Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Iulie

Coperta 1
Colecția „Devoționale”
”
„Dar cărarea celor neprihăniţi
este ca lumina strălucitoare, a
cărei strălucire merge mereu
crescând până la miezul zilei.”
Proverbele 18:4
Cu Dumnezeu în fiecare zi
CRISTIAN BOARIU
Cu Dumnezeu
in fiecare zi
© 2022 Pastor Cristian Boariu
Această carte este un produs al Cristi Boariu Ministries, o misiune

destinată strict evanghelizării prin mesaje text, audio și video. Se
autosusține din donațiile celor care se abonează la materialele
noastre, de aceea vom fi recunoscători dacă veți spune și altora
despre resursele care v-au consolidat spiritual prin intermediul
site-ului: www.cristiboariu.com
Comenzi online: www.magazin.cristiboariu.com
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BOARIU, CRISTIAN
Cu Dumnezeu în fiecare zi : eseuri creștine : luna iulie /
Cristian Boariu. - Bucureşti : Total Publishing, 2022
ISBN 978-606-9643-07-5
821.135.1
Redactor: Monica Nae

Coperta: Denis Felvinczi
Sursa foto: www.freepik.com
Editura Total Publishing

www.totalpublishing.ro
ISBN 978-606-9643-07-5
1 Iulie
VINO CU NOI!
Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul,

socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre
care Domnul a zis: «Eu vi-l voi da.» Vino cu noi,
și îți vom face bine, căci Domnul a făgăduit
că va face bine lui Israel.” Hobab i-a răspuns:
„Nu pot să merg; ci mă voi duce în țara mea
și în locul meu de naștere.”
Numeri 10:29,30
Ietro (numit și Hobab sau Reuel) a fost socrul

lui Moise. 40 de ani muncise Moise pentru el
înainte ca Dumnezeu să-l trimită în Egipt ca
să îi elibereze pe evrei de sub robia egipteană.
După ieșirea miraculoasă din Egipt, Ietro vine
degrabă să-și întâlnească ginerele și rămâne
uimit de ceea ce aude din gura lui. Minunile lui
Dumnezeu și intervenția Lui divină în favoarea
poporului evreu ajunseseră să fie povestite de
toate popoarele din jur.
După o vreme, Ietro dorește să se reîntoarcă
în Madian, însă ginerele lui îi spune: „Vino
cu noi!” O chemare a credinței! O chemare
CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

pentru Ietro de a părăsi Madianul și a merge
spre Canaan! O chemare la care Ietro se scuză și
spune „Nu pot…”. Totuși, Moise continuă:
„Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri

de binele pe care ni-l va face Domnul.”
Numeri 10:32
Nu știm exact dacă Ietro s-a lăsat înduplecat

sau nu. Uneori e mai ușor să ne scuzăm decât să
ne schimbăm… Ceea ce știu însă e că strigarea e
aceeași și pentru tine: „Vino cu noi!”
Compozitorul și poetul Simion Buzduga,
sub inspirația Duhului Sfânt, a scris:
„Noi mergem spre Țara Făgăduinței

Pe calea sfântă a biruinței!
Isus cu drag ne călăuzește
Ca vulturul ce puii își păzește.
O, Canaan! O, Canaan!
Ești mai aproape an de an...
O, Paradis! O, Țara mea,
Curând în Tine voi intra…”
Noi am ieșit din Egiptul acestei lumi. De sub

robia păcatului. De sub puterea diavolului care
ne chinuia cu patimile și poftele lumii în fie-
care zi, dar care, la final, ne-ar fi dat iadul... Am
6 | CRISTIAN BOARIU
plecat din Egipt, fiind iertați de tot ce am făcut
acolo prin jertfa lui Isus de pe Calvar, iar acum
ne îndreptăm spre Canaanul ceresc. E adevărat
că nu e ușor în pustia acestei lumi. Depindem în
fiecare zi de resursele lui Dumnezeu și de călă-
uzirea Lui. Provocări sunt la tot pasul, iar ispita
de a renunța bate la inimile multora. Însă noi
continuăm să mergem. De ce?
„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd,

ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt
trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.”
2 Corinteni 4:18
Nu vrei să vii cu noi? Mai devreme sau mai

târziu pustia se va termina. Oboseala, încer-
cările și greutățile vieții se vor sfârși, iar apoi,
în veșnicie, ne vom bucura de prezența lui
Dumnezeu și de răsplătirile eterne…
Da, nu e ușor! Nisip fierbinte. Sete. Ici-colo
câte-o oază care rar se ivește pentru suflet…
Boli. Accidente. Întrebări fără răspuns. Privit
ciudat de cei din jur. Așa ți se întâmplă în lume
dacă vrei să-L slujești pe Isus… Însă Domnul
ne-a avertizat mai dinainte:
Noi mergem înainte! Și strigăm la tot pasul
către toți cei din jur: Haideți și voi! Ieșiți din aler-
garea nebunească a lumii. Egiptul, mai devreme sau
mai târziu, va cădea, însă Canaanul e veșnic!

Străzi de aur. Pietre de iaspis. Râul apei vieții
limpede ca și cristalul. Pomul vieții cu două-
sprezece feluri de rod. Îngeri și sfinți împre-
ună. Coruri care cântă fără greșeală. Lacrimi
șterse pentru vecie. Acestea sunt doar frânturi
din ceea ce oferă Canaanul cel veșnic.
Te mai gândești?
Eu te îndemn încă o dată: Vino cu noi!
j
Noi mergem înainte! Și strigăm la tot pasul către
toți cei din jur: Haideți și voi! Ieșiți din alergarea
nebunească a lumii. Egiptul, mai devreme sau mai
târziu, va cădea, însă Canaanul e veșnic!
8 | CRISTIAN BOARIU
2 Iulie
VALOAREA VORBIRII
DE BINE
„Ionatan a vorbit bine de David

tatălui său, Saul...”
1 Samuel 19:4
Ionatan, cel care avea tronul asigurat din

punct de vedere al liniei de succesiune, a vorbit
de bine pe David lui Saul, deși ar fi avut toate
motivele să-i găsească greșeli și să-i dea motive
noi lui Saul să continue lupta împotriva lui
David. Ar fi avut motive de invidie pe David
pentru că vedea clar cum Dumnezeu îi pregă-
tește urcarea la tron, dar, totuși, l-a vorbit de
bine. Ce caracter! Ce nume bun!
Mai putea să tacă și să nu spună nimic, nici
de rău, nici de bine. Ca și Absalom:
„Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon;

dar a început să-l urască...”
2 Samuel 13:22
Niciun muritor nu poate vedea ce e în inima
noastră, dar, prin cuvintele pe care le spunem,
își va da seama ce e înăuntru.
Nu-i suficient să ne hotărâm să nu mai
vorbim de rău. Trebuie să ne hotărâm să vorbim
de bine.
Omul bun vorbește de bine.
Omul rău vorbește de rău. Frustrarea, invi-
dia, patima și mulți alți viruși spirituali îl fac
pe omul rău să vorbească de rău. El însă uită că
atunci când aruncă cu noroi, mâinile îi rămân
murdare.
Astăzi avem ocazia să vorbim de bine pe
cineva. Mâine la fel.
Iar într-o zi acest lucru va deveni un obicei
care va spune mai multe despre tine decât o pot
face toți prietenii tăi.
j
Nu-i suficient să ne hotărâm să nu mai vorbim
de rău. Trebuie să ne hotărâm să vorbim de bine.
10 | CRISTIAN BOARIU
3 Iulie
STATISTICI „ROMÂNEȘTI”
DUREROASE
„Dar când va veni Fiul omului,

va găsi El credință pe pământ?”
Luca 18:8
Știați că 29,5% dintre români nu cred în

Înviere, iar 35% nu cred în viața de după moarte?
Iar dacă mai adăugăm și procentul de 12% de
români nehotărâți, ajungem la concluzii care
ne îngrijorează profund. Acest lucru înseamnă
că aproape jumătate dintre români trăiesc doar
pentru viața aceasta. Cu gândul până la cimitir.
Cu dorința de a trăi la maximum momentul
prezent, pentru că oricum totul se termină la
mormânt. Cu impresia falsă că poți face tot ce
vrei, pentru că oricum la sfârșitul vieții totul se
șterge…
Ce e și mai ciudat e faptul că, în România,
avem declarați 99% creștini. Dar ce fel de creș-
tini? Că ne rămân jumătate dintre aceștia doar

creștini fără înviere. Creștini fără credință.
Creștini fără Biblie. Cum poți să te numești
creștin dacă nu crezi ce spune Biblia?
„Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul

unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu,
Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți
în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas,
vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori,
ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh;
și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
1 Tesaloniceni 4:16,17
În ultimii 50 de ani, în România, au fost

uciși peste 24 de milioane de copii. La fiecare
5 minute, în România, are un loc un avort. O
crimă. Făcută de unul din cei 99% de creștini
declarați, nu?
Închisorile sunt pline. Știți de ce? Pentru că
s-au golit bisericile. Dacă s-ar umple bisericile,
am vedea efectul invers: s-ar goli închisorile.
În 1990, una din șase căsătorii sfârșea prin
divorț. În 2020, unul din trei cupluri ajung la
tribunal să își împartă bunurile și copiii. Mașina
de spălat și frigiderul sunt ușor de împărțit. Dar
cu copiii cum faci? Cine va putea măsura vreo-
dată traumele acelor ființe fragede în care șocul
despărțirii părinților lasă urme adânci în ființa
lor pentru toată viața?
Avem confort mai bun decât cei dinain-
tea noastră. Tehnologie de ultima oră. Totul
„la buton“ în casă. Mașini rapide. Condiții mai
bune. Și totuși, am pierdut ceva… Am pierdut ce
era mai important…
Am pierdut „Tatăl nostru” care se recita
la școală mai demult. Am pierdut salutul:
„Alduiască-te Dumnezeu!”. Am înlocuit pan-
cartele de la intrarea din localități pe care scria:
„Dumnezeu să vă binecuvânteze!” cu stema UE.
Am pierdut bunul simț și respectul care veneau
la pachet cu frica de Dumnezeu.
Am pierdut rușinea. Vedem clar câtă rușine
are românul prin felul în care se îmbracă. Am
pierdut acea rușine de a trăi în concubinaj, fără
a face legământ cu partenerul. De asemenea,
rușinea de a comenta la părinți e pe cale de dis-
pariție. Rușinea de a face promisiuni cu miile
în campaniile electorale și a conduce țara fără
a împlini niciuna poate fi declarată „nulă”. Se
uită românul la tine în ochi, vezi că te minte și
aștepți să i se roșească obrazul. În zadar.
Ne-am pierdut încrederea unul în altul.
Creștinul care e creștin doar pe foaie nu mai e
un om de cuvânt. Dai un ban cu împrumut și
nu îl mai vezi niciodată. Fățărnicia e la ea acasă
în România. E mai scump kilogramul de roșii
decât cuvântul dat pentru cei mai mulți dintre
români. Nici 2 lei nu face promisiunea celor
mai mulți creștini azi.

Am pierdut curajul. Acel curaj nece-
sar de a spune păcatului pe nume. De a trăi
demn la școală și la serviciu. De a vorbi despre
Dumnezeu și de a trăi cu Dumnezeu. De a crește
copii cu Biblia în mână. Am pierdut acel curaj
de a nu minți, ci a spune adevărul indiferent de
consecințe. De „a avea coloană vertebrală” în
orice moment al vieții. Ne-am înșelat mereu cu
expresia: „capul plecat sabia nu-l taie” și ne-am
gârbovit singuri. Și plecăm capul în fața tuturor.
Orice lege e bună. Oricine e de acceptat. Ne-am
pierdut capul fără să ne dăm seama.
Am pierdut tăcerea. Am tăcut când trebuia
să vorbim și am vorbit când trebuia să tăcem.
Vorbim vrute și nevrute. Discuții interminabile.
„Cmf?”. „Tz”-uri și „sh-uri”. Am început să ido-
latrizăm telefonul și să urâm cartea. Adolescenții
„vorbesc” mult, dar prin emoticoane și like-uri.
Din 10 pagini de discuții, nu știu dacă ai o pro-
poziție din care să ai ce învăța. Socializăm mult,
dar suntem tot mai singuri.
Statisticile ne îngrijorează. Oare cum va
arăta ziua de mâine? Oare cât de sumbru poate
fi viitorul când, între ceea ce declarăm și ceea ce
facem, există diferențe tot mai mari?
Atunci când se stinge lumina, întunericul
vine de la sine. Atunci când creștinii practicanți
se sting, cei nepracticanți ne inundă. Ei nu s-au
declarat atei pentru că nu dă bine la recensământ.
Dar, în inima lor, tot fără Dumnezeu sunt. Iar
omul care trăiește fără Dumnezeu e în stare de
orice…
Isus nu caută statistici înflorite. Nici zile
sfinte în calendar. Nici sfinți pe pereții bise-
ricilor. Isus caută credință adevărată. Iar acea
credință sălășluiește în oamenii care sunt creș-
tini în fiecare zi. Oameni care cred cu adevă-
rat. Care nu doar spun, ci și trăiesc crezul care
pentru cei mai mulți români se încheie astfel:
„Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să
vie.”
j
Atunci când se stinge lumina, întunericul vine de
la sine. Atunci când creștinii practicanți se sting,
cei nepracticanți ne inundă. Ei nu s-au declarat
atei pentru că nu dă bine la recensământ. Dar, în
inima lor, tot fără Dumnezeu sunt. Iar omul care
trăiește fără Dumnezeu e în stare de orice…

4 Iulie
LEGEA CAUZEI
ȘI A EFECTULUI
„Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie

batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.”
Galateni 6:7
În momentul creației, Dumnezeu a insta-

urat o lege universală, o lege simplă, dar, în
același timp, extrem de importantă, și anume:
pentru orice efect există o cauză.
Această lege demonstrează că nu există
noroc în viață. Că biruința și succesul nu sunt
accidente, ci doar rezultatele unor pași (cauze)
pe care i-ai făcut cu străduință într-o perioadă
anterioară.
Natura este neutră. Pământul este neutru.
El nu se uită la tine ca persoană, la câți bani ai,
la ce relații ai și la ce diplome ai obținut. Dacă
ai ochi albaștri sau verzi. Păr blond sau șaten.
Pământul, indiferent de cine ești tu, va rodi ce
ai semănat. Ai pus porumb? Vei avea porumb.
Nu ai pus nimic, vei avea buruiană și pălămidă.
Foarte mulți trăiesc într-o lume a scuze-
lor. Se plâng zilnic, sunt pesimiști, dau vina pe
soartă și nu fac nimic. De aceea se lovesc de
mărăcinii care cresc pe ogorul leneșului.
Noi, oamenii, suntem creați toți la fel.
Niciunul nu a fost creat cu puteri supranaturale.
Niciunul nu a fost creat cu abilitatea să plan-
teze roșii și să obțină castraveți. Niciun om nu
poate să aibă o recoltă bogată stând pe telefon
și uitându-se la pământul din grădină care stă
nesemănat.
Ce ne diferențiază? Acțiunea. Semănatul.
Transpirația. Efortul. Țelul. Scopul pentru care
trăim.
Astăzi e o zi de vară. Soarele nu face alt-
ceva decât să aducă spre coacere ce ai plantat cu
câteva luni în urmă.
Așa e și în viață: ce seamănă omul, aceea va
secera...
Vrei un seceriș bogat? Un efect deosebit?
Lucrează la cauză, la semănat, iar rodul va fi
pe măsură.
Foarte mulți trăiesc într-o lume a scuzelor.

