Când sarea își pierde gustul

Matei 5:13

Unul dintre cele mai cunoscute basme românești este „Sarea în bucate” de Petre
Ispirescu. Ideea basmului era aceea că dragostea de părinți este aidoma sării, indispensabilă
vieții pe acest pământ.
Sarea este un element chimic descoperit încă din vremurile străvechi. Oamenii au
descoprit sarea rămasă pe malurile lacurilor în vreme de secetă, ori vara pe țărmul mării. Mai
târziu sarea a fost descoperită în aglomerările saline. Fenicienii au fost primii negustori care
aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau în jurul Mării Mediterane. Egiptenii prețuiau atât
gustul sării cât și însușirea de a conserva corpul uman. Ei foloseau sarea la îmbălsămarea
morților, al căror corp îl depuneau mai întâi, vreme de mai multe zile, într-o baie de sare.
Importanța sării a fost recunoscută și de romani care au numit-o ,,harul pământului”.
La începutul secolului al XX-lea, în Tibet și Mongolia „banii” cu care se achitau
mărfurile erau, încă, niște plăci și bare de sare. În unele regiuni din Africa mireasa se cumpără
cu 13 castroane de sare.
Cand introducem cardul în bancomat, ori semnăm statul de plată pentru a ne ridica
salariul, nici prin gând nu ne trece că, de fapt, ne luăm porția de... sare. Nu este deloc o glumă.
Dacă ne întoarcem la originea cuvântului, aflăm ca „salariu” vine de la „sare”. Pe lângă solda
cuvenită, soldații romani primeau „salarium”, o cotă de sare (în latină sale). Mai târziu, în loc
de sare au primit un supliment în bani la soldă, care s-a numit tot salarium, din care să-și
cumpere singuri minunata substanță. Înțelegem de ce provincia Dacia a fost atât de
„interesantă” și a devenit un obiectiv principal în campaniile de cucerire ale lui Traian.
Interesul lui nu a fost doar pentru aurul Daciei, ci și pentru sarea de aici, aproape la fel de
prețioasă acum 2000 de ani ca aurul.
Am făcut această scurtă incursiune în istoria sării pentru a avea o privire de ansamblu
asupra importanței ei. Astăzi, sarea nu mai are valoarea pe care o avea în vremurile antice.
Când ascultătorii Domnului Isus au auzit însă rostite aceste cuvinte legate de sare, ei au privit
aceste afirmații prin alți ochi, pentru că, pentru ei sarea era cu adevărat valoroasă.
Înainte de a ne apropia de textul citit, sunt câteva lucruri importante pe care trebuie să le
înțelegem și de la care vom porni apoi în înțelegerea învățăturii Domnului Isus.
Una din crizele spirituale majore prin care trece lumea creștină din vremea noastră este
superficialitatea. De ce suntem atât de superficiali în cunoașterea lui Dumnezeu și în umblarea
cu El? De ce ne mulțumim doar cu o religie, fără a căuta relația personală profundă cu
Domnul nostru? De ce bisericile au ajuns să fie pline de creștini imaturi, firești, carnali, și nu
puține cazuri de creștini care niciodată nu au fost născuți cu adevărat din nou? Răspunsul este:
din cauza superficialității cu care am ajuns să tratăm mântuirea și pocăința.
O cauză majoră a superficialității spirituale este atitudinea pasivă față de Cuvântul lui
Dumnezeu. Pentru că nu luăm în serios Cuvântul sfânt, ajungem să nu-l studiem și ca atare, să
nu-l cunoaștem. Necunoscându-l, ajungem să ne comportăm la fel ca și cei din lume în
diferite circumstanțe ale vieții.
Lumea de astăzi caută și are nevoie disperată de creștini autentici, de acei oameni ai lui
Dumnezeu care să trăiască altfel și care să se comporte altfel în vremurile acestea. Lumea are
nevoie să „guste” o sare autentică. În această căutare a lor după un creștinism autentic,
Dumnezeu m-a chemat pe mine și te-a chemat pe tine să fim „sarea” Lui.
Întorcându-ne la versetul citit, aș vrea să pătrundem în frumusețea și profunzimea
învățăturii lui. După cum bine știm, el face parte din Predica de pe Munte, rostită de către
Domnul Isus Cristos la începutul misiunii Sale publice.

