Studiul 10 / Trim 2 / 27 Mai – 02 IUNIE - 2023

Studiul 10
Amăgirile finale ale lui Satana

1. Sabat după-amiază, 27 Mai

De memorat : „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. " ( Ioan 17 :17 ).

Era una dintre acele dimineţi superbe de septembrie, în Chicago. În timp ce soarele răsărea asupra Lacului
Michigan şi oamenii erau blocaţi în trafic, în drum spre muncă, pe Autostrăzile Kennedy şi Eisenhower, iar copiii
porneau pe drumul spre şcoală, a început să circule o poveste înfiorătoare care a semănat frica în inimile
locuitorilor oraşului Chicago. Oamenii se îmbolnăveau îngrozitor şi unii chiar mureau la câteva ore după ce luau
pastile de Tylenol. În urma testelor, s-a dovedit că fiecare capsulă conţinea cianură de potasiu, o otravă mortală. O
persoană bolnavă mintal modificase compoziţia medicamentelor. Nici până astăzi nu s-a aflat cine a făcut lucrul
acesta.
După cum am văzut, Apocalipsa ne avertizează că „locuitorii pământului" vor bea o
poţiune mortală, numită „vinul Babilonului". Acestea sunt doctrinele şi învăţăturile
false care, la sfârşit, vor duce la moarte. Totuşi, lumea nu este lăsată fără antidotul,
protecţia, împotriva acestei otrăvi spirituale: cele trei solii îngereşti.
În studiul din această săptămână vom continua să analizăm nu nu mai amăgirile
Babilonului, ci şi planul lui Isus de a ne salva din ele şi din moartea pe care, altfel, ar
aduce-o asupra noastră.

2. Duminică, 28 Mai Calea care-i pare bună omului

În contextul zilelor din urmă, Isus a rostit o avertizare plină de pu tere: „Căci se vor scula hristoşi
mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei
aleşi" (Marcu 13:22). Cine sunt „cei aleşi"? Mai târziu, El spune: „El va trimite pe îngerii Săi cu
trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor
până la cealaltă" (Matei 24:31). Un pic înfricoşător, nu-i aşa, când amăgirea zilelor din urmă va fi atât
de mare încât până şi cei aleşi vor fi în pericol să fie înşelaţi?

1. Citeşte Apocalipsa 12 :9- Pe cine înşală Satana? Cum înţelegem aceste cuvinte?

Apocalipsa 12 : 9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga
lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Evident, în zilele din urmă Dumnezeu va avea nişte oameni credin cioşi, aşa cum a avut de-a lungul secolelor.
Totuşi, exprimarea de aici arată cât de larg răspândită este amăgirea lui Satana.

2. Ce avertizare puternică avem în Proverbele 14 :12?

Proverbele 14 : 12. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

Oamenilor li se spune adeseori să îşi urmeze conştiinţa pentru a hotărî singuri ce este corect şi ce este greşit,
ce este bine şi ce este rău, şi să trăiască în consecinţă. Greşit, dar Scriptura spune că suntem toţi păcătoşi, toţi
stricaţi (Ieremia 17:9, Romani 3:9-18), aşa că încrederea în propriile sentimente este o modalitate aproape
garantată ca, mai devreme sau mai târziu, să înţelegem sau chiar să greşim. Mult rău a fost făcut de-a lungul
vremii de către oameni care au fost convinşi de dreptatea cauzei lor - oameni care au urmat calea care li s-a
părut bună.

1
 În schimb, noi trebuie să ne cufundăm în Cuvântul lui Dumnezeu şi, din Cuvântul Lui,
atunci când ne predăm Duhului Sfânt, să deosebim adevărul de rătăcire şi binele, de
rău. Lăsaţi în voia raţiunii noastre sau chiar a sentimentelor noastre, putem cădea
foarte uşor pradă amăgirilor lui Satana.

Gândeşte-te la exemple de oameni care au acţionat pe baza a ceea ce au crezut ei

că este corect sau chiar a ceea ce au crezut că este voia lui Dumnezeu, dar au făcut
lucruri rele. Ce putem învăţa din aceste evenimente tragice?

3. Luni, 29 Mai Vechea minciună a nemuririi

3. Ce aluzii la spiritism găseşti în Apocalipsa 16 :13,14 şi 18 :2,23?

Apocalipsa 16 : 13. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos
trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
14. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca
să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. -
Apocalipsa 18 : 2. El a strigat cu glas tare şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al
dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;
23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei - pentru că
negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta

Expresii precum „locaş al dracilor" sau „duhuri de draci" ori „vrăjitorie" indică
activitate demonică. Nu este de mirare că am fost avertizaţi că una dintre cele două
mari rătăciri ale zilelor din urmă va fi nemuri rea sufletului (vezi Ellen G. White,
Tragedia veacurilor, p. 588).
Desigur, lucrul acesta este uşor de văzut astăzi. Chiar şi în lumea creştină, ideea nemuririi sufletului este
aproape o doctrină creştină principală. Mulţi creştini cred că la moarte cei mântuiţi se înalţă în
rai, iar cei pierduţi coboară în iad. Cât de des, de exemplu, după moartea marelui evanghelist Billy
Graham, am auzit: „Billy Graham este acum în siguranţă în rai şi în braţele iubitoare ale lui Isus" sau ceva
asemănător? Acest tip de gândire este promovat tot timpul de la amvoane, în sălile de clasă şi, mai ales, la
înmormântări.

4. Citeşte Eclesiastul 9 :5; Iov 19 :25-27; 1 Tesaloniceni 4 :16-17 şi Apocalipsa 14 :13.

Ce învăţături clare a oferit Dumnezeu poporului Său cu privire la viaţa de după moarte?
În ce stă speranţa noastră?

Eclesiastul 9 : 5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată,
fiindcă până şi pomenirea li se uită.
Iov 19 : 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta
înăuntrul meu.
1 Tesaloniceni 4 : 16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se
va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în
văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
Apocalipsa 14 : 13. Şi am auzit un glas din cer care zicea: "Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în
Domnul!" "Da", zice Duhul, "ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!"

Unul dintre stâlpii de susţinere ai amăgirii babiloniene este o falsă în ţelegere asupra
morţii, care, având în centru ideea nemuririi sufletului, pregăteşte calea pentru
influenţa amăgitoare a spiritismului. Dacă tu crezi că cei morţi, într-un fel sau în altul, trăiesc şi pot
chiar să comunice cu noi, atunci cum poţi să fii protejat de mulţimea rătăcirilor lui Satana? Dacă cineva despre
care crezi că este mama sau copilul tău decedat ori o altă persoană dragă ţi s-ar arăta brusc şi ar începe să îţi
vorbească într-un fel cunoscut, cât de uşor ar fi să fii păcălit de simţurile tale? Lucrul acesta s-a întâmplat în

2
trecut, se întâmplă în prezent şi, cu siguranţă, pe măsură ce ne apropiem de zilele din urmă, se va în tâmpla din
nou. Singura noastră protecţie este să rămânem adânc înrădăcinaţi în ceea ce Biblia ne învaţă şi să ne agăţăm
de adevărul biblic despre moarte - că este ca un somn, până la a doua venire a lui Isus.

Ce exemple de spiritism modern există în zilele noastre, în cultura românească? De

ce ascultarea strictă de Cuvântul lui Dumnezeu este singura noastră scăpare?