Se plâng zilnic, sunt pesimiști, dau vina
pe soartă și nu fac nimic. De aceea se lovesc
de mărăcinii care cresc pe ogorul leneșului.
5 Iulie
IUBIREA RECIPROCĂ
Într-o căsătorie nu e suficient ca doar soțul

să-și iubească soția sau doar soția să-și iubească
soțul. E absolut necesar ca dragostea să fie
reciprocă.
Toți suntem conștienți că fiecare dintre
noi reprezentăm o valoare pentru Dumnezeu.
Suntem creația Lui, suntem din neamul Lui:
„Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din

Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea
este asemenea aurului sau argintului sau pietrei
cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului.”
Faptele apostolilor 17:29
Pentru a ajunge însă în Cer nu e suficient

ca doar Dumnezeu să ne iubească. Trebuie ca
această dragoste să fie reciprocă.
Toți oamenii au valoare în ochii lui Dumnezeu.

În cer vor ajunge însă doar cei pentru care
Dumnezeu a fost cea mai mare valoare.
6 Iulie
BUCURIA MÂNTUIRII
ȘI BUCURIA SLUJIRII
„Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis:

«Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele
Tău.» Isus le-a zis: «Totuși să nu vă bucurați
de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă
că numele voastre sunt scrise în ceruri.»”
Luca 10:17,20
Avem un sentiment plăcut când facem

ceva pentru Dumnezeu. Când mijlocim pentru
cineva, când vizităm un bolnav, când trimitem
niște bani la o familie aflată în nevoie.
Să nu uităm că ceea ce a făcut Dumnezeu
pentru noi, prin faptul că a trimis pe Fiul Său ca
să moară pentru păcatele noastre, niciodată nu
va egala ce putem face noi pentru El.
De aceea, bucuria mântuirii e primordială.
Ea trebuie însoțită de bucuria slujirii, dar nicio-
dată nu trebuie să fie inferioară.
Bucuria mântuirii trebuie să fie întotdeauna
mai mare decât bucuria slujirii. Ceea ce a făcut

Dumnezeu pentru tine e mai măreț decât ce
poți face tu pentru El.
Atitudinea adevărată a unui creștin nu pre-
supune să se laude cu ceea ce face el pentru
Domnul, ci să laude permanent numele Lui, în
semn de mulțumire pentru darurile primite.
Sunt bucuros că slujesc, dar sunt și mai
bucuros că sunt mântuit.
Tu ai ambele bucurii?
j
Bucuria mântuirii trebuie să fie întotdeauna
mai mare decât bucuria slujirii. Ceea ce a făcut
Dumnezeu pentru tine e mai măreț decât ce poți
face tu pentru El.
7 Iulie
CREDINCIOS
Am dori ca Dumnezeu să nu ne părăsească

în momentele dificile ale vieții, dar oare noi,
când trebuie să mărturisim despre El, suntem
gata să nu Îl părăsim?
Valea Dura e locul în care trebuie să stai în
picioare pentru Dumnezeu, în timp ce colegii
tăi îngenunchează zilnic în fața idolilor lor.
Valea Dura e locul în care oamenii te iau
la rost pentru credința ta, unde te batjocoresc
pentru că L-ai ales pe Dumnezeu și, totuși, tu
continui să nu te rușinezi de numele Lui.
În valea Dura se vede credincioșia ta pentru
Dumnezeu. În cuptorul de foc se vede credin-
cioșia lui Dumnezeu pentru tine.
Mare adevăr spune Biblia:
„De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea

oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui
Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda
de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda
și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”
Matei 10:32,33

Atunci când rămânem credincioși în fața
oamenilor, Isus ne promite că El rămâne cre-
dincios pentru noi în fața Tatălui.
j
În valea Dura se vede credincioșia ta
pentru Dumnezeu. În cuptorul de foc se vede
credincioșia lui Dumnezeu pentru tine.
8 Iulie
AI CIFRA 1 ÎN FAȚĂ?
„Unul din slujitori a luat cuvântul și a zis:

«Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul,
care știe să cânte; el este și un om tare și voinic,
un războinic, vorbește bine, este frumos la chip
și Domnul este cu el.»”
1 Samuel 16:18
Se spune că o tânără a venit la tatăl ei și i-a

spus: „Tată, am găsit un băiat extraordinar!”
Tatăl a luat o foaie și un pix și i-a cerut fetei să-i
spună calitățile acelui băiat. Aceasta a început să
spună: „E frumos”. Și tata a scris un 0 pe foaie. „E
respectuos”. Și tatăl a mai scris un zero. „E inte-
ligent”. Și tatăl a mai scris un 0… Fata, mirată,
a întrebat: „Tati, dar de ce pui zerourile acelea,
când eu îți enumăr așa calități deosebite?”. Tatăl
a întrebat: „Îl are pe Dumnezeu cu el? Este un
băiat credincios și cu frică de Domnul?”. Și fata
a spus: „Ah, da!”. Iar atunci tatăl a pus cifra 1 în
fața acelor multe zerouri…
Tatăl a continuat: „Vezi tu, fiecare calitate pe
care ai spus-o e specială. Dar, aceste calități nu

au nicio valoare decât dacă e Dumnezeu înainte
de toate. Ceea ce dă valoare unei persoane este
relația ei cu Dumnezeu”.
Când Duhul lui Dumnezeu S-a îndepăr-
tat de Saul, a venit un alt duh. De ce? Pentru că
atunci când paharul vieții e gol de prezența lui
Dumnezeu, el se va umple curând de prezența
demonilor. Observând situația disperată, robii
au venit toți într-un glas cu o propunere care
suna foarte bine la prima vedere:
„Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt

înaintea ta. Ei vor căuta un om care să știe să cânte
cu harpa; și, când duhul rău trimis de Dumnezeu va
fi peste tine, el va cânta cu mâna, și vei fi ușurat.”
1 Samuel 16:16
Robii doreau să caute un tânăr special.

Talentat. Cu o voce superbă. Iscusit la harpă. Și
totuși, nu era suficient. Un rob înțelept a înțeles
că duhurile nu se sperie dacă cineva știe să cânte
ca un bariton. A priceput acest rob că Diavolul
nu fuge dacă cineva știe să cânte la pian cu ochii
închiși, orice partitură, fără greșeală. De aceea
acest rob a enumerat „zerourile” lui David (știe
să cânte, este și un om tare și voinic, un război-
nic, vorbește bine, este frumos la chip) care au
devenit valori doar după ce, la final, a pus acel
1 în față:
„Și Domnul este cu el.”
1 Samuel 16:18
Oh, câți tineri frumoși avem! Câți oameni

voinici și care vorbesc bine! Frumoși din cap
până-n picioare. Sprinteni ca niște căprioare.
Inteligenți. Pot face vocalize ore întregi. Pot să
enumere toate capitalele lumii, așa memorie
au. Sunt înzestrați de la naștere cu aceste daruri.
Dar cu toate acestea, câți dintre ei folosesc darul
pe care Dumnezeu li l-a dat, spre slava Lui?
Acesta e motivul pentru care nu e suficient
talentul. Nici istețimea. Nici înălțimea. Nici fru-
musețea. Sunt speciale toate darurile pe care
le ai, dar nu suficiente. Câți nu cântă în clu-
buri? Câți nu își vor închina viețile la Untold1?
Câți nu își vor vinde trupurile pentru un „I love
you” lingușitor? Câți tineri talentați nu sunt în
brațele Diavolului pentru că nu au înțeles că
nu e suficient să fii înzestrat cu daruri deose-
bite, ci trebuie ca, în urma unei relații autentice
cu Dumnezeu, să folosești acele daruri pentru
slava Lui?
Când fiul risipitor a plecat de la tatăl cu
averea în buzunar, tot ceea ce el a primit a
devenit un blestem pentru el. Aceiași bani
care au fost o binecuvântare pentru tatăl său
estival de muzică care se desfășoară anual la Cluj-Napoca

F
1
și la care participă peste 100.000 de tineri.

l-au transformat într-un destrăbălat, când el a
rămas cu zeroul fără 1 din față. Banii, sănătatea,
timpul, viața, relațiile sunt frumoase. Dar, dacă
le folosești fără Dumnezeu, îți vor distruge atât
viața, cât și veșnicia. Însă, dacă ești conștient că
Dumnezeu ți le-a dat și Îl asculți la fiecare pas,
El te va călăuzi ca aceste valori să fie o binecu-
vântare pentru tine și pentru cei din jur.
Mulțumim, Doamne, pentru toate darurile

pe care ni le-ai dat. Pentru tot ce ai pus în noi….
Însă ajută-ne să nu uităm de cifra 1 din față…
j
Nu e suficient talentul. Nici istețimea. Nici
înălțimea. Nici frumusețea. Sunt speciale toate
darurile pe care le ai, dar nu suficiente. Trebuie
ca, în urma unei relații autentice cu Dumnezeu,
să folosești acele daruri pentru slava Lui!
9 Iulie
ASCULTĂ PRIMUL, DAR

VORBEȘTE ULTIMUL!
„Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați!

Orice om să fie grabnic la ascultare,
încet la vorbire, zăbavnic la mânie...”
Iacov 1:19
Graba în vorbire e o mare ispită a oricărei

persoane.
Însă e bine să avem urechea deschisă atunci
când trebuie să ascultăm ce spune aproapele
nostru.
S-ar putea ca un om neînsemnat în ochii tăi
să îți dea sfaturi însemnate.
S-ar putea să auzi strigătul unui orfan, al
unei văduve sau plânsul tăcut al unei persoane
în vârstă.
S-ar putea ca, atunci când într-adevăr ești
gata să asculți, să îți vorbească Dumnezeu prin
cineva.
S-ar putea ca, atunci când ești grabnic la
ascultare, fiind într-un grup de persoane, să

înveți lucruri pe care nu le-ai fi auzit de la inter-
locutorii tăi dacă te-ai fi grăbit să vorbești.
Ne grăbim deseori să vorbim și lăsăm ascul-
tarea la urmă. Iar apoi ne dăm seama că am
vorbit ce nu trebuia.
Sfântul Apostol Iacov oferă un sfat deosebit
de înțelept: „ascultă primul, dar vorbește ultimul”.
Atunci când vorbești ultimul ai șansa să
asculți în liniște tot ce a spus fiecare, să cumpă-
nești bine și abia apoi să-ți faci cunoscută opinia
sau să oferi sfatul tău.
j
S-ar putea ca un om neînsemnat
în ochii tăi să îți dea sfaturi însemnate.
10 Iulie
SENZORII SPIRITUALI
„Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura

sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou
putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine
udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”
Isaia 58:11
Când eram la grădiniță, jucam un joc intere-

sant: unul dintre copii era legat la ochi, iar altul
ascundea o jucărie prezentată anterior. După ce
toată grupa a văzut unde este ascunsă jucăria, se
dădea start jocului. Copilul legat la ochi începea
să caute jucăria. Când acesta se apropia tot mai
mult de locul în care era ascunsă jucăria, cei-
lalți copii strigau „foc, foc, foc”. Când acesta se
depărta de obiect, copiii strigau „apă, apă, apă”.
Jocul continua până când jucăria era găsită, iar
apoi se relua cu un alt copil.
Acest joc nu era altceva decât un joc bazat
pe senzori. Senzorii însă nu erau tehnologici, ci
imaginari. Apropierea sau îndepărtarea de un
anume loc îi ofereau celui legat la ochi o moda-
litate de aproximare a ascunzătorii.

