele, mprtia ne atinge n mod tainic. 9tunci totul e att de usor, nu mai este moarte, n sensul acelui cu nt greu de neant, ci numai pasti, treceri= nu mai este e$terioritate care desparte= iubirea e att de mare nct chiar dorinta dispare= mai sunt numai chipuri, si chipul este numai pri ire, cum spune o omilie a lui -acarie= pmntul e sfnt, e o tain, si stelele, noaptea, sunt semnele de foc pe care ni le fac cetele ngeresti. S fim bine ntelesi. #$ist o apropiere narcisist, grotesc sau tragic a id de plcere, de pofta de a fi. 9ici se combin cele dou patimi de cpti, lcomia trupului si mndria cugetului... omul risc atunci s se descompun, cum spunea EirAegaard, n 6mici eternitti de plcere6. "in fiinte si lucruri, el nu ede > si aici limba2ul este semnificati > dect ceea ce cade sub incidenta simturilor, ceea ce se poate gusta. "ar plcerea, bucuria de a fi, resimtite cu o anumit distantare interioar, cu recunostint, n respectul pentru fiinte si lucruri si n sfintirea <umelui, acestea pot de eni o bucurie neptimas, n sensul ascetic al cu ntului 6patim6, adic neidolatr. #le sunt atunci amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei... :itmul respiratiei > 6s respiri, o, ne 7ut poemC6, spune :ilAe >, mireasma pmntului dup furtun, nesfrsita, isihasta rsucire si de7rsucire a alurilor si a nebuloaselor, 6cntarea cntrilor6 unei mari si nobile iubiri, n care trupurile sunt aroma sufletelor, toate acestea pot de eni amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei.

9ctul creator care generea7 frumusetea si iradia7 iat si iubire, sursul unui copil foarte mic, care si descoper e$istenta n mirosul, pri irea si ocea mamei, toate pot de eni amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei. n "uhul, n marea suflare a lui "umne7eu celui iu, poruncile lui !ristos > care se re7um n iubirea de "umne7eu si n iubirea pentru aproapele si pentru tine nsuti5 e att de greu s te accepti > si totusi 1 "iubeste ti a#roa#ele ca #e tine %nsuti" 2, poruncile lui !ristos ne apar ca niste ci ale responsabilittii si comuniunii. :e elatia mprtiei const cu ade rat n aceea c nimic nu este mai presus de persoan si de comuniunea dintre persoane. "reptate, ade r, frumusete, ncetea7 de a mai fi niste legi, pentru a de eni energii itale5 mai mult, participarea noastr, prin umanitatea lui !ristos, la energiile di ine corespun7toare. Si dac nu reusesti s 6p7esti poruncile6, nu te considera niciodat pierdut, nu te crispa ntr-un mod morali7ator sau oluntarist. -ai n adnc, mai 2os chiar dect rusinea si decderea ta, se afl !ristos. ntoarce-te ctre #l, las-' s te iubeasc, s-ti dea din puterea 'ui. "egeaba te ndr2esti la suprafat, inima e cea care trebuie s se trans!orme" <ici mcar nu trebuie s ncepi prin a ncerca s-' iubesti pe "umne7eu, ci numai s %ntele$i c 3l te iubeste . Si dac iubirii i se rspunde cu iubire, dac inima profund se tre7este, atunci nssi iata lui !ristos, adic suflarea "uhului a creste n tine. 1a trebui numai, si chiar o ei dori de acum ncolo, s ndeprte7i piedicile, mpietrirea, tot noroiul care astup i7 orul din strfundul sufletului tu. 1a trebui, la un moment dat, s respiri mai profund dect aerul acestei lumi, 6s respiri "uhul6, cum spune ?rigorie Sinaitul= fie ca acest suflu din tine s ntlneasc, s elibere7e, s e$prime geamtul creatiei, asteptarea cosmosului, despre care ntreaga Biblie ne spune c e n lu7ie, n facere5 cosmogene7 si, de la ntrupare ncoace, hristogene7 (de ce n-am relua, n afara unei sistemati7ri contestabile, termenii introdusi de Teilhard;,, unde omul trebuie s se comporte ca un rege, un preot, un profet...

