Sunteți pe pagina 1din 29

Ps.

103:13-14 “Cum se îndură un tată de


copiii lui, aşa Se îndură domnul de cei ce se
tem de El.
Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce
Psalmii aminte că suntem ţărână.”
De ce studiem această temă?

Harul Uimitor 224. “După ce ne


înţelegem foarte bine propria persoană,
şi apoi adăugăm la harul lui Dumnezeu
o hotărâre fermă din partea noastră,
putem fi biruitori deveni desăvârşiţi în
toate lucrurile, fără a ne lipsi nimic.”
Ce e de făcut?
2 Cor. 13:5. “Pe voi înşivă
încercaţi-vă… Pe voi înşivă
cercaţi-vă.”

Ps. 139:23. “Cercetează-


mă, Dumnezeule, şi
cunoaşte-mi inima! Încearcă-
mă, şi cunoaşte-mi
gândurile!”
La început: CREAŢI DIN
IUBIRE

I Ioan 4:8. “pentru că Dumnezeu este


dragoste.”

Gen 1:26-27pp. “Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem


om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el
să stăpânească peste peştii mării, peste păsările
cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate
târâtoarele care se mişcă pe pământ.“
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut
după chipul lui Dumnezeu;…”
Ed. 18 “Creaţi ca să fie ‘chipul şi onoarea lui
Dumnezeu’, Adam şi Eva primiseră daruri
care îi făcea vrednici de înalta lor chemare.
Plini de graţie şi simetrici la făptură, cu
trăsături ale feţii regulate şi frumoase,
întreaga lor înfăţişare strălucind de sănătate,
bucurie şi speranţa, erau în înfăţişarea lor
exterioară chipul aidoma al Creatorului…”
Dar această asemănare nu se da pe faţă
numai pe tărâmul fizic. Fiecare facultate a
spiritului şi a minţii oglindea măreţia
Creatorului…”
Creatorului
CBNT 184 “Pentru Dumnezeu a fost un lucru
minunat la creaţiunea omului să-i facă mintea. Slava
lui Dumnezeu este descoperită atât la creerea omului
după chipul lui Dumnezeu cât şi în mântuirea lui.
Dumnezeu a creat pe fiecare om pentru ca fiecare
facultate a lui să poată fi facultatea minţii divine.
Domnul Isus Hristos este Autorul fiinţei noastre şi tot
El este autorul mântuirii noastre şi oricine voieşte să
intre în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să dezvolte
un caracter care să fie un duplicat – o fotocopie – a
caracterului lui Dumnezeu. Nici unul nu poate locui cu
Dumnezeu în cerul sfânt decât acela care poartă
chipul şi asemănarea Sa. Mântuiţii vor fi numai acei
care au biruit; ei trebuie să fie înnobilaţi, curăţiţi şi
una cu Hristos.”
SC 18. „La început, omul a fost înzestrat cu
puteri nobile şi cu o minte bine echilibrată. Ca
fiinţă, el era desăvârşit şi în deplină
armonie cu Dumnezeu.
Dumnezeu Gândurile lui erau
curate, iar scopurile sale, sfinte.”
„În starea sa de nevinovăţie, omul trăia într-o
fericită comuniune cu El, "în care sunt
ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale
ştiinţei" (Coloseni 2,3).
La creaţie omul era:
1. Dupa chipul lui Dumnezeu
b. Trasaturile fizice desavarsite, simetrice, frumos
c. Facultatile intelectuale reflectau pe cele ale
Creatorului
2. Pur, nepătat, neprihanit de o neprihănire a lui
Dumnezeu
3. Fara porniri sau inclinatii spre păcat
4. Cu o natura in perfecta armonie cu Legea lui
Dumnezeu
5. Liber! – Putea cădea
Pla nul, scopul l ui
Duneze u
HLL 115 “Templul acela înălţat pentru
ca Dumnezeu să locuiască în el prin
prezenţa Lui, avea de scop să fie o
învăţătură intuitivă pentru Izrael şi
pentru lumea întreagă. Scopul lui
Dumnezeu a fost din veacuri veşnice ca
fiecare făptură,
făptură de la serafimul luminos
şi sfânt până la om, să fie un templu în
care să locuiască Creatorul.”
Creatorul
Ed. 16 “Orice fiinţă omenească creată
după chipul lui Dumnezeu este
înzestrată cu o putere asemenea
aceleia a Creatorului, şi este astfel o
personalitate distinctă, cu facultatea de
a cugeta şi a lucra. Oamenii în care
este dezvoltată această facultate, pot
purta răspunderi, pot conduce
întreprinderi şi influenţa caractere…”
nevoia de a fi pus la probă.

