oile Mele cunosc glasul meu

Intrebarea numarul unu este: Sa traim asa cum vrem noi, sau nu? Si ce facem
noi cand traim cum vrem noi in afara de a-L rastigni pe Hristos din nou?
Raspunsul este in studiul de mai jos.
Principiul practic al cunoasterii lui Dumnezeu este exprimat de Domnul Isus
Hristos astfel: Acum voi suntei curai, din pricina cuvntului, pe care vi l-am
spus. Rmnei n Mine, i Eu voi rmne n voi. Dup cum mldia nu poate
aduce rod de la sine, dac nu rmne n vi, tot aa nici voi nu putei sa
aducei rod, dac nu rmnei n Mine. Eu sunt Via, voi suntei mldiele. Cine
rmne n Mine, i n cine rmn Eu, aduce mult rod; cci desprii de Mine, nu
putei face nimic. Nu voi M-ai ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; i v-am
rnduit s mergei i s aducei rod, i roada voastr s rmn, pentru ca orice
vei cere de la Tatl, n Numele Meu, s v dea. Oile Mele cunosc glasul Meu.
Nu merg deloc dup un strin; ci fug de el, pentru c nu cunosc glasul strinilor.
Eu sunt Pstorul cel bun. Eu mi cunosc oile Mele, i ele M cunosc pe Mine, aa
cum M cunoate pe Mine Tatl, i cum cunosc Eu pe Tatl; i Eu mi dau viaa
pentru oile Mele. Oile Mele ascult glasul Meu; Eu le cunosc, i ele vin dup
Mine. Ioan 15 si 10.
Cum se descopera deci Dumnezeu omului? Asta este intrebarea capitala.
Geneza 2: 18-20. Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul s fie singur;
am s-i fac un ajutor potrivit pentru el. Domnul Dumnezeu a fcut din pmnt
toate fiarele cmpului i toate psrile cerului; i le-a adus la om, ca s vad cum
are s le numeasc; i orice nume pe care-l ddea omul fiecrei vieuitoare,
acela-i era numele. i omul a pus nume tuturor vitelor, psrilor cerului i tuturor
fiarelor cmpului; dar, pentru om, nu s-a gsit nici un ajutor, care s i se
potriveasc.
Cum citim noi gandurile din pasajul acesta? Noi intelegem cuvintele asa cum
le-a asimilat gandirea noastra.
Dar daca Domnul Isus Hristos ar citi acest pasaj, cum l-ar citi El?
Dumnezeu ne fagaduieste tocmai asta, zicand : Sa aveti in voi gandul (mintea)
care este in Isus Hristos. Filipeni 2:5, originalul englez.
Cum a creat Dumnezeu?
El a zis si s-a facut. Cu alte cuvinte, daca El a zis Sa fie zebre, gandul Lui s-a
exprimat prin aparitia zebrelor. El avea in minte modelul zebrei, al fiecarui
animal, al fiecarei plante, cat si al celulelor si al functionarii lor intime din fiecare
planta, animal, sau element. Mai mult decat atata, El a avut in minte modelul
complet al speciilor, al naturii, al elementelor, si nu a trebuit sa le rosteasca pe
fiecare in parte, ci doar ca sisteme. Pentru noi un singur trup este ceva complex
si urias, dar ptr El intreg universul este un trup mititel. Noi pricepem in parte si
prezentam partial chiar adevarul, ca niste copii care cresc si se straduiesc sa

vada lucrurile bine, dar nu le pot vedea totdeauna in ansamblu decat poate prin
caracter.
Cci cunoatem n parte, i descoperim n parte;. dar cnd va veni ce este
desvrit, acest n parte se va sfri. 1 Corinteni 13: 9, 10
Citirea, perceperea corecta a creaturilor si a naturii din jur ne-ar descoperi gandul
lui Dumnezeu.
Iat istoria universului, a galaxiilor i a pmntului, cnd au fost fcute: Cerurile
au fost fcute prin Cuvntul Domnului, i toat otirea lor prin suflarea gurii lui
Cci El zice, i se face; poruncete i ce poruncete ia fiin. Psalm 33: 6.9
Dar cum a inteles Adam lucrurile cand era fara pacat si avea mintea lui
Dumnezeu? Cand a privit la animale,le-a numit cum a vrut el, sau le-a numit
cum fusesera numite de Dumnezeu?
i orice nume pe care-l ddea omul fiecrei vieuitoare, acela-i era numele.
Citind cu mintea lui Dumnezeu, Adam a primit revelatia, gandul lui
Dumnezeu despre fiecare fiinta din jur. El a numit fiecare animal asa cum il
numise Dumnezeu, caci a recunoscut ca acela-i era numele.
Caracteristicile si natura fiecarui animal, pasare, peste, etc, au ramas ca si
inainte de momentele cand Dumnezeu le-a adus la Adam sa le numeasca.
A fost un test al unitatii si armoniei omului cu creatiunea facuta de
Dumnezeu, si nicidecum un mijloc de a le pune nume. Ingerii au putut
vedea ca intre Creator si Adam exista o legatura desavarsita. Unitatea
omului cu Dumnezeu si cu creatiunea a fost demonstrata perfect. Adam nu
a gresit nici macar odata numele unui animal, ci a vazut fara efort ca
acela-i era numele.
Aceasta a demonstrat ca cunostinta lui era la fel de vasta ca si
creatiunea; ca viziunea lui intelectuala era asa de limpede ca el putea citi
natura fiecarei creature: mintea lui a lucrat cu asemenea precizie ca fara a
ezita nici-un pic el a citit correct natura fiecarei creature care era adusa
inaintea sa. Aceasta descopera ca mintea omului era atat de desavarsit in
armonie cu mintea lui Dumnezeu ca el putea sa prinda gandul lui
Dumnezeu exprimat in fiecare creatura. Nu e o exagerare sa spunem ca
mintea lui era o expresie a mintii divine.
Daca omul nu ar fi pacatuit, asa ar fi fost intotdeauna. Omul s-ar fi
inmultit ca sa umple pamantul si s-ar fi delectat moment de moment in
citirea gandurilor lui Dumnezeu exprimate in natura. Si fie prin cuvantul
adresta lui direct, sau prin cuvantul vorbit in creatiune, omul ar fi primit
necontenit revelatia gandului si a caracterului lui Dumnezeu. Exista o relatie
desavarsita intre om si Tatal lui ceresc, atat de fireasca, atat de afectiva, atat de
vitala, de profunda, ca omul vedea totul asa cum era in realitate, in lumina cea
adevarata. Si asa ar fi fost vesnic daca omul ramanea unit cu Dumnezeu. Si
supunerea aceea vitala fata de Cuvantul pe care Dumnezeu i-l adresa era
MIJLOCUL de a fi una cu El. (sa nu-ti fie frica decat de pacat, sa nu pacatuiesti)