Viața noastră este presărată cu ascunzișuri.
În unele dintre ele găsim lucruri frumoase.
În altele stau șerpi veninoși, gata să ne muște.
În unele locuri spre care senzorii ne îndreaptă
găsim oaze de apă în deșertul lumii. În altele
găsim pustiuri, ca și Sahara, și ne îndepărtăm,
fără să ne dăm seama, de palmierii unde găseam
umbra și bucuria unui loc răcoros pentru sufle-
tul nostru.
Tehnologia a inventat senzorii de mișcare.
Senzorii de ploaie. Senzorii de distanță. Mașini
care pot frâna automat când senzorul detec-
tează un pericol apropiat. Alarme care se pot
declanșa când într-un loc, la o anumită oră, se
detectează un intrus. Acești senzori însă sunt
folositori doar cât timp sunt curați. Ei pot să nu
fie defecți, dar dacă, de exemplu, noroiul s-a
așternut pe senzorul de distanță, acel senzor nu
va mai putea detecta nimic altceva, pentru că
nu poate trece de obstacolul care s-a așternut
pe el.
Senzorul pe care Dumnezeu l-a pus în noi
de la naștere este conștiința. Aceasta ne folo-
sește ca un ghid în timpul trăirii noastre. Odată
cu trecerea anilor, conștiința se murdărește la
toți. Dacă omul nu se întâlnește cu Isus Hristos
în mod personal, conștiința lui se va „toci” tot
mai mult. Senzorul care mai demult îi spunea
că o radieră furată nu e un lucru bun, nu va mai
funcționa nici la un furt „cu tirul”. Senzorul
care mai deunăzi se declanșa la o minciună și
trimitea roșeața în obraz, se va defecta în așa fel
încât omul va ajunge să mintă și să zâmbească
în timp ce îți promite „marea și sarea”.
Pocăința și nașterea din nou acționează ca
o resetare asupra senzorilor interiori. Tot ce s-a
defectat de-a lungul anilor se reînnoiește așa
cum spune Pavel:
„Cu privire la felul vostru de viață din trecut,

să vă dezbrăcați de omul cel vechi
care se strică după poftele înșelătoare;
și să vă înnoiți în duhul minții voastre…”
Efeseni 4:22,23
Apoi, în urma umplerii cu Duhul lui

Dumnezeu, acestor senzori spirituali li se mai
adaugă unul numit: călăuzirea.
„Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui

Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”
Romani 8:14
Sub amprenta Cuvântului Divin și sub

îndrumarea Duhului pus de Dumnezeu în noi,
senzorul acesta ne va ajuta să ocolim drumurile
alunecoase, ascunzișurile cu „vipere”, prăpăsti-
ile compromisului și multe alte locuri în care
Diavolul caută să ne nimicească.

Acești senzori reînnoiți trebuie însă păs-
trați curați în fiecare zi. Prin rugăciune, citirea
Bibliei, părtășia cu cei care au și ei grijă de sen-
zorii lor, capacitatea de detectare a intrușilor
crește, iar apropierea noastră de Cer se face tot
mai evidentă. Ni se declanșează alarme inte-
rioare pentru un cuvânt nepotrivit, pentru o
glumă proastă, pentru o invidie cât de mică.
Acești senzori spirituali transformă sufletul
nostru (mintea, rațiunea și voința) și dau perso-
nalității noastre un caracter hristic.
Samson avusese promisiuni deosebite cu
privire la călătoria care-i stătea înainte. Însă,
pas cu pas, apropierea de filisteni și refuzul de
a asculta de senzorii Duhului Sfânt i-au „tocit”
conștiința. A ajuns atât de departe încât, atunci
când Dalila l-a întrebat despre legat și biruit, nu
s-a mai activat nimic în conștiința lui. Era la un
pas de prăpastie, iar senzorii nu mai funcționau
absolut deloc! În cele din urmă, a ajuns legat și
prizonier la dușmani. Nu doar că senzorii spiri-
tuali i-au fost omorâți de nevegherea lui, ci și-a
pierdut și ochii, cei mai puternici senzori fizici
pe care îi avea.
„Dalila a zis lui Samson: «Spune-mi, te rog,

de unde-ți vine puterea ta cea mare
și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.»”
Judecătorii 16:6
Tu cum stai cu senzorii spirituali? Te mai
mustră Duhul Sfânt pentru „vulpile mici care
strică viile în floare”? Mai simți regrete că ai
vorbit, deși trebuia să taci? Ți se mai aprinde o
alarmă când ochii îți fug într-un loc unde nu ar
trebui să privești?
Grijă mare la senzori! Mașina frumoasă, dar
fără frâne, ajunge în prăpastie… Casa scumpă,
dar fără alarmă, ajunge prădată de hoți. Iar
sufletul omului fără călăuzirea Duhului Sfânt
ajunge pentru veci în iazul de foc.
Cere-I lui Dumnezeu azi o reînnoire a
minții. A cugetului. A vorbirii. Apropierea de El
și intervenția Lui Divină vor reseta simțurile pe
care Dumnezeu le-a pus în tine. Apa Cuvântului
va îndepărta noroiul depus pe senzori și îi va
face din nou funcționali.
Iar atunci când alții vor merge spre rău, tu
vei merge spre bine. Când alții vor alege bleste-
mul, tu vei alege binecuvântarea. Când alții vor
alege moartea, tu vei auzi dintr-o dată ceva ce
nu ai mai auzit din copilărie: „Foc, foc, foc!”.
j
Pocăința și nașterea din nou acționează
ca o resetare asupra senzorilor interiori.
Tot ce s-a defectat de-a lungul anilor
se reînnoiește.

11 Iulie
ISUS HRISTOS
ESTE DOMNUL!
„Și orice limbă să mărturisească, spre slava lui

Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
Filipeni 2:11
O familie apropiată a trecut recent prin-

tr-o încercare grea. În așteptarea celei de-a
patra odrasle, o fetiță (după 3 băieți), au apărut
complicații la sarcină. La ultimul control, puțin
după luna a 7-a, doctorul a spus că va fi o naștere
prematură, dar că totul e în regulă. În duminica
următoare însă mama, simțind că bebelușul
nu mai mișcă de ceva vreme, a mers la control
împreună cu soțul ei. Pe drum, soțul încerca
să-și încurajeze soția îngrijorată spunându-i:
„Domnul e în control și în această situație. Să ne
rugăm să putem accepta voia Lui. Isus Hristos
este Domnul.”
Sora a rămas în așteptare, iar soțul s-a întors
în mașină. După câteva ore, doctorul i-a dat
mamei verdictul greu: „Fetița a murit”. După
3 băieți, era deosebit de așteptată în fami-
lie. Prezența ei ar fi adus o mare bucurie, dar
Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a decis să o ia
la El. Mama, aflând durerosul verdict, a scris
acest SMS soțului ei: „Fetița a plecat acasă. Isus
Hristos este Domnul”.
Am rămas mișcat până la lacrimi când
mi s-a povestit această mărturie. Știți de ce?
Pentru că încă mai sunt oameni care recunosc
că Dumnezeul care dă e și Dumnezeul care are
dreptul să ia. Că Dumnezeul care oferă poate
să ceară înapoi. Că Dumnezeul care te duce pe
munți te poate îngădui și prin văi adânci.
Ulterior, mama fetiței a scris pe grupul
familiei: „Fetița s-a născut, dar s-a născut pentru
veșnicie… Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Sunt mișcat când văd astfel de mărturii deo-
sebite pentru că am întâlnit oameni care, pentru
o durere de măsea, L-au înjurat pe Dumnezeu.
Care au pierdut 100 de lei și au scos blesteme pe
gura lor. Oameni pe care Dumnezeu i-a bine-
cuvântat cu sănătate și care nu I-au mulțumit
niciodată pentru aceasta, iar când au pierdut-o,
au devenit frustrați și mâniați pe Creator.
Suntem oare conștienți că Dumnezeul care
dă poate să și ia? Cotton Mather, un puritan
al secolului XVII, a pierdut 13 copii din cei 15
pe care i-a dat Dumnezeu. Pe lângă aceasta, a

rămas văduv de două ori. Și, deși a trecut prin
toate acestea, după fiecare moment al morții
unuia din cei dragi, s-a plecat pe genunchi și cu
lacrimi în ochi a acceptat voia lui Dumnezeu.
Tu poți să spui: „Isus Hristos este Domnul”?
Poți spune ca și Iov?
„Domnul a dat și Domnul a luat.

Binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov 1:21
Ne-am obișnuit cu un Dumnezeu care să ne

umple frigiderul. Putem accepta într-o zi să fie
cămara goală și totuși să Îl lăudăm pe El?
Ne-am obișnuit cu un loc de muncă bine-
cuvântat. Îl vom putea lăuda pe El și când vom
ajunge pe ajutor de șomaj?
Ne-am obișnuit cu un copil sănătos. Dar
dacă Dumnezeu îți dă unul bolnav, cum te vei
raporta la El?
Zilele trecute am fost la înmormântarea
soției de 36 de ani a unuia dintre colegii de la
firma la care lucrez. Două fetițe, de 5 și 9 ani, au
rămas orfane. Camelia, cu cancer în tot corpul,
a slujit la școala duminicală până cu o lună îna-
inte de moarte. A făcut sendvișuri pentru copiii
străzii până când a căzut la pat și de acolo spre
spital pentru ultimul tratament. A fost mereu
cu zâmbetul pe buze și nu s-a plâns deloc de
boala trupului.
La finalul slujbei de la cimitir, m-am așezat
pe o bordură a unui alt mormânt, alături de
colegul meu, Cosmin. Am plâns împreună cu el
cu ochii la florile proaspete puse pe mormântul
soției sale.
Acolo, în cimitir, unde orice vis se termină,
unde orice plan ajunge la final, am recunos-
cut amândoi, cu șervețelele în mână și cu ochii
împăienjeniți, că Dumnezeul care dă are și
dreptul să ia.
Știți unde e secretul?
Dacă nu mulțumim pentru vreme bună, nu
vom putea mulțumi nici pentru furtună. Dacă
nu Îl recunoaștem pe El când suntem sănă-
toși, nu vom putea accepta nici momentul când
ne va lua sănătatea. Dacă nu umblăm cu El pe
munte, ce vom face fără prezența Lui în valea
umbrei morții?
Umbrelele se fabrică pe vreme bună, dar se
deschid pe timp de ploaie, dacă ți-ai făcut rost
de una la timp…
Dacă ai un Dumnezeu puternic și Suveran
când marea e liniștită împrejurul bărcii tale, tot
acolo va fi și când vine furtuna.
Isus Hristos este Domnul…
Am scris acest devoțional pentru încuraja-
rea tuturor celor care ați pierdut pe cineva drag
și închei cu câteva versuri ale lui Traian Dorz:

„Mă duc să dorm puțin la sânul
Odihnitor, din care sunt,
Precum adoarme grâul toamna,
La sânul caldului pământ.
Cântările-mi vor ține locul,

La masa dragostei cu voi
Și ne-ntâlnim când veți întoarce,
Prin câte-o lacrimă 'napoi.
Mă duc să-mi iau o harfă nouă

Și-o altă carte de cântări,
Și-un alt veșmânt de cununie,
Spre ziua dulcii așteptări.
Am să mă-ntorc când tot pământul,

De grâul sfânt va fi-nverzit,
Și Cerul nou va fi-n veșmântul
Ospățului sărbătorit.
Atunci cu mâinile slăvite,

Vom legăna cerești finici,
'nălțând spre zări nebănuite,
Cântările-ncepute-aici.
Mă duc numai puțin deoparte,

Să odihnesc un ceas, apoi,
În Dimineața-fără-moarte,
Cu Domnul voi veni la voi.”
j
Dacă nu mulțumim pentru vreme bună, nu vom
putea mulțumi nici pentru furtună. Dacă nu Îl
recunoaștem pe El când suntem sănătoși, nu
vom putea accepta nici momentul când ne va lua
sănătatea. Dacă nu umblăm cu El pe munte, ce vom
face fără prezența Lui în valea umbrei morții?