4. Marţi, 30 Mai Babilonul, centrul închinării la soare

Închinarea la soare era larg răspândită în Egipt, în Asiria, în Persia şi, cu siguranţă, în Babilon. În cartea sa
The Worship of Nature, James G. Frazer face următoarea observaţie : „În Babilonia antică, soarele era venerat
din vremuri străvechi" (volumul 1, p. 529). Poate părea surprinzător, dar uneori închinarea babiloniană la
soare a influenţat închinarea poporului lui Dumnezeu, în Vechiul Testament.

5. Ce au scris profeţii despre influenţa venerării soarelui în Israel şi în Iuda? (Ezechiel

8 :16 şi 2 Împăraţi 23 :5,11; vezi şi Romani 1 :25)

Ezechiel 8 : 16. Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între
pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre
răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.
2 Împăraţi 23 : 5. A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui
Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor şi întregii oştiri
a cerurilor.
11. A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii, pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă odaia
dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala; şi a ars în foc carele soarelui.
Romani 1 : 25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul
Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Profetul Ezechiel, contemporan cu Daniel, vorbeşte despre unii oa meni din poporul
lui Dumnezeu care se închinau soarelui, cu faţa spre răsărit şi cu spatele spre Templul
lui Dumnezeu. În loc să I se închine Celui care a creat soarele, ei se închinau soarelui.
În Apocalipsa 17, Ioan descrie o perioadă când principiile Babilonului, inclusiv închinarea la soare, aveau să
intre în biserica creştină, într-o epocă a compromisului. Convertirea întâmplătoare a lui Constantin, în prima
parte a secolului al IV-lea, a fost un motiv de mare bucurie în Imperiul Roman. Constantin avea o afinitate
puternică pentru închinarea la soare. Edward Gibbon, renumitul istoric, scrie: „Soarele era sărbătorit
pretutindeni drept călăuzitorul şi protectorul invincibil al lui Constantin" (The History of the Decline and Fall
of Roman Empire, Londra: J.O.Robinson & Co, 1830, p. 12). În anul 321 d.Hr., Constantin a dat şi prima „lege
duminicală". Acest edict susţinea: „În venerabila zi a soarelui, magistraţii şi oamenii care locuiesc în oraşe să se
odihnească şi toate atelierele să fie închise" (Edictul lui Constantin, 321 d.Hr.). Această lege nu îi forţa pe toţi
supuşii lui Constantin să păzească duminica, dar întărea păzirea acesteia în mintea populaţiei romane.
În secolele următoare, împăraţii şi papii au continuat, prin decrete de stat şi prin concilii bisericeşti, să
instituie duminica drept singura zi de închinare, aşa cum este şi astăzi, pentru majoritatea creştinilor. Ce exem -
plu grăitor al unui adevăr relevant: Chiar dacă majoritatea crede într-un anumit lucru şi îl practică, nu
înseamnă neapărat că lucrul acela este bun.

Priveşte în jur la cât de răspândită este închinarea de duminică în bisericile

creştine. Ce învăţăm despre cât de adânc pătrund înşelăciunile lui Satana? La fel ca în
cazul teoriilor amăgitoare despre cei morţi, care este singura ta ancoră sigură?

5. Miercuri, 31 Mai O chemare la credincioşie

Mesajul celui de-al doilea înger din Apocalipsa 14 este: „A căzut, a căzut Babilonul."
În Apocalipsa 17, femeia identificată ca Babilonul spiritual, îmbrăcată în purpură şi
stacojiu, stă pe o fiară de culoare stacojie, trece potirul cu vin din mâna ei în mâinile
celorlalţi şi îmbată lumea cu rătăcirile ei. Biserica şi statul se unesc. Erezia primează.
Demonii fac minuni pentru a-i înşela pe oameni. Lumea intră în conflictul final.
În acelaşi timp, poporul lui Dumnezeu este denigrat, ridiculizat, oprimat şi
persecutat, dar, în Hristos şi prin puterea Duhului Sfânt, credincioşii rămân statornici
3
în devotamentul lor. Toate puterile iadului şi toate forţele răului nu pot să le distrugă
loialitatea faţă de Hristos. Sunt în siguranţă în El. El este „adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi" (Psalmii 46:1).
Dumnezeu Îşi cheamă poporul de la sfârşitul timpului înapoi la credincioşia faţă de
Cuvântul Lui. Isus S-a rugat: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău" (Ioan 17:17). Nu opiniile sau tradiţiile
omeneşti, ci adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este Steaua Polară care să ne
călăuzească în această oră critică a istoriei pământului.
Iată o declaraţie remarcabilă a doctorului Edward T. Hiscox, autorul cărţii Standard
Manual for Baptist Churches. În 1893, el s-a adresat unui grup de sute de pastori
baptişti şi i-a şocat explicându-le cum a intrat duminica în biserica creştină:
„Ce păcat că [duminica] vine însemnată cu semnul păgânismului şi creştinată cu
numele zeului soare, apoi adoptată şi sfinţită de apostazia papală şi lăsată ca
moştenire sfântă protestantismului" (Edward Hiscox, la o conferinţă înaintea
pastorilor din New York, 13 noiembrie 1893).

6. Citeşte Ezechiel 20 :1-20. Care este esenţa mesajului profetic şi cum se potriveşte
Sabatul în această chemare la credincioşie?

Ezechiel 20 : 1. În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să
întrebe pe Domnul şi au şezut jos înaintea mea.
2. Şi cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
3. "Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel şi spune-le: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Să Mă întrebaţi aţi
venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul Dumnezeu."
4. Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinţilor lor!
5. Spune-le: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa
casei lui Iacov şi M-am arătat lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei şi am zis: "Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru!"
6. În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară pe care o căutasem pentru ei,
ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
7. Atunci le-am zis: "Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile şi nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului! Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru!"
8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau
privirile şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia
împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.
9. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau şi în faţa
cărora Mă arătasem lor ca să-i scot din ţara Egiptului.
10. Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului, şi i-am dus în pustiu.
11. Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să
trăiască prin ele.
12. Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i
sfinţesc.
13. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele,
pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, şi Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele
Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustiu, ca să-i nimicesc.
14. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în faţa cărora îi scosesem din
Egipt.
15. Chiar şi în pustiu Mi-am ridicat mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o hotărâsem, ţară
în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă din toate ţările;
16. şi aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele şi pentru că au pângărit Sabatele
Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor.
17. Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit şi nu i-am stârpit în pustiu.
18. Atunci am zis fiilor lor în pustiu: "Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu
vă spurcaţi cu idolii lor!
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-
le.
20. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru!"

4
 Ezechiel 20 este un apel stăruitor ca Israel să se întoarcă de la prac ticile păgâne şi
să se închine Creatorului, în locul dumnezeilor lui falşi - în acest caz, „idolii Egiptului".
În întreita solie îngerească, Dumnezeu face un apel asemănător de a ne închina
Creatorului pentru că „a căzut Babilonul". Şi, după cum ştim, Sabatul şi păzirea
acestuia cu credincioşie vor juca un rol important în evenimentele ultimelor zile.

Ce lecţii extragem din ceea ce este scris în Ezechiel 20:1-20? (Vezi şi 1 Corinteni 10
:11.)
1 Corinteni 10 : 11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura
noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.