Dumnezeu i-a vorbit direct, zicandu-i: Poi s mnnci dup plcere din orice
pom din grdin; dar din pomul cunotinei binelui i rului s nu mnnci, cci n
ziua n care vei mnca din el, vei muri negreit. Geneza 2: 16, 17.
Omul a inteles pe deplin acest cuvant divin. Acesta era testul supunerii fara
ezitare si fericite A, care nu prezenta pentru om nici-o dificultate in acel
moment de desavarsita armonie cu Domnul. Daca Adam se supunea acestei
descoperiri vorbite lui, omenirea ar fi ramas in starea, cu caracterul si
desavarsirea fizica, mentala si spirituala pe care Dumnezeu ne-o dorea.
Dar a venit curand un alt cuvant, opus cuvantului lui Dumnezeu, care insinua ca
ce-i spusese El omului era inselaciune. Acest cuvant a zis: Oare a zis
Dumnezeu cu adevrat: S nu mncai din toi pomii din grdin? Femeia a
rspuns arpelui: Putem s mncm din rodul tuturor pomilor din grdin. Dar
despre rodul pomului din mijlocul grdinii, Dumnezeu a zis: S nu mncai din
el, i nici s nu v atingei de el, ca s nu murii. Atunci arpele a zis femeii:
Hotrt, c nu vei muri: dar Dumnezeu tie c, n ziua cnd vei mnca din el, vi
se vor deschide ochii, i vei fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele i rul. Femeia
a vzut c pomul era bun de mncat i plcut de privit, i c pomul era de dorit
ca s deschid cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, i a mncat; a dat i
brbatului ei, care era lng ea, i brbatul a mncat i el. Geneza 3: 1-6.
Inainte de acest cuvant, Adam si Eva au stiut fara indoiala ca pomul acela nu
era bun de mancare. Cum de acum, ea a vazut ca pomul era bun de
mancat? Sugestia sarpelui a fost ca ei cunoasteau numai binele, dar nu
cunosteau si raul, asa cum il cunoastea Dumnezeu, care ii avertizase sa nu ia
din pomul acela. Perechea sfanta din Eden primise cuvantul lui Dumnezeu, si
prin aceea ei primisera si mintea lui Dumnezeu B (cum am primit eu prin
credinta renuntarea la muzica pagana...). Cand au primit cuvantul Satanei ei au
primit gandul Satanei si in acest fel si mintea Satanei, care a produs gandul
exprimat in acele cuvinte. Asa ca ei au primit o alta minte decat mintea lor
natala, care era mintea lui Hristos. Si aceasta minte noua i-a facut sa vada
creatiunea lui Dumnezeu in ordine inversa, adica sa vada binele acolo unde
nu exista deloc bine; si sa vada ca aceasta era calea de a capata intelepciune,
care in realitate nu era deloc intelepciune, ci dezolare, conflict, ratacire, neadevar
si boala. Pana atunci, cu mintea lor natala ei avusesera o privire microscopica
fata de natura inconjuratoare, si o privire telescopica fata de univers. Acum ei au
primit mintea Satanei, mintea carnala, care este vrajmasie impotriva lui
Dumnezeu, caci ea nu se supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se
supuna. Romani 8: 7 (originalul englez). Acum ei s-au vazut goi, asa cum se
vad oamenii firesti de azi. Fara amanare, mintea fireasca i-a redus la a fi carne,
forme. Natura inconjuratoare a cazut impreuna cu cei pentru care fusese
descoperirea glorioasa a mintii lui Dumnezeu, si a fost introdusa moartea cu
toate formele, stadiile si lucrarile ei distrugatoare. Inainte de pacat nu exista
putreziciune, fermentare, gunoi, hrana se transforma direct in energie, nimic nu
se pierdea, nici macar o frunza nu cadea din pomi.

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grdin n rcoarea
zilei: i omul i nevasta lui s-au ascuns de faa Domnului Dumnezeu printre pomii
din grdin.
Intunericul mortii si al minciunii a acoperit lumea de atunci.Si este vai de cei ce
numesc rul bine, i binele ru, care spun c ntunericul este lumin, i lumina
ntuneric, care dau amrciunea n loc de dulcea, i dulceaa n loc de
amrciune! Vai de cei ce se socotesc nelepi, i se cred pricepui! Cci iat,
ntunericul acoper pmntul, i negur mare popoarele. Isaia 5: 20, 21; 60: 2.
De aceea majoritatea oamenilor nu dovedesc interes real pentru adevarul divin,
si nici-un om nu le poate da dorinta dupa mintea originala, natala, a perechii
parintesti din Eden. Caci nu putem vedea altfel in intunericul mintii cu care
ne nastem.
Dar darul lui Hristos a fost fagaduit imediat, ca lumina in intunericul in care se
scufundasera parintii rasei. In mila Sa, Domnul Dumnezeu a zis arpelui:
Fiindc ai fcut lucrul acesta, blestemat eti ntre toate vitele i ntre toate fiarele
de pe cmp; n toate zilele vieii tale s te trti pe pntece, i s mnnci
rn. Vrjmie voi pune ntre tine i femeie, ntre smna ta i smna ei.
Aceasta i va zdrobi capul, i tu i vei zdrobi clciul. Geneza 3: 14, 15. Li s-a
fagaduit si au fost chemati individual sa isi schimbe mintea, ca sa poata vedea
din nou creatiunea si pe Creator asa cum sunt in realitate. ???1
Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos.
Sa ne inchipuim ce s-ar fi intamplat daca Adam si Eva ar fi avut copii maturi
cand au ascultat de diavol, si acestia nu mancau din pomul oprit; sau daca numai
femeia ar fi mancat din pomul oprit, iar Adam refuza sa creada minciuna
vrajmasului! Dumnezeu ar putea sa resolve situatia aceia nefericita prin Cuvantul
Lui. Sa fi existat doua omeniri, fiecare avand o alta minte, mergand in directii cu
totul opuse? Citind istoria biblica intelegem ca acest lucru s-a intamplat si se
intampla pana la revenirea Mantuitorului. In lume exista o multime de religii, care
de care mai contradictorii. Toate se pretind a fi singura cale, dar in absoluta lor
majoritate sunt doar o intrupare a pomului binelui si al raului. ???2 Numai cand
neprihanirea si nelegiuirea se vor maturiza pe deplin, se va putea vedea
adevarul. Cine are urechi, s aud!
Cine duce pe alii n robie, va merge i el n robie. Cine ucide cu sabia, trebuie s
fie ucis cu sabie. Aici este rbdarea i credina sfinilor. Cele zece coarne
(religii de baza), pe care le-ai vzut, sunt zece mprai, care n-au primit nc
mpria, ci vor primi putere mprteasc timp de un ceas mpreun cu fiara.
Toi au acelai gnd, i dau fiarei puterea i stpnirea lor. Ei se vor rzboi cu
Mielul (deci cu copiii Lui); dar Mielul i va birui, pentru c El este Domnul
domnilor i mpratul mprailor. i cei chemai, alei i credincioi, care sunt cu
El, de asemenea i vor birui.Apocalipsa 13: 9,10;17: 12-14.
Cuvantul lui Dumnezeu, vorbit direct catre fiecare persoana, individual
deci, este singura cale de a mentine relatia corecta cu Creatorul si cu
creatiunea, din care facem parte. Cci noi suntem lucrarea Lui, i am fost
zidii n Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregtit Dumnezeu mai