Fac-se voia Ta, precum n cer, asa si pe pmnt

1oia lui "umne7eu nu este o oint 2uridic ci un influ$ de iat, ceea ce d e$istent si o nnoieste cnd aceasta se rtceste. 1oia lui "umne7eu este mai

nti creatia nssi, uni ersul ntreg sustinut de ideile- ointe, de logoi, de cu intele eterne ale lui "umne7eu-3rofetul. 9poi ea este istoria mntuirii, dialogul dramatic de iubire dintre "umne7eu si umanitate, pentru ca 6toti oamenii s se mntuiasc6, sublinia7 ntia #pistol ctre Timotei. "e aceea trebuie %s ne rugm 7ilnic pentru ca toti s se mntuiasc&= s ne rugm pentru toti cei %care nu stiu, nu or sau nu pot s se roage6 asa cum le cerea clugrilor si patriarhul Iustinian al :omniei. 1oia lui "umne7eu nu se face. 'umea, frumoas si bun, cum spune @acerea, este cufundat n orori. 'umina e$ist, citim n prologul lui Ioan, dar e$ist si ntunericul. 9totputernicia lui "umne7eu este aceea a iubirii. Si cum iubirea nu se poate impune fr s se nege pe sine, aceast atotputernicie > n stare s cree7e fiinte care-o pot refu7a > aceast atotputernicie este si o atotslbiciune. #a nu poate actiona dect asupra inimilor care, n mod liber, se deschid spre lumin. "umne7eu respect libertatea omului, asa cum a respectat-o pe a ngerului. "ar pentru ca ea s nu fie biruit de ntuneric, #l se ntrupea7 si coboar n moarte, n iad, pentru ca s e$iste de aici nainte un loc unde ointa omului s se poat uni cu ointa di in. 9cest loc e !ristos. n !ristos, ointa uman s-a alturat cu durere si bucurie ointei Tatlui. ntru cel n iat, stnd la dreapta Tatlui, oia lui "umne7eu se mplineste pe pmnt, ca si n cer. "e aceea este de a2uns s aderm la !ristos cu toat fiinta noastr. 61eniti la -ine toti cei osteniti si mpo rati si #u oi odihni pe oi. 'uati 2ugul -eu asupra oastr si n tati- de la -ine c sunt blnd si smerit cu inima si eti gsi odihn sufletelor oastre. C 2ugul -eu e bun si po ara -ea este usoar6 (-t. )), *H-0I,. mprtia unde se face oia lui "umne7eu precum n cer asa si pe pmnt 6nu este din aceast lume6 si nu n istorie se a reali7a ea. :ugciunea pentru a se face oia lui "umne7eu ne d astfel, despre politic, o nuant de ironie, de realism si rbdare, ea laici7ea7 e$ercitiul puterii, relati i7ea7 ideologiile si entu7iasmele istoriei - istoria fortelor colecti e, n sens mar$ist. ntr-o prim etap, nu ism s transformm societatea n paradis, ci luptm, pentru ca ea s nu de in un iad, s-i mentinem echilibrele necesare, c e orba de 6separarea puterilor6 a lui -ontesJuieu, sau de checks and balance, din conceptia anglo-sa$on > si protestant > despre Stat. 8mul rugciunii si al sperantei e it pe ct se poate, att cinismul conser atorilor, buna gestionare a relelor 7ise ine itabile (pentru ceilaltiC,, ct si amrciunea re olutionarilor, pe care n mod sigur i de7amgesc re olutiile, cele nefcute,

ca si cele prea bine fcute. #l stie c nu se a sfrsi niciodat cu prostia si cu ura, dar nu e un moti s se resemne7e. n acelasi timp, trebuie s spunem, odat cu Serghei BulgaAo , c 6istoria nu este un culoar id6. 9ceast imens fort de iat, de iat ade rat pe care n ierea a adus-o n lume si care se re ars din potirul euharistic si din rugciunile sfintilor, nu lucrea7 numai n destinele indi iduale. Societatea si cultura, si ele sunt dimensiuni ale persoanei si ale relatiei interpersonale. Crestintatea a ncercat o sfintire a culturii, nu fr succes, dar a ngrdit din ce n ce mai mult libertatea. 9st7i tine de biseric s se elibere7e de nostalgii, de ointe de putere, pentru a de eni sau a rede eni acel pmnt tainic de unde se or ridica pdurile iitorului. <u singur de altfel, ci n colaborare cu toate cercetrile con ergente, cu cele crestine nti de toate, cu toate asteptrile si intuitiile culturii contemporane5 fie c e orba de noile reflectii despre drepturile omului, de acea metanoia abia schitat a unei filosofii n care ceea ce nu este lucrtur a neantului se ocup de relatie si de chip, fie c e orba despre deschiderile stiintei sau despre critica economismului. 8dat cu prbusirea ideologiilor si cu e olutia nihilismului, ine remea unui crestinism creator. ?nditori altfel necrestini, ca ?ramsci si @oucault, ne-au sugerat c ade rata infrastructur a istoriei este cultura. Iar noi stim bine, cultura, cu conditia s nu de in un fals, se hrneste din spiritual. #a ca si n tectonica 6plcilor65 e suficient ca plcile cele mai profunde ale scoartei terestre s se miste cu cti a milimetri pentru ca la suprafat s aib loc cutremure. 9de ratele re olutii sunt re olutiile spiritului, spunea Berdiae . 6:e olutia constiintelor6, spune ast7i episcopul Irineu al Cretei. ?nditorii religiosi, mai ales france7i si rusi din prima 2umtate a secolului, au deschis drumuri, au adus o inspiratie. n anii care in a trebui s apar initiati e si propuneri crestine n chiar interiorul societtii ci ile si al culturii. 1a fi important c nsisi crestinii, pe ct posibil n grupuri sau sustinuti de comunittile bisericesti, s propun noi atitudini, s in ente7e noi forme de iat si de munc n profesia lor, la scoal, la tribunal, n spitale, n cartierele urteniei si ale mi7eriei, unde ncolteste iolenta... <u a e$ista niciodat, dect poate ca un ideal si ca un catali7ator, o 6ci ili7atie a iubirii6. 1a e$ista ntotdeauna, n iata colecti , un fond de impulsuri irationale, pe care trebuie s stim s le stpnim, s le folosim, s le controlm