6. Joi, 01 Iunie Har pentru ascultare

Femeia îmbrăcată în purpură şi stacojiu, care stă pe o fiară de cu loare stacojie, şi-a dat potirul cu vin din
mână în mână, iar lumea s-a îmbătat de doctrinele false ale Babilonului. Vorbind despre „vinul Babilonului",
Ellen G. White face următorul comentariu clar: „Ce este vinul acela? Doctrinele ei false. A dat lumii Sabatul cel
fals, în locul Sabatului poruncii a patra, şi a repetat minciuna pe care Satana i-a spus-o Evei în Eden -
nemurirea naturală a sufletului" (Ellen G. White, Review and Herald, 6 decembrie 1892). Aceste învăţături
eronate au înşelat milioane de oameni. Drept rezultat, Dumnezeu adresează poporului Său, înrădăcinat încă în
rătăcire, un ultim apel, în zilele din urmă.

7. Citeşte Apocalipsa 18 :4,5. Care este apelul lui Dumnezeu pentru mulţimile care se
află încă în organizaţiile religioase apostate?

Apocalipsa 18 : 4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi
părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

După cum am văzut deja (dar merită repetat), mulţi oameni din po porul lui
Dumnezeu încă fac parte din organizaţii religioase care au compromis învăţăturile
biblice. Ei nu înţeleg adevărurile Scripturii. Apelul iubitor al lui Dumnezeu este unul
direct: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu
fiţi loviţi cu urgiile ei!" (Apocalipsa 18:4).

8. Compară 1 Ioan 3 :4 cu Romani 14 :23. Cum defineşte Biblia păcatul? Cum se

armonizează între ele aceste pasaje biblice?

1 Ioan 3 : 4. Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

Romani 14 : 23. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu
vine din încredinţare e păcat.

Păcatul este nesocotirea Legii lui Dumnezeu. Cineva poate asculta de Lege numai
prin credinţa în puterea lui Hristos cel înviat. Noi suntem fiinţe umane slabe, firave,
nesigure şi păcătoase. Prin credinţă, atunci când Îl acceptăm pe Hristos, harul Lui
plăteşte pentru păcatele noastre şi ne întăreşte prezentul. El ne dă „harul şi apostolia"
pentru ascultare (Romani 1:5). Apelul Cerului pentru poporul Lui din bisericile care nu
respectă Legea lui Dumnezeu este să iasă din ele prin credinţă. Apelul Lui pentru
adventiştii din bisericile care păzesc Sabatul este să lepede toate încercările
omeneşti egocentrice de a fi ascultători şi să trăiască o viaţă duhovnicească prin
credinţa în harul lui Hristos. Şi, aşa cum credincioşia lui Israel faţă de Lege
(Deuteronomul 4:6) avea să fie un martor pentru lume, şi credincioşia noastră faţă de
ea poate să fie un martor care să-i călăuzească pe oameni afară din Babilon.

7. Vineri, 02 Iunie

5
 „«Babilonul cel mare» este numele prin care Inspiraţia face referire la întreita uniune religioasă alcătuită
din papalitate, protestantismul apostat şi spiritism. [...]
Termenul «Babilon» face referire la organizaţii şi la liderii lor, nu ne apărat la
membrii acestora. Aceştia din urmă sunt numiţi «ape mari» (Apocalipsa 17:1,15)"
(Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, pp. 851, 852).
„Satana îi va atrage pe oameni sub influenţa amăgirilor lui prin cele două mari
erezii: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. În timp ce prima creează condiţiile propice
spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma" (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 588).
Spiritele morţilor jucau un rol important în religia babiloniană. Babilonienii aveau o credinţă puternică în
doctrina nemuririi sufletului. Credeau că la moarte sufletul intra în lumea spiritelor. Conceptul ne muririi
sufletului este străin de învăţăturile Scripturii. „Credinţa că sufletul îşi continuă existenţa după dezintegrarea
trupului nu este [ . ] exprimată clar nicăieri în Sfânta Scriptură. [ . ] Credinţa în nemurirea sufletului a ajuns
la evrei prin legăturile cu gândirea greacă, în special prin filozofia lui Platon, principalul ei reprezentant, care a
fost condus la aceasta prin misterele orfice şi eleusiene, în care perspectiva babiloniană şi cea egipteană se
amestecau într-un mod ciudat" (Kaufmann Kohler, The Jewish Encyclopedia, „Immortality of the Soul", 1906).

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Apocalipsa 14:8 anunţă căderea Babilonului spiritual. Cum am văzut săptămâna trecută,
Babilonul a fost asupritorul poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament. De aceea, Babilonul este un simbol
potrivit pentru cetatea rătăcirii, centrul apostaziei şi duşmanul adevărului. Săptămâna trecută am studiat şi
contrastul dintre femeia în alb, adevărata biserică a lui Isus, şi femeia desfrânată, Babilonul. Am observat că
sistemul religios fals denumit Babilon îşi preia autoritatea de la liderii religioşi omeneşti, şi nu din Cuvântul lui
Dumnezeu. Babilonul îşi ia puterea de la stat, nu de la Hristos. În conformitate cu obiceiurile multor religii
false, Babilonul foloseşte idolii ca reprezentări ale divinităţii.
Vom studia cele două rătăciri principale ale Babilonului: conceptul nemuririi sufletului şi
închinarea la soare. De-a lungul secolelor, religiile păgâne au crezut că sufletul este nemuritor. Această
credinţă exista în Egipt, Asiria, Babilon, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Ideea nemuririi sufletului a intrat
în biserica creştină încă din primele secole, împre ună cu închinarea la idolii păgâni care erau prezentaţi sub o
aparenţă creştină şi veneraţi ca sfinţi. A doua rătăcire, închinarea la soare, a intrat în biserica
creştină tot relativ devreme, când liderii creştini au încercat să îi mulţumească pe păgâni şi să-i facă să accepte
mai uşor creştinismul. Pretinsa sfinţenie a duminicii şi nemurirea sufletului sunt două dintre cele mai mari
amăgiri ale lui Satana din zilele din urmă.

Comentariu

Când apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa, cetatea antică a Babilonului fusese
de mult distrusă. Ioan a scris Apocalipsa spre sfârşitul primului secol. Babilonul fusese cucerit de mezi şi
de perşi în 539 d.Hr., cu mai mult de 600 de ani în urmă. Profetul Isaia a prezis soarta Babi lonului: „El nu va
mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor
mai ţărcui turmele acolo" (Isaia 13:20). De-a lungul secolelor, această profeţie s-a dovedit adevărată.
Alexandru cel Mare al Greciei a adus 10.000 de oameni în Babilon ca să îndepărteze ruinele şi să reconstruiască
cetatea. A murit în Babilon înainte să poată duce la îndeplinire proiectul. În urma morţii lui, misiunea a fost
abandonată. Cetatea zace în ruine de peste 2.500 de ani.
Prin urmare, Babilonul simbolic din Apocalipsa nu este, cu siguranţă, cetatea antică
a Babilonului. Comentariul biblic AZŞ descoperă clar identitatea spirituală a acestuia :
„Babilonul, atât cel real, cât şi cel mis tic, a fost dintotdeauna recunoscut ca duşmanul
tradiţional al adevăratului Dumnezeu şi al poporului Său . Aşa cum este folosit în
Apocalipsa, numele simbolizează toate organizaţiile religioase apostate şi pe cei care
le conduc, din Antichitate până la sfârşitul timpului. [...] Această profeţie a căderii
Babilonului îşi găseşte împlinirea în îndepărtarea, în general, a protestantismului de
curăţia şi de simplitatea Evangheliei" (vol. 7, p. 830).