„Fără libertatea de a alege ascultarea sa nu


ar fi fost voluntară, ci forţată. Nu ar fi putut
exista o dezvoltare a caracterului” PP 49.

„Era posibil pentru Adam, înainte de cădere,


să îşi dezvolte un caracter drept prin
ascultarea de legea lui Dumnezeu.” SC 62
2 Petru 2:19 „... Căci
fiecare este robul lucrului de
Abisul căderii
care este biruit.”

SC 18. „Dar prin


neascultare, puterile sale au
ajuns pervertite, iar egoismul
a luat locul iubirii. Prin păcat,
el a ajuns atât de slab, încât
îi era imposibil, în propria sa
putere, să reziste puterii
răului. El a devenit rob al lui
Satana şi ar fi rămas astfel
pentru totdeauna, dacă
Dumnezeu n-ar fi intervenit
în mod special…
Păcatul-mecanismul distrugerii
SC 19. „Este imposibil să scăpăm prin noi
înşine, din prăpastia păcatului în care ne-
am afundat. Inimile noastre sunt rele şi nu le
putem schimba. "Cum ar putea să iasă dintr-o
fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă
nici unul" (Iov 14,4). Căci "umblarea după
lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie
împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se
supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate
să se supună" (Romani 8,7).
8 T 311 “Nemărginitul preţ al sacrificiului,
cerut pentru mântuirea noastră, arată că
păcatul este un rău înspăimântător. Prin
păcat, este deranjat întregul organism
omenesc, mintea este pervertită, imaginaţia
coruptă. Păcatul a degradat facultăţile
sufletului. Ispitele din afară găsesc în inimă o
coardă ce le răspunde şi, pe nesimţite,
picioarele se îndreaptă spre rău.”
ÎNC 107 De mii de ani Satana face experienţă
asupra proprietăţilor minţii umane, şi a învăţat să
o cunoască bine. Prin lucrările sale subtile din
aceste zile de pe urmă, el leagă minţile oamenilor
de a sa proprie, impregnându-le cu gândurile sale
şi el îşi desfăşoară această activitate într-o manieră
atât de înşelătoare încât acei care acceptă
conducerea sa nu ştiu că ei sunt conduşi de el spre a
face voia sa. Marele înşelător speră să producă o
astfel de confuzie în minţile bărbaţilor şi femeilor
încât nimic să nu mai poată fi auzit decât vocea sa.”sa
Fundul Gropii
Gen 5:6 “Domnul a văzut că răutatea omului
era mare pe pământ, şi că toate întocmirile
gândurilor din inima lui erau îndreptate în
fiecare zi numai spre rău”
rău