dinainte, ca s umblm n ele. Efeseni 2:10. Daca este cineva in Hristos, este o
faptura noua (o noua creatie). 2 Corinteni 5: 17.(de ce este asa de greu sa primim
mintea lui Isus si cum de a fost asa de usor sa primim mintea Satanei ???) Si Hristos este
singura cale de a iesi din intuneric la lumina, de a scapa de stapanirea mintii
Satanei si a capata libertatea adusa de puterea si mintea lui Dumnezeu.
Numai Hristos este Calea, Adevarul, si Viata. Si pentru a creste in Hristos
individual trebuie sa primeasca ereditatea divina a Mantuitorului, adica natura
divina, duhul Lui. Dumnezeu este duh. Si oricine I se inchina Lui, trebuie sa I
se inchine in duh si adevar. Ioan 4: 24.
Noi avem de la primul Adam ereditatea pacatoasa, intunericul. Omul
dinti, Adam, a fost fcut un suflet viu. Al doilea Adam (Isus Hristos) a fost fcut
un duh dttor de via (Hristos este duhul sfant). Dar nti vine nu ce este
duhovnicesc, ci ce este firesc (Firea carnala, pamanteasca, diavoleasc); ce este
duhovnicesc, vine pe urm. Omul dinti este din pmnt, pmntesc (cazut, rupt
de cer); omul al doilea este din cer. Cum este cel pmntesc, aa sunt i cei
pmnteti; cum este Cel ceresc, aa sunt i cei cereti. i dup cum am purtat
chipul celui pmntesc, tot aa vom purta i chipul Celui ceresc. Ce spun
eu, frailor, este c nu poate carnea i sngele s moteneasc mpria lui
Dumnezeu; i c, putrezirea nu poate moteni neputrezirea. Iat, v spun o
tain: nu vom adormi toi, dar toi vom fi schimbai, ntr-o clip, ntr-o clipit din
ochi, la cea din urm trmbi. Trmbia va suna, morii vor nvia nesupui
putrezirii, i noi vom fi schimbai. Cci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii,
s se mbrace n neputrezire, i trupul acesta muritor s se mbrace n nemurire.
Cnd trupul acesta supus putrezirii, se va mbrca n neputrezire, i trupul acesta
muritor se va mbrca n nemurire, atunci se va mplini cuvntul care este scris:
Moartea a fost nghiit de biruin. Unde i este biruina, moarte? Unde i este
boldul, moarte? Boldul morii este pcatul; i puterea pcatului este Legea. Dar
mulumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne d biruina prin Domnul nostru Isus
Hristos. 1 Corinteni 15: 45-57.
Fara o unitate deplina (ascultare deplina) cu mintea divina descoperita in Isus
Hristos si daruita noua prin duhul prezentei Sale, nu poate nimeni sa
citeasca corect cuvantul lui Dumnezeu in creatiune. Nevoia omului de a
capata o alta minte decat cea fireasca pentru a putea gandi si reactiona
correct este subliniata in chemarea Domnului prin cuvintele: Cutai pe
Domnul ct vreme mai poate fi gsit; chemai-L, ct vreme El este aproape.
S se lase cel ru de calea lui, i omul nelegiuit s se lase de gndurile lui, s se
ntoarc la Domnul care va avea mil de el, la Dumnezeul nostru, care nu
obosete iertnd. Cci gndurile Mele nu sunt gndurile voastre, i cile voastre
nu sunt cile Mele, zice Domnul. Ci ct sunt de sus cerurile fa de pmnt, att
sunt de sus cile Mele fa de cile voastre i gndurile Mele fa de gndurile
voastre. Cci dup cum ploaia i zpada se pogoar din ceruri, i nu se mai
ntorc napoi, ci ud pmntul i-l fac s rodeasc i s odrsleasc, pentru ca
s dea smn semntorului i pine celui ce mnnc, tot aa i Cuvntul
Meu, care iese din gura Mea, nu se ntoarce la Mine fr rod, ci va face voia Mea
i va mplini planurile Mele (ca in ziua creatiunii originare). Da, vei iei cu bucurie

(din intuneric), i vei fi cluzii n pace. Munii i dealurile (greu de urcat )vor
rsuna de veselie naintea voastr, i toi copacii din cmpie vor bate din palme.
n locul spinului (in voi) se va nla chiparosul, n locul mrcinilor va crete
mirtul. i lucrul acesta va fi o slav pentru Domnul, un semn venic, nepieritor.
Isaia 55: 6-13
Oricat de mult ar putea un om cu mintea fireasca sa gandeasca corect
despre Dumnezeu, aceasta va fi la fel de departe de cer cum este pamantul.
Expresia
ct sunt de sus cerurile fa de pmnt exprima distanta infinita dintre
gandurile omului firesc despre Dumnezeu. Omul firesc nu va putea decat sa
repete papagaliceste ceva despre Dumnezeu, dar nu va putea niciodata sa se
departeze de mintea si natura sa fireasca, oricat de dedicat si de consacrat ar fi
el (ea). Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mrcini?
Nicidecum! Si totusi, acestea sunt iluziile semanate de religiile omenesti
care folosesc Biblia fara mintea care a fost data perechii divine la inceput.
Tu crezi c Dumnezeu este unul, i bine faci; dar i dracii cred i se nfioar!
Vrei dar s nelegi, om nesocotit, c credina fr FAPTE (FARA FAPTELE
creatorea ale LUI Dumnezeu in tine, nu ale mintii tale firesti) este
zadarnic? Iacov 2: 19, 20. Cand diavolul l-a ispitit pe om el a amestecat
adevarul divin cu minciuna. Domnul Dumnezeu a zis: Iat c omul a ajuns ca
unul din Noi, cunoscnd binele i rul. Deci Dumnezeu cunostea despre rau, dar
nu era poluat de el, de faradelege. In al doilea rand, Satana, care dorise sa fie
Dumnezeu, nu murise, ci inca traia. Tu (Lucifer) ziceai n inima ta: ,M voi sui n
cer, mi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele (ingerii) lui
Dumnezeu; voi edea pe muntele adunrii dumnezeilor, la captul miaznoaptei;
m voi sui pe vrful norilor, voi fi ca Cel Prea nalt. Dar ai fost aruncat n locuina
morilor, n adncimile mormntului! Isaia 14: 13 - 15.
Satana era despartit de Dumnezeu, adica in locuinta mortilor, pierdut, asa cum
suntem toti nascuti. Intreaga rasa umana moare, unul dupa altul constatam ca
lumea noastra este o lume care moare. Lumea intreaga este supusa
descompunerii. Faptul ca Satana mai traia inca la crearea omului, si ca si azi el
mai traieste, nu era decat semnul milei lui Dumnezeu, care a vrut sa-l salveze.
Ca si Satana, majoritatea uita sau ignora faptul ca intreaga noastra lume a fost
condamnata la moarte de pacatul originar. Noi mostenim o lume muritoare, care
se apropie cu repeziciune de sfarsit chiar prin inventiile ei cele mai stralucite.
Dumnezeu ne spune despre Satana: Cum ai czut din cer, Luceafr strlucitor,
fiu al zorilor! Cum ai fost dobort la pmnt, tu, biruitorul neamurilor! Isaia 14:12.
Slava lumii se masoara prin termenii puterii si a succesului, recunoasterii si
aplaudarii in bani, proprietati, achizitii, prin care omul firesc se dovedeste fata de
ceilalti cat de ale este. Mandria este slava lumii, cursa in care ne tine Satana
inchisi. Lupta semanata in noi impotriva lui Dumnezeu, mai ales cand pretindem
a fi alesii Lui, este o nimica toata, ???3 caci ce fel de Dumnezeu este El daca
noi il putem supune sau conduce prin imitarea binelui? Lupta aceasta in care am
fost infiati prin pacat, ne face sa vrem a ne dovedi bine si slaviti, dar este doar
auto-nimicire.

