Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 30 Familia creştină

1. Cu ce particularitate a fost creat omul în ceea ce priveşte sociabilitatea sa?

„Domnul Dumnezeu a zis: ‚Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor
potrivit pentru el.” (Geneza 2:18).

2. Cine şi când a instituit familia ca formă de convieţuire?

„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit;
Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta
pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi
omul a zis: ‚Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!
Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.’ De aceea va lăsa omul pe tatăl
său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza
2:21-24).

3. Pe lângă considerentele de ordin social şi afectiv, ce alte considerente a avut


Dumnezeu în vedere când a întemeiat familia?

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi


pământul…” (Geneza 1:28).

4. Ce anomalii au apărut ca urmare a păcătuirii şi cum a fost denaturat în practică


planul lui Dumnezeu cu familia?

„Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila.”
(Geneza 4:19).

„Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa. S-a abătut la ea din
drum şi a zis: ‚Lasă-mă să mă culc cu tine!’” (Geneza 38:16).

„Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni,
au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au
zis: „unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi,
ca să ne împreunăm cu ei”. (Geneza 19:4-5).

„…tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în


poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri
scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” (Romani 1:27).

„Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să
rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui. Ce mai mare a zis
celei mai tinere: ‚Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul
acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. Vino, să punem pe tatăl nostru
să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru’. Au făcut
dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu
tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. A doua zi,
cea mai mare a zis celei mai tinere: ‚Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl
meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi du-te de te culcă şi tu cu el,
ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru”. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în
noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă
nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel
însărcinate de tatăl lor.” (Geneza 19:30-36).

5. Câte din poruncile Decalogului lui Dumnezeu sunt special aplicabile familiei,
vizând protejarea acesteia?

„Să nu preacurveşti!” (Exodul 20:14).

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care
ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exodul 20:12).

„Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău…” (Exodul
20:17).

6. De unde ştim că Dumnezeu ţine foarte mult la fidelitatea în căsnicie şi nu aprobă


divorţul?

„Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să
nu despartă.” (Matei 19:6).

„Şi dacă întrebaţi: ‚Pentru ce?’… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta
din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu
care ai încheiat legământ!...Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, - zice Domnul,
Dumnezeul lui Israel… De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi
necredincioşi!” (Maleahi 2:14,16).

„Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe


cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.” (Luca 16:18).

7. Care ar trebui să fie relaţiile între cei doi soţi în familia creştină?

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul
nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Bărbaţilor,
iubiţi-vă nevestele, cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea… Tot
aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte
nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl
hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;… încolo fiecare din voi să-şi
iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:22-33)

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-
vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.” (Coloseni 3:18,19).
„Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu
ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor
vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de
afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea
hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi
liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară
sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara,
care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi
binele fără să vă temeţi de ceva. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu
înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele
care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile
voastre.” (1 Petru 3:1-7).

8. Care trebuie să fie relaţia dintre părinţi şi copii în familia creştină?

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care
ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exodul 20:12).

„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. ‚Să cinsteşti pe tatăl tău
şi pe mama ta’ – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – ‚ca să fii fericit şi să
trăieşti multă vreme pe pământ.’ Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii
voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:1-4).

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” (Coloseni
3:20,21).

9. Neglijarea cărui aspect al vieţii conjugale poate produce frustrare, dezechilibru şi


chiar destrămarea unui cuplu?

„Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta
faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici
bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de
datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu
postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din
pricina nestăpânirii voastre.” (1 Corinteni 7:3-5).

10. Ce opţiuni rămân pentru un cuplu a cărui relaţie nu funcţionează bine?

„Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de


bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.)
Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.” (1 Corinteni 7:10,11).