Is 64:6 “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi


toate faptele noastre bune sunt ca o haină
mânjită.
mânjită Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi
nelegiuirile noastre ne iau ca vântul”
HLL 24 “Înşelăciunea păcatului ajunsese la
culme. Toate mijloacele de a strica pe om
fuseseră puse la lucru. Fiul lui Dumnezeu
cercetând lumea, văzu suferinţă şi mizerie. Cu
milă El văzu cum oamenii ajunseră victime ale
cruzimii lui Satana. El privea cu compătimire la
acei care erau corupţi, ucişi şi pierduţi.
pierduţi Ei îşi
aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la
carul său. Deznădăjduiţi şi înşelaţi,
înşelaţi ei i
continuau drumul într-o jalnică procesiune spre
ruină veşnică – spre o moarte în care nu mai
este speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu
mai apare dimineaţa…”
“ …Agenţii satanici intraseră în oameni.
Trupul fiinţelor omeneşti, făcut spre a fi lăcaş
al lui Dumnezeu, devenise locaş al
demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile,
mădularele oamenilor, erau influenţate de
agenţii supranaturali prin satisfacerea
plăcerilor josnice. Pe chipurile oamenilor
se imprima chiar pecetea demonilor.
demonilor Feţele
oamenilor reflectau expresia legiunilor celui
rău de care erau posedaţi. Aceasta era
perspectiva pe care o vedea Mântuitorul
lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!”
FE 195 “Caracterul gândurilor lasă o anumită
amprentă asupra sufletului şi orice conversaţie
josnică întinează mintea. Orice păcat produce
ruină celor care îl comit. Dumnezeu poate să ierte,
şi va ierta pe păcătosul care se pocăieşte, însă, deşi
iertat, sufletul este tulburat; puterea unei minţi
înnobilate, caracteristică minţii neîntinate, este
distrusă. De-a lungul timpului, sufletul va purta
cicatrici.”
cicatrici
Pierdere veşnică!…
Astăzi cu Dumnezeu 345 “Ori de câte ori una din
minunatele facultăţi cu care a înzestrat Dumnezeu pe
om este folosită greşit sau abuziv, acea facultate
pierde pentru totdeauna o parte din vigoarea ei şi
niciodată nu va mai fi aşa cum a fost înainte de a se
abuza de ea. Deşi Dumnezeu poate să ierte pe păcătos,
totuşi veşnicia nu va compensa acea pierdere conştientă
avută în această viaţă…”

„Datorita păcatului lui Adam urmaşii săi s-au


născut cu înclinaţii inerente spre neascultare”
5BC 1128
“A trece în viaţa viitoare doar cu jumătatea puterii care
trebuia dusă acolo este un gând îngrozitor. În
dobândirea unei destoinici pentru cer, zilele de probă
pierdute aici sunt o pierdere irecuperabilă pentru
veşnicie. Capacitate de a ne bucura va fi mai mică în
viaţa viitoare datorită greşelilor şi abuzurilor faţă de
puterile morale din această viaţă. Orice înălţime pe
care o putem ajunge în viaţa viitoare, ar putea creşte
mai mult şi tot mai mult, dacă am face tot ceea ce
putem cu privilegiile şi ocaziile de aur date nouă de
Dumnezeu pentru a dezvolta capacităţile noastre aici în
această existenţă de probă.”
Păcatul

Nelegiuire.
Păcat. (a rata ţinta)
Fărădelege
Ef 2:1-5. “Voi eraţi morţi în greşelile şi în
păcatele voastre,
în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii
acesteia, după domnul puterii văzduhului, a
duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Între ei eram şi noi toţi odinioară, când
trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când
făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor
noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi
ceilalţi.
Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun
nu locuieşte în mine,
mine adică în firea mea
pământească, pentru că, ce-i drept, am
voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l
fac.”
Romani 7:14 Ştim, în adevăr, că Legea este
duhovnicească: dar eu sunt pământesc,
vândut rob păcatului.
păcatului
Starea Omului după cădere
1. A ajuns să reflecte chipul demonilor de care
era stăpânit…
b. Pipernicit şi debilizat fizic, muritor
c. Facultăţile sale pervertite, dezechilibrat
4. Murdărit de păcat, cu o conştiinţă apăsată şi
şubrezită
5. Natură coruptă
6. Înclinat spre păcat
Ce se mai putea face???
Romani 5:8 „ Dar Dumnezeu Îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi,
păcătoşi Hristos a murit
pentru noi.
Deci, cu atât mai mult acum, când suntem
socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi
mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi,
vrăjmaşi am fost
împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său,
cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi
cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui
Ioan 3:16 “Fiindcă
atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a
dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede
în El, să nu piară, ci să
aibă viaţa veşnică.
“Pe Cel ce n-a cunoscut nici un
păcat, El L-a făcut păcat pentru noi,
ca noi să fim neprihănirea lui
Dumnezeu în El.
Ce avem de
facut?

“Ai milă de mine


păcătosul!…