(si aici machia elicii moderati si luci7i fac mai mult dect nai ii mn2iti cu sentimentalisme,. <umai sfintenia este cea care poate indeca rul din rdcin. "ar sfintenia trebuie, ca si # anghelia, s introduc n societate o tensiune, un ferment sau o ran care s constituie nsusi locul liberttii spiritului. Si dac nu poate e$ista o 6ci ili7atie a comuniunii6 depline si definiti e, trebuie s deschidem neobosit aceea ce se numeste n @ranta, pe poduri si sosele, 6ci de mic comunicatie6C

inea noastr cea de toate !ilele, d-ne-o nou ast!i

i cerem lui "umne7eu pinea noastr, pinea cea pentru noi, pinea de care acum a em ne oie. @acem ceea ce trebuie s facem pentru a a ea, pentru a o cstiga cinstit, prin munc, ntr-o ci ili7atie pe ct posibil cinstit (e un punct asupra cruia oi re eni,. Totusi, o cerem lui "umne7eu, ca pe un dar si har. 3inea este ceea ce m tine n iat. 8r, faptul de a continua s triesc presupune o ntreptrundere incredibil de circumstante fa orabile, acumulate de-a lungul 7ecilor de ani. 9s fi putut sau ar fi trebuit s mor de attea ori5 r7boi, accident, cancer, insuficient cardiac, tentati de sinucidere - sau mai stiu eu ce; 8 persoan sau alta, al crei chip, oce sau rugciune pentru mine repre7int si ele pinea cea de toate 7ilele, poate pieri dintr-un moment n altul. 9ltcine a, un copil poate, pe care as rea s-l apr si s-l ghide7 n iat, mi scap cu des rsire. <u e$ist dect dou iesiri5 fie spaima, si toate mi2loacele de a o e ita rmn fr succes, o stim bine. @ie rugciunea5 pinea noastr cea pe care ne-o asigur o ntreag ci ili7atie - hrana, mbrcmintea, locuinta, securitatea, aceast pine pe care ne-o d acel fragil echilibru biologic sau psihologic, aceast pine constnd si n attea afecte si amprente din care se hrneste sufletul nostru, recunoastem c o a em de la Tine5 d-ne-o nou ast7i. Sau pur si simplu5 d ne nou ziua cea de astzi" Sau dac rei s ne-o iei, ia-ne-o. "ac este oia Ta, oi muri ast7i, sunt un slu2itor nefolositor, eliberea7-m din acest 2oc ciudat si strin, n fond... K9tunci Io s-a sculat si si-a sfsiat esmntul, s-a ras pe cap si, c7nd la pmnt, s-a nchinat si a rostit5 6?ol am iesit din pntecele mamei mele si gol m oi ntoarce n pmnt. "omnul a dat, "omnul a luat= fie <umele "omnului binecu ntatC& L (Io ), *I-*),.