6
 Această afirmaţie ne conduce la câteva întrebări importante: Care erau principalele trăsături ale
Babilonului din Vechiul Testament? Au fost unele dintre practicile lui adoptate de către Biserica Catolică în
primele secole după înălţarea lui Hristos?
Am observat deja în lecţia de săptămâna trecută că idolii au fost aduşi în biserică şi introduşi în închinarea
creştină. În această săptămână, după cum am spus în introducere, ne vom concentra pe alte două rătăciri care
au corupt Biserica Catolică în Evul Mediu: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. Ellen G. White face
această declaraţie remarcabilă, legând între ele aceste două rătăciri gemene: „Satana îi va atrage pe oameni sub
influenţa amăgirilor lui prin cele două mari erezii: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. În timp ce prima
creează condiţiile propice spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele
Unite vor fi primii care vor întinde braţul peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului. De asemenea, ei vor
trece peste abis pentru a da mâna cu puterea Romei şi, sub influenţa acestei triple alianţe, această ţară va
merge pe urmele Romei, călcând în picioare libertatea de conştiinţă" (Tragedia veacurilor, p. 588).
În întreaga carte Apocalipsa, spiritismul este una dintre ultimele amă giri ale lui Satana pentru a uni lumea
şi a o conduce la ultimul conflict al istoriei între poporul lui Dumnezeu şi forţele răului . Apocalipsa 16:14
declară: „Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului
întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic." Apocalipsa 19:20
adaugă că aceia care au primit semnul fiarei au fost înşelaţi de aceste minuni sau semne înşelătoare şi
nemaipomenite, iar Apocalipsa 13 confirmă că Diavolul „amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care
i se dăduse să le facă în faţa fiarei" (Apocalipsa 13:14). Conform cu Apocalipsa 18:2, Babilonul „a ajuns un
locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat". Sub masca spiritismului, Satana va lucra cu „puteri
mincinoase" şi cu „toate amăgirile" (2 Tesaloniceni 2:9,10). Una dintre amăgirile lui finale va fi personificarea
celor morţi de către îngerii lui răi şi denaturarea adevărului biblic, inclusiv a Sabatului.
Ellen G. White ne oferă acest tablou cutremurător a ceea ce va veni asupra celor
care au acceptat minciuna nemuririi sufletului: „Doctrina despre starea conştientă a
omului în moarte şi, în special, credinţa că spiritele morţilor se întorc să le slujească
celor vii au pregătit calea pentru spiritismul modern. Dacă morţii sunt primiţi în
prezenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor sfinţi şi sunt privilegiaţi cu mult mai multe
cunoştinţe decât aveau înainte de a muri, de ce să nu se întoarcă pe pământ pentru a-i
ilumina şi îndruma pe cei vii? [...] Satana are puterea de a aduce înaintea oamenilor
chipurile prietenilor lor decedaţi. Falsul este unul perfect. Înfăţişarea familiară,
cuvintele, tonul - toate sunt reproduse cu o precizie uimitoare. Mulţi sunt încurajaţi la
gândul că cei dragi sunt în ceruri şi, fără să suspecteze vreun pericol, îşi pleacă
urechea la «duhuri înşelătoare şi [la] învăţăturile dracilor»" (Tragedia veacurilor, pp.
551, 552).
Dacă ne mândrim cu cunoaşterea adevărului biblic şi credem că nu suntem în
pericol în faţa unor amăgiri atât de clare, am face bine să ne gândim din nou . Spiritismul
modern se extinde dincolo de personificarea celor dragi ai noştri de către îngerii cei căzuţi. (Adventiştii care
cred în Biblie nu vor fi, în cea mai mare parte, înşelaţi de Beelzebul care apare la capătul patului lor, noaptea,
cu chipul unei persoane dragi şi de încredere care se ridică din mormânt cu o „lumină nouă" asupra
Sabatului.) Spiritismul, în forma lui modernă, îşi găseşte exprimarea într-un atac mai subtil, dar distrugător,
asupra adevărului biblic.
Unul dintre principiile sale, care datează încă din vremea Grădinii Edenului, este
minciuna fatală a şarpelui că oamenii vor fi ca Dumnezeu atunci când vor călca Legea
Lui. Vedem acest principiu periculos reambalat de postmodernism şi promovat prin apelul seducător: „Fă ce
simţi", o respingere şi un atac la adresa Legii lui Dumnezeu în sine. Acest sofism seducător subordonează
caracterul imuabil al Legii lui Dumnezeu şi suveranitatea ei capriciilor autorităţii omeneşti şi toanelor culturii.
Supusă autorităţii omeneşti, Legea lui Dumnezeu este lăsată fără nicio putere şi fără caracterul ei obligatoriu
pentru omenire. Rezultatul devastator este că autoritatea şi Cuvântul lui Dumnezeu sunt subminate şi
nesocotite, în mare parte, în culturile noastre moderne.
Concluzia? Lui Satana nu îi pasă cum ne înşală cu puterile mincinoase ale spiritismului: fie printr-un atac
ostentativ al unei „lumini noi" venite din partea unor rude „decedate", fie printr-un asalt mai subtil asupra
inspiraţiei şi autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu - pentru el este totuna. Prin urmare, trebuie să ne îmbrăcăm
cu toată armura lui Dumnezeu (Efeseni 6:10-18), rugându-ne pentru înţelepciune, ca să ne putem da seama
chiar şi de cele mai subtile amăgiri ale duşmanului nostru neobosit.

Atac asupra adevărului biblic

7
 Iar acest aspect ne conduce direct la a doua mare rătăcire pe care Satana o va folosi pentru a înşela poporul
lui Dumnezeu în zilele din urmă: învăţătura falsă că Sabatul nu mai este valabil întrucât Legea lui Dumnezeu
nu mai este obligatorie. Această ultimă rătăcire îşi găseşte rădăcinile în Antichitate. Închinarea la soare se
practica în culturile antice. Zeul babilonian suprem era Bel-Marduk. Era descris ca stând pe un tron din aur,
într-un templu din aur, la o masă din aur. Era zeul-soare al dreptăţii, luminii, adevărului şi autorităţii regale.
Encyclopedia Britannica are un articol pătrunzător în care descrie influenţa zeului soare asupra civilizaţiilor
din vechime. Potrivit editorilor enciclopediei, oamenii din Antichitate credeau că „soarele este dătătorul luminii
şi al vieţii pentru întregul univers; cu ochiul său atotvăzător, care nu se închide niciodată, el este cele care
garantează cu străşnicie dreptatea; ţinând cont de conexiunea aproape universală dintre lumină şi iluminare
sau culturalizare, soarele este o sursă de înţelepciune. [...] Aceste calităţi - suveranitatea, puterea binefăcătoare,
dreptatea şi înţelepciunea - sunt esenţiale pentru orice grup religios de elită şi, în acest context, descoperim o
ideologie solară foarte dezvoltată. Regii conduceau prin puterea soarelui şi pretindeau că sunt descendenţi ai
acestuia. Zeităţile solare, zeii care întruchipează soarele, sunt suverani şi atotvăzători. Soarele este adeseori un
prim atribut al zeului suprem sau chiar este identificat cu acesta" („Sun Worship: Religion", Encyclopedia
Britannica).
Babilonienii, alături de celelalte popoare păgâne, îl venerau cu evlavie pe regele soare Bel-Marduk. Sistemul
religios al Babilonului de la sfârşitul timpului nesocoteşte Legea lui Dumnezeu cum a făcut-o şi omo logul său
antic. În primele secole, Biserica Romană a făcut un compromis pentru a veni în întâmpinarea culturilor
păgâne din jurul ei. Pentru a se separa de evrei şi a-i evangheliza pe păgâni, liderii bisericii şi ai statului s-au
unit să cinstească duminica, mai întâi ca o zi cetăţenească de odihnă şi apoi ca ziua oficială de închinare. De-a
lungul secolelor Evului Mediu, sub auspiciile Babilonului, această biserică-stat, această alianţă politico-
religioasă, a înlocuit Cuvântul lui Dumnezeu cu tradiţiile omeneşti. Închinarea la idoli a înlocuit închinarea
directă la Isus. Adevărul biblic despre starea celor morţi a fost înlocuit cu rătăcirea despre nemurirea
sufletului. Sabatul a fost schimbat de la ziua a şaptea, sâmbăta, la ziua întâi, duminica. Părea că rătăcirea şi
falsitatea aveau să învingă. Dar ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, a profetizat că Dumnezeu are să ridice o
rămăşiţă a zilelor din urmă, care, mântuită prin har şi prin puterea lui Hristos cel înviat, va trăi în ascultare
evlavioasă şi va proclama lumii mesajul Lui pentru zilele din urmă.

