Sunteți pe pagina 1din 6

La început, Cuvântul

Flămânzi după Cuvânt


Remediul există înainte de apariţia nevoii
Iov 14:7 Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
“Puterea vindecătoare a lui Dumnezeu există peste tot în natură. Dacă un copac este tăiat, dacă o făptură omenească este
rănită sau i se rupe un os, firea naturală începe imediat să repare stricăciunea. Agenţii vindecători stau în aşteptare chiar înainte
de a fi nevoie de intervenţie; şi de îndată ce un organ este rănit, toată energia este aruncată în lucrarea de refacere. Aşa este şi pe
tărâm spiritual. Dumnezeu a avut remediul înainte ca păcatul să nască nevoia. Orice suflet care cedează în faţa ispitei este
rănit, lovit de către vrăjmaş; însă oriunde există păcat, este şi Mântuitorul.” Ed. 89.

Legea invenţiilor
Isa 28:27 Măzărichea nu se treieră cu leasa, şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul
cu nuiaua.
Isa 28:28 Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărâmi.
Isa 28:29 Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor; minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui."
“Legea universală care guvernează invenţiile cere ca funcţia care trebuie îndeplinită, să fie să fie identificată înainte ca
structura să fie plănuită. Istoria fiecărei invenţii arată că ea a apărut dintr-o necesitate a unei maşini care să producă un obiect, şi
că, în construirea fiecărei părţi, a fost plănuită încât, în timp ce îndeplinea o anumită funcţie specială, a constituit o forţă sau un
factor pentru realizarea mecanismului necesar realizării cu succes a scopului său înalt.” A.Jones - Locul Bibliei în educaţie
Notă: Pentru ce au fost inventate florile? Pentru a satisface iubirea pentru frumos. Culorile diverse şi plăcute satisfac
plăcerea ochiului de a privi. Parfumul divers şi încântător al florilor a fost creat pentru a satisface simţul olfactiv (mirosul).
“Pentru fiecare nevoie pe care a sădit-o, tot El a luat şi măsuri, ca să fie satisfăcută; El caută să dezvolte fiecare calitate
pe care a dăruit-o. Dumnezeu, Autorul oricărei frumuseţi, El Însuşi un iubitor al frumosului, a luat măsuri să satisfacă în copiii Săi
iubirea de frumos.” Ed. 31
Dar păsările pentru ce au fost create?
Dar fructele delicioase şi celelalte alimente naturale?
Ps 104:14 Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană…
“Învăţaţi-i să observe [pe copii] pretutindeni în natură dovezile că Dumnezeu Se gândeşte la noi, să observe minunata
adaptare a tuturor lucrurilor la nevoile şi fericirea noastră.” Ed. 93.
Nevoia de tovărăşie, de părtăşie a omului - omul fiind o fiinţă sociabilă, a condus la invenţia pe care o numim: familie.
Ge 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."
Dar, prin ce vor fi acoperite nevoile minţii? Dar cele ale spiritului omului?

Hristos, dorinţa naţiunilor


Hag. 2:6 GBV “Şi voi clătina toate naţiunile şi dorinţa tuturor naţiunilor va veni; voi umple casa aceasta cu glorie, zice Domnul
oştirilor.
Ps 107:9 Căci El a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
In 6:32 Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine
din cer;
In 6:33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa".
In 6:34 "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pâine."
In 6:35 Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va
înseta niciodată.
“Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care a hotărât adaptarea minunată a mijloacelor pentru atingerea unui ţel, a
resurselor pentru necesităţi. Dumnezeu a fost Acela care a avut grijă ca în lumea materială toate dorinţele sădite de El să
poată fi satisfăcute. El a creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaşte şi de a iubi. Şi nu ar fi în spiritul Său, dacă ar
lăsa cerinţele sufletului nesatisfăcute. Nici un principiu intangibil, nici o esenţă impersonală sau o abstracţiune oarecare nu
poate satisface nevoile şi dorinţele fierbinţi ale fiinţelor omeneşti în această viaţă de luptă cu păcatul, tristeţea şi durerea. Nu este
suficient să crezi în lege şi forţă, în lucruri care sunt lipsite de milă şi nu aud niciodată strigătul după ajutor. Avem nevoie să ştim
că există un braţ atotputernic, care ne va susţine în picioare, că există un Prieten infinit, care are compasiune faţă de noi. Avem
nevoie să ne prindem bine de o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingăşie. Şi Dumnezeu chiar aşa S-a descoperit
pe Sine în Cuvântul Său.” Ed. 104,105.