9stfel, s pri im fiecare 7i ca pe o 7i de har. Si mai mult dect att. <oi cerem ast7i aceast sub7istent, ca pe Kpinea care ineL, adic pinea mprtiei. 8r, pinea mprtiei este #uharistia. Ceea ce i cerem lui "umne7eu este tocmai s primim orice pine, orice mi2loc de sub7istent, ca si cum ar fi #uharistia, adic mprtsirea cu Trupul su, cu pre7enta Sa. n mistica e reieasc se spune c pre7enta, numit schekhinah, este e$ilat, din cau7a orbirii noastre, n taina fiintelor si a lucrurilor. Sarcina 7ilnic a celui credincios este s descopere si s scoat la i eal scnteile 3re7entei, pentru ca ele s regseasc focul originar, nu abandonnd materia, ci transfigurnd-o. n ( douzeci si cincea or de 1irgil ?heorghiu edem un tran romn mncnd cu gra itate, atentie si recunostint, ca si cum s-ar mprtsi. Cnd masa este srbtoare a ntlnirii, aspectul euharistic sporeste. 6"ati multumire pentru toate6, spune 3a el (n.tr. euharistie M multumire,. #$ist un anumit mod de a ne spla, de a ne mbrca, de a ne hrni, cu hran sau cu frumusete, un anumit fel de a-l ntmpina pe cellalt, un fel euharistic. Si cred c mai e$ist un mod euharistic de a ne duce la bun sfrsit treburile 7ilnice, asa cum sunt ele, monotone, grele, mereu aceleasi (n fond, te$tul rugciunii Tatl nostru orbeste de pine, nu de in, iar pinea contine ideea de necesitate,= e ne oie de putin detasare si pur si simplu s nu uitm de "umne7eu, chiar dac nu-I putem aduce dect oboseala, epui7area si, la limit, incapacitatea noastr de a drui. 92ut-ne s descoperim n fiintele, lucrurile si situatiile actuale, chipul si cu ntul lui !ristos Cel Care ine. Traditia ortodo$ ne n at in ocarea Sfntului "uh naintea oricrei treburi de oarecare important, iar la sfrsitul ei, cinstirea -aicii lui "umne7eu5 ea este maica pe care n-o mai a em, sau pe care nici n-am a ut-o, e mngierea pe care am asteptat-o din partea femeii > desigur, n 7adar, cci si femeia simte ne oia s fie mngiat >, ea este de2a cu totul n mprtia lui "umne7eu si ne a2ut s trecem si noi pe cellalt mal, ea este, ntr-o persoan creat, sinte7a tuturor formelor de tandrete si frumusete. @aptul de a cere pine sugerea7 ceea ce ar trebui s fie legtura noastr cu pmntul, cci pinea nseamn pmntul muncit de om. 8mul, sau a distruge pmntul, sau a face din el o #uharistie. 3mntul nu este o di initate, tehnica a smuls ideea de persoan din pntecele pmntului-mam. "ar nu este nici numai un ansamblu de energii ce pot fi folosite orbeste, la risc= ast7i ntelegem bine acest lucru. n ceea ce pri este

legtura omului cu pmntul, crestinii trebuie s propun o alt atitudine, nu aceea a unui economism sau ecologism, oarbe si una si cealalt, ci pe aceea a unei responsabilitti iubitoare si, ncetul cu ncetul, transfiguratoare. 6Terramam, sora noastr6, cum minunat spunea sfntul @rancisc de 9sissi. Sora noastr, logodnica noastr, pe care trebuie s-o ntmpinm cu un respect nemrginit, pentru ca ea s ne dea nu numai pinea cea de toate 7ilele, ci pinea cea plmdit cu toat mireasma mprtiei. Cererea de pine, dac rem s-o spunem fr inconstient sau ipocri7ie, ne impune o alt e$igent5 aceea de a mprti cu cellalt. Comuniunea euharistic este o prtsie, Ktaina frateluiL este inseparabil de aceea a altarului, spunea sfntul Ioan ?ur de 9ur. Socialismul ateu, comunismul persecutor au aprut si pentru c lumea crestin n-a stiut s mpart= pentru c a pstrat 6taina altarului6, uitnd-o pe aceea a 6fratelui6. "rama, se stie, continu si se agra ea7 ast7i la scar planetar. Trebuie s practicm aceast prtsie, mai nti de la om la om, de la o familie la alta, n cadrul parohiilor noastre care ar fi de dorit s se transforme n ade rate comunitti. Trebuie s-o ncepem n mediul nostru de iat, s-o punem n aloare n lurile noastre de po7itie ci ice, la scar national, n respectul si primirea strinului, a emigrantului, pentru a-l asimila si n acelasi timp pentru a-i pstra propria-i cultur, dac aceasta este dorinta lui. Si de asemenea, repet, la scara ntregii umanitti. 3utem s ism, s propunem, s preci7m o ordine economic mondial. 9 em ne oie de economisti rigurosi si realisti, dar capabili s-si pun stiinta n slu2ba rugciunii5 d-ne nou, tuturor oamenilor, pinea cea de trebuint, si f ca ea s fie si pine a mprtiei, pinea bun oirii frtesti si a frumusetii. 1orbind de iata cotidian, trebuie s nmultim cu rbdare tocmai aceste mici reali7ri, att n societtile bogate ct si n cele srace, ce pot fi puse astfel n dialog. Se cere mai ales s adoptm un nou stil de iat al crui e$emplu l putem da noi nsine, un stil ba7at pe limitarea oluntar a propriului consum, n folosul mprtirii cu ceilalti...