Aplicaţie

Meditează : Studiul din această săptămână a căutat să ne conducă să ne gândim serios la propria
experienţă spirituală. Dacă Diavolul va folosi spiritismul pentru a înşela milioane de oameni pentru că aceştia
tânjesc după semne şi minuni mai mult decât după adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, este posibil ca şi noi să
putem fi înşelaţi, dacă experienţa noastră spirituală se bazează pe sentimente şi pe emoţii? Vrem semne şi
minuni mai mult decât adevărul Cuvântului lui Dumnezeu? Iată câteva întrebări la care să mediteze membrii
grupei tale în această săptămână, în timpul studiului şi după încheierea acestuia:
1 Ce rol joacă emoţiile în experienţa ta religioasă? Dacă emoţiile noastre ne îndeamnă pe o cale,
iar Cuvântul lui Dumnezeu pe o alta, ce facem atunci? Sunt sentimentele vreodată o călăuză de încredere?
Explică. Dacă te-ai confrunta cu apariţia unei persoane dragi decedate, ce ai face? Mai important, care este
singura ta apărare împotriva amăgirilor spiritismului din cultura în care trăieşti?
2 Schimbarea Sabatului reflectă îndepărtarea de Cuvântul lui Dumnezeu . Amăgirile lui
Satana sunt adeseori subtile. El este un strateg viclean. Este posibil să ne aflăm pe terenul periculos al
compromisului în viaţa noastră? Dacă da, care ar putea fi acel compromis? Mai mult, care ţi se par cele mai
mari provocări cu care se confruntă biserica din zilele noastre în ceea ce priveşte compromisul?
3 Discutaţi următoarea declaraţie: „Satana va face minuni pentru a înşela; el va afirma
supremaţia puterii lui. Biserica poate părea pe cale să cadă, dar nu va cădea. Va rămâne în picioare, în
timp ce păcătoşii din Sion vor fi cernuţi - neghina va fi separată de grâul preţios. Aceasta este o încercare grea,
dar care trebuie să aibă loc. Doar cei care au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor se vor
găsi printre credincioşii adevăraţi şi loiali" (Comentariile Ellen G. White, Comen¬tariul biblic AZŞ, vol. 7, p.
911). Ce elemente îţi atrag atenţia în acest pasaj?

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 15 - 21;

1. Ce anume era toată plăcerea lui David?
Psalmii 16 : 2. Eu zic Domnului: "Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!"
3. Sfintii care sunt in tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea mea.
8
2. De a cui cale se ferea David?
Psalmii 17 : 4. Cat priveste legaturile cu oamenii, eu, dupa cuvantul buzelor Tale, ma feresc de calea celor
asupritori;
3. Cine-i dă înţelepciune celui neştiutor?
Psalmii 19 : 7. Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da
intelepciune celui nestiutor.
4. Pe ce ne bizuim noi?
Psalmii 20 : 7. Unii se bizuie pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului
nostru.

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 22 (în continuare, până la „Rugăciunea pentru

vindecare miraculoasă..."). Pag. 223 – 225
5. Ce trebuie să li se explice celor care se roagă pentru restabilirea sănătăţii?
,, Dacă dorim răspuns la rugăciunea pentru vindecare, păcatul trebuie să fie înlăturat. – Celor care se roagă
pentru restabilirea sănătăţii lor ar trebui să li se explice clar că orice călcare a Legii lui Dumnezeu, fie cea
fizică, fie cea spirituală, este păcat şi, pentru ca ei să primească binecuvântarea Sa, păcatul trebuie să fie
mărturisit şi părăsit. Scriptura ne îndeamnă: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca
să fiţi vindecaţi” (Iacov 5,16). Celui care cere să se înalţe rugăciuni pentru el să-i fie puse înainte gânduri ca
acestea: „Noi nu putem să citim în inima ta, sau să cunoaştem secretele vieţii tale. Acestea sunt cunoscute numai
de tine şi de Dumnezeu. Dacă te pocăieşti de păcatele tale, este datoria ta să le mărturiseşti”. – Divina vindecare, p.
228. [235] ’’.Pag. 223-224

COMENTARII BIBLICE
Studiul 10
27 Mai – 02 Iunie - 2023

Amăgirile finale ale lui Satana

1. Sabat după-amiază, 27 Mai

Încleştarea strânsă a marii lupte este chiar înaintea noastră, când, cu „tot felul de
minciuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii", Satana va
acţiona pentru a prezenta în mod greşit caracterul lui Dumnezeu, astfel încât „să
înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi". Dacă a fost vreodată un popor care
să aibă nevoie mai mult de o creştere continuă a luminii din cer, atunci acesta este
poporul pe care, în acest timp plin de pericole, Dumnezeu l-a chemat să fie depozitarul
Legii Sale sfinte şi să apere caracterul Său înaintea lumii. Cei cărora le-a fost acordată
o încredere atât de sfântă trebuie să crească în spiritualitate şi să fie înnobilaţi şi
însufleţiţi de adevărurile pe care spun că le cred. -Mărturii, vol. 5, p. 746
Domnul Isus spune: „Cuvântul Tău este adevărul". De aceea noi trebuie să ne
familiarizăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, să îl studiem şi să îl aplicăm în viaţa noastră.
Noi Îl tăgăduim pe Isus ca fiind Acela care ia păcatele lumii dacă, după ce am primit
adevărul, nu îi descoperim lu mii efectele sfinţitoare ale adevărului asupra caracterului
nostru. Dacă nu suntem oameni mai buni, cu inimi mai binevoitoare, mai miloşi, mai
bine-crescuţi, mai delicaţi şi mai plini de iubire, dacă nu manifestăm faţă de alţii
iubirea care L-a determinat pe Domnul Isus să vină în această lume în misiunea Sa de
har, nu suntem înaintea lumii martori ai puterii lui Isus Hristos. ...