1
 Voi sunteți sarea pământului... Acestea sunt cuvintele pe care ni le adresează și nouă în
această zi Fiul lui Dumnezeu. Care este învățătura cuvintelor Domnului Isus Cristos? Aici
vedem descrisă relația credinciosului cu lumea, relația noastră cu lumea în care trăim.
Prin această afirmație Domnul Isus Cristos ne vorbește implicit de două aspecte
fundamentale și de consecințele lor în plan spiritual.

1. Starea lumii
Atunci când Dumnezeu Se uită la acest pământ, la lumea în care trăim, El vede o
realitate crudă și tristă. Lumea noastră este stricată, miroase urât și se află din punct din
vedere spiritual într-o stare continuă de degradare și putreziciune.
Sunt sigur că sunt foarte mulți oameni care nu sunt de acord cu această afirmație. Ei nu
văd lumea aceasta ca un loc stricat, dimpotrivă ca un loc bun, de dorit și atrăgător. Biblia însă
ne spune cu totul altceva. Lumea aceasta zace în cel rău, este o lume rea, coruptă și cu
tendințe clare de auto-distrugere.
Oamenii fără Dumnezeu au încercat de-a lungul timpului să creeze o societate fericită,
perfectă, lipsită de griji, dar de fiecare dată au dat greș. Lumea noastră este asemenea cărnii
care are tendința de a putrezi, de a se strica, și de a deveni contaminată. Ca atare, concluzia
este simplă: lumea nu evoluează, lumea este într-un proces lent dar continuu de involuție.
Vă aduc aminte de cuvintele lui Dumnezeu din Geneza 6. Privind spre starea omenirii,
Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au
umplut pământul de silnicie (v. 13a). Stricăciunea era atât de extinsă încât singura soluție a
fost distrugerea acelei generații de oameni.
Deși a fost un nou început după potop, răul a apărut foarte curând în viața omului, iar
lucrul acesta ne vorbește clar despre tendința spre stricăciune care este prezentă în fiecare
generație de oameni.
Aș vrea să fiți foarte atenți la afirmația pe care o voi face acum. Doar perspectiva
Bibliei asupra lumii ne ajută să avem o perspectivă corectă asupra lumii! Aveți mare grijă la
formatorii de perspectivă, la cei care vă sfătuiesc cu privire la viitor și pe care-i credeți.
Lumea nu ne va oferi niciodată perspectiva corectă. Lumea ne va spune că totul este bine, că
lumea nu este rea, că, dimpotrivă, viitorul este sigur, și că omenirea are puterea și resursele în
ea însăși pentru a-și rezolva problemele. Lumea ne va ascunde însă fondul ei putred pe care
este construită. Adevărul este cu totul altul. Ce ne rezervă viitorul în această lume? Răspunsul
Bibliei este: „Nimic bun”.
Învățați această lecție spirituală foarte importantă. Nu vă agățați de acest pământ mai
mult decât strictul necesar. Nu vă legați inima de acest pământ mai mult decât aveți strictă
nevoie. Și mai ales, niciodată să nu fie lumea aceasta pe primul loc în viața noastră. Nu
investiți mai mult în lumea acesta decât în Împărăția lui Dumnezeu.
Dacă ar exista brokeri spirituali și eu aș fi unul dintre ei, atunci singurul meu mesaj ar fi
acesta: „Cumpărați-vă acțiuni în cer. Investiți tot ce aveți în lucrarea lui Dumnezeu și mai
nimic în această lume. În foarte scurt timp investiția dvs. va fi răsplătită infinit mai mult.”

2. Starea credinciosului în această lume

Dumnezeu nu Se uită doar la pământ, la lume. Privind spre pământ, El ne vede și pe noi,
și mai ales, vede ceea ce am fost meniți să fim: Voi sunteți sarea pământului.
Noi suntem sarea! Ce mesaj extraordinar. Care sunt implicațiile acestei afirmații?
În primul rând, faptul că suntem diferiți. Sarea este fundamental diferită de mediul în
care există. Calitatea sării constă tocmai în faptul că este diferită, că are gust.
Ceea ce face diferența într-o mâncare este calitatea sării, diferența ei față de toate
celelalte componente folosite. Nu-ți trebuie decât puțină sare și vei simți imediat cu totul altfel
mâncarea.