Dumnezeu cunoaste vrajmasia plantata adanc in launtrul nostru. In dragostea Sa

El ne ofera ereditate Sa ca sa ne impace. Nu El a avut nevoie de o jertfa, ci
noi. Prin jertfa Fiului Sau El ne-a dovedit ca nu este dusmanul, ci prietenul
nostru absolut credincios. Satana a introdus moartea. Noi mostenim o planeta
muribunda, o lume care se auto-nimiceste din ce in ce mai sofisticat si mai
efficient, o lume care vrea sa modifice genetic intreaga natura, care respinge
creatiunea si se considera a fi ca Dumnezeu, asa cum isi doreste sarpele cel
mare, diavolul. Traim intr-o lume a conflictelor si a mortii, a tristetii si a
necazurilor, a inaltarilor de sine. Orice fptur este ca iarba, i toat strlucirea
ei ca floarea de pe cmp. Iarba se usuc, floarea cade, cnd sufl vntul
Domnului peste ea. n adevr, poporul (omenirea) este ca iarba:. iarba se
usuc, floarea cade; dar cuvntul Dumnezeului nostru rmne n veac. Isaia 40:
6-8. Hristos vrea sa ne ajute sa detronam eul, sa facem ca omul cel vechi
sa fie rastignit prin duhul Domnului. Singura inchinare adevarata este de a
deveni templul prezentei si al lucrarilor mintii Lui.
Singurele ganduri adevarate pe care omul le poate avea despre Dumnezeu
sunt gandurile lui Dumnezeu. Si fiindca aceste ganduri sunt la fel de departe de
om ca si cerul fata de pamant, singura cale de a le putea primi este ca Domnul
Insusi sa I le dea. Si singura cale pe care Domnul poate sa ii dea omului
gandurile Sale este de a-i vorbi El direct si personal, individual, omului.
In toate epocile care au urmat dupa intrarea pacatului in lume, ocupatia de baza
a oamenilor a fost de a afla cine este Dumnezeu, sau chiar de a-I defini
gandurile. Si dumnezeii pe care oamenii i-au prezentat in acele escapade
religioase sunt o demonstratie izbitoare a incapacitatii mintii firesti a omului de a
intelege si gandi corect subiectul acesta. Chiar si oamenii cei mai alesi, ca
Moise, sau Iosua, si altii ca ei, carora Dumnezeu le-a vorbit personal si care au
dorit sa il prezinte pe Dumnezeu, au avut adesea esecuri si L-au prezentat
eronat. Domnul Isus Hristos a declarat aceasta direct, spunand: Neprihnitule
Tat, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, i acetia au cunoscut c
Tu M-ai trimis. Eu le-am fcut cunoscut Numele Tu (caracterul Tau), i li-L voi
mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, s fie n ei, i Eu
s fiu n ei. Ioan 17: 25, 26. Pana la intruparea Cuvantului in omenesc a putut
cineva sa spuna si sa dovedeasca necontenit si fara cea mai mica abatere sau
eroare care este caracterul lui Dumnezeu, care sunt gandurile Lui fata de noi
chiar cand ne sumetim sa declaram ca lucram si vorbim in numele Lui, cum au
facut evreii si romanii la cruce? Nimeni n-a vzut vreodat pe Dumnezeu;
singurul Lui Fiu, care este n snul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut. Ioan 1: 18
De aceea, Dumnezeu i-a poruncit omului sa nu se gandeasca la acest subiect:
S nu-i faci chip cioplit, nici vreo nfiare a lucrurilor care sunt sus n
ceruri, sau jos pe pmnt, sau n apele mai de jos dect pmntul. S nu te
nchini naintea lor, i s nu le slujeti; cci Eu, Domnul, Dumnezeul tu, sunt un
Dumnezeu gelos, care aduc nelegiuirea prinilor asupra copiilor pn la al
treilea i la al patrulea neam al celor ce M ursc, i M ndur pn la al miilea
neam de cei ce M iubesc i pzesc poruncile Mele. Exodul 20: 4-6.

Nici-un om din lumea noastra nu ar fi conceput vre-o infatisare a lucrurilor

ceresti si a lui DUmnezeu, daca nu s-ar fi gandit mai intai la acest subiect si nu
si-ar fi format o imagine mintala. Reprezentarile de orice fel ale celor care au
venit sau mai vin in numele lui Dumnezeu, lucruri care pot fi vazute sau
citite cu ochii, sunt doar reproducerile ideii lor despre DUmnezeu. De
aceea, cand Dumnezeu S-a coborat pe muntele Sinai ca sa le spuna oamenilor
lucrurile marete ale legii Sale, El a pus in practica gandul de mai sus, si nimeni
nu a putut sa-L vada pe Dumnezeu. Fiindc n-ai vzut nici un chip n ziua cnd
v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheai cu luare aminte asupra
sufletelor voastre, ca nu cumva s v stricai, i s v facei un chip cioplit, sau o
nfiare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau
chipul vreunui dobitoc de pe pmnt, sau chipul vreunei psri care zboar n
ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se trte pe pmnt, sau chipul vreunui
pete care triete n apele dedesubtul pmntului. Vegheaz asupra sufletului
tu, ca nu cumva, ridicndu-i ochii spre cer, i vznd soarele, luna i stelele,
toat otirea cerurilor, s fii trt s te nchini naintea lor i s le slujeti: cci
acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tu, le-a fcut i le-a mprit ca
s slujeasc tuturor popoarelor, sub cerul ntreg. Deuteronomul 4: 15-19.
Cu toate ca ostirea ingereasca a cerului, heruvimii si serafimii, si Domnul Insusi
au fost cu totii acolo, oamenilor nu li s-a aratat nici-o forma, nici macar
stralucirea slavei Lui, ca nu cumva, vazand ceva cu ochii lor, care le putea
aminti stralucirea soarelui si a lunii, ei sa declare ca asa era si Domnul, si
apoi sa foloseasca aceasta ca un mijloc de a isi ajuta gandurile sa se
inchine, sau sa isi croiasca din imaginile mintii lor o carje pentru a se putea
inchina lui Dumnezeu. Asadar, pe calea cea mai puternica care este posibila,
Domnul a aratat limpede ca El nu poate fi adorat pe nici-o cale a conceptiei
umane. Dar cei ce I se vor inchina lui Dumnezeu vor sti ca Dumnezeu este
duh. Si oricine I se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si adevar.
Este revelator ca in Eden, Satana nu s-a aratat omului, ci ca sa-l poata insela a
folosit o creatura: sarpele. n adevr, nsuirile nevzute ale Lui, puterea Lui
venic i dumnezeirea Lui, se vd lmurit, de la facerea lumii, cnd te uii cu
bgare de seam la ele n lucrurile fcute de El. Aa c nu se pot dezvinovi;
fiindc, mcar c au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslvit ca Dumnezeu,
nici nu I-au mulumit; ci s-au dedat la gndiri dearte, i inima lor fr pricepere
s-a ntunecat. S-au flit c sunt nelepi, i au nnebunit; i au schimbat slava
Dumnezeului nemuritor ntr-o icoan care seamn cu omul muritor, psri,
dobitoace cu patru picioare i trtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lsat prad
necuriei, s urmeze poftele inimilor lor; aa c i necinstesc singuri trupurile;
cci au schimbat n minciun adevrul lui Dumnezeu, i au slujit i s-au nchinat
fpturii n locul Fctorului, care este binecuvntat n veci!