9
 Domnul Hristos este modelul nostru, dar, dacă nu privim la El, dacă nu contemplăm
caracterul Său, nu vom reflecta acest caracter în mod practic în viaţa noastră. Lui
Dumnezeu nu-I place modul nostru de a ne purta cu alţii - insensibil, aspru şi lipsit de
înţelegere. Toate aceste manifestări de egoism trebuie să fie îndepărtate din
caracterul nostru; noi trebuie să luăm jugul lui Hristos. Atunci vom fi potriviţi să stăm
împreună cu îngerii cerului. ... Aşa cum Domnul vieţii şi al slavei a venit în lumea
noastră ca reprezentant al Tatălui, tot aşa trebuie să mergem şi noi în lume ca
reprezentanţi ai lui Isus. - That IMay Know Him, p. 306
Alergaţi cu răbdare în alergarea creştină şi ridicaţi-vă mai presus de orice ispită
care ar veni peste voi, oricât de dureroasă, de chinuitoare ar fi ea. Împotriviţi-vă
Diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi, dacă vreţi să faceţi
primul pas spre în sus, veţi găsi mâna Lui întinsă ca să vă ajute. Depinde de fiecare
dintre voi, în mod personal, dacă umblaţi în lumina Soarelui Neprihănirii sau în
întunericul rătăcirii. Adevărul lui Dumnezeu poate fi o binecuvântare pentru voi doar
dacă îngăduiţi ca influenţa lui să vă curăţească şi să vă înnobileze sufletul. -Fii şi fiice
ale lui Dumnezeu, p. 79 (13 martie)

2. Duminică, 28 Mai Calea care-i pare bună omului

Odată ce impulsul şi emoţia obţin supremaţia asupra judecăţii calme, se va

manifesta o grabă mult prea mare, chiar şi în călătoria pe calea cea dreaptă. Acela care
merge prea repede va întâlni nu doar unul, ci multe feluri de pericole. Poate că nu va trece mult până când se
va îndepărta de calea cea dreaptă şi va intra pe o cale greşită.
Simţămintelor nu trebuie să li se îngăduie să aibă stăpânire asupra raţiunii nici
măcar o singură dată. Există pericolul de a face excese în ceea ce este permis, iar ceea ce nu este permis
va conduce cu siguranţă pe căi greşite. Dacă nu are loc o lucrare atentă, stăruitoare, inteligentă, solidă ca o
stâncă, în promovarea fiecărei idei, a fiecărui principiu şi în fiecare cuvântare, sufletele vor fi distruse. ...
... Mulţi presupun că o emoţie sau o stare de extaz este dovada prezen ţei Duhului
Sfânt. Există pericolul ca părerile corecte să nu fie înţelese, iar cuvintele lui Hristos :
„Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit" (Matei 28:20) să îşi piardă semnificaţia.
Spuneţi poporului nostru: Nu fiţi nerăbdători să aduceţi ceva ce nu este descoperit în
Cuvânt. Rămâneţi aproape de Hristos. - Solii alese, cartea 2, p. 17-18
Domnul Isus Şi-a ridicat vocea, avertizând: „Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la
voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niş te lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte
după roadele lor" (Matei 7:15,16). „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «N-ascultaţi
cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice, spun
vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului»" (Ieremia 23:16). „Dacă vă
va zice cineva atunci: «Iată, Hristosul este aici» sau: «Iată-L acolo», să nu-l credeţi.
Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni
ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă! Iată că vi le-am spus toate
dinainte" (Marcu 13:21-23). - Solii alese, cartea 3, p. 341
Dumnezeu nu le-a dat oamenilor libertatea să se abată de la cereri le Sale. Domnul îi
spusese lui Israel: „Să nu faceţi ... fiecare ... ce-i place", ci „păzeşte şi ascultă toate
aceste lucruri pe care ţi le poruncesc" (Deuteronomul 12:8,28). Când ne hotărâm la un
anumit fel de purtare, nu trebuie să ne întrebăm dacă ne aduce necaz, ci dacă este în
acord cu voinţa lui Dumnezeu. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că
duc la moarte" (Proverbele 14:12). .
Nu se poate da o dovadă mai lămurită cu privire la puterea înşelătoare a lui Satana, decât faptul că mulţi
care se lasă călăuziţi de el în felul acesta se înşală singuri, crezând că sunt în slujba lui Dumnezeu . Când s-au
răzvrătit împotriva autorităţii lui Moise, Core, Datan şi Abiram au crezut că se împotrivesc numai unui
conducător omenesc, unui om ca ei, şi astfel au ajuns să creadă că, de fapt, Îi fac un serviciu lui Dumnezeu . .

10
Acelaşi duh este şi în inima acelora care şi-au propus să-şi urmeze propria voinţă, contrar voinţei lui
Dumnezeu. - Patriarhi şi profeţi, p. 634-635

3. Luni, 29 Mai Vechea minciună a nemuririi

Satana le-a spus îngerilor lui să facă un efort deosebit pentru a răspândi minciuna spusă pentru prima dată
Evei, în Eden: „Hotărât că nu veţi muri." Iar când rătăcirea a fost primită de popor şi acesta a fost condus să
creadă că omul este nemuritor, Satana l-a făcut să creadă mai departe că păcătosul avea să trăiască în
nenorocire. Atunci a fost pregătită calea pentru ca Satana să lucreze prin reprezentanţii lui şi să-L reprezinte
pe Dumnezeu înaintea oamenilor ca fiind un tiran răzbunător, care îi aruncă în iad pe toţi cei de care nu este
mulţumit şi îi face să simtă veşnic mânia Sa, şi, în timp ce aceştia suferă un chin de nespus şi se zvârcolesc de
durere în flăcările veşnice, El este reprezentat ca uitându-Se la ei cu satisfacţie. Satana ştia că, dacă această
rătăcire avea să fie primită, Dumnezeu ar fi fost urât de mulţi, în loc să fie iubit, adorat, şi mulţi alţii ar fi
crezut că ameninţările din Cuvântul lui Dumnezeu nu se vor împlini în mod literal, căci ar fi împotriva
caracterului Său plin de bunăvoinţă şi iubire să arunce în tortură veşnică făpturile pe care le-a creat. - Scrieri
timpurii, p. 218
În mare parte, tristele consecinţe ale spiritismului vor fi puse asupra clericilor
acestui veac; pentru că ei au călcat în picioare adevărul şi au preferat, în locul lui,
legende şi născociri. Predica pe care Satana i-a ţi nut-o Evei, cu privire la nemurirea
sufletului - „Hotărât că nu veţi muri" - . este temelia spiritismului. Cuvântul lui
Dumnezeu nu învaţă nicăieri că sufletul omului este nemuritor. Nemurirea este un
atribut care Îi aparţine doar lui Dumnezeu. 1 Timotei 6:16: „... singurul care are
nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun
om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veş nică! Amin."
Dacă este corect înţeles şi aplicat, Cuvântul lui Dumnezeu este un scut sigur
împotriva spiritismului. . Această doctrină atât de larg răspândită [învăţătura despre un iad care arde
veşnic] i-a îndreptat pe mulţi oameni spre universalism, necredinţă şi ateism. Cuvântul lui Dumnezeu este clar.
Este un lanţ continuu şi armonios al adevărului şi se va dovedi a fi o ancoră pentru cei care vor să-l accepte,
chiar dacă, pentru aceasta, vor trebui să sacrifice legendele şi născocirile pe care înainte le îndrăgeau. El îi va
salva de teribilele înşelăciuni ale acestor timpuri pline de pericole. -Mărturii, vol. 1, p. 344
Învăţătura despre nemurirea naturală a sufletului a pregătit calea pentru spiritismul
modern. ... Aici se află un mijloc considerat sfânt, prin care Satana lucrează pentru realizarea scopurilor lui.
Îngerii căzuţi, care împlinesc poruncile lui Satana, apar sub forma unor soli veniţi din lumea spiritelor. În timp
ce pretind a-i pune pe cei vii în legătură cu cei morţi, Satana îşi exercită influenţa fascinantă asupra minţii lor.
Mulţi caută să explice manifestările spiritiste atribuindu-le întru totul fraudei şi dexterităţii mediilor
spiritiste. Deşi este adevărat că rezultatele înşelăciunii au fost înfăţişate adesea ca fiind nişte manifestări ade-
vărate, au existat şi manifestări evidente ale unei puteri supranaturale. Ciocăniturile misterioase cu care a
început spiritismul modern nu au fost rezultatul înşelăciunii sau al şireteniei omeneşti, ci au fost lucrarea direc -
tă a îngerilor răi, care au iniţiat în felul acesta una dintre amăgirile cele mai pline de succes în nimicirea
sufletelor. Mulţi vor fi prinşi în capcană prin credinţa că spiritismul este doar o impostură omenească, dar,
când vor fi puşi faţă în faţă cu manifestări pe care nu vor putea să le considere altfel decât supranaturale, vor fi
amăgiţi şi determinaţi să le accepte ca fiind marea putere a lui Dumnezeu. - Istoria mântuirii, p. 393-394