12 Iulie
ÎNȚELEGI TU CE CITEȘTI?
„Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe

prorocul Isaia. El i-a zis: «Înțelegi tu ce citești?»”
Faptele apostolilor 8:30
Sunt peste 130 de milioane de cărți unice

în lume. Dacă ținem cont că media de vârstă a
unei persoane e de 79 de ani, ca acea persoană
să citească toate cărțile care există azi ar trebui
să citească 1,8 milioane în fiecare an. Desigur că
acest lucru e imposibil.
Totuși, citim. Mai des sau mai rar ne „cad”
în mână cărți pe care le răsfoim în grabă sau pe
care le citim cu atenție. Informația transmisă de
aceste cărți ajunge în mintea noastră și influen-
țează imaginația noastră, creativitatea noastră și
chiar deciziile vieții de zi cu zi.
E nevoie să fim selectivi și în acest dome-
niu? E nevoie să filtrăm ce anume cumpărăm
și ce nu? Ce anume citim pe dispozitivele elec-
tronice sau în cărțile tipărite? Cu siguranță!
Cititul ne influențează. Valorile noastre se pot
schimba din cauza cititului. Perspectiva noastră
asupra vieții poate fi influențată enorm de ceea
ce citim.
Famenul etiopian citea din cartea profetului
Isaia, una din cele 66 de cărți ale Bibliei. Deși nu
înțelegea nimic, a continuat să citească. Sufletul
lui tânjea după o împlinire pe care funcția, banii
și averea nu i-au putut-o aduce. Faptul că a citit
ceea ce trebuia i-a schimbat viața.
Biblia e cartea pe care, prin harul lui
Dumnezeu, o avem tipărită. Prima traducere
completă în limba română a Bibliei a fost făcută
în 1688. Secole la rând oamenii nu au putut citi
Biblia în limba maternă! Mergeau la biserică și
ascultau citirea ei în slavonă și latină și nu înțe-
legeau mai nimic.
Ce binecuvântați suntem să avem Biblia pe
internet, pe telefon, în bibliotecă. Prin citirea Ei
o putem avea și în inimă.
În județul Hunedoara, anul acesta (n.r.
2022), a trecut în veșnicie un frate la 72 de ani.
Până la 45 de ani citise Biblia doar de două ori.
La 45 de ani, în urma unei boli grave, ia decizii
noi de apropiere de Dumnezeu, iar de la 45 de
ani până la 72 a citit Biblia de 157 de ori.
În SUA, în California, mama unui prieten,
o soră care este la pensie și are peste 70 de ani,
citise Biblia de 137 de ori în momentul când eu
îl vizitasem pe fiul ei (n.r. 2021). Încă o dovadă

deosebită că cine Îl iubește pe Dumnezeu,
iubește și Cuvântul Său. Prin rugăciune, noi
vorbim cu Dumnezeu, iar prin citirea Bibliei,
El ne vorbește nouă.
Oh, câte alternative are Diavolul de a ne
îndepărta de Scriptură! Observ cu durere per-
soane care citesc science-fiction, romane de
dragoste, polițiste ș.a.m.d. fără să știe că acele
romane sunt scrise sub influența unor duhuri
demonice care au influențe negative asupra
celor ce le citesc. Dacă informația căreia îi per-
mitem să-și facă loc în mintea noastră nu e
curată și veritabilă ne va afecta mintea și trăi-
rile și ne va face să ieșim de sub protecția lui
Dumnezeu. Cunosc personal tineri care s-au
îndepărtat de Dumnezeu după ce au citit filo-
zofie și psihologie.
Ce bine e să păstrăm doar Cuvântul
Scripturii ca fundament al literaturii pe care o
răsfoim. El, Cuvântul Divin, este baza pentru
toate alegerile vieții. Dacă citești Biblia, vei fi
binecuvântat cu discernământ spiritual și înțe-
lepciune cerească la fiecare pas al vieții și te vei
putea feri de păcat:
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea,

ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”
Psalmii 119:11
Biblia mai întâi se citește. Apoi se studiază.
După aceea se meditează. În cele din urmă e de
dorit să o și memorăm. Când mintea noastră e
ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu, șoaptele
Diavolului nu mai au loc să intre.
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu

și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte,
să dea înțelepciune în neprihănire.”
2 Timotei 3:16
Citind Scriptura, vom fi învățați. Vom fi

atenționați și îndreptați. Vom deveni mai înțe-
lepți și vom fi pregătiți pentru lucrările pe care
Dumnezeu vrea să le facă prin noi și cu noi:
„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit

și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Timotei 3:17
Desigur, poți liniștit să parcurgi și alte cărți

creștine. Dar, numai după ce ai parcurs cel puțin
o dată Biblia. Ca să poți să selectezi cărțile scrise
de oameni care umblă cu Dumnezeu în fiecare
zi. Care trăiesc ceea ce scriu. Care au o relație
cu Dumnezeu și scriu sub inspirația Duhului
Sfânt.
Înțelegi tu ce citești? Selectezi tu ce citești?
Ai acces doar la informație sau și la revelație?

Să citim! Dar să citim doar ceea ce e valoros!
E prea scurtă viața ca să ne ocupăm de restul…
j
Biblia mai întâi se citește. Apoi se studiază.
După aceea se meditează. În cele din urmă
e de dorit să o și memorăm. Când mintea noastră
e ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu, șoaptele
Diavolului nu mai au loc să intre.
13 Iulie
Sporturile obligatorii
ale creștinului: ALPINISMUL
„Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun

la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta
ca să capete o cunună care se poate veșteji:
noi să facem lucrul acesta pentru o cunună
care nu se poate veșteji.”
1 Corinteni 9:25
Viața spirituală se aseamănă în multe dome-

nii cu viața fizică. Pavel ne-a arătat în versetul
de mai sus că sportivii au anumite reguli după
care joacă, dar și anumite înfrânări ca să fie
acceptați în joc. La final, ei primesc o medalie
peste care se așterne praful în decursul anilor.
În cer însă noi vom primi medalii pentru veșni-
cie dacă am jucat după regulile cerești la spor-
turile spirituale.
Unul din sporturile obligatorii pentru fie-
care creștin este alpinismul spiritual care se
manifestă prin dorința de a ajunge pe culmi și

de a depăși obstacolele urcușului ca să se poată
bucura în final de priveliștea măreață:
„De la capătul pământului strig către Tine cu

inima mâhnită și zic: «Du-mă pe stânca pe care
n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!»”
Psalmul 61:2
Atunci când mulți se mulțumesc cu o rugă-

ciune de un minut pe zi, tu ești chemat să fii un
mijlocitor! Când cei mai mulți se dau în spate,
tu ești chemat să stai în spărtură. Când cei mai
mulți stau la grătare în câmpie, tu ești chemat la
antrenament pe munte…
Moise a fost un alpinist puternic. 40 de ani a
fost în Egipt. Apoi 40 de ani în școala pustiei. În
ultimul an al pustiei a spus: Hai să încerc ceva mai
mult! Hai să trec dincolo de zona de confort!
„Moise păștea turma socrului său, Ietro,

preotul Madianului. Odată a mânat turma
până dincolo de pustie și a ajuns la
muntele lui Dumnezeu, la Horeb.”
Exodul 3:1
Atunci când îți dorești mai mult din punct

de vedere spiritual, te vei întâlni cu rugul aprins
al lui Dumnezeu! Îți vei descoperi chemarea. Îți
vei auzi numele strigat și vei înțelege că există
un scop înalt pentru care trăiești.
Nu după mulți ani, Moise a urcat pe mun-
tele Sinai. Acolo a primit de la Dumnezeu
poruncile. Legi care nu plac lumii. Uităm însă
că fără reguli se instalează haosul. În tribună,
de foarte multe ori, suporterii aleg să se mani-
feste după bunul plac, dar, pe teren, sportivii au
reguli clare după care se ghidează.
A urcat Moise și pe muntele Nebo. A fost
ultima urcare. De acolo i-a arătat Dumnezeu
Canaanul pământesc în care nu a mai apucat
însă să intre. Dar înțelegem din momentul
schimbării la față, din timpul vieții Domnului
Isus, că Moise a ajuns în Canaanul ceresc.
Te provoc azi să-ți dorești mai mult de la
viața aceasta. Nu am fost zămisliți doar să con-
struim o casă, să punem niște roșii în solar sau
o gresie în baie. Am fost creați să slujim spre
lauda slavei Sale și să împlinim planul pe care
El l-a făcut pentru noi.
Nu am spus că alpinismul este un sport
ușor. Chiar deloc! E riscant. Alpiniștii au nevoie
deseori de corzi de cățărare. Alteori de anou,
cordelină și lonjă. La fel, alpiniștii sportivi au
nevoie de credință. De sfințire, de post și rugă-
ciune pentru a urca mai mult și a ținti mai sus.
De transpirație, efort, înfrânare de la plăcerile
lumii și sprijin doar pe Dumnezeu.
Închei cu aceste cuvinte ale lui Jim Elliot pe
care le-a rostit cu puțin timp înainte să meargă
la tribul Auca și să moară ca martir acolo:

„Tată, dă-mi putere să tulbur nepăsarea
celorlalți. Fă-i să se hotărască pentru Tine pe
cei pe care-i întâlnesc. Nu mă lăsa să fiu doar
o bornă kilometrică, ci o răscruce, ca oamenii,
văzându-L pe Hristos în mine, să fie nevoiți să
se decidă pentru un drum ori altul.”
El și-a dorit înălțimi spirituale. Nu doar un
loc călduț în biserică. Nu doar un membru în
registru. Ci și-a dorit să fie un alpinist care să
urce către noi culmi.
Pregătește-te pentru următorul munte de
escaladat.
Se vede în zare.
j
Atunci când mulți se mulțumesc cu o rugăciune
de un minut pe zi, tu ești chemat să fii
un mijlocitor! Când cei mai mulți se dau
în spate, tu ești chemat să stai în spărtură.
Când cei mai mulți stau la grătare în câmpie,
tu ești chemat la antrenament pe munte…
14 Iulie
Sporturile obligatorii
ale creștinului: BOXUL
„Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști

încotro alerg. Mă lupt cu pumnul,
dar nu ca unul care lovește în vânt.”
1 Corinteni 9:26
Spunea cineva că cele mai dăunătoare E-uri

nu sunt în mezeluri, ci în noi. Și cred că are
dreptate.
Câtă vreme trăim în firea noastră pămân-
tească, avem de purtat o luptă continuă. Nu cu
vecinii, nici cu socrii, nici cu părinții. Cea mai
mare luptă este cu noi înșine. Să putem birui
pornirile noastre vechi avem nevoie de antre-
nament continuu la ceea ce am numit: boxul cu
firea pământească.
Faptul că Dumnezeu te-a iertat de păcate
nu înseamnă că lupta e gata. Nașterea din nou
este un eveniment, iar apoi urmează sfinți-
rea, care este un proces continuu. Duhul Sfânt,

alături de Cuvântul Lui Dumnezeu și împreună
cu duhul nostru (trezit și adus la viață de cele
două) duc o luptă continuă cu sufletul nostru ca
să-l transforme.
Înainte de convertire, voința mea era după
ideile mele, după ce mi se părea mie că e bun.
După convertire, voința mea trebuie să fie
supusă voinței lui Dumnezeu. Pentru aceasta e
nevoie de box zilnic.
Dorințele mele înainte de convertire erau
păcătoase. Îmi plăcea ceea ce lui Dumnezeu
nu-I plăcea. Simțeam, iubeam și îmi urmam
instincte care îmi pătau viața. De acum trebuie
să iubesc ce iubește Dumnezeu. Iar Dumnezeu
iubește smerenia, modestia, evlavia, mulțumi-
rea ș.a.m.d.
Rațiunea mea înainte de convertire era un
loc în care se întâlneau la sfat gândurile păcă-
toase. Apoi, pe baza gândurilor, vorbeam după
felul lumii și acționam după comenzile păcă-
toase ale ei. Din momentul convertirii, Pavel
spune:
„Iată, dar, ce vă spun și mărturisesc eu în

Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii
în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea
întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu,
din pricina neștiinței în care se află în urma
împietririi inimii lor.”
Efeseni 4:17,18
Chiar dacă te-ai pocăit și ai început o viață
nouă, la ușa minții tale vor bate tot felul de gân-
duri. Invitații păcătoase, răzbunări pe cei care îți
fac rău, răspunsuri cu tonalitate la fel de autori-
tară ca a celor care strigă la tine și multe altele.
Dorești biruință? Dorești mai multă sfin-
țire zilnică? Dorești victorii pe termen lung?
Nu uita de pumn. Lovește! Dar nu în alții, ci în
tine. Mușcă-ți limba dacă trebuie, dar rabdă!
Spune adevărul întotdeauna, chiar dacă suferi!
Întoarce și obrazul, chiar dacă doare!
Roagă-te pentru dușmani! Fă bine celor
care nu te au la inimă! Binecuvântează-i pe cei
care îți pregătesc curse!
Cine luptă cu el însuși, nu va fi învins
niciodată.
Nu poți lupta pe două fronturi: și cu tine,
și cu alții. Te vei menaja pe tine și vei lovi în ei.
Vei face ce fac batjocoritorii: „atac la persoană”.
Vorbe de ocară. Milostivi cu ei și drepți cu alții.
Vei câștiga anumite lupte, dar ce folos dacă în
final pierzi războiul?
„Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în

stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit
altora, eu însumi să fiu lepădat.”
1 Corinteni 9:27
Atunci când simți că firea își cere drep-

turile, dă-i o zi de post. Atunci când simți că

orgoliul ajunge la suprafață, dă-i o tăcere drept
pedeapsă. Atunci când simți că ispita e prea
aproape, fugi!
Am citit despre regi care au cucerit împără-
ții, dar nu s-au putut cuceri pe ei înșiși. Oameni
mari care au câștigat teritorii imense, dar au
pierdut familia din cauza păcatelor de imora-
litate. Nume mari care au câștigat milioane de
like-uri, dar nu s-au putut stăpâni când a fost
vorba de o ispită a drogurilor.
Samson a omorât leul de peste 200 de kilo-
grame, dar a fost învins de o leoaică pe nume
Dalila care probabil nu cântarea mai mult de
60 de kilograme. A purtat porți de sute de kilo-
grame pe umeri și nu a putut păstra un secret.
A folosit o falcă de măgari să omoare o mie
de oameni și totuși, o frizeriță l-a transformat
din rege în morar. Din om liber, în pușcăriaș.
A folosit pumnul mereu pentru alții, dar nicio-
dată pentru el.
Autocontrolul vine după ani de zile de box
cu firea ta.
„Sângele rece” nu se face dacă stai lângă un
iceberg, ci devine așa după ani de box cu tine
însuți.
Stăpânirea de sine poate face dintr-un sclav,
un rege. Lipsa ei va transforma un rege într-un
sclav.
Mă retrag.
Începe antrenamentul de azi în câteva
minute…
j
Dorești biruință? Dorești mai multă sfințire
zilnică? Dorești victorii pe termen lung?
Nu uita de pumn. Lovește! Dar nu în alții,
ci în tine. Mușcă-ți limba dacă trebuie, dar rabdă!
Spune adevărul întotdeauna, chiar dacă suferi!
Întoarce și obrazul, chiar dacă doare!