A te inchina in duh inseamna o absenta totala a oricarei forme sau

asemenari de orice fel, mintala, plastica, sau naturala, venita de la cineva
din lume sau din creatiune, dintr-o viziune sau dintr-un vis pe care l-ai avut
tu sau altcineva. Daca as gandi despre Dumnezeu mai mult decat este gandul
Lui exprimat in Scripturi, si in special in Noul Testament, inseamna ca nu sunt
legat de El cu adevarat si ca in loc de a fi templul duhului prezentei Lui, eu ma
inchin la imaginile mintii mele, adica la mine insumi de fapt. Asadar, pentru
a fi templul prezentei Lui invizibile, eu trebuie sa ma las condus de
principiile, legile si adevarurile Lui in toate activitatile persoanei mele. Voi
suntei artai ca fiind epistola lui Hristos, scris de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu
cerneal, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nite table de piatr, ci pe
nite table care sunt inimi de carne. Avem ncrederea aceasta tare n
Dumnezeu, prin Hristos. Nu c noi prin noi nine suntem n stare s gndim
ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastr, dimpotriv, vine de la Dumnezeu,
care ne-a i fcut n stare s fim slujitori ai unui legmnt nou, nu al literei, ci al
Duhului; cci litera omoar, dar Duhul d viaa. Acum, dac slujba
aductoare de moarte, scris i spat n pietre, era cu atta slav nct fiii lui
Israel nu puteau s-i pironeasc ochii asupra feei lui Moise, din pricina
strlucirii feei lui, mcar c strlucirea aceasta era trectoare, cum n-ar fi cu
slav mai degrab slujba Duhului?
n adevr, dac ce era trector, era cu slav, cu ct mai mult va rmne n
slav ce este netrector! Fiindc avem dar o astfel de ndejde, noi lucrm cu
mult ndrzneal; i nu facem ca Moise, care i punea o maram peste fa,
pentru ca fiii lui Israel s nu-i pironeasc ochii asupra sfritului a ceea ce era
trector. Dar ei au rmas greoi la minte: cci pn n ziua de astzi, la citirea
Vechiului Testament, aceast maram rmne neridicat, fiindc marama este
dat la o parte n Hristos.
Da, pn astzi, cnd se citete Moise, rmne o maram peste inimile lor. Dar
ori de cte ori vreunul se ntoarce la Domnul, marama este luat. Cci Domnul
este Duhul; i unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toi privim
cu faa descoperit, ca ntr-o oglind, slava Domnului, i suntem schimbai n
acelai chip al Lui, din slav n slav, prin Duhul Domnului. 2 Corinteni 3: 3- 18.

Nu numai ca Domnul a vorbit Legea morala de pe Sinai excluzand orice

asemanare sau imagine a lucrurilor ceresti, dar in alt loc El a aratat ca este
imposibil ca omul sa aiba vre-o asemanare vizibila a lui Dumnezeu. Isaia 40: 1225: Cine a msurat apele cu mna lui? Cine a msurat cerurile cu palma, i a
strns rna pmntului ntr-o treime de msur? Cine a cntrit munii cu
cntarul, i dealurile cu cumpna? Cine a cercetat Duhul Domnului, i cine L-a
luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sftuit El, ca s ia nvtur! Cine L-a
nvat crarea dreptii? Cine L-a nvat nelepciunea, i I-a fcut cunoscut
calea priceperii! Iat, neamurile sunt ca o pictur de ap din vadr, sunt ca
praful pe o cumpn; El ridic ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge
pentru foc, i dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt
ca o nimica naintea Lui, nu sunt dect nimicnicie i deertciune. Cu cine voii

s asemnai pe Dumnezeu? i cu ce asemnare l vei asemna? Meterul

toarn idolul, i argintarul l mbrac cu aur, i-i toarn lnioare de argint. Iar
cine este srac, alege ca dar un lemn care nu putrezete; i caut un meter
iscusit, ca s fac un idol, care s nu se clatine. Nu tii? N-ai auzit? Nu vi s-a
fcut cunoscut de la nceput? Nu v-ai gndit niciodat la ntemeierea
pmntului? El st deasupra cercului pmntului, i locuitorii lui sunt ca nite
lcuste naintea Lui; El ntinde cerurile ca o mahram subire, i le lete ca un
cort, ca s locuiasc n el. El preface ntr-o nimica pe voievozi, i face o nimica
din judectorii pmntului. De abia sunt sdii, de abia sunt semnai, de abia li
s-a nrdcinat tulpina n pmnt: i El sufl peste ei, de se usuc, i un vrtej i
ia ca pe nite paie. Cu cine M vei asemna, ca s fiu deopotriv cu el? zice
Cel Sfnt.
Sa ne gandim la o singura intrebare: Cine a msurat cerurile cu palma? Nici-un
om nu poate concepe infinitul universului, miliardele lui de galaxii. Dar Dumnezeu
le poate masura ca si un om cu palma sa. Cat de infinit de imposibil este sa
capatam o conceptie adevarata despre forma lui Dumnezeu! De aceea El ne
intreaba: Cu cine M vei asemna, ca s fiu deopotriv cu el? Ce este dar
incercarea mesterilor de a-L reprezenta construind o sculptura, o figurina din aur
sau argint, sau dintr-un lemn cioplit? El ne spune ca cerurile cerurilor nu-L pot
incapea. Si deci nici-o minte finite nu poate concepe o asemanare a Sa, sau
sa se prezinte ca fiind reprezentantul Lui pe pamant.
Cu toate acestea, Dumnezeu s-a descoperit din vechime pe Sine in caracter,
zicand EU SUNT. Aceste doua cuvinte atesta existenta. Dar existenta nu e
suficienta. De aceea El a extins descoperirea Lui zicand: EU SUNT CEL CE
SUNT. Eu sunt cel ce sunt este o revelatie a caracterului, nu doar a existentei.
Si iata ce caracter a declarat El ca are: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu
plin de ndurare i milostiv, ncet la mnie, plin de buntate i credincioie, care
i ine dragostea pn n mii de neamuri de oameni, iart frdelegea,
rzvrtirea i pcatul. Au practicat toti oamenii Vechiului Testament caracterul
lui Dumnezeu, sau adesea au fost plini de cruzime, recurgand la razboaie si
actiuni mizerabile facute in numele Domnului? Dumnezeu s-a descoperit pe
Sine din cele mai vechi timpuri in caracter, deoarece tocmai aceasta este nevoia
cea mai esentiala a omului. Si omului ii este imposibil sa isi imagineze
tocmai ceea ce este cel mai important: caracterul lui Dumnezeu. El se
inchina potrivit caracterului pe care i-L atribuie lui Dumnezeu.
Nu e de mirare ca in loc de a exprima corect gandul Domnului Considera
prezenta Mea care este aproape de tine, omule, in afara de Isus Hristos toti au
strigat sau scris Temeti-va de Dumnezeu. ????4 Noi ne temem de ceea ce ne
ameninta vietile: de un sarpe veninos, de un leu fioros, etc, si fugim de fiinta de
care ne temem. Fara a cunoaste caracterul lui Dumnezeu, asa cum a fost
dovedit de Isus Hristos, nimeni nu poate concepe ce fel de caracter trebuie
sa aiba in toate actiunile, vorbele, dorintele, sau gandurile noastre zi de zi
si noapte de noapte. Isus Hristos a aratat caracterul Tatalui ca fiind Mielul lui