Încercarea de a satisface nevoile specifice ale sufletului cu lucruri nepotrivite conduce la disperare
Ec 1:2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Ec 1:14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Notă: Eclesiastul este cartea în care cuvântul “deşertăciune” apare de 37 de ori, iar nota care străbate conţinutul ei de la un
capăt la altul este una de melancolie inexprimabilă. Totul este deşertăciune. După multe experienţe şi cercetări, Solomon a tras
concluzia că, în mare, omenirea are parte de foarte puţină fericire adevărată aici pe pământ şi a descoperit în inima sa un dor
Flămânzi după Cuvânt 1
La început, Cuvântul
inexprimabil după altceva, din afara fiinţei sale. Astfel cartea “Eclesiastul” e, într-un fel, strigătul omenirii după un Mântuitor.
Odată cu venirea lui Hristos strigătul acesta a căpătat răspuns. Cuvântul “eternitate” (3:11) sugerează gândul cheie al întregii
cărţi. Eternitatea în inimile oamenilor… În străfundurile cele mai adânci ale naturii sale omul tânjeşte de dor după lucrurile
eternităţii.
Ec. 3:11 GBV “El a făcut orice lucru frumos la timpul său; a pus şi eternitatea (sau infinitul) în inima lor, încât omul nu poate
cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care o face Dumnezeu.

Ficţiune şi irealitate
Isa 29:8 GBV “Şi va fi ca flămândul care visează şi, iată, mănâncă, şi se trezeşte, şi sufletul lui este gol. Sau ca cel însetat care
visează şi, iată, bea; şi se trezeşte şi, iată, este slăbit şi sufletul lui tânjeşte…
Notă: Avem impresia că mâncăm şi bem. Alergăm după lucruri care, de fapt, nu există, lucruri iluzorii. Singurul lucru care
hrăneşte cu adevărat este cuvântul vieţii. Tot ce a produs mintea umană separată de Dumnezeu este ficţiune şi neadevăr.
Isa 55:2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?
Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.
Ier 2:13 "Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri
crăpate, care nu ţin apă."
Lu 15:15 Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Lu 15:16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Lu 15:17 Şi-a venit în fire, şi a zis: "Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
“Biblia desfăşoară adevărul cu o simplitate şi o putere de adaptare la nevoile şi dorinţele fierbinţi ale inimii omeneşti, care
au uluit şi fermecat minţile cele mai cultivate, cât şi pe cele necultivate, umile, dezvăluindu-le în mod clar calea vieţii.” Ed. 135.

