Studiul 4 / Trim 2 / 15 - 21 Aprilie - 2023

Studiul 4
Temeti-vă de Dumnezeu
si dati-I slavă

1. Sabat după-amiază, 15 Aprilie

De memorat : „12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.""
(Apocalipsa 14:12).

Autorul danez Soren Kierkegaard a spus o parabolă despre sfârşitul timpului. Suna cam aşa:
Un foc a izbucnit în culisele unui mare teatru. Un clovn, care fusese parte din piesă, a ieşit să avertizeze
audienţa:
- Ieşiţi de aici! Teatrul a luat foc!
Publicul a crezut că nu era decât o glumă, o parte din spectacol, şi doar a aplaudat. Clovnul a repetat
avertizarea:
- Ieşiţi! Ieşiţi!
Dar, cu cât el îi avertiza cu mai multă tărie, cu atât ei îl aplaudau mai tare. Kierkegaard credea că aşa avea
să se sfârşească lumea - adică în aplauzele generale ale celor care se consideră isteţi şi care cred că totul este
doar o glumă.
După cum ştim, sfârşitul lumii şi evenimentele care duc la acesta nu sunt deloc o glumă. Lumea se confruntă
cu cea mai serioasă criză de la potop încoace. De fapt, chiar şi Petru foloseşte istoria potopului ca sim bol al
sfârşitului, avertizând că aşa cum lumea din trecut a fost distrusă de ape, în zilele din urmă „cerurile vor trece
cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde" (2 Petru 3:10).
Pentru că am fost avertizaţi cu privire la ce se va întâmpla, trebuie să fim de pe acum pregătiţi pentru acele
evenimente.

2. Duminică, 16 Aprilie Temeti-vă de Dumnezeu

Scopul cărţii Apocalipsa pentru generaţia noastră este să îi pregă tească pe oameni
pentru întoarcerea în curând a lui Isus şi să îi con vingă să I se alăture în transmiterea
Evangheliei în zilele din urmă. Apocalipsa descoperă planurile lui Dumnezeu şi le
demască pe cele ale lui Satana. Ea ne prezintă ultimul apel al lui Dumnezeu, mesajul
Lui urgent, veşnic şi universal pentru întreaga omenire.

1. Citeşte apelul urgent al apostolului Ioan pentru zilele din urmă în Apocalipsa 14 :7.
(Vezi şi Geneza 22 :12; Psalmii 89 :7; Proverbele 2 :5; Eclesiastul 12 :13,14 şi Efeseni
5 :21.) Ce instrucţiuni specifice ne sunt date?

Apocalipsa 14 : 7. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui;
şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!"
Geneza 22 : 12. Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de
Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine."
Psalmii 89 : 7. Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul
Lui.
Proverbele 2 : 5. atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Eclesiastul 12 : 13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile
Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.
Efeseni 5 : 21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
1
 Cuvântul folosit în Noul Testament în greacă pentru „temeţi-vă", din Apocalipsa
14:7, este phobeo. Este folosit aici cu sensul de a-ţi fi frică de Dumnezeu, dar în ideea
de reverenţă, evlavie şi respect. Transmite ideea de loialitate absolută faţă de
Dumnezeu şi de supunere deplină faţă de voinţa Sa. Este o atitudine mintală care Îl are
în centru pe Dumnezeu, şi nu sinele. Este opusul atitudinii lui Lucifer din Isaia
14:13,14, când acesta este descris spunând în inima lui: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica
scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul
miază-nopţii; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt."
De fapt, este atitudinea lui Hristos, care, deşi „avea chipul lui Dumnezeu [...] S-a
smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2:6,8).
Esenţa marii lupte are în centru ascultarea de Dumnezeu. Lucifer era egocentric. Refuza să
asculte de oricare altă autoritate. În loc să I se supună Celui aflat de drept pe scaunul de domnie al universului,
Lucifer dorea să conducă el însuşi de