4. Marţi, 30 Mai Babilonul, centrul închinării la soare

În anul al şaselea al domniei lui Zedechia, Domnul i-a descoperit lui Ezechiel, în
vedenie, unele dintre urâciunile care se practicau în Ierusalim, înăuntrul Casei
Domnului şi chiar în curtea interioară. .
Aceia care ar fi trebuit să fie conducători spirituali în popor, „bătrânii casei lui
Israel", în număr de şaptezeci, au fost văzuţi aducând tămâie înaintea reprezentărilor
idolatre care fuseseră introduse în încăperile tainice din locurile sfinte ale curţii
templului. ...
Dar mai erau „şi alte urâciuni mari" pe care avea să le vadă prorocul. La intrarea din curtea exterioară spre
cea dinăuntru, i-au fost arătate nişte „femei care plângeau pe Tamuz" şi „în curtea dinăuntru a Casei
Domnului . la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni cu

11
dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea soarelui, spre răsărit "
(Ezechiel 8:13-16). - Profeţi şi regi, p. 448-449
Pe vremea când încă era păgân, Constantin a dat un decret prin care impunea
respectarea generală a duminicii în calitate de sărbătoare publi că în întregul Imperiu
Roman. După convertire, el a rămas un susţinător hotărât al duminicii şi şi-a impus din nou decretul păgân în
interesul noii lui credinţe. Totuşi, cinstea arătată faţă de ziua aceasta nu era suficientă pentru a-i împiedica pe
creştini să respecte Sabatul adevărat ca fiind ziua sfântă a Domnului. Era necesar încă un pas. Sabatul fals
trebuia să fie înălţat pe o poziţie de egalitate cu cel adevărat. La câţiva ani după emiterea decretului lui
Constantin, episcopul de la Roma i-a conferit duminicii titlul de Ziua Domnului. În felul acesta, oamenii au fost
determinaţi, treptat, să considere că duminica avea o anumită măsură de sfinţenie. Sabatul original era însă
încă respectat. - Istoria mântuirii, p. 329
Arhiamăgitorul . era hotărât să aducă lumea creştină sub stindardul lui şi să îşi exercite puterea prin
locţiitorul său, mândrul pontif care pretindea că este reprezentantul lui Hristos. El şi-a atins scopul prin
păgânii pe jumătate convertiţi, prin prelaţii ambiţioşi şi prin oamenii iubitori de lume din biserică. Din când în
când, au fost întrunite mari concilii bisericeşti, la care s-au adunat demnitarii bisericii din toată lumea. În
aproape fiecare conciliu, importanţa Sabatului pe care îl instituise Dumnezeu a fost micşorată puţin câte puţin,
în timp ce importanţa duminicii a fost tot mai înălţată. Astfel că, în cele din urmă, sărbătoarea păgână a ajuns
să fie cinstită ca fiind o instituţie divină, în timp ce Sabatul Bibliei a fost declarat o rămăşiţă a iudaismului, iar
aceia care îl respectau au fost declaraţi blestemaţi. .
Acum, protestanţii susţin că evenimentul învierii lui Hristos a făcut ca duminica să
fie Sabatul creştin. Totuşi dovada Scripturii lipseşte. Nici Domnul Hristos, nici apostolii
nu i-au acordat acestei zile o astfel de cin stire. Respectarea duminicii în calitate de
sărbătoare creştină îşi are originea în „taina fărădelegii", care îşi începuse lucrarea
încă din zilele lui Pavel. - Istoria mântuirii, p. 229-230

5. Miercuri, 31 Mai O chemare la credincioşie

Timpul în care ne aflăm este un timp în care beneficiem de un privile giu solemn şi
avem o răspundere sfântă. Dacă slujitorii lui Dumnezeu îşi îndeplinesc cu credincioşie
răspunderea care le-a fost încredinţată, când Domnul va spune: „Dă-ţi socoteală de
isprăvnicia ta", răsplata lor va fi mare. Truda serioasă, munca neegoistă şi efortul
răbdător şi perseverent vor fi răsplătite din abundenţă. Domnul Isus va spune: „Nu vă
mai numesc robi, . ci v-am numit prieteni" (Ioan 15:15). Aprobarea Domnului nu este
acordată datorită măreţiei lucrării realizate, ci dato rită credincioşiei manifestate în tot
ce s-a făcut. Nu rezultatele pe care le realizăm sunt importante în ochii lui Dumnezeu,
ci motivele pentru care acţionăm. Dumnezeu preţuieşte mai presus de toate bunătatea
şi credincioşia. - Slujitorii Evangheliei, p. 267
Ambasadorului credincios al lui Hristos nu-i este ruşine de stindardul adevărului. El
nu încetează să proclame adevărul, oricât de nepopular ar fi acesta. El duce vestea
bună a mântuirii pretutindeni, la vreme potrivită şi la vreme nepotrivită. Misionarii lui
Dumnezeu sunt chemaţi să se confrunte cu pericole, să îndure lipsuri şi să sufere
batjocuri de dragul adevărului, însă, chiar înconjuraţi de pericole, greutăţi şi batjocură,
ei trebuie să ţină steagul sus.
Îngerul al treilea nu îşi proclamă mesajul în şoaptă sau cu şovăire. El strigă cu voce
tare în timp ce trece rapid prin mijlocul cerului. Aceasta ne arată că lucrarea
slujitorilor lui Dumnezeu va fi îndeplinită cu serio zitate şi rapiditate. Ei trebuie să fie
martori neînfricaţi ai adevărului. Ei merg în lume şi proclamă mesajul final al îndurării
fără să le fie ruşine, cu capul sus, răspândind razele strălucitoare ale Soarelui
Neprihănirii, cu bucuria că mântuirea lor se apropie. - Asemenea lui Hristos, p. 347 (29
noiembrie)
Fiecare om din lumea lui Dumnezeu se află sub legile guvernării Sale. Dumnezeu a
plasat Sabatul la mijlocul Decalogului şi l-a făcut criteriul ascultării. Prin el putem
învăţa despre puterea Sa aşa cum este arătată în lucrările şi în Cuvântul Său. ...