2
 Aplicați această realitate în plan spiritual. Creștinul este chemat să fie o persoană diferit
calitativ. Prezența creștinului trebuie să facă diferența în orice loc s-ar găsi el.
Rețineți acest aspect foarte important: creștinul, oriunde s-ar găsi el, trebuie să facă
diferența într-un mod calitativ. Aplică acest aspect la viața ta. Ești un creștin care faci
diferența în orice loc în care te găsești? Ești un om diferit prin vorbire, comportament și
acțiune? Ești o „sare” a lui Cristos în casa ta, pe strada ta, la locul tău de muncă sau la școală?
În al doilea rând, nu numai că suntem diferiți, dar suntem și folositori. Uitați-vă la
cuvintele Domnului Isus: Voi sunteți sarea pământului. Pune numele tău acolo și recitește
cuvintele: Tu ești sarea pământului. Cu alte cuvinte, Domnul Isus ne spune tuturor celor care
suntem în locul acesta că are nevoie de noi, că-I suntem de folos în lucrarea spirituală la care
ne-a chemat.
Aș vrea să observați că aceste cuvinte nu sunt adresate îngerilor. Fiul lui Dumnezeu nu
trimite îngeri pe pământ pentru a fi sarea acestei lumi. Nu sunt adresate nici unei categorii
speciale de creștini. El Se uită la mine și la tine, și ne spune tuturor celor care auzim cuvintele
Lui: Voi, toți cei ce auziți și împliniți cuvintele Mele, sunteți sarea pământului. Pe voi v-am
chemat la mântuire, ca să fiți apoi sarea pământului.
Acum, vă rog să fiți atenți la următoarea afirmație. Calitatea de a fi diferit și folositor nu
trebuie să fie privită ca și o povară, ci ca și o mare oportunitate. Sunt mulți creștini pentru care
chemarea de a fi sare a pământului li se pare cea mai grea sarcină, ca și o imensă povară.
Citiți istoria Domnului Isus Cristos și observați cât de diferit a fost El de cei din vremea
Lui prin cuvinte și fapte. Vei începe să devii sare, doar atunci când vei avea o perspectivă
corectă asupra sării spirituale, când îți vei dori să fii sare spirituală, când vei privi ca și o mare
oportunitate să fii sare spirituală, când vei fi fericit să fii sarea lui Dumnezeu în această lume.
Privesc însă cu durere în biserică și în biserici și observ un lucru îngrijorător. Sunt tot
mai mulți creștini care au un singur obiectiv în viața lor de pe acest pământ, să se remarce ca
fiind o „sare fără gust”.
De fapt, motivul pentru care am ales să țin acest mesaj acum dimineață, la sărbătoarea
Mesei Domnului, este și datorită faptului că acum am ocazia să vorbesc și celor care după
amiază n-ar mai veni la închinare. Înaintea Cuvântului lui Dumnezeu te întreb: Ce fel de
„sare” ești: cu gust sau fără gust? Ești o sare bună pentru Domnul Cristos, sau o sare bună de
aruncat? Gândește-te la mărturia vieții tale din această săptămână. Gândește-te la felul tău de
viață din anul acesta, sau din ultimii ani. Ce fel de creștin ești?

3. Caracteristicile sării bune

Nu poți să fii o sare bună pentru Dumnezeu și să treci neremarcat prin această lume.
Lucrul acesta se va vedea, trebuie să se vadă, prin modul în care trăiești.
Aș vrea să rețineți această afirmație. Noi nu trăim, sau nu ar trebui să trăim fără un scop
în viață. Întrebarea este: Care trebuie să fie acesta? Este unul corect în fața lumii sau în fața lui
Dumnezeu? Și mai ales, după ce criterii îmi stabilesc scopul vieții pe acest pământ?
Scopul trebuie să fie rezultatul înțelegerii chemării noastre de a fi o sare spirituală. Ca
atare, scopul pentru care ar trebui să trăim, trebuie să fie limitarea răului din lume.
Creștinul poate controla răul din jurul lui doar în măsura în care își exercită calitatea de
sare. Poți iubi sau poți urî sarea, dar nu poți să nu recunoști prezența ei în mâncare. La fel este
și-n plan spiritual. Cei care sunt cu adevărat sarea lui Dumnezeu, nu vor trece neobservați. Ei
vor fi creștini cu impact. Impactul lor se va simți în familie, în biserică, în societate. Toate
reformele și trezirile spirituale au început în momentul în care cei chemați să fie sare
duhovnicească au început cu adevărat să dea gust locului și timpului în care au trăit.
Încă un amănunt foarte important. Nu afirmarea calității de „sare” te validează ca fiind
sare, ci doar exercitarea acestei calități. Mulți creștini spun că sunt „sare”, și probabil că sunt,
dar una care și-a pierdut tot gustul. Influența unui om sfânt va radia întotdeauna în jurul lui.