Si ne iart nou "reselile noastre, precum si noi iertm "resitilor nostri

Iart-ne nou greselile, datoriile5 i datorm totul lui "umne7eu. <u e$istm dect prin ointa Sa creatoare, prin si pentru ntruparea Sa, care ne deschide cile des rsirii, care ne readuce la #l si ne d harul Su. 6Creaturile sunt ase7ate pe cu ntul creator al lui "umne7eu ca pe un pod de diamant, sub abisul infinittii dumne7eiesti, deasupra abisului propriului lor neant6, spunea @ilaret al -osco ei. 9 ne nchide n noi nsine, a refu7a aceast relatie care ne d fiinta, nseamn a ne lsa prad distrugerii si mortii, este nihilismul propriu-7is, mai ales dac dm cu ntului latinesc nihil, nimic, etimologia propus de 3ierre Bourtang5 ne-hil, ruperea hilului, aceast legtur fragil, dar singura ie, care uneste smnta cu pstaia. Si chiar acolo, poate c mai ales acolo, n nihil, "umne7eu cel ntrupat, rstignit, cobort la iad, ne asteapt pentru a ne ierta datoriile (pcatele,. 9r trebui s citm te$tele cutremurtoare ale lui <icolae Cabasila despre mntuirea din dragoste5 el scrie despre !ristos c ine la noi de bun oie, si declar iubirea si implor iubirea noastr s rspund la a Sa. n fata unui refu7 #l nu se retrage si nu se supr din cau7a 2ignirii. :espins, #l asteapt la us. Ca un ade rat ndrgostit, #l ndur ocrile si moare > pentru a n ia si a ne n ia, odat ce '-am primit. 63entru tot binele pe care ni l-a fcut, "umne7eu nu ne cere dect iubire, si n schimbul ei ne iart toate greselile6. Si Cabasila, el nsusi laic, recomand acelora ce triesc n lume, scurte meditatii, un fel de aduceri aminte. S ne amintim, n secunda n care facem un pas, pe strad, c "umne7eu e$ist si c ne iubeste. <u e$ist dect prin Tine, n Tine, iart-m c uit att de adesea, a2ut-m s m accept ca si creatur a Ta, ca si cel dinti dintre pctosi, un pctos iertat, un mdular nensemnat si dureros al trupului Tu, al Bisericii Tale. 92ut-m s m accept, n aceste limite, pe care le rei Tu, cu certitudinea c Tu singur transgrese7i orice limit... 6"oamne, toate sunt n Tine, eu nsumi sunt n Tine, primeste-m6, spune un persona2 al lui "ostoie sAi. <u pot s fac un pas, nu numai pe strad, dar nici n iat, dect amintindu-mi de iertarea si de milosti irea lui "umne7eu si de ointa Sa ca eu s e$ist, altfel sila de mine nsumi si sentimentul suferintei mele m-ar de7integra n neant > sau mai precis, n iad. 6Iart-ne nou greselile6, cci Tu ne-ai sortit nou, tuturor oamenilor, s-Ti de enim fii n @iul Tu, n Iisus !ristos. 6Iart-ne pcatele6, numai acest strigt ne poate elibera, att de narcisism ct si de descura2are, aceast oboseal de a

e$ista, care constituie fr ndoial, n 7ilele noastre, o form ma2or a pcatului. "ar e$ist o conditie fundamental pentru ca s putem tri liberi si senini, n harul "umne7eului nostru, aceea ca si noi s-i iertm pe cei care ne-au gresit nou. Cum s nu amintim aici parabola datornicului care nu-si poate plti datoria (-atei )H, *0-*N, - si mai toti suntem astfel de datornici. Dn om datora mpratului o sum imens si nu era n stare s-o plteasc. 9 ea deci s fie ndut scla , el si familia lui. "ar mpratul, cuprins de mil, i iart datoria. 8dat scpat, slu2itorul l ntlneste pe to arsul lui, care i datora o sum modic. l ia de gt cu cru7ime si l arunc n nchisoare. Stpnul, nstiintat, l d pe mna chinuitorilor, spunndu-i5 6Slu2itor ru, ti-am iertat datoria, pentru c m-ai rugat. Se cu enea, deci, ca si tu s ai mil de aproapele tu, asa cum eu am a ut de tine6 (-atei )H, 0*-00,. Trebuie s ntelegem bine sensul parabolei. "umne7eu nu-mi iart greselile pentru c, la rndul meu, le iert celor care-mi gresesc mie. <u conditione7 eu iertarea lui "umne7eu. Ci pentru c "umne7eu m iart, m readuce la #l, m las s e$ist liber, n harul su, si pentru c sunt coplesit de recunostint, de aceea i elibere7 pe ceilalti de egocentrismul meu si-i las si pe ei s triasc n libertatea harului ... Tot timpul asteptm ce a de la ceilalti. #i ne datorea7 dragostea, atentia, admiratia lor. <u cellalt m interesea7, ci satisfactia pe care el mi-o aduce. -ateria din care sunt fcut e anitate si susceptibilitate. Si cum ceilalti m de7amgesc fr ncetare si nu-si pot plti datoriile, i urmresc cu ranchiuna mea, mi hrnesc pasiuni negati e la adresa lor, m pierd ntr-un htis de r7bunri greu de definit. Sau, dimpotri , cu aerul demnittii ofensate, m retrag n coltul meu, sub masca unei indiferente trufase si mi pltesc eu nsumi ceea ce altii mi datorea7, mi pltesc cu mone7i false, e ca7ul s-o spunem. "in punct de edere psihologic nu e$ist scpare n aceast lume pecetluit de moarte. "ar dac ntelegem c lumea este un mormnt gol, inundat de o lumin enit din alt parte, dac ntelegem c "umne7eu, n !ristos, ne iart de datoria noastr fundamental, moartea trupeasc si mai ales sufleteasc, atunci nu om mai a ea ne oie de scla i ca s ne putem crede noi nsine 7ei. 1om ntelege c ceilalti nu ne datorea7 nimic. Ceilalti nu mi apartin. @iecare dintre ei, ca si "umne7eu, a crui imagine este, rmne o persoan liber,