12
 Creştinii cu numele care ignoră ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu pentru un sabat fals pretind că
sunt sfinţi. Însă Dumnezeu spune că sfinţirea care vine de la El este revărsată asupra acelora care Îl onorează
prin ascultare de poruncile Sale. Sfinţirea pe care o pretind cei care continuă în fărădelege este o sfinţire
falsă. În felul acesta, lumea religioasă este înşelată de duşmanul lui Dumnezeu şi al
omului.
Oamenii au căutat să inventeze multe lucruri. Ei au luat o zi obişnuită, pe care Dumnezeu nu a sfinţit-o, şi au
înveşmântat-o în prerogative sacre. Au declarat-o zi sfântă, dar aceasta nu îi dă nicio urmă de sfinţenie. Ei Îl
dezonorează pe Dumnezeu când acceptă astfel de instituiri omeneşti şi prezintă lumii ca Sabat creştin o zi care
nu se întemeiază pe autoritatea unui „Aşa zice Domnul". - Maranatha, p. 238 (18 august)

6. Joi, 01 Iunie Har pentru ascultare

Când Şi-a început lucrarea publică, Domnul Isus a curăţit templul de profanarea
nelegiuită. Aproape ultimul act al slujirii Sale a fost acela de a curăţa templul din nou.
Tot astfel, în ultima lucrare de avertizare a lumii, bisericilor le vor fi adresate două
apeluri distincte: solia îngerului al doilea şi vocea din cer care va striga: „Ieşi din
mijlocul ei, poporul Meu. ... Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în
cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei" (Apocalipsa 18:4,5).
Aşa cum i-a chemat pe copiii lui Israel să iasă din Egipt pentru a pu tea să respecte
Sabatul Său, tot astfel Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său să iasă din Babilon
pentru a nu se închina fiarei, nici chi pului ei. Omul fărădelegii, despre care se spune că va schimba
vremile şi Legea, s-a înălţat pe sine mai presus de Dumnezeu, prezentându-i lumii un sabat fals, iar lumea
creştină a acceptat acest copil al papalităţii, l-a crescut şi l-a susţinut, sfidându-L în felul acesta pe Dumnezeu,
prin înlăturarea memorialului Său şi prin stabilirea unui sabat rival. - Solii alese, cartea 3, p. 406
Cei care L-au primit pe Hristos trebuie să arate în cămin ce a făcut harul Lui pentru
ei. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul
să se facă copii ai lui Dumnezeu" (în engl.: le-a dat puterea să devină fii ai lui
Dumnezeu). Adevăratul credincios al lui Hristos este pe deplin conştient de puterea
influenţei sale în cămin. Aceasta poate fi favorabilă pentru desăvârşirea caracterelor
tuturor membrilor familiei.
Un cămin creştin ordonat este un argument puternic în favoarea religiei creştine, un argument pe care cei
necredincioşi nu îl pot nega. Toţi pot vedea că există o influenţă care lucrează în cămin şi îi afectează pe copii şi
că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Dacă familiile celor care pretind a fi creştini ar avea în vedere adevăratul
model cu privire la religie, ei ar exercita o puternică influenţă spre bine. Ar deveni atunci cu adevărat „lumina
lumii". - Căminul adventist, p. 36
Cel care devine părtaş naturii divine va trăi în armonie cu marele standard al
neprihănirii lui Dumnezeu, care este Legea Sa sfântă. Aceasta este regula după care
evaluează Dumnezeu faptele oamenilor. Acesta va fi testul caracterului la judecată. .
Satana a pretins că este imposibil ca omul să respecte poruncile lui Dumnezeu şi este adevărat că, prin
puterea noastră, nu suntem capabili să le respectăm. Dar Domnul Hristos a venit în chip omenesc
şi, prin ascultarea Sa desăvârşită, a dovedit că, unită cu natura divină, natura umană
poate respecta fiecare poruncă a lui Dumnezeu.
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul
să se facă copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12). Această putere nu se află în om. Ea este
puterea lui Dumnezeu. Când Îl primeşte pe Domnul Hristos, omul primeşte şi puterea
de a trăi viaţa lui Hristos. -Parabolele Domnului Hristos, p. 314

7. Vineri, 02 Iunie
Studiu suplimentar:
Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, „Conflictul ajunge mai puternic", p. 407; Solii alese, cartea 2,
paragrafele adresate celor îndoliaţi, din capitolul „Dimineaţa învierii, plină de slavă", p. 270.

13
 VESTILE MISIONARE, 03 Iunie - 2023
Sabatul 10 / trim 2. Bicicleta şi Biblia (II)
de M.B., aşa cum i-a relatat lui Kathie Lichtenwalter
Eu şi soţia mea economisiserăm bani multe, multe luni ca să cumpărăm o bicicletă pentru Hussein, paznicul
clădirii în care locuim ca misionari în Orientul Mijlociu. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor noastre şi ne-a
ajutat să cumpărăm o bicicletă. În timp ce ne uitam la răspunsul concret la rugăciunile noastre, ne-am întrebat
cu voce tare: „Dacă i-am da lui Hussein o Biblie împreună cu bicicleta?"
Am scris o felicitare şi am împachetat Biblia, pe care o cumpă-raserăm cu multe luni înainte. Ne-am rugat
pentru cel mai bun moment pentru a-i oferi cadourile. Am plănuit ce aveam să-i spu nem. Ştiam că bicicleta va
avea o importanţă deosebită pentru el. Speram ca Biblia să fie pasul corect pentru împărtăşirea adevărului.
Hussein a fost copleşit de emoţii când am ajuns cu bicicleta la uşa lui. Bicicleta l-a impresionat, într-adevăr.
Dar nu m-am aşteptat niciodată la expresia de pe faţa lui în timp ce ţinea Biblia cu atenţie, răsfoindu-i încet
paginile. Era uimit. Era încântat. Dar nu ştiu cine era mai fericit - el sau eu. După doi ani de prietenie, în sfârşit
îi dădeam prietenului şi fratelui meu o Biblie, darul pentru care mă rugasem cel mai mult. Bucuria mea era de
nedescris.
Câteva zile mai târziu, Hussein m-a invitat la el acasă pentru ceai. Când am ajuns, l-am găsit citind Geneza.
Ochii îi sclipeau.
Mi-a explicat că nu mai citise niciodată despre cum fusese creată lumea. Ştiam că aveam multe de discutat şi
m-am rugat ca Duhul Sfânt să îmi dea cuvintele potrivite. În timp ce vorbeam, Hussein a continuat să
răsfoiască încet paginile Bibliei. Părea atât de absorbit de Biblie încât am simţit că Dumnezeu mă îndemna să îi
sugerez să studiem Biblia împreună. M-am trezit adresându-i minunata invitaţie: „Ai vrea să studiem Biblia
împreună?"
Spre uimirea mea, a acceptat - şi încă cu mare nerăbdare. În acea săptămână ne-am început studiile biblice.
Dumnezeu şi-a continuat minunata lucrare şi încă mai lucrează. Eu şi Hussein ne apropiem tot mai mult de
Dumnezeu şi unul de altul.
Inima mea este plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Sunt plin de uimire că am privilegiul să Îl
împărtăşesc pe Dumnezeu lui Hussein. Îi sunt recunoscător soţiei pentru sprijinul ei plin de credinţă şi de
bunătate. Sunt recunoscător pentru prietenii credincioşi care s-au rugat pentru noi în timpul acestei experienţe.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a trimis banii să cumpărăm bicicleta şi că ne-a dat curajul să împărtăşim
Cuvântul Său cu cineva care este încântat să afle despre Dumnezeu dintr-o perspectivă nouă.
Vă mulţumim pentru darurile pe care le oferiţi pentru misiune, care contribuie la răspândirea Evangheliei în
Orientul Mijlociu şi pretutindeni în lume.

14