O stare fericită – flămând şi însetat


Mt 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
“Când recunoaştem desăvârşirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul schimbaţi şi reînnoiţi după chipul
curăţiei Sale. Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu (1), cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce priveşte caracterul (2) şi
cu atât mai serioasă dorinţa noastră de a ne asemăna cu El (3). Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se uneşte
cu cel omenesc, şi inima doritoare poate să zică: "Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la Dumnezeu îmi vine nădejdea"
(Ps.62,5).
Dacă ai un simţământ de lipsă în sufletul tău, dacă flămânzeşti şi însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că
Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, ceea ce tu singur nu eşti
în stare să faci. Nu trebuie să căutăm a ne potoli setea la nişte pârâiaşe, pentru că marele izvor este chiar deasupra noastră şi din
apele lui îmbelşugate putem să bem după voie, numai dacă ne ridicăm puţin mai sus pe calea credinţei.
Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vieţii. Dacă veţi căuta aceste izvoare de apă vie, veţi fi aduşi, prin Duhul Sfânt, în
comuniune cu Hristos. Adevăruri foarte cunoscute vor fi înfăţişate într-o lumină nouă; texte din Scriptură vă vor izbi privirile cu
un nou înţeles, ca un fulger de lumină; veţi vedea legătura altor adevăruri ale lucrării de mântuire şi atunci veţi şti că Hristos vă
conduce; un Învăţător divin este alături de voi.” Cugetări – cap. Fericirile
Notă: Cercetarea Cuvântului aduce în faţă un ideal înalt şi apoi trezeşte o dorinţă fierbinte de a atinge acest ideal.

Cum putem deveni însetaţi


In 4:10 Drept răspuns, Isus i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: "Dă-Mi să
beau!" tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie."
In 4:11 "Doamne", I-a zis femeia, "n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
In 4:12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii
lui şi vitele lui?"
In 4:13 Isus i-a răspuns: "Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.
In 4:14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va
preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică."
In 4:15 "Doamne", I-a zis femeia, "dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot."
Hristos este într-adevăr “dorinţa tuturor naţiunilor” (Hag. 2:6), dar mulţi nu ştiu aceasta. Mulţi se topesc de sete fără să
ştie ce se întâmplă cu ei. Este posibil ca, pentru început, Cuvântul să nu fie atractiv pentru mintea obişnuită cu lucruri de altă
factură. Cuvântul Scripturii poate fi pentru mulţi ca “un lăstar care iese din pământ uscat” (Isa 53:2). Dar, dacă stai în faţa lui şi
priveşti continuu, intens, o dorinţă deosebită de cunoaştere se va trezi în tine. Ce trebuie pentru început, este să vii la întâlnirea
de la fântână [Ce reprezintă oare fântâna?] unde ţi se va naşte o vie dorinţă de cercetare a Cuvântului. Aşa că, aşează-te la masa
de studiu cu minunata Biblie în faţă, spunând: “dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete”.
“Numai privindu-L pe Isus (1) vom dori să devenim asemănători Lui (2). Numai când privim neprihănirea Lui,
flămânzim şi însetăm a o poseda şi noi.” The Signs of the Times, 25 decembrie 1893.

Cel flămând nu va fi mulţumit cu puţin

Flămânzi după Cuvânt 2


La început, Cuvântul
1Pe 1:10 Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor
şi căutării lor stăruitoare [“despre această mântuire au căutat şi au cercetat stăruitor profeţii”- GBV].
1Pe 1:11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai
dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
1Pe 1:12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei
ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
Notă: Dorinţa intensă după cunoaştere, cercetarea stăruitoare a fost fondul de suflet ce a caracterizat viaţa profeţilor. In
acest fel, terenul inimii lor a fost pregătit pentru procesul inspiraţiei. Dorinţa intensă după Dumnezeu este dorinţa trezită de
Duhul Sfânt. Acest lucru este valabil şi pentru noi. Dacă vom face Cuvântul lui Dumnezeu obiectivul principal al căutărilor
noastre, dacă vom dedica cele mai intense gânduri pentru acest lucru, ne vom bucura de o viaţă inspirată şi călăuzită chiar de
Spiritul lui Dumnezeu.