inaccesibil, pe care nu as putea s-o stpnesc dect rpindu-i libertatea, adic negnd-o, la limit, ucignd-o. "ar asa cum "umne7eu cel de neptruns mi se re elea7 mie prin harul Su, si cellalt, tot de neptruns mi se poate re ela tot prin har. Si atunci nteleg c totul e har, cum scria Bernanos n 4urnalul unui #reot de tar. "esigur, oamenii au relatii de drept, legea ndeprtea7 de la ei, cel putin la modul superficial, instinctele ucigase, reglea7 raporturile e$terioare dintre oameni si i p7este de arbitrar. "ar dincolo de asta este numai iertarea, primirea si cteodat uimirea. Sfntul, spunea Simeon <oul Teolog, este 6sracul care si iubeste fratii6. Srac, pentru c nici el nu-si apartine, ci se naste fr ncetare din "umne7eu. "e aceea este n stare s fie aproapele tuturor ... <oi nu suntem deloc sfinti. Totusi, n iata de 7i cu 7i, trebuie s ncercm, fr pi7m, nici masochism, s respectm taina celuilalt, singurtatea lui, relatia lui cu misterul. 3ri ind din aceast perspecti , cu ct i cunosc pe ceilalti, cu att mi sunt mai necunoscuti. -erg cu ei 6din nceput n nceput, prin nceputuri fr de sfrsit6. 9tunci cnd promiscuitatea, cen7ura, ointa medical, pedagogic sau pur si simplu dornic s nteleag totul, atenuea7 alteritatea, e de a2uns s fi putin atent pentru c apare un amnunt incomod, care scap schemati7rilor crude si atunci distanta se restabileste ntre mine si cellalt, dureroas si benefic, distanta re elatiei. Trebuie s stiu uneori, n rugciunea tcut, s a2ung n acel 6punct 7ero6 unde nu mi mai apartin, unde nu mai e$ist prin mine nsumi, ci numai n "umne7eu, unde primesc harul de a sti c ceilalti e$ist n afara mea, ca si mine, ntr-o interioritate la fel de profund, unde sunt, cum spunea # agrie 3onticul, 6desprtit de toti si unit cu toti6.

Si nu ne duce pe noi n ispit

<u "umne7eu este Cel care ispiteste , 6"umne7eu nu ispiteste pe nimeni6, spune sfntul Iacob (), )0,. # o atitudine semitic dac spunem5 nu ne ispiti, "oamne, nu ne lsa s cdem n ispit. "espre ce 6ispit6 este orba; -ai nti despre cea a crimei sau a sinuciderii > si sunt attea feluri de a omor sau de a se omor > care se naste din ceea ce sfntul -a$im -rturisitorul numeste 6teama ascuns de moarte6. 9tunci a em