15 Iulie
Sporturile obligatorii ale

creștinului: ATLETISMUL
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit

alergarea, am păzit credința.”
2 Timotei 4:7
Viața noastră de umblare cu Dumnezeu

e un maraton de ani de zile, nu un sprint de
2 minute. La maraton, toți încep cu elan, dar
puțini ajung la final cu brio. Trebuie luată în
calcul atât distanța maratonului, cât și direcția
de mers. Degeaba ai viteză mare dacă alergi în
sens invers. La maraton, direcția e mai impor-
tantă decât viteza…
Până la urmă, toți aleargă. Dar unii, spunea
apostolul, aleargă spre desfrâu, spre imorali-
tate, spre păcat. Iar în timp ce aleargă în direcția
greșită, lovesc în cei care aleargă corect:
„De aceea se miră ei că nu alergați împreună

cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc.”
1 Petru 4:4
După ce am ieșit din alergarea maratonului
păcătos și ne-am transferat pe maratonul cre-
dinței, să nu uităm că una din cele mai impor-
tante calități necesare în viața unui atlet e perse-
verența. Acea dorință puternică de a câștiga sau
măcar de a continua până la final:
„Astfel, dar, preaiubiților, după cum totdeauna

ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea
voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt
eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.”
Filipeni 2:12
Mântuirea se primește cadou, dar se păs-
trează prin alergarea din fiecare zi cu Dumnezeu.
Pavel e conștient că premiul se dă la final,
nu la mijlocul maratonului.
„Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns

desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc,
întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.
Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești
a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Filipeni 3:12,14
Lungimea maratonului diferă la fiecare. La
unii e 36 de ani. La alții e 70. Dar nu distanța
contează și nici începutul bun nu e suficient.
Cel mai important e să treci linia de sosire cu
bine. După ce ai alergat la părtășie, la biserică,
la văduve și la orfani, la repetiții, la evangheli-
zări, la bucătărie pentru copii și oriunde te-a

trimis Dumnezeu, vei avea o bucurie veșnică și
vei simți că alergarea a meritat.
Nu te opri! Nu spune: „Renunț!”. Nu lăsa
vreun păcat să te oprească! Diavolul are mare
furie pe tine pentru că te-ai transferat din
echipa lui! Va căuta să-ți pună multe piedici, dar
tu să mergi mai departe! Va continua prin fel și
fel de bârfe și ocări să te facă să te oprești. El știe
că anii pe care-i pierzi luptând cu batjocoritorii
îți vor slei puterile și cu greu vei mai reveni în
cursă.
În loc de adidași recomand ce spunea Pavel:
„Având picioarele încălțate

cu râvna Evangheliei păcii.”
Efeseni 6:15
Pentru sete se recomandă apa Cuvântului.

Sufletul are nevoie de ea. Nici cel mai bun atlet
nu poate alerga fără apă.
Pentru inspirație recomand să te uiți la cei
care deja au terminat cursa. Nu te inspira de la
pierzători! Nici de la cei care stau în tribună.
Inspiră-te de la cei care au ajuns la final cu
magna cum laude:
„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13:7
Inspiră-te de la oameni care au murit în
credință. Nu oameni în care a murit credința.
Oameni care au preferat să moară alergând,
decât să trăiască stând. Ei ne așteaptă dincolo:
„După aceea m-am uitat și iată că era o mare

gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminție, din orice norod
și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea
scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați
în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.”
Apocalipsa 7:9
Închei cu câteva cuvinte ale unui mare

maratonist al lumii: „La orice maraton există
un moment crucial. Un moment în care poți
să te oprești, să renunți sau să spui: «Merg mai
departe orice ar fi!».”
Mergi mai departe!
Nu trebuie să fii atât de tare încât să nu simți
durerea. Dar trebuie să fii atât de puternic încât
să nu renunți niciodată…
j
Inspiră-te de la oameni care au murit
în credință. Nu oameni în care a murit credința.
Oameni care au preferat să moară alergând,
decât să trăiască stând.

16 Iulie
LUMEA VS BISERICA
LUI HRISTOS
„Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât,

pentru că ei nu sunt din lume,
după cum Eu nu sunt din lume.”
Ioan 17:14
Scopul Bisericii e ca în fiecare zi să semene

tot mai puțin cu lumea și tot mai mult cu Isus.
Lumea merge spre dezbinare, Isus cheamă
Biserica la unitate.
Lumea urăște, Biserica e chemată să
iubească.
Lumea găsește plăcere în păcat, Biserica
trăiește în sfințenie.
Lumea arată cu degetul și judecă, Biserica se
apleacă și îmbrățișează.
Lumea pune accent pe exterior și pe ceea ce
se vede, Biserica investește în interior, pe sufle-
tul nemuritor.
Lumea se gândește la Cer, dar trăiește
pentru iad, Biserica se gândește la Cer și trăiește
pentru Cer.
Lumea se îndreaptă spre judecata de apoi
ducând cu ea păcatele ei, Biserica se îndreaptă
spre nunta din Cer, ducând cu ea dorul după
Cel ce i-a iertat păcatele.
Faci parte din lume sau din Biserica lui
Hristos?
Scopul Bisericii e ca în fiecare zi să semene

tot mai puțin cu lumea și tot mai mult cu Isus.

17 Iulie
BISERICA ARE
NEVOIE DE POMI CU
ROADE, NU DE POMI
ORNAMENTALI...
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea,

bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Galateni 5:22,23
Călătorul trudit nu se va opri la o poză cu

pomul ornamental, ci la o gustare delicată lângă
pomul cu roade.
Câți au gustat din DRAGOSTEA ta? În câte
inimi ai semănat PACE? Pe câți i-ai contaminat
cu BUCURIE? De câte ori te-ai ÎNFRÂNAT de
la bârfă? De câte ori ai RĂBDAT fără să repro-
șezi? De câte ori ai dat cât ai fi vrut să ți se dea
(FACEREA DE BINE)? De câte ori ai făcut un
bine fără niciun interes ascuns? De câte ori ai
fost BLÂND când ai fi avut ocazia să te mânii?
Pocăința fără roade e ca izvorul fără apă. Ca
hambarul fără grâu. Ca trandafirul fără miros.
Biblia spune de roadă, MULTĂ roadă și MAI
MULTĂ roadă. Niciodată de prea multă roadă.
Și roada noastră să rămână. Că se poate strica
mărul chiar înainte de a fi cules...
Într-o zi, diferența nu va fi făcută de mașină,
de casă sau de contul bancar, ci de ROADA
DUHULUI.
Astăzi e o nouă zi când poți să pui și mai
mare preț pe roadă. Pe caracter, pe omul dină-
untru, pe lucrurile care nu se văd, dar care au
un mare impact când sunt scoase la suprafață
prin faptele credinței.
j
Călătorul trudit nu se va opri la o poză
cu pomul ornamental, ci la o gustare delicată
lângă pomul cu roade.

18 Iulie
SUCCESUL
Cea mai mare încercare în viață este

succesul.
De ce? Pentru că atunci când ajungi în vârf,
dacă privești în jos și apoi la tine, te paște mân-
dria. Dacă privești în jos și apoi în sus, vei simți
cum recunoștința îți dă ghes inimii.
Viața noastră e presărată cu tot felul de rea-
lizări, fie mai mari, fie mai mici.
E adevărat că ne-am sacrificat pentru ele.
Am muncit, am transpirat, am luat-o de la zero
nu o dată și am ajuns unde suntem azi.
Dar să nu uităm că nu am fi putut face nimic
fără Dumnezeu. Fiecare bătaie a inimii e dovada
că El menține viața. Fiecare gând înfiripat și
fiecare plan realizat dovedesc aceasta: creierul
nostru a fost structurat de un mare Arhitect.
Fiecare pas pe care îl facem este semnul că
Cineva dă sens și putere trupului nostru.
De aceea, când ajungem „sus” în viață, să nu
uităm să privim înainte cu încredere și înapoi
cu recunoștință.
Succesul fără Dumnezeu naște mândrie și
aroganță. Succesul cu Dumnezeu naște smere-
nie și recunoștință.
Tu alegi!
Fiecare bătaie a inimii e dovada că

El menține viața. Fiecare gând înfiripat și
fiecare plan realizat dovedesc aceasta: creierul
nostru a fost structurat de un mare Arhitect.
Fiecare pas pe care îl facem este semnul că
Cineva dă sens și putere trupului nostru.

19 Iulie
LECȚIA BOBULUI
DE GRÂU
„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele

de grâu care a căzut pe pământ nu moare,
rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.”
Ioan 12:24
Atunci când ești copil, trebuie să asculți de

părintele tău!
Atunci când ești elev, trebuie să asculți de
profesorul tău!
Atunci când ești angajat, trebuie să asculți
de angajator!
Atunci când ești creștin, trebuie să asculți de
Hristos!
Ascultarea respectivă implică moartea eului
tău pentru a face loc voii Celui care te învață.
O învățare care pe moment te poate umili, s-ar
putea să îți displacă, însă pe viitor te va ajuta
enorm fiindcă va forma în tine un caracter ales.
Bobul de grâu ne învață că doar prin moarte
există viață. Doar prin aplecare există roadă.
Doar ce se naște din suferință are valoare.
Spinii nu trec pe unde trece bobul de grâu; nu
trec prin combină, nici pe la moară, nici prin
cuptor. Dar nici pâine din spini nu poți face.
Ai murit față de tine când critica nu te
doboară, iar lauda nu te înalță.
j
O învățare care pe moment te poate umili,
s-ar putea să îți displacă, însă pe viitor te va ajuta
enorm fiindcă va forma în tine un caracter ales.

20 Iulie
OI ÎN MIJLOCUL LUPILOR
„Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul

lupilor. Fiți, dar înțelepți ca șerpii
și fără răutate ca porumbeii.”
Matei 10:16
Una din legile aspre al armatei Statelor

Unite subliniază faptul că orice ofițer care își
trimite soldatul fără arme la luptă va fi trimis
la Curtea Marțială. Când am citit această lege,
gândul m-a dus imediat la faptul că Isus ne-a
trimis în mijlocul lupilor și ne-a asemănat cu
niște oi, iar acest lucru, la o primă vedere, pro-
voacă multă confuzie, multe întrebări și dorință
de a înțelege aluzia Domnului nostru…
Oare care sunt șansele noastre în fața lupi-
lor? Oare cum arată lupii la care se referă Isus?
Care sunt armele noastre în fața lor? Chiar face
bine Isus că ne trimite atât de vulnerabili în fața
unor lupi atât de fioroși? De unde știu dacă sunt
asemănat cu o oaie sau cu un lup?
Desigur că nu vom putea într-un singur
devoțional să răspundem la toate aceste între-
bări la care e bine, totuși, să medităm îndelung.
Însă doresc să fac unele sublinieri.
Una din marile diferențe între oaie și lup
este comportamentul. Oaia întotdeauna are
acel caracter blajin, în timp ce lupul este cunos-
cut datorită violenței sale.
De asemenea, oaia nu are nimic de ascuns.
Mersul ei este la fel întotdeauna, caracterul ei
este transparent și nu cunoaște rolul de a juca
dublu. Lupul însă este caracterizat de pândă, de
dorința de a ataca, fără să-i fie cunoscută această
intenție, și de fățărnicie.
Oaia iese din culcușul ei dimineața și își
petrece ziua căutând hrană și ascultând de
păstorul ei. Deciziile ei nu sunt individuale, ci
supuse autorității celui care o coordonează și o
duce la pășuni verzi. Încrederea ei nu este în for-
țele proprii, ci în totalitate în păstor. Pe de altă
parte, lupul iubește seara și urăște lumina zilei.
Întunericul îi oferă o siguranță în plus că nu va
fi descoperit la timp și că își va putea ataca ușor
prada fără să fie văzut. Când oaia merge spre
staul pentru odihnă, lupul se pregătește pentru
a începe o nouă aventură de vânătoare.
Acolo unde viața nu bate cu vorba e caracter
de lup, nu de oaie. Acolo unde lăcomia dom-
nește, pericolul e atât de mare încât lupul îi va

spune oii ceea ce aceasta DOREȘTE să audă, nu
ceea ce are NEVOIE să audă…
„Păziți-vă de proroci mincinoși!

Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi,
dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori.”
Matei 7:15
Dacă faci parte din turma lui Isus și nu din

haita Diavolului, să nu uiți că Cel care te apără e
Domnul. Blândețea și bunătatea să nu te pără-
sească. Aproape de păstor să stai tot timpul
pentru că lupul nu poate sfâșia decât oaia care
se îndepărtează de turmă.
Dacă iubești lumina zilei și pășunile verzi ale
Cuvântului lui Dumnezeu, Cel care te-a trimis
în lucrare te va și păzi de cei care iubesc întu-
nericul și care, cu violență și lăcomie, caută să
distrugă.
Isus nu ne-a cerut să ne batem cu lupii. Isus
ne-a cerut doar să fim „în gardă” mereu. Să
ne luam măsurile necesare ca să nu cădem în
capcanele atâtor lupi de lângă noi îmbrăcați în
piele de oaie. Să nu fim surprinși când vedem
atâta fățărnicie pe fiecare metru pătrat. Să nu
ne așteptăm vreodată la dragoste agape de la
lumea aceasta și de la frații mincinoși. Iubirea
păstorului e sinceră, iubirea lupului e fățarnică.
Păstorul îți va spune adevărul; lupul îți va spune
minciuna.
Vigilența continuă să nu ne părăsească.
Încrederea deplină să ne-o punem doar în
Domnul ca, atunci când se va da pe față carac-
terul atâtor fățarnici, să nu fim surprinși.
„Fiecare să se păzească de prietenul lui și să nu se

încreadă în niciunul din frații săi; căci orice frate
caută să înșele și orice prieten umblă cu bârfeli.”
Ieremia 9:4
Legea de care spuneam mai sus pedepsea

ofițerul care-și trimitea soldații fără arme pe
câmpul de bătălie. Acesta era ofițerul care îi tri-
mitea pe ei, dar nu mergea împreună cu ei. Era
șef, nu lider.
Ofițerul nostru, Isus Hristos, vine cu noi. Nu
doar că ne însoțește, ci merge înaintea noastră.
Armele noastre nu sunt colții fioroși, nici dina-
mita. Armele noastre sunt iertarea, dragostea
și blândețea. Vom suferi, vom fi luați de proști,
vom fi ridiculizați, vom fi atacați, vom fi loviți,
vom fi mușcați, dar niciodată biruiți.
Va trebui să răbdăm și să continuăm tra-
versarea acestei jungle pământești, fiind mereu
atenți la fiecare pas până ajungem pe pășunea
veșniciei. Pentru mântuirea promisă în veșnicie
merită să îndurăm totul:
„Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu;

dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.”
Matei 10:22
Acolo, pe plaiurile veșniciei, ne vom putea
privi cu încredere, fără să mai avem teama că
oaia de lângă noi s-ar putea să fie doar o blană a
unui lup care tocmai și-a schimbat costumașul.
Ai grijă la poze! Să nu cumva să fii cu vreun
lup într-un selfie.
Ai grijă la mesajele primite! În spatele
multor „inimioare” sunt lupi care se iubesc pe
ei și care doresc trupul tău.
Ai grijă la anturaj! Plimbările de seară cu
prietenii să nu cumva să te ducă în pădurile în
care ochii multor lupi flămânzi stau la pândă și
unde colții lor așteaptă cu nerăbdare următoa-
rea pradă.
Ai grijă la căsătorie! Nimic nu e mai distru-
gător în viața aceasta pentru o mielușea decât să
stea 50 de ani cu un lup în casă…
Ai grijă! Ai grijă! Ai grijă!
j
Dacă iubești lumina zilei și pășunile verzi ale
Cuvântului lui Dumnezeu, Cel care te-a trimis în
lucrare te va și păzi de cei care iubesc întunericul
și care, cu violență și lăcomie, caută să distrugă.
21 Iulie
LĂUDAT DE DUMNEZEU
SAU DE OAMENI?
Atunci când Îl urmăm pe Dumnezeu

suntem nevoiți să plătim un preț. El a plătit
pentru noi prețul mântuirii, iar noi trebuie să
plătim prețul slujirii.
Lumea va aprecia omul lumesc, dar nu îl va
suporta pe creștinul duhovnicesc.
Există pericolul de a renunța să fim la stan-
dardele pe care le cere Biblia pentru a fi pe
placul oamenilor. Prin fapte sau prin vorbe,
există această tendință de a nu spune chiar ade-
vărul, de a mai îndulci puțin Biblia și de a le
spune tuturor că oricum ajungem în Rai la fina-
lul vieții.
Pavel însă a văzut acest pericol și ne-a aver-
tizat despre el:
„Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici

să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim
așa ca să plăcem nu oamenilor,
ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.”
1 Tesaloniceni 2:4
Astăzi e o zi în care poate vei fi nevoit să
suferi pentru că ești creștin. Să fii ignorat, pri-
gonit, vorbit de rău sau pur și simplu contra-
zis de cei care sunt lângă tine la școală sau la
serviciu.
Nu-ți fie teamă! Fii demn de chemarea pe
care o ai ca bun creștin fiindcă, la final, contează
părerea lui Dumnezeu, nu părerea oamenilor.
Mai bine lăudat de Dumnezeu și batjocorit
de oameni, decât refuzat de Dumnezeu și apla-
udat de oameni!
j
Atunci când Îl urmăm pe Dumnezeu
suntem nevoiți să plătim un preț.
El a plătit pentru noi prețul mântuirii,
iar noi trebuie să plătim prețul slujirii.
22 Iulie
DOAR ÎN FURTUNĂ
SAU ȘI ÎN ZILE BUNE?
Nu ați observat oameni care sunt cu Numele
lui Dumnezeu pe buze doar câtă vreme sunt
în spital? Care apelează la biserică doar atunci
când le este copilul bolnav? Care doresc ajutor
în rugăciune până trec de bacalaureat?
Cei 3 tineri nu au apelat la Dumnezeu doar
în cuptor. Nici Daniel nu s-a gândit la Cer doar
când a coborât în groapa cu lei.
Calitatea deosebită a creștinului adevărat
este statornicia.
El nu se agață de Dumnezeu doar când vine
valul, ci umblă cu Dumnezeu tot timpul. El nu
apelează la divinitate doar când condiția umană
este precară, ci are obiceiul aparte de a asculta
de Dumnezeu și de a trăi după placul Lui în fie-
care zi.
Unii Îl vor pe Isus în barcă doar până

trece furtuna. Ferice de cei care umblă cu Isus
și când marea e liniștită.
23 Iulie
CONDIȚII ȘI PROMISIUNI
Unul dintre cele mai frumoase capitole din

cartea lui Iosua este chiar primul capitol. O
nouă lucrare, o nouă provocare și o nouă che-
mare pentru tânărul Iosua.
Am găsit aici promisiunea cuceririi, prece-
dată de condiția acțiunii:
„Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te,

treci Iordanul acesta, tu și tot poporul acesta,
și intrați în țara pe care o dau copiilor lui Israel.
Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru
vi-l dau, cum am spus lui Moise.”
Iosua 1:2,3
Am mai observat aici promisiunea biruin-

ței, precedată însă de condiția statorniciei:
„...nu te abate de la ea nici la dreapta,

nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.”
Iosua 1:7
Cu bucurie observăm și promisiunea înso-

țirii, care, de asemenea, nu vine în mod gratuit,
ci este condiționată de ascultarea de porunca
lui Dumnezeu:
„Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta:

«Întărește-te și îmbărbătează-te»? Nu te
înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul
Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”
Iosua 1:9
Nu în ultimul rând, e de dorit să observăm

că promisiunea înțelepciunii depinde de rela-
ția noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu:
„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura

ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot
ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate
lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.”
Iosua 1:8
Foarte des ne amintim de promisiunile

lui Dumnezeu, dar, destul de rar, de condițiile
acestor promisiuni.
Rămâne pentru noi un mare semnal de
atenționare de a nu ne aduce aminte doar de
promisiunile lui Dumnezeu, ci și de condițiile
care au fost puse pentru ca El să-și împlinească
acele promisiuni.
Noi să fim atenți la condiții, iar Dumnezeu
Își va onora promisiunile.

j
Foarte des ne amintim de promisiunile lui
Dumnezeu, dar, destul de rar, de condițiile
acestor promisiuni.
24 Iulie
NEMULȚUMIREA,
MÂNDRIA ȘI
RĂZVRĂTIREA
În Numeri 16, Biblia vorbește despre Core,

Datan, Abiram și încă 250 de persoane care s-au
răsculat împotriva lui Moise. Erau nemulțumiți
că, în slujire, poziția lor era prea jos, iar a lui
Moise și Aaron era prea sus.
Moise încearcă să-i facă să conștientizeze că
Domnul alege locul fiecărei persoane în slujire,
însă ei nu se lasă convinși.
„Moise a zis lui Core: «Ascultați dar, copiii lui Levi!

Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul
lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel,
lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți
întrebuințați la slujba cortului Domnului și
să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți?
V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine
și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum
mai voiți și preoția!»”
Numeri 16:8-10

Diavolul e atât de șiret; pe cei care nu slujesc
îi ține ocupați cu ținerea scorului, cu bârfa, cu
neimplicarea și cu aruncatul cu pietre către cei
care slujesc. Pe cei care slujesc însă îi ispitește
cu o poziție mai înaltă, cu nemulțumire și cu
răzvrătire.
Cum se poate observa ușor când o persoană
e atacată de acest pachet de demoni? Simplu:
pe lângă faptul că vorbește bine despre el și rău
despre cei care sunt mai sus decât el, are în sine
și nesupunere.
„Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram,

fiii lui Eliab. Dar ei au zis: «Nu ne suim.»”
Numeri 16:12
Secretul autorității tale este rămânerea sub

autoritate. Fără niveluri de autoritate instaurate
de Dumnezeu, Biserica ar fi un haos. Familia ar
fi un haos. Societatea ar fi un haos.
Roagă-te azi lui Dumnezeu cu sinceritate
ca orice gând asemănător celui avut de Core,
Datan și Abiram să îl poți face rob ascultării
de Hristos. Nu trata cu ușurință astfel de ati-
tudini grave. Ele nu apar peste noapte, pentru
că Diavolul are răbdare să semene pas cu pas
nemulțumirea, răzvrătirea și nesupunerea și,
peste ani, ele să încolțească spre pierzarea celor
care le acceptă.
Să fim veghetori. Primul păcat din Univers
a fost nemulțumirea, apoi a apărut mândria și
răzvrătirea în inima Diavolului. Iar de atunci el
caută să-i ispitească și pe alții cu aceste prăjituri
care produc diabet spiritual.
Dumnezeu nu ne va întreba la finalul vieții
dacă ne-a plăcut locul în care ne-a pus, ci dacă
am slujit cu smerenie și sacrificiu acolo unde
ne-a pus.
Caracterul e mai important decât confortul
și rămânerea sub autoritate e mai importantă
decât slujba în sine.
j
Secretul autorității tale este rămânerea
sub autoritate. Fără niveluri de autoritate
instaurate de Dumnezeu, Biserica ar fi un haos.
Familia ar fi un haos. Societatea ar fi un haos.

25 Iulie
JERTFĂ, NU GLORIE...
Nu e rău să-ți dorești să fii un lider. Atenție,

am spus LIDER, nu ȘEF. Șeful conduce prin
amenințări, constrângeri și vorbe apăsătoare.
Liderul conduce prin exemplul personal, cu
blândețe și cu înțelegere.
Șeful ajunge sus prin relații.
Liderul ajunge sus prin competență.
Șeful ajunge sus pentru că vrea o poziție
de unde să se vadă el însuși. Liderul ajunge sus
pentru că vrea o poziție de unde să ducă mai
departe, spre succes, compania respectivă.
Exact la fel e și în cele spirituale. Isus ne-a
spus că cel mai mare trebuie să conducă prin
exemplu. Să fie robul tuturor. Să caute inte-
resul lucrării lui Dumnezeu, nu interesul lui
personal.
O lucrare de conducere autentică are în
spate jertfa. Exact ce a făcut Isus: este Capul
Bisericii datorită jertfei de la Calvar.
Dezbinarea se produce atunci când oame-
nii vor glorie fără jertfă. Pacea se așterne acolo
unde oamenii vor jertfă fără glorie.
Fii un om al jertfei. Un om al sacrificiului.
Un Elisei care toarnă apă pe mâinile lui Ilie.
Și va veni ziua în care vei vedea că celor
smeriți li se dă har. Că cei care s-au ostenit și au
fost credincioși în lucrurile mici vor fi promo-
vați și puși peste altele mai mari.
j
Dezbinarea se produce atunci când oamenii
vor glorie fără jertfă. Pacea se așterne acolo
unde oamenii vor jertfă fără glorie.

26 Iulie
GROPILE
TALANȚILOR ASCUNȘI
„Cel ce nu primise decât un talant
s-a dus de a făcut o groapă în pământ
și a ascuns acolo banii stăpânului său.”
Matei 25:18
Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are

un plan bine stabilit pe care îl vom descifra în
măsura apropierii noastre de El și a călăuzirii
Duhului Sfânt din viața noastră. Planul acesta
însă va fi dus la îndeplinire folosind nu doar
călăuzirea primită, ci și talanții oferiți. Talanții
nu reprezintă altceva decât binecuvântările pe
care Dumnezeu ți le-a dat și pe care trebuie să
le folosești spre gloria Lui.
Unii sunt binecuvântați cu o voce deose-
bită. Alții cu o carismă aparte în vorbire. Alții
cu putere de memorare. Sunt persoane binecu-
vântate cu un dar al facerii de bine. Alții cu înțe-
lepciunea de a organiza anumite lucruri. Lista
cu darurile pe care Dumnezeu le-a pus în noi
diferă de la o persoană la alta.
Azi nu vreau să mă opresc la talanți, ci la
gropi, deoarece nu e suficient să primești daruri
binecuvântate dacă le ții ascunse. Care sunt gro-
pile în care ne ascundem talanții?
• O primă groapă este confortul. Înțelegem
darul și chemarea din partea lui Dumnezeu, dar
nu dorim să ieșim din zona noastră de confort
pentru a face acea lucrare. Sendvișurile nu se
trimit prin SMS, ci trebuie să te ridici din foto-
liu, să mergi la cumpărături, să vii acasă și să le
pregătești. Apoi să te ridici din nou și să mergi
să le împarți unde e nevoie. Groapa confortului
a îngropat mulți talanți. E o groapă adâncă și în
care au căzut mulți oameni.
• O altă groapă este nepăsarea. Văd că sunt
bolnavi în jurul meu, dar nu-mi pasă. Văd că la
biserică e nevoie ca cineva să întindă o mână de
ajutor, dar folosesc vorba multora: „nu e treaba
mea!”. Văd locul gol din adunare, dar nu-mi
pasă să dau un telefon acelei persoane să văd de
ce nu mai vine la părtășie…
• O altă groapă este batjocura. Cine își
îngroapă talantul aici, va sta toată ziua cu mâi-
nile în sân și va judeca pe alții care fac. Va găsi
greșelile altora care lucrează, uitând însă că e
mai bine să greșești lucrând, decât să greșești
nefăcând nimic. Cea mai mare parte din cei care
judecă și lovesc în cei care lucrează o fac din
cauza faptului că ei nu sunt ocupați cu nimic.