Încordarea tuturor puterilor


Pr 2:2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
Pr 2:3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
Pr 2:4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
Pr 2:5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Pr 2:6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
Mt 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de
bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Mt 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Mt 13:46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
Mt 22:37 Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău
(sau “minte”, “gândire”, “înţelegere” - GBV)."
“Biblia cuprinde toate principiile pe care oamenii au nevoie să le înţeleagă pentru a fi pregătiţi fie pentru această viaţă, fie
pentru cea viitoare. Şi aceste principii pot fi înţelese de către toţi. Nici un om care are spiritul de a-i aprecia învăţăturile nu poate
citi un singur pasaj din Biblie fără a câştiga din acesta vreun gând folositor. Dar cea mai valoroasă învăţătură a Bibliei nu poate fi
câştigată prin studiu ocazional sau întrerupt. Marele său sistem al adevărului nu este prezentat în aşa fel, încât să poată fi înţeles de
cititorul grăbit sau neatent. Multe din comorile sale stau îngropate la o adâncime mare faţă de suprafaţă şi nu pot fi obţinute
decât prin cercetare sârguincioasă şi efort neîncetat. Adevărurile care compun marele întreg trebuie căutate şi adunate, ‘puţin
aici, puţin acolo’. Isaia 28,10” Ed. 97.

Cine va deschide cartea?


Ap 5:1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară,
pecetluită cu şapte peceţi.
Ap 5:2 Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?"
Ap 5:3 Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Ap 5:4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Ap 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: "Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să
deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.
Notă: De ce plângea Ioan? De ce un interes atât de mare pentru “o carte sigilată”? Oare nu era suficient câte lucruri
minunate văzuse în viziunile pe care le primise? Ioan avea un spirit de cercetător, era un om avid după cunoaştere. Mai mult, el
înţelegea că această carte conţine descoperiri valoroase pentru biserica lui Dumnezeu. Ai plâns, vreodată prietene, pentru că n-
ai înţeles ceva din Scriptură? Ai dorit atât de intens după a afla mai mult despre subiectul mântuirii, încât ai suspinat după
aceasta?
Ps 119:174 Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.

Daniel – un spirit avid după cunoaştere


Da 9:2 În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru
dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
Da 9:3 Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
Din câte vedem profeţii nu erau oameni care în trândăveală aşteptau să fie inspiraţi de Dumnezeu. Daniel cerceta sulurile
profetice. Avea un mare interes pentru a cunoaşte adevărul. Deşi era un mare profet, nu a dispreţuit cunoştinţa care putea fi
obţinută din cuvintele altor oameni inspiraţi. Acesta a fost spiritul acare a caracterizat pe marii oameni de credinţă.
Da 8:26 Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu
privire la nişte vremi îndepărtate."
Da 8:27 Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului.
Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia [“şi eram uimit de viziune şi nu era nimeni care s-o înţeleagă” sau
“s-o explice” - GBV].

Flămânzi după Cuvânt 3


La început, Cuvântul
Notă: Cea mai profundă viziune a fost cea despre cele 2300 de seri şi dimineţi. Deşi i se spusese că este privitoare la “vremi
îndepărtate”, interesul lui este atât de mare faţă de această descoperire, încât rămâne bolnav mai multe zile. Nu era nimeni care
să-i “explice” complicata viziune pe care o primise. Câtă frământare şi încordare erau în inima profetului. Inima sa se revarsă
într-o rugăciune deosebită raportată în cap. 9. Care a fost răspunsul divin faţă de această inimă flămândă?
Da 9:21 pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavril [îngerul cel mai înalt în
putere], pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
Da 9:22 El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: "Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.
Da 9:23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte
dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!
Notă: Până la sfârşitul vieţii Daniel păstrează acelaşi spirit avid după descoperire. El nu a obosit în căutările sale după
adevăr.
Da 12:8 Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: "Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?"
Da 12:9 El a răspuns: "Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.