ne oie de dusmani, pentru a proiecta asupra lor aceast neliniste fundamental. 3e aceasta trebuie s-o demascm printr-o memorie lucid a mortii, anamne7 la captul creia om gsi nu neantul fardat al deri7iunii, ci pe cel n iat care ne aduce la iat. Transformarea total a nelinistii n ncredere, ne permite n fine, ntr-o oarecare msur, s ne iubim r2masii, urmnd porunca, initial de nenteles, a lui Iisus. "ar ispita este mai ales secretul ultimei aposta7ii. #ste un mister care afectea7 toate epocile crestinismului, din moment ce suntem n remea din urm, de la ntrupare si Cinci7ecime ncoace5 69ti au7it c ine antihrist, spune sfntul Ioan, iar acum multi antihristi s-au artat6 () Ioan *, )H,. 3oate c acest mister se clarific n epoca noastr, care este cu ade rat o apocalips n istorie si care d la i eal attea lucruri ngro7itoare. Sau poate credem asta numai pentru c este epoca noastr5 nu mai 6apocaliptic6 dect multe altele (ne dm seama de asta studiind cri7ele trecutului,. -area aposta7ie nu este neaprat ateismul. :e olta, chiar blasfemia, l caut pe "umne7eu n felul lor. n fata durerii lumii e$ist si un ateism al compasiunii, care negresit si gseste locul n 3li, 3li, lama sabahtani de pe ?olgota. -area aposta7ie ar fi mai degrab s te simti indecat de "umne7eu, indecat de orice ntrebare, desprtit de tain, incapabil de neliniste si uimire. <u numai absenta lui "umne7eu, ignoranta mpcat, dar mai ales captarea dorintei de absolut, de niste parodii atroce si seductoare5 magie, droguri, paro$isme, tortura si erotismul, strns legate, de altfel, betii totalitare de altdat ( orbesc de #uropa,, transformarea actual a religiilor n ideologii, nlocuirea comuniunii, fu7iunea ei cu posesia, n attea forme ale artei contemporane, n attea medii sectare, in a7ia parapsihologiei si a ocultismului care or permite mine fascinarea maselor de ctre falsi fctori de minuni, minuni pro enind din puteri ca cele pe care !ristos le-a refu7at n pustie. - gndesc la Povestirea des#re (ntihrist, a lui 1ladimir Solo ie , unde l edem pe 9ntihrist mare reformator social si spiritualist patentat, asociindu-se cu un mag care ofer omenirii 6semne si minuni6. - gndesc si la 6ultimul om6 al lui <iet7sche n prologul lui Farathustra5 KIatC 1i-l art pe ultimul om "ragoste; Creatie; "orint; Stea; Ce mai sunt toate astea; 9sa ntreab ultimul om si face cu ochiul. 6<oi am in entat fericirea, spun ultimii oameni (..., 3utin otra , pentru a-ti asigura ise plcute. Si n sfrsit, mult otra pentru a muri n mod plcut (...,. 9i micile plceri de 7i si micile plceri de noapte5 dar ti respecti sntatea. 6<oi am in entat fericirea, spun cei din urm oameni si fac cu ochiul.L 9m a ut pri ilegiul s-l ntlnesc si s-l ascult pe 9ndrei TarAo sAi, cineastul lui (ndrei 5ubliov si al lui Stalker, printre altele.

mi spunea c n 7ilele noastre cel mai mare risc este ca oamenii s nu-si mai pun ntrebri. Si c s-a dedicat misiunii de a-i tre7i, de a-i face s nteleag c omul este ntrebare. mi spunea si ct se simtea de singur. Trebuie s rmnem oameni ai nelinistii si ai uimirii, nu s ne amgim cu idoli si cu inte, trebuie s rmnem oameni care si pun ntrebri, chiar si cu pretul unei oarecari nebunii. "e ce Bisericile n-au putut s-i primeasc pe un <iet7sche, un 9rtaud, un Ehalil ?ibran, sau un Ea7ant7aAis; 8are n-a enit timpul ca Biserica s o!ere un loc celor care #un %ntrebri& 6<u ne lsa s cdem n ispit65 n ispita de a Te uita, de a ne considera indecati de Tine, de a Te parodia subtil sau grotesc, de fapt ntotdeauna grotesc.

$$$ ci ne i!#veste de cel ru

'umea 7ace ntr-o mare de ru. :ul nu este numai haosul, absenta fiintei, ci do ada unei inteligente per erse care, prin orori sistematic absurde, rea s ne ad ndoindu-ne de "umne7eu si de buntatea Sa. ntr-ade r, nu este orba numai de 6lipsa binelui6, cum spun printii, nu numai aceast 6lips de a fi6, prin care 'acan definea omul, ci de cel iclean, cel :u, nu materia, nici trupul, ci cea mai nalt inteligent ntoars spre propria sa lumin... 9dorno a scris c dup 9uschGit7 - oi aduga dup !iroshima si ?ulag - n-ar mai trebui scrise poeme. "ar eu cred c se poate, c trebuie s se scrie poeme, c se poate si c trebuie s se orbeasc mereu de "umne7eu, dar poate altfel. Trebuie spus c "umne7eu n-a creat rul si c nici mcar nu l-a permis. 6Chipul lui "umne7eu siroieste de snge n umbr6, spunea 'Oon BloB ntr-o e$presie citat adesea de Berdiae . "umne7eu primeste rul n plin fat, asa cum Iisus primea palmele cu ochii legati. Strigtul lui Io se nalt mereu si si plnge copiii. "ar rspunsul lui Io a fost si rmne dat5 este 'rucea. #ste "umne7eu cel :stignit pentru tot rul din lume, dar care face s i7bucneasc din ntuneric o imens fort de n iere. 3astele este schimbare la fat n adnc. 6I7b este-ne de cel ru6 nseamn5 1ino, "oamne, Iisuse, ino, Tu care ai enit de2a ca s biruiesti iadul si moartea, Tu care spuneai c l-ai 7ut pe %Satan c7nd ca un fulger din cer& ('c. )I, )H,. 9ceast biruint este pre7ent n adncul Bisericii. <oi lum din ea putere si bucurie, ori de cte ori ne mprtsim. Si dac !ristos o pstrea7