Diavolul nu se sperie de talanții tăi câtă vreme îi
ții îngropați în groapa judecății. Ci dimpotrivă,
e foarte bucuros că, prin cuvinte de batjocură,
îl ține ocupat pe cel cu talantul îngropat și, în
același timp, provoacă răni celor care muncesc.
Oh, cât succes are Diavolul, din nefericire, prin
această groapă…
Ați observat că omul implicat nu are timp să
analizeze tot ce fac alții, să dea note, să numere
cacofoniile și alte scopuri de acest fel?
• O ultimă groapă mai amintesc, deși ele
sunt multe: groapa renunțării. Am întâlnit per-
soane care au renunțat la a mai lucra cu darul
pe care Dumnezeu l-a pus în ei tocmai pentru
că au fost loviți. Li s-au spus cuvinte care au
provocat răni atât de adânci, încât au decis să
nu mai facă nimic. Aș vrea să amintesc acestor
persoane că fotbaliștii nu se opresc din alergare
atunci când cei din tribună îi înjură sau îi lovesc
cu vorbe grele. Fotbaliștii au un singur scop: să-l
facă fericit pe antrenor, nu să-i mulțumească pe
suporteri. Noi vrem să fim pe placul Celui care
ne-a înscris la oaste (2 Timotei 2:4).
În timp ce scriam aceste rânduri am fost
sunat de un frate slujitor. Lucrează la renova-
rea bisericii ajutat de „o mână de oameni” și
mi-a spus: „Frate Cristi, suntem foarte puțini la
muncă și unul din noi are cancer, însă deși are
cancer la gât, e aici la lucru!”. După ce am închis
telefonul, mi-am șters lacrimile din ochi. De ce?
Pentru că tot mai mult observ că cei care sunt
mai disponibili pentru Dumnezeu sunt tot mai
rari. Cei care dau totul, de multe ori au cel mai
puțin. Cei care sunt mai bolnavi parcă doresc să
se implice tot mai mult.
La câteva minute m-a sunat mama unei
copile bolnave. O copilă care suferă de mulți ani.
De câteva zile și soțul s-a îmbolnăvit destul de
grav. A sunat să… mă întrebe dacă știu o familie
care are nevoie de ajutor pentru că vrea să dea
ceva în Numele Domnului. Oare astfel de per-
soane nu ar fi avut motive întemeiate să sape
gropi pentru talanții lor? Cum vom răspunde
noi, sănătoșii, la judecată în fața lui Dumnezeu
când ne va arăta astfel de cazuri?
Nu știu care e groapa pe care Diavolul ți-o
pune în minte să o sapi. Ce știu e că trebuie să
ascultăm de Dumnezeu, de Cel care a investit în
noi și care ne-a binecuvântat ca să fim o bine-
cuvântare, și nu de Diavolul care ne ispitește în
a săpa gropi:
„Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta;

îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.”
Geneza 12:2
Știți care au fost calitățile de bază ale celor

care nu și-au îngropat talanții? Bunătatea și
credincioșia:

„Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios,
ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!»”
Matei 25:21
Nu poți să lucrezi pentru Domnul dacă nu

ai în inimă bunătate. Dar bunătate pe termen
lung, nu o zi pe an. Aceasta înseamnă credin-
cioșie. Bunătatea vede nevoia și intervine, iar
credincioșia face ca această acțiune să se repete
toată viața.
Atunci când te apuci de săpat gropi, renunți
să mai fii credincios. Atunci când îngropi ceea
ce ar trebui să fie pus în negoț, în locul bunătă-
ții va apărea răutatea. În locul implicării, șede-
rea. În locul transpirației în ogorul Domnului
va apărea „scaunul celor batjocoritori” (Psalmul
1:1).
Nu uita: nu e suficient să-ți înțelegi chema-
rea din partea lui Dumnezeu! Trebuie să afli și
groapa de care ești ispitit. Doar pericolul pe care
îl conștientizăm e cel pe care îl putem evita.
Doamne, păzește-ne de aceste gropi!
j
Bunătatea vede nevoia și intervine,
iar credincioșia face ca această acțiune
să se repete toată viața.
27 Iulie
VIRTUȚI CARE ÎNSOȚESC

BLÂNDEȚEA
„Ferice de cei blânzi,

căci ei vor moșteni pământul!”
Matei 5:5
Predica de pe munte are surprizele ei.

Principiile Împărăției lui Dumnezeu sunt opuse
celor specifice Împărăției lumii.
Lumea spune că oamenii fericiți sunt cei
puternici, cei care știu să se impună, care își
arată superioritatea, care își cer drepturile,
care nu se lasă călcați în picioare. Iar Isus vine
și spune că adevărații fericiți sunt cei blânzi.
Cei omenoși, pașnici, prietenoși, blajini și care
exprimă bunătatea.
Blândețea nu vine singură. Ea vine împre-
ună cu alte calități pe care Biblia le subliniază
într-un mod foarte profund.
În primul rând, blândețea e caracteristica
omului smerit.

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați
de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima;
și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
Matei 11:29
Spunea cineva că pe omul smerit nu îl poți

umili, la fel cum nu poți lua scaunul unui om
care stă în picioare.
John Bunyan ne reamintește faptul că cel
care îngenunchează nu poate fi îngenuncheat
niciodată.
Doar omul smerit poate răspândi blândețe.
Cel mândru, niciodată.
În al doilea rând, blândețea e caracteristica
omului înțelept.
„Înțelepciunea care vine de sus este, întâi,

curată, apoi pașnică, blândă,
ușor de înduplecat, plină de îndurare și de
roade bune, fără părtinire, nefățarnică.”
Iacov 3:17
Înțelepciunea care vine de la Dumnezeu

exprimă bunătatea lui Dumnezeu. Spunea
David:
„Împăratul a zis: «Nu mai este nimeni din casa lui

Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea
lui Dumnezeu?» Și Țiba a răspuns împăratului:
«Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.»”
2 Samuel 9:3
Ce nivel înalt de înțelepciune! Ar fi putut
să se răzbune pe Mefiboșet din cauză că buni-
cul lui, Saul, l-a prigonit ani de zile pe David. Și
totuși, nu a făcut-o. Pentru că omul blând, plin
de înțelepciune, înțelege că nu poate contracara
întunericul cu întuneric, ci doar cu lumină. Nu
poți elimina frigul din inima dușmanului dacă
vii cu ghețar din Antarctica peste el, ci doar dacă
vii cu căldura blândeții.
Iar în al treilea rând, să nu uităm că blân-
dețea e caracteristica omului pașnic. Omul
care caută cu orice preț să evite o ceartă sau un
conflict:
„...să nu vorbească de rău pe nimeni,

să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați,
plini de blândețe față de toți oamenii.”
Tit 3:2
„Și robul Domnului nu trebuie să se certe;

ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți,
plin de îngăduință răbdătoare.”
2 Timotei 2:24
Astăzi este o zi în care poți căuta blândețea.

Dar ca să o găsești, trebuie, mai întâi, să cauți
smerenia, înțelepciunea și pacea.
Iar rezultatele se vor vedea. Colegii tăi vor
remarca blândețea ta. Vecinii și familia vor
rămâne uimiți. Cei mai mulți dintre ei te vor

privi ciudat pentru că nu respecți standardele
lumii.
Nu fi descurajat! Fericirea nu e definită de
ceea ce spun oamenii despre noi, ci de ceea ce
spune Dumnezeu despre noi.
j
Lumea spune că oamenii fericiți sunt
cei care știu să se impună. Isus spune
că oamenii fericiți sunt cei blânzi.
28 Iulie
CUM SE COMPORTĂ
OMUL BLÂND ÎN
SITUAȚIILE ÎN CARE
ESTE PROVOCAT?
În fiecare zi caracterul nostru este testat.
Dacă ieri ai decis să fii un om blând, probabil că
nici nu s-a încheiat ziua trecută și ai avut pro-
vocări. Și te-ai întrebat: „oare cum ar trebui să
răspund la batjocuri? La jigniri? La insulte?”
În primul rând, omul blând e atent la modul
în care răspunde verbal.
Învățăm de la Domnul Isus că și tăcerea e
un răspuns:
„Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis

gura deloc, ca un miel pe care-l duci la
măcelărie și ca o oaie mută înaintea
celor ce o tund: n-a deschis gura.”
Isaia 53:7
E nevoie de multă înțelepciune să știm când

trebuie să TĂCEM și când trebuie să VORBIM!

Batjocoritorilor NU trebuie să le răspun-
dem pentru că nu îi vom schimba.
„Când era batjocorit, nu răspundea

cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința,
ci Se supunea dreptului Judecător.”
1 Petru 2:23
Dar sunt și oameni sinceri care, dintr-un

moment de neveghere, pot să vorbească cum
nu ar trebui și să ne provoace, iar atunci e nece-
sar să știm cum să răspundem:
„Un răspuns blând potolește mânia,

dar o vorbă aspră ațâță mânia.”
Proverbele 15:1
În Geneza 13 observăm un exemplu de răs-

puns corect la provocările zilnice.
Avram și Lot:
„S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram

și păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniții și fereziții
locuiau atunci în țară. Avram a zis lui Lot: «Te rog,
să nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii
mei și păzitorii tăi, căci suntem frați.»”
Geneza 13:7,8
Răspunsul lui Avram a făcut ca cearta de la

slujitori să nu ajungă și la stăpânii lor. Cu alte
cuvinte, Avram a spus: Ia-ți ce dorești, iar eu
iau ce rămâne. Doar un om cu adevărat blând și
matur spiritual poate spune asemenea cuvinte.
Omul blând nu caută să își facă singur drep-
tate. Nu caută să se răzbune. El știe că are un
Dumnezeu care nu îl va lăsa să piardă pe termen
lung, chiar dacă acum, pe termen scurt, pierde
anumite avantaje.
În al doilea rând, omul blând caută prin
fapte bune să rezolve și să aplaneze conflictul.
„Un dar făcut în taină potolește mânia.”

Proverbele 21:14
Spunea apostolul Iacov:
„Cine dintre voi este înțelept și priceput?

Să-și arate, prin purtarea lui bună,
faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!”
Iacov 3:13
Fă-i un dar celui care nu te are la inimă! Fă-i

un cadou care să-l pună pe gânduri! Chiar dacă
nu va răspunde în mod pozitiv, tu, înaintea lui
Dumnezeu, vei putea arăta că ți-ai făcut partea.
Să nu uităm că blândețea e roada Duhului Sfânt!
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea,

bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Galateni 5:22,23
Dacă dorești să faci față provocărilor zilnice,
e nevoie să fii plin de Duhul Sfânt. Nu poți avea
puțin Duh și multă blândețe.
Nu în ultimul rând, Biblia ne spune că omul
blând caută ridicarea celor căzuți. El e gata să
se aplece, să ridice și să ajute cu dragoste pe cei
împovărați:
„Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată

în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești,
să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama
la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.”
Galateni 6:1
Polițistul s-ar putea să îl mustre aspru pe

cel care a făcut un accident, dar medicul nu are
voie să facă acest lucru.
Fii un medic! Polițiști avem destui...
j
Omul blând nu caută să își facă singur dreptate.
Nu caută să se răzbune. El știe că are
un Dumnezeu care nu îl va lăsa să piardă pe
termen lung, chiar dacă acum, pe termen scurt,
pierde anumite avantaje.
29 Iulie
CONCURENT LA
CURSA BLÂNDEȚII
„Moise însă era un om foarte blând, mai blând

decât orice om de pe fața pământului.”
Numeri 12:3
E foarte ușor să dovedești că ai un caracter

deosebit când ești aplaudat. E foarte simplu să
răspunzi cu zâmbet când ești apreciat.
Pentru Moise însă venise examenul de doc-
torat. Trecuse prin multe teze (când poporul s-a
răsculat împotriva lui), dar niciodată printr-un
examen atât de colosal:
„Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise

din pricina femeii etiopiene pe care o luase
el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.”
Numeri 12:1
Așa-i că nimic nu te doare mai tare ca atunci

când cei din familie te jignesc?

Maria și Aaron au început să invidieze slu-
jirea lui Moise. Au început să se lege de lucruri
mărunte din viața lui pentru că așa fac invidio-
șii: caută defecte la cei pe care nu îi au la inimă.
Ce face Moise? Tace. Mai știți ce am învățat
ieri? Că atunci când omul blând tace, Dumnezeu
vorbește:
„Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron și

Mariei: «Duceți-vă, toți trei la cortul întâlnirii.»
Și s-au dus toți trei.”
Numeri 12:4
Nu vi se pare interesant că Moise, omul care

sparge tablele legii, acum e ca un mielușel? Că
Moise, omul curajos care înfrunta pe Faraon,
acum nu-și înfruntă sora?
Știți de ce? Pentru că atunci era lucrarea
Domnului în joc și numele lui Moise, iar acum
era persoana lui în joc!
Așa trebuie să fim noi, slujitorii: mânioși pe
păcat, dar blânzi când cineva ne batjocorește.
Dumnezeu îi înfruntă pe Maria și Aaron și le
spune cuvinte din care avem multe de învățat:
„...Cum de nu v-ați temut deci să vorbiți

împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”
Numeri 12:8
Ai frica aceasta să nu vorbești împotriva slu-

jitorilor pe care Domnul i-a ridicat?
„Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor.
Și a plecat.”
Numeri 12:9
Cel mai groaznic lucru pe care îl poți face

în viața aceasta este să-L mânii pe Dumnezeu!
„Norul s-a depărtat de pe cort. Și iată că Maria

era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors
spre Maria; și iată că ea avea lepră.”
Numeri 12:10
Dumnezeu se îndepărtează atunci când slu-

jitorii Lui sunt atacați pe nedrept și batjocoriți
din cauza invidiei! Când Duhul Sfânt vine, Se
aude, dar când pleacă, o face în liniște...
Cunoașteți continuarea... Maria este pedep-
sită cu lepră. Ce face Moise oare? Se bucură,
nu-i așa? Nu! Omul blând nu se bucură când
Dumnezeu îi pedepsește vrăjmașii, ci se roagă
pentru ei.
„Moise a strigat către Domnul, zicând:

«Dumnezeule, Te rog, vindec-o!»”
Numeri 12:13
Omul blând nu vorbește împotriva celui

vinovat, ci se roagă pentru cel vinovat. Patruzeci
de ani de cursuri „la zi” l-au învățat pe Moise
lecția blândeții.