Experienţa reformatorilor
Ps 42:1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Ps 42:2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui
Dumnezeu?
“Într-o zi, pe când cerceta din biblioteca universităţii, Luther a descoperit o Biblie latină. O astfel
de carte nu mai văzuse niciodată. Nu ştia nici măcar de existenţa ei. Auzise părţi din Evanghelii şi din
Epistole, care erau citite poporului în slujbele religioase publice, şi socotise că acelea formau toată
Biblia. Acum, pentru prima oară vedea Cuvântul lui Dumnezeu întreg. Plin de teamă şi uimire, s-a
îndreptat spre paginile ei sfinte; cu inima care-i bătea mai tare şi mai repede citea cuvintele vieţii,
oprindu-se din când în când pentru a exclama: "O, dacă mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!" TV,
cap. Despărţirea lui Luther de Roma

Căutarea sinceră şi insistentă este răsplătită


In 20:10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.
In 20:11 Dar Maria şedea afară lângă mormânt, şi plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.
In 20:12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
In 20:13 "Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns: "Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au
pus."
In 20:14 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
In 20:15 "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: "Domnule, dacă L-ai
luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau."
In 20:16 Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: "Rabuni!" adică: "Învăţătorule!"
Notă: Cei doi ucenici, Petru şi Ioan se conving că mormântul este gol şi Isus a înviat. Apoi pleacă acasă. Există cineva care
nu se mulţumeşte doar cu descoperirea făcută ucenicilor, cineva care are un interes special pentru a-L descoperi pe Isus: Maria.
Ea plânge şi nu pleacă de lângă mormânt. Acestui suflet flămând şi însetat i se descoperă Isus. Să nu fim mulţumiţi cu mici
revelaţii, renunţând la căutare, apoi să “plecăm acasă”. Să cercetăm cuvântul cu inimă flămândă, plângând atunci când nu
găsim, când nu înţelegem. Cele mai mari revelaţii aşteaptă pe aceste suflete.
Intensitatea dorinţei reprezentată prin flămânzire şi însetare este o garanţie că aprovizionarea dorită va fi dată.
Chiar de îndată ce ne dăm seama de neputinţa noastră de a face lucrarea lui Dumnezeu şi ne supunem pentru a fi îndrumaţi de
înţelepciunea Lui, Domnul poate să lucreze cu noi. Dacă golim sufletul de eu, El ne poate da tot ceea ce ne trebuie.
Aşezaţi-vă mintea şi voinţa acolo unde Duhul Sfânt poate să se apropie de ele, deoarece El nu va lucra prin mintea şi conştiinţa
altui om, ca să se apropie de mintea şi conştiinţa voastră. Rugându-vă stăruitor pentru înţelepciune, faceţi din Cuvântul lui
Dumnezeu studiul vostru. Luaţi sfat de la raţiunea sfinţită, predată cu totul lui Dumnezeu.” 7T, sec. 4, cap. Credinţă şi curaj

Domnul va mulţumi din plin căutările sufletului


Isa 45:3 Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui
Israel.
Ps 63:5 Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
Ps 63:6 când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.
Ps 107:9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
Ier 31:25 Căci voi răcori sufletul însetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame. "
Isa 41:17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu,
Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
Isa 41:18 Voi face să izvorască râuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pământul uscat în
şuvoaie de ape;

Flămânzi după Cuvânt 4


La început, Cuvântul
Isa 48:21 Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica
stânca, şi va curge apa.
Isa 44:3 Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi
binecuvântarea Mea peste odraslele tale,
Isa 44:4 şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă.
Isa 55:1 "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi
lapte, fără bani şi fără plată!
Lu 1:53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
Ps 147:14 El dă pace ţinutului tău, şi te satură cu cel mai bun grâu.
Notă: Acestea sunt câteva din minunatele făgăduinţe ale lui Dumnezeu care descriu frumuseţea experienţei acelui om care se
hrăneşte din plin cu Cuvântul Domnului.
“Inima care a gustat o dată iubirea lui Hristos doreşte fără încetare un torent şi mai adânc şi, dacă veţi da, veţi primi într-o
măsură mai bogată şi mai abundentă. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet măreşte puterea de a cunoaşte şi de a iubi.
Strigătul neîntrerupt al inimii este: "Mai mult despre Tine" şi totdeauna răspunsul Scripturii este: "Cu mult mai mult"
(Rom. 5,9-10), pentru că lui Dumnezeu Îi place să facă "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" (Efes.3,20). Lui Isus, care
S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I S-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel el va fi dat oricărui urmaş al lui
Hristos atunci când toată inima este predată pentru ca Isus să locuiască în ea. Însuşi Domnul nostru a dat porunca: "Fiţi plini de
Duh" (Efes.5,18) şi această poruncă este şi o făgăduinţă că ea va fi împlinită. Tatăl a avut buna plăcere ca în Hristos "să locuiască
toată plinătatea" şi "în El aveţi totul deplin" (Col. 1,19; 2,10).” Cugetări – cap. Fericirile