tainic, este pentru c rea s ne asocie7e ei. 6I7b este-ne de cel ru6 e o rugciune acti , o rugciune care ne anga2ea7. ntreaga Biseric este anga2at n aceast lupt ultim, care nu este pentru biruint, ci pentru descoperirea ei5 de la clugrii care caut lupta corp la corp cu puterile ntunericului, astfel nct mnstirile si chiliile pustnicilor sunt ca niste paratrsnete spirituale ale lumii, pn la cei mai umili dintre noi, cuibriti de team lng crucea lui !ristos, si care se strduiesc cu rbdare, 7i de 7i, s lupte mpotri a tuturor formelor rului din noi, din 2urul nostru, din cultur si societate, care refac strns testura ietii, pe care nu ncetea7 s o desire cel numit n Scriptur 6Stpnitorul mortii6. @iecare facere de bine curat, neideologic, neconstrn-gtoare, fiecare gest de dreptate si mil, fiecare scnteie de frumusete, fiecare cu nt spus n ade r, topeste 7gura care acoper nc biruinta lui !ristos asupra 6celui care de7bin6. S nu uitm c, atunci cnd orbim de 6cel ru6, nu trebuie s pri im spre ecin, ci n propria noastr ograd. S nu uitm nici c cei mai mari oameni duho nicesti > sfntul Isaac Sirul, de e$emplu, sau acel 6nebun pentru !ristos6, de care orbeste 6-isionarul n Siberia6 >, cei mai realisti, cei care chiar au 7ut iadul, s-au rugat nu numai5 6I7b este-ne de cel ru6, ci si 6dac e cu putint, i7b este-l si pe cel ru de ru, cci si el este fptura Ta...& Si pe noi, care ne rusinm c suntem crestini, sau, dimpotri , facem din crestinism, din credinta noastr, stindardul superiorittii si al dispretului. 3e noi care orbim de %ndumne7eire& si care suntem adesea att de putin umani, %i7b este-ne de ru&. 3e noi, care orbim cu atta usurint de dragoste si care nu stim nici mcar s ne respectm unii pe altii, 6i7b este-ne de ru6. Si pe mine, un om al nelinistii si al chinurilor, mprtit att de adesea, att de putin sigur c e$ist si care ndr7nesc s orbesc > Biserica e singura mea scu7 > despre mprtie si despre bucuria ei, 6i7b este-m de ru6. 68, Tu, cel ce esti unic, s nu-mi ascun7i amintirea acestor suferinte n 7iua cnd m ei curti de tot rul, ca si de tot binele si cnd i ei pune pe ai Ti, pe sur7tori, s m mbrace n hain de lumin (8.1. de '. -ilos7,. Sfntul @rancisc de Sales a pre7is c ntr-un moment hotrtor al istoriei se a produce asa-numita decatenatio sanctorum, 6scoaterea din lanturi a sfintilor6. "eocamdat, a em rugciunea si asteptarea.

9lturarea n !ristos, "umne7eu ade rat si om ade rat, a contemplatiei traditionale si a a enturii moderne de cutare a lui "umne7eu, ntlnirea ntre 8ccidentul si 8rientul crestin, constituie fr ndoial tot attea conditii fa orabile acestei decatenatio. Iat acum smbta sfnt, cnd coborrea la iad de ine biruint asupra iadului, cnd se pregteste ntoarcerea lui !ristos, sau mai degrab ntoarcerea uni ersului si a umanittii, prin !ristos, la Tatl, pentru ca #l s poat sterge n sfrsit "toat lacrima din ochii nostri" (9p. *), +,. 6Ca a Ta este mprtia, puterea si sla a6, altfel spus, crucea, dragostea si iata n sfrsit biruitoare, 6a Tatlui, a @iului si a Sfntului "uh6 si adaug ortodocsii 6n ecii ecilor. 9min.6