„Și Domnul a zis lui Moise: «Dacă ar fi scuipat-o
tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp
de șapte zile? Să fie închisă deci șapte zile afară
din tabără; după aceea să fie primită în tabără.»”
Numeri 12:14
Când Dumnezeu a vrut să compare gestul

Mariei cu ceva, a spus: a batjocori oamenii lui
Dumnezeu e la fel de rușinos ca și cum ai scuipa
pe cineva în față: „Deci cum a fost de ocară
Moise, așa vei fi tu acuma...”!
„Maria a fost închisă șapte zile afară

din tabără. Și poporul n-a pornit până ce
n-a intrat din nou Maria în tabără.”
Numeri 12:15
Batjocura te izolează de Dumnezeu și de

oamenii Lui. Batjocura oprește înaintarea unui
întreg popor... Două milioane de oameni au fost
opriți 7 zile pe loc pentru că o singură persoană
nu a vegheat și a fost nemulțumită de locul în
care Dumnezeu a pus-o...
Maria, chiar dacă a fost pedepsită și iertată,
a rămas cu numele pătat pentru toată viața!
Șapte capitole mai târziu, Maria moare...
După răscoala împotriva lui Moise nu mai găsim
vreo referință că Domnul s-ar mai fi folosit vre-
odată de ea...
Moise L-a apărat pe Dumnezeu în fața
oricărui om, dar nu s-a apărat pe sine în fața
nimănui.
Aceasta e adevărata blândețe...
Succes la doctorat!
Nu ajungem în Cer până nu trecem și prin
acest examen...
j
Omul blând nu vorbește împotriva celui vinovat,
ci se roagă pentru cel vinovat.

30 Iulie
„A FI” E MAI IMPORTANT

DECÂT „A AVEA”!
Primele două verbe pe care le memorăm
când începem să învățăm o limbă străină sunt: a
fi și a avea. Sunt cele mai folosite verbe în orice
limbă pe acest pământ. De ce? Pentru că orice
persoană, când se prezintă, are nevoie de ele...
În ochii lumii contează foarte mult verbul a
avea. Ești valoros prin ceea ce ai, spune lumea.
Ești valoros prin ceea ce deții: pământuri, case,
mașini, telefoane etc.
În ochii lui Dumnezeu însă contează mai
mult ceea ce ești. Caracterul tău mai mult decât
averea ta.
Observați diferența? Când nu Îl cunoști pe
Dumnezeu, toate scopurile tale se rezumă la
unul singur: să strâng cât mai mult AICI. Când
Îl cunoști pe Dumnezeu însă înțelegi că ade-
văratul scop este transformarea caracterului
nostru pentru a-l pregăti pentru întâlnirea cu
Dumnezeu.
Niciunde Isus Hristos și apostolii Bibliei nu
au spus: călcați peste alții ca să strângeți mai mult.

Călcați peste orice principiu doar să aveți bani cu
grămada. Munciți până la epuizare pentru a se vedea
că sunteți valoroși prin ceea ce dețineți. Nu! Nu
pentru că e rău să ai, ci pentru că Biblia pune
accent pe caracter.
Fiți! De 17 ori Petru ne spune „Fiți!”. De 5 ori
ne spune același lucru Iacov! De 43 de ori Pavel.
Școala pe care o fac copiii și tinerii se poate
asemăna cu viața. Biblia este cursul, iar exame-
nele sunt testele vieții pe care le primim zilnic.
De aceea, dacă dorești un caracter solid, e nevoie
să fii aproape de Cuvântul Lui Dumnezeu.
Nu poți lua note mari la examene dacă lip-
sești de la cursuri! Nu poți avea un caracter solid
cu perspective veșnice dacă nu te ghidezi după
regulile Împăratului din Cer.
Am întâlnit la Cimpa un om al lui
Dumnezeu care știe pe de rost peste 60 de capi-
tole din Biblie. Am fost în SUA la un prieten a
cărui mamă, la peste 70 de ani, a citit de 138 de
ori Biblia.
În 2022, la început de an, în Hunedoara, a
trecut în veșnicie un om care în primii 45 de
ani de viață a citit Biblia doar de două ori. Apoi,
fiind trecut printr-o boala cruntă, când și-a
revenit, și-a petrecut următorii 25 de ani citind
Biblia de 157 de ori și slujind în peste 1.300 de
biserici, cele mai multe fiind adunări simple,
cum spunem noi, de la țară.

Isus pregătește în Cer locașuri pentru noi,
iar aici, pe pământ, ne pregătește pe noi pentru
Cer. Acum, în ochii lumii, contează cât pământ
ai. Dincolo însă va conta cât Cer ai.
Fiți sfinți! Fiți iertători! Fiți smeriți! Fiți
oameni de cuvânt! A fi e mai important decât
a avea.
Ceea ce ești îți dă valoare, nu ceea ce ai.
j
Când nu Îl cunoști pe Dumnezeu,
toate scopurile tale se rezumă la unul singur:
să strâng cât mai mult AICI. Când Îl cunoști
pe Dumnezeu însă înțelegi că adevăratul scop
este transformarea caracterului nostru pentru
a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

31 Iulie
VICTORII PE TERMEN
LUNG
În viață există pericolul ca în urma unei

biruințe avute într-o zi, să credem că succesul
din acea zi garantează succesul din ziua urmă-
toare. Există pericolul de a măsura victoria pe
termen scurt în loc de a o măsura pe termen
lung...
Am întâlnit oameni bucuroși că ieri nu s-au
uitat la pornografie. Că săptămâna trecută au
reușit să nu mintă, ci să spună doar adevărul. Că
nu și-au înșelat soția în ultima lună; exemplele
de genul acesta pot continua la nesfârșit.
Provocarea pe care ți-o lansez azi este să te
gândești la victorii pe termen lung.
David l-a bătut pe Goliat într-o singură zi,
dar cu Saul a avut de luptat mai bine de 10 ani...
Și a biruit!
Iosif a fost vândut de frați într-o singură zi,
dar cu sine însuși, cu uitarea și cu iertarea a avut
de luptat mai bine de 10 ani.

Moise, într-o zi, a fost înfrânt de dorința de
a face dreptate prin ucidere, dar apoi, pentru
următorii 80 de ani, a înțeles ce dulce e gustul
blândeții…
Nu poți vedea mărul cum crește într-o sin-
gură zi, ci în câteva săptămâni. Nu poți vedea
planta semănată cum prinde rădăcină în câteva
ore, ci e nevoie de câteva zile. Și apoi de alte
câteva luni pentru a vedea rodul.
Nu știu cum ți-ai măsurat victoriile până
acum! Nu știu dacă le-ai măsurat în secunde sau
în luni de zile. Ce știu, cu siguranță, este că ade-
vărata viață de disciplină și sacrificiu, de biru-
ință și înfrânare, se măsoară pe termen lung.
Fii o persoană cu viziune pe toată viața! Fii
o persoană care a înțeles că veșnicia se decide
din această viață.
Cei care fug la maraton în fața a zeci de mii
de suporteri se antrenează ani de zile.
Cei care ridică haltere la concursurile mon-
diale au în spate mulți ani de luptă zilnică.
Nu mai poți schimba ce e în trecut, dar poți
influența ce va fi în viitor.
Îmi place mult viziunea lui Pavel, o viziune
nu pentru o duminică pe săptămână, nu pentru
Crăciun și Paște, ci pentru o biruință pe toată
viața și chiar dincolo de ea:

„Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă;
dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea
și aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești
a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Filipeni 3:13,14
Dar el continuă și spune că acest gând,

această viziune, această dorință a biruinței pe
termen lung, nu e doar pentru el, ci și pentru
noi:
„Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți...”

Filipeni 3:15
Așa să ne ajute Dumnezeu!
j
Adevărata viață de disciplină și sacrificiu, de
biruință și înfrânare, se măsoară pe termen lung.

Cuprins
1 Iulie- Vino cu noi! ................................................................. 5
2 Iulie - Valoarea vorbirii de bine........................................9
3 Iulie - Statistici „românești” dureroase .........................11
4 Iulie - Legea cauzei și a efectului ................................... 16
5 Iulie - Iubirea reciprocă .................................................... 18
6 Iulie - Bucuria mântuirii și bucuria slujirii ................. 19
7 Iulie - Credincios ................................................................ 21
8 Iulie - Ai cifra 1 în față?......................................................23
9 Iulie - Ascultă primul, dar vorbește ultimul! .............. 27
10 Iulie - Senzorii spirituali ............................................... 29
11 Iulie - Isus Hristos este Domnul! ..................................34
12 Iulie - Înțelegi tu ce citești? ........................................... 40
13 Iulie - Sporturile obligatorii ale creștinului:

Alpinismul .............................................................45
14 Iulie - Sporturile obligatorii ale creștinului: Boxul .49
15 Iulie - Sporturile obligatorii ale creștinului:

Atletismul ...............................................................54
16 Iulie - Lumea vs Biserica lui Hristos ...........................58
17 Iulie - Biserica are nevoie de pomi cu roade,

nu de pomi ornamentali ................................... 60
18 Iulie - Succesul ................................................................. 62
19 Iulie - Lecția bobului de grâu .......................................64
20 Iulie - Oi în mijlocul lupilor ........................................ 66
21 Iulie - Lăudat de Dumnezeu sau de oameni? ...........71
22 Iulie - Doar în furtună sau și în zile bune?................ 73
23 Iulie - Condiții și promisiuni ....................................... 74
24 Iulie - Nemulțumirea, mândria și răzvrătirea ......... 77
25 Iulie - Jertfă, nu glorie ................................................... 80
26 Iulie - Gropile talanților ascunși ..................................82
27 Iulie - Virtuți care însoțesc blândețea ......................... 87
28 Iulie - Cum se comportă omul blând în situațiile

în care este provocat?.......................................... 91
29 Iulie - Concurent la cursa blândeții ............................95
30 Iulie - „A fi” e mai important decât „a avea”! ........ 100
31 Iulie - Victorii pe termen lung ....................................103

Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Iulie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristian Boariu Cu Dumnezeu in Fiecare Zi Iulie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coperta 1

Această carte este un produs al Cristi Boariu Ministries, o misiune

Comenzi online: www.magazin.cristiboariu.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Redactor: Monica Nae

Editura Total Publishing

Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul,

Ietro (numit și Hobab sau Reuel) a fost socrul

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

„Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri

Nu știm exact dacă Ietro s-a lăsat înduplecat

„Noi mergem spre Țara Făgăduinței

Noi am ieșit din Egiptul acestei lumi. De sub

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd,

Nu vrei să vii cu noi? Mai devreme sau mai

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 7

„Ionatan a vorbit bine de David

Ionatan, cel care avea tronul asigurat din

„Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon;

„Dar când va veni Fiul omului,

Știați că 29,5% dintre români nu cred în

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 11

„Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul

În ultimii 50 de ani, în România, au fost

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 13

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 15

„Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie

În momentul creației, Dumnezeu a insta-

Foarte mulți trăiesc într-o lume a scuzelor.

Într-o căsătorie nu e suficient ca doar soțul

„Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din

Pentru a ajunge însă în Cer nu e suficient

Toți oamenii au valoare în ochii lui Dumnezeu.

„Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis:

Avem un sentiment plăcut când facem

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 19

Am dori ca Dumnezeu să nu ne părăsească

„De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 21

„Unul din slujitori a luat cuvântul și a zis:

Se spune că o tânără a venit la tatăl ei și i-a

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 23

„Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt

Robii doreau să caute un tânăr special.

Oh, câți tineri frumoși avem! Câți oameni

 estival de muzică care se desfășoară anual la Cluj-Napoca

și la care participă peste 100.000 de tineri.

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 25

Mulțumim, Doamne, pentru toate darurile

ASCULTĂ PRIMUL, DAR

„Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați!

Graba în vorbire e o mare ispită a oricărei

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 27

„Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura

Când eram la grădiniță, jucam un joc intere-

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 29

„Cu privire la felul vostru de viață din trecut,

Apoi, în urma umplerii cu Duhul lui

„Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui

Sub amprenta Cuvântului Divin și sub

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 31

„Dalila a zis lui Samson: «Spune-mi, te rog,

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 33

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 5

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 7

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 11

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 13

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 15

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 19

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 21

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 23

estival de muzică care se desfășoară anual la Cluj-Napoca

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 25

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 27

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 29

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 31

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 33

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 35

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 37

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 39

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 41

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 43

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 45

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 47

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 49

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 51

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 53

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 55

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 57

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 59

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 61

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 63

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 65

CU DUMNEZEU ÎN FIECARE ZI | 67