Lipsă de pâine şi apă


Pl 4:4 Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
Pl 4:5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi crescuţi în purpură se bucură acum de o
grămadă de gunoi!
“Chiar când sunt destul de mici, copiii observă. Dacă părinţii arată că Cuvântul lui Dumnezeu nu este călăuza şi sfătuitorul
lor, dacă ei desconsideră solia adusă lor, acelaşi spirit indiferent de ,,Nu-mi pasă; voi avea propria-mi cale", va fi manifestat de
copii.” MS. 49, 1898
Am 8:11 "Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci
foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
Am 8:12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute
Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
Am 8:13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
“Într-o generaţie ca a noastră, în care abundă nelegiuirea, iar caracterul şi legea lui Dumnezeu sunt socotite cu ceva de
dispreţuit, trebuie a fi mare grijă, ca tinerii să studieze, să respecte şi să asculte de voinţa dumnezeiască, aşa cum ea este
descoperită oamenilor. Temerea de Domnul dispare din minţile tinerilor noştri, din cauză că neglijează studiului Bibliei.” 5 T 26
“Oare de ce tinerii noştri, chiar cei mai maturi, sunt atât de uşor duşi în ispită şi cad în păcat? Deoarece Cuvântul lui
Dumnezeu nu este studiat şi nu se meditează asupra lui aşa cum ar trebui. Dacă ar fi preţuit ar exista cinste lăuntrică, tărie de spirit
şi individul ar rezista ispitelor lui Satana de a face rău. O voinţă puternică, fermă, hotărâtă, nu este prezentă în viaţă şi caracter,
deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu este studiat şi nu se meditează asupra lui.” FE pag. 130-131
“Atât tinerii cât şi bătrânii neglijează Biblia. Ei nu fac din ea studiul şi regula lor de viaţă. În special tinerii sunt vinovaţi de
această neglijenţă. Cei mai mulţi din ei găsesc timp să citească alte cărţi dar cartea care le arată calea către viaţa veşnică nu este
studiată zilnic. Poveşti nefolositoare sunt citite cu atenţie în timp ce Biblia este neglijată. Această carte este ghidul nostru spre o
viaţă mai înaltă şi mai sfântă. Tinerii ar declara-o cea mai interesantă carte pe care au citit-o vreodată dacă nu şi-ar fi pervertit
imaginaţia cu lecturile fictive. Minţile tinere eşuează în a atinge cea mai nobilă dezvoltare a lor când neglijează sursa cea mai
înaltă de înţelepciune - Cuvântul lui Dumnezeu.” SPEE 138, 139

Invitaţie pentru toţii însetaţii


In 7:37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: "Dacă însetează cineva,
să vină la Mine, şi să bea.
In 7:38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura."
Lu 11:9 De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
Mt 7:8 Căci orişicine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
“O, cercetaţi Biblia cu inima flămândă după hrană spirituală! Săpaţi în Cuvânt aşa cum sapă un miner în pământ ca să
găsească vinele de aur. Nu încetaţi cercetarea voastră până nu aşi aflat legătura voastră faţă de Dumnezeu şi voia Sa cu privirile la
voi.” SPT 201

Flămânzi după Cuvânt 5


La început, Cuvântul

Flămânzi după Cuvânt 6