3
Sfințenia, neprihănirea, credința nu sunt etichete, sunt vieți care se consumă pentru Dumnezeu
și în folosul altora.

4. Când își pierde sarea gustul?

Cu durere afirm că sarea de calitate, sarea cu gust, creștinii autentici, sunt tot mai puțini.
Când își pierde un creștin această calitate și menire spirituală?
În primul rând, atunci când lumea și viața lumească devin mai atractive decât sfințenia
și neprihănirea. De ce pătrunde atât de ușor lumea în bisericile noastre? Pentru că sunt tot mai
mulți creștini doar cu numele. Pentru că mulți dintre noi și-au uitat chemarea și și-au vândut
mărturia pentru un blid de linte. Mulți creștini din bisericile noastre au un gust rău, stricat,
pentru că și-au pătat și pierdut mărturia prin felul lor de viață.
În al doilea rând, un creștin își pierde calitatea de sare atunci când ajunge să
redefinească păcatul în funcție de contextul în care trăiește. Păcatul este păcat, acum 2000 de
ani sau în vremea noastră. Creștinii ajung să fie o sare fără gust atunci când păcatul este numit
greșeală, întâmplare, poftă, situație fără ieșire, nebunie momentană, ispită irezistibilă,
slăbiciune, viciu, numai păcat nu. Înaintea lui Dumnezeu nu există decît trăire în păcat sau
trăire în sfințenie. Creștinul compromis este cel care încearcă să schimbe diagnosticul de
„cancer cu metastaze” cu etichete moderne. Problema de fond însă rămâne aceeași; el este
doar un mort spritual care vrea să dea impresia că mai are viață.
În al treilea rând, un creștin își pierde calitatea de sare atunci când trăirea în păcat
devine un standard de viață, iar calitatea de sare, o excepție. Păcatul distruge mărturia, iubirea
și practicarea păcatului te transformă într-un creștin frânt, invizibil. Prin păcat Satan te reduce
la tăcere, te face să fii fără gust, te determină să nu faci nimic pentru Domnul.
Ce se întâmplă cu o sare care își pierde gustul?
Un creștin care devine o sare fără gust, ajunge să fie vărsat de Dumnezeu. Bisericii din
Laodiceea Domnul îi spune: Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs
din gura Mea (Apocalipsa 3:16).
Un alt sens al vărsării, este lepădarea de către Dumnezeu: Atunci nu mai este bună de
nimic, decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni. Vărsarea și lepădarea sunt
două simboluri care ne transmit un avertisment teribil cu privire la judecata divină. Dumnezeu
nu se joacă cu sarea fără gust.

5. Cum pot redeveni o sare bună?

Fiecare dintre noi trebuie să ne cercetăm foarte bine viața și mărturia, și să ne întrebăm:
„Doamne, eu ce fel de sare sunt?” Dacă constat că nu sunt o sare a lui Dumnezeu în locul în
care El m-a lăsat să trăiesc, și dacă descopăr că sunt o sare care și-a pierdut gustul, astăzi mai
am har din partea lui Dumnezeu să redevin ceea ce am fost menit să fiu.
Ce trebuie să fac?
În primul rând, să identific acele păcate din viața mea care mă împiedică să fiu o sare
spirituală. Poate iubesc minciuna, sau băutura, sau pornografia, sau răutatea și bârfa, sau ura.
Indiferent ce este, toate acele păcate trebuie identificate și asumate.
În al doilea rând, să mă pocăiesc. Singura soluție pentru păcat este pocăința. Nu scuza,
nu justificarea, nu împietrirea, doar pocăința totală și necondiționată.
În al treilea rând, trebuie să încep să trăiesc în ascultare totală de Dumnezeu și de
Cuvântul Lui. Trăind doar pentru Domnul, nu voi mai avea timp să trăiesc pentru păcat.
Înaintea Mesei Domnului, aș vrea ca fiecare dintre noi să ne punem această întrebare:
„Doamne, sunt eu o sare de folos Împărăției tale, sau sunt o sare stricată?” Fie ca această
cercetare personală să te conducă spre o trăire doar spre slava lui Dumnezeu. Amin!