Dumnezeu rastignit inca de la inceputurile lumii. Apocalipsa 13: 8, originalul

englez. Rastignit in ce fel, de cine, si unde? Numai pe Golgota, unde a fost vazut

frica

biruind chiar
de moarte(de a fi jignit, de umilinta, de pierderea reputatiei,
de ... ) ca sa ne dovedeasca iubirea Sa? Cine v-a fermecat, pe voi, naintea
ochilor crora a fost zugrvit Isus Hristos ca fiind rstignit intre voi(cu sensul de
unul catre altul nu in mijlocul lor ca o poza...)? Galateni 3: 1, originalul englez.
Apostolul Pavel le spune Galatenilor, si deci si noua, ca Hristos a fost si este
rastignit in fiecare om inca de la inceputul pacatului, si pana la incheierea
istoriei pacatului. n El era viaa, i viaa era lumina oamenilor. Lumina aceasta
era adevrata Lumin, care lumineaz pe orice om, venind n lume. El era n
lume, i lumea a fost fcut prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Ioan 1: 4, 9,
10. Rastignirea lui Hristos nu a fost un lucru de o zi. De aceea, cine nu e
rastignit impreuna cu El, prin prezenta Lui, este pierdut, orice dogme ar
sutine. Noi suntem nascuti in lume ca mladite ale celui rau, si trebuie sa fim
altoiti in vita divina, care este Hristosul. Daca eu m-as putea separa singur de
mine insumi macar cat un fir de par, as fi in siguranta. Atunci m-as putea
dispensa de Hristos, care este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire. Pacatul
insa m-a zidit si asta sunt: pacat. Dar nu pot face nimic ca sa fiu salvat. Cel
care imi poarta pacatele inca de la nastere trebuie sa vina in mine cu duhul
Sau divin. Si chiar asta face Hristos. Asa inviaza in mine Cel care pana azi a
fost rastignit in mine. Si cand Hristosul inviat este in mine, Cel
rastignit este in mine cu toate biruintele Sale. Oriunde este un om, Hristos
este rastignit in el, dar numai in putini este inviat; si aceasta nu e realizata
printr-o biserica, sau prin dogme, sau prin fapte, ci prin lucrarea pe care
Dumnezeu a facut-o si cu primul Adam si cu Eva; caci El nu doarme, ca sa
aiba nevoie de organizatii sau fratietati sa ii trezeasca ca pe oameni. Nu

exista o alta viata decat a Lui. El este viata lumii. Si desi El

este in fiecare om, nu fiecare om are neprihanirea Lui. Multi nbue
adevrul n nelegiuirea lor. Hristos este rastignit in fiecare pacatos, caci
oriunde exista pacat, Cel care poarta pacatul si sufera rezultatele lui ca pe
Golgota, este in omul acela. Ceea ce are nevoie omul este ca sa fie rastignit
impreuna cu Hristosul care ii mentine viata. Si samanta nu incolteste, nu
invie, daca nu moare mai intai. 1 Corinteni 15: 36.
Intre oameni este raspandita minciuna ca viata fiecarui prunc nascut pe lume
vine de la parintii sai, nu de la cel care este Viata, adica de la Domnul Hristos.
Cand Adam si Eva au pacatuit, ei s-au separate de sursa lor de viata si ar fi murit
instantaneu daca Cel ce este viata nu le-ar fi dat viata din viata Sa, ca sa
continue sa traiasca si sa poata fi mantuiti. Vorbind Israelului necredincios,
Domnul Hristos le-a spus: Nu Mi-ai cumprat trestie mirositoare cu argint, i nu
M-ai sturat cu grsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu pcatele tale, i
M-ai obosit cu nelegiuirile tale. Adu-Mi aminte, s ne judecm mpreun,
vorbete tu nsui, ca s-i scoi dreptatea.Cel dinti tat al tu a pctuit, i
nvtorii ti s-au rzvrtit mpotriva Mea. Isaia 43: 24- 27. Cine a crezut n

ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braul Domnului? El a crescut naintea

Lui ca o odrasl slab, ca un Lstar care iese dintr-un pmnt uscat. N-avea nici
frumusee, nici strlucire ca s ne atrag privirile, i nfiarea Lui n-avea nimic
care s ne plac. Dispreuit i prsit de oameni, om al durerii i obinuit cu
suferina, era aa de dispreuit c i ntorceai faa de la El, i noi nu L-am bgat
n seam. Totui, El suferinele noastre le-a purtat, i durerile noastre le-a luat
asupra Lui, i noi am crezut c este pedepsit, lovit de Dumnezeu, i smerit. Dar
El era strpuns pentru pcatele noastre, zdrobit pentru frdelegile noastre.
Pedeapsa, care ne d pacea, a czut peste El, i prin rnile Lui suntem
tmduii. Noi rtceam cu toii ca nite oi, fiecare i vedea de drumul lui; dar
Domnul a fcut s cad asupra Lui nelegiuirea noastr a tuturor. Cnd a fost
chinuit i asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la mcelrie,
i ca o oaie mut naintea celor ce o tund: n-a deschis gura Isaia 53. De cele
mai multe ori aceste versete sunt citate ca profetie despre rastignirea vizibila de
pe Golgota. Dar in realitate ele spuneau si spun in continuare ca

Hristos este dispretuit si parasit de oameni, chiar si de cei mai

alesi; ca El ne poarta suferintele, bolile, amaraciunile, nesansele,
caderile, psihozele, loviturile de orice fel; ca El ia moment de
moment durerile noastre asupra Lui, ca sa nu innebunim si sa
ne omoram sau sa pierim; ca El, fiind viata fiecarui om, este
strapuns de pacatele noastre, zdrobit de faradelegile noastre,
oricare ar fi acelea. Si nelegiuirea intregii lumi cade asupra Lui
moment de moment, caci El este mielul rastignit inca de la
inceputul lumii.
Hristos este cu mult mai vast decat Omul Isus din Nazaret, pe care
oamenii il puteau vedea. Carnea si sangeleceea ce ochiul poate vedea
nu poate sa il descopere pe Hristos, Fiul viului Dumnezeu. fiindc nu carnea
i sngele i-a descoperit lucrul acesta, ci Tatl Meu care este n ceruri. Asadar,
nici-un om, nici macar cei ce erau langa Isus nu puteau sa Il numeasca Domn
decat prin Duhul prezentei Tatalui ceresc. i nimeni nu poate zice: Isus este
Domnul, dect prin Duhul sfnt. 1 Corinteni 12: 3. De aceea, a fost de folos
ca Isus sa se intoarca la Tatal, ca sa isi trimita duhul sa ii mangaie pe ai Sai. El
este mai nainte de toate lucrurile, i toate se in prin El. Coloseni 1: 16. Isus din
Nazaret era manifestarea lui Hristos in trup, dar trupul nu era Hristosul, caci
Duhul este acela care d via, carnea nu folosete la nimic; cuvintele, pe care
vi le-am spus Eu, sunt duh i via. Carnea nu foloseste la nimic. Ioan 6: 63. In
timp ce Isus mergea din loc in loc facand binele, El era in sanul Tatalui,
impacand lumea cu El. Scenele de pe Calvar sunt manifestarea a ceea ce are
loc de cand exista pacatul si va fi manifestat pana ce orice om care vrea sa fie
salvat va fi salvat. El ne poarta pe toti acuma. Oricine respinge viata vesnica,
sau care nu vrea sa recunoasca deloc ca viata pe care o are este viata lui
Hristos, iroseste jertfirea prin care Isus a impacat lumea cu Dumnezeu. Sa
luam sema, Isus nu a impacat pe Dumnezeu cu lumea cerand sa fie
impaciuit prin chiar aducandu-si Siesi o jertfa, asa cum se vesteste in jurul

lumii. Dumnezeu a fost intotdeauna prietenul omului cazut. El a facut prin Isus
Hristos totul (tot ce putea fi facut) ca noi sa vedem aceasta.

Cine intelege aceste descoperiri cu adevarat vede ca Dumnezeu, ca sustinator

al vietilor celor inselati si pierduti, care se nasc din primul Adam, El este exclusiv
bun cu adevarat, ca in El nu exista faradelege, rautate, razbunare. Si totusi, cum
sa intelegem ce spune El in Vechiul Testament si in Apocalipsa, cand zice: 7.
Eu ntocmesc lumina, i fac ntunericul, Eu dau pacea, i creez raul, Eu, Domnul,
fac toate aceste lucruri. se ntmpl vre-o nenorocire ntr-o cetate, fr s-o fi
fcut-o Domnul? Isaia 45: 7, Amos 3: 6, originalul englez. Cand Dumnezeu isi
asuma responsabilitatea pentru ce fac cei carora El le da viata si puterile, pe
care ii hraneste prin creatiunea Sa, spune El adevarul? Desigur, oricine
folosesete in rau viata si puterile si tot ceea ce ii da Tatal ceresc, dovedeste
aceasta. Nimeni nu a trait si nu a putut sa se manifeste si sa traiasca fara a fi
primit viata din Cel ce este Viata. Fariseul Saul nu a putut face relele pe care le-a
facut cu atata dedicare fara ca sa fi folosit darurile elementare pe care I le dase
Dumnezeu. Dar cand Saul a auzit glasul Domnului, el s-a lepadat de folosirea in
rau a darului vietii. Saul sufla nc ameninarea i uciderea mpotriva ucenicilor
Domnului. S-a dus la marele preot, i i-a cerut scrisori ctre sinagogile din
Damasc, ca, dac va gsi pe unii umblnd pe Calea credinei, att brbai ct i
femei, s-i aduc legai la Ierusalim. Pe drum, cnd s-a apropiat de Damasc,
deodat a strlucit o lumin din cer n jurul lui.
4. El a czut la pmnt, i a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce
M prigoneti? Cine eti Tu, Doamne? a rspuns el. i Domnul a zis: Eu sunt
Isus, pe care-L prigoneti. i-ar fi greu s arunci napoi cu piciorul ntr-un epu.
Tremurnd i plin de fric, el a zis: Doamne, ce vrei s fac? ,Scoal-te, mi-a
rspuns Domnul, ,du-te n Damasc, i acolo i se va spune ce trebuie s faci.
Faptele apostolilor 9: 1-6; 22: 10. Si asa, primind duhul Mantuitorului si al Tatalui,
Saul a devenit apostolul Pavel. Dar nu intotdeauna a ascultat el glasul Domnului.
Pacatosul din el s-a mai dat la iveala din cand in cand, chiar dupa ce Domnul i-a
vorbit. Luca descopera aceasta in Faptele Apostolilor 22. Pavel vorbeste si
declara urmatoarele: Mi s-a ntmplat c, dup ce m-am ntors la Ierusalim, pe
cnd m rugam n templu, am czut ntr-o rpire sufleteasc; i am vzut pe
Domnul care-mi zicea: ,Grbete-te, iei iute din Ierusalim, cci nu vor primi
mrturisirea ta despre Mine. i am zis: ,Doamne, ei tiu c eu bgam n temni
i bteam prin sinagogi pe cei ce cred n Tine: i c, atunci cnd se vrsa
sngele lui tefan, martorul Tu, eram i eu de fa, mi uneam ncuviinarea
mea cu a celorlali, i pzeam hainele celor ce-l omorau. Atunci El mi-a zis: ,Dute, cci te voi trimite departe la Neamuri De mai multe ori inainte Domnul il
sfatuise pe Pavel sa nu se duca la Ierusalim, iar de data asta l-a sfatuit sa nu
continuie greselile pe care le facea, dar el nu a ascultat glasul Domnului si a vrut
sa dea pe fata o neprihanire a sa. De aceea scrie el in Filipeni 3: Pentru El am
pierdut toate i le socotesc ca un gunoi, ca s ctig pe Hristos,
9. i s fiu gsit n El, nu avnd o neprihnire a mea, pe care mi-o d Legea, ci
aceea care se capt prin credina n Hristos, neprihnirea, pe care o d

Dumnezeu, prin credin. i s-L cunosc pe El i puterea nvierii Lui i prtia

suferinelor Lui, i s m fac asemenea cu moartea Lui; ca s ajung cu orice
chip, dac voi putea, la nvierea din mori. Nu c am i ctigat premiul, sau c
am i ajuns desvrit; dar alerg nainte, cutnd s-l apuc, ntruct i eu am fost
apucat de Hristos Isus. Frailor, eu nu cred c l-am apucat nc; dar fac un singur
lucru: uitnd ce este n urma mea, i aruncndu-m spre ce este nainte,alerg
spre int, pentru premiul chemrii cereti a lui Dumnezeu, n Hristos Isus.
Nimeni nu L-a vzut vreodat pe Dumnezeu; (nimeni nu-L cunoaste) singurul
Lui Fiu, care este n snul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut. Hristos este
descoperirea lui Dumnezeu in creatiune. Hristos este descoperirea lui
Dumnezeu in mantuire. ???5El este descoperirea lui Dumnezeu in aceasta
lume a intunericului, in acesti oameni care ne nastem in intunericul simturilor
noastre. Dumnezeul lor (al nostru) este pntecele, adica informatiile aduse de
cele 5 simturi, si de lumea din jur a modelor materiale, politice, religioase,
intelectuale, si tehnice. Filipeni 3: 19.
Inainte de a pacatui omul a putut citi in chip desavarsit descoperirea lui
Dumnezeu in creatiune, in toate lucrurile. Cand a pacatuit, primind o minte opusa
celei a lui Dumnezeu, el nu a mai putut citi nimic correct. Totul era vazut pe dos.
Omul trebuie sa devina o noua creatiune, sa fie re-creat, ca sa i se poata repeta
descoperirea lui Dumnezeu. Dar omenirea, fiind sub domnia mintii vrajmase lui
Dumnezeu si a legii Lui, cu toate ca a primit descoperirea scrisa a gandului lui
Dumnezeu, totusi nu L-a inteles pe Dumnezeu. De aceea, descoperirea lui
Dumnezeu a trebuit sa capete forma omenescului insusi, i Cuvntul S-a fcut
trup, i a locuit printre noi, plin de har, i de adevr. i noi am privit slava Lui, o
slav ntocmai ca slava singurului nscut din Tatl. Ioan 1: 14.
Asadar, Hristos, ca si Cuvant al lui Dumnezeu, este singura descoperire
desavarsita a lui Dumnezeu. Si unde a aparut Hristos? In carnea omului cazut.
Ba nc, cineva a fcut undeva urmtoarea mrturisire: Ce este omul, ca s-i
aduci aminte de el, sau fiul omului, ca s-l cercetezi? L-ai fcut pentru puin
vreme mai prejos de ngeri, l-ai ncununat cu slav i cu cinste, l-ai pus peste
lucrrile minilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui. n adevr, dac i-a
supus toate, nu i-a lsat nimic nesupus. Totui, acum, nc nu vedem c toate i
sunt supuse. Evrei 2. Omul nu a ramas unde l-a pus Dumnezeu, putin mai
prejos decat ingerii sfinti, ci a ajuns mai prejos decat ingerii cazuti, robul mintii si
al firii lor pacatoase.
Se cuvenea, n adevr, ca Acela pentru care i prin care sunt toate, i care voia
s duc pe muli fii la slav, s desvreasc, prin suferine, pe Cpetenia
mntuirii lor. Astfel dar, deoarece copiii sunt prtai sngelui i crnii, tot aa i
El nsui a fost deopotriv prta la ele, pentru ca, prin moarte, s nimiceasc pe
cel ce are puterea morii, adic pe diavolul, i s izbveasc pe toi aceia,
care prin frica morii erau supui robiei toat viaa lor. Cci negreit, nu n
ajutorul ngerilor vine El, ci n ajutorul seminei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit

s Se asemene frailor Si n toate lucrurile, ca s poat fi, n ce privete

legturile cu Dumnezeu, un mare preot milos i vrednic de ncredere, ca s fac
ispire pentru pcatele norodului. i prin faptul c El nsui a fost ispitit n
ceea ce a suferit, poate s vin n ajutorul celor ce sunt ispitii. Cu alte
cuvinte, Ela fost ispitit in toate felurile, asa cum sunt eu, tu, celalalt, si toti
ceilalti oameni de la inceputul lumii; si biruind toate ispitele noastre, El ne
poate da descoperirea lui Dumnezeu chair si in moarte. Isus Hristos a
practicat rastignirea firii umane clipa de clipa si zi de zi, ca si in toti oamenii
carora le-a dat viata de la inceput. _ ???_ Iar pe Golgota a aratat pe viu
ceea ce El practica in chip nevazut pentru a ne sustine in viata si a ne
mantui. ???6
Isus este Emanuel, adica Dumnezeu cu noi. Matei 1: 23. Dumnezeu cu noi
deci, nu cu El. Caci El era o parte de Dumnezeu, Fiul Lui. Si El este cel de al
doilea Adam, care s-a unit cu fiecare din fiii primului Adam dandu-ne viata fizica,
dar lucrand ca sa ne dea si pe cea spirituala. Privind la El putem fi schimbati
din slava in slava, si de la credinta la credinta, pana ce putem ajunge la statura
desavarsirii Lui. Cci Domnul este Duhul; i unde este Duhul Domnului, acolo
este slobozenia. Noi toi privim cu faa descoperit, ca ntr-o oglind, slava
Domnului, i suntem schimbai n acelai chip al Lui, din slav n slav, prin
Duhul Domnului.
Cei care Il vad pe Hristos in fiecare om ii trateaza pe toti asa cum L-ar trata pe
Dumnezeu, chiar daca unii sunt inca doar in primul Adam si fac rele si uraciuni
de tot felul. Si daca cineva face asa, unii din oameni il vor vedea pe Hristos in
persoana aceasta. Asadar, daca il vom vedea pe Hristos in fiecare om,
Hristos va fi vazut in noi insine. Si aceasta este evanghelia, golirea de eul
personal. De aceea sta scris: Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus
Hristos. El, mcar c avea chipul lui Dumnezeu, totui n-a crezut ca un lucru de
apucat s fie deopotriv cu Dumnezeu, ci S-a dezbrcat pe sine nsui (de slava
divina) i a luat un chip de rob, fcndu-Se asemenea noua (oamenilor). Sta
scris ca ingerii sfinti nu au alta bucurie si nu pot sa ajunga tot mai asemenea lui
Hristos decat prin a-i ajuta pe oamenii pacatosi sa se apropie de Hristos.
Aceasta este singura cale a binelui, si fara asta nici ei nu ar cunoaste ce face
Dumnezeu.(cunoasterea prin practica ???7)
De aceea, Isus, care este singura descoperire desavarsita a lui Dumnezeu,
dupa ce a crescut tot mai mult in biruintele ispitelor la toate varstele, de la prunc,
copil, adolescent,pana la maturitate, a fost uns cu plinatatea duhului lui
Dumnezeu si a inceput sa lucreze cu aceste realizari sfinte pentru toti cei din jur,
de orice varsta ar fi fost ei. Si numai aceasta este Crestinismul. Adica numai
cand prin Emanuel, Dumnezeu este cu noi,noi putem sa ajutam omenirea
suferinda sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Nu exista deci nici-o lipsa de ocazii
pentru a lucra binele pentru Isus, caci El este unul dintre oameniun om al
durerii, obisnuit cu suferintele noastre ale tuturora. Doamne, cnd Te-am
vzut noi flmnd, i i-am dat s mnnci? Sau fiindu-i sete, i i-am dat

de ai but? Cnd Te-am vzut noi strin, i Te-am primit? Sau gol, i Te-am
mbrcat? Cnd Te-am vzut noi bolnav sau n temni, i am venit pe la
Tine? Drept rspuns, mpratul le va zice: ,Adevrat v spun c, ori de cte
ori ai fcut aceste lucruri unuia din aceti foarte nensemnai frai ai Mei, Mie mi
le-ai fcut. Aceasta este calea de a cunoaste pe Dumnezeu, de a-I da
zecimile, de a Il descoperi pe Dumnezeu altora. Si aceasta nu e lucrarea
noastra. Singurul care ne da credinta adevarata este Hristos, incepatorul si
desavarsitorul credintei. Singurul care ne da iubirea este Hristosul. Singurul
care ne da pacea, umilinta, cumpatarea, este Hristosul. Noi nu putem face
nimic bun. Dumnezeu nu este o religie, ci o persoana care Isi slujeste intreaga
creatiune produsa de El. Pentru ca El da viata, El nu o poate lua, ca unul care sar sinucide. Dar asa il prezinta Satana, chiar folosind litera bibliei dupa modelul
mintii sale si a limbilor omului cazut sub pacat. Sa-L lasam pe Dumnezeu prin
Hristos sa traiasca in felul Lui> Caci nu noi traim, ci Hristos traieste in noi atunci
cand suntem oile Lui. Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos.
Lasati ca mintea Lui sa lucreze in voi totul!
Intrebarea numarul unu este: Sa traim asa cum vrem noi, sau nu? Si ce facem
noi cand traim cum vrem noi in afara de a-L rastigni pe Hristos din nou?
Raspunsul este clar acuma pentru cine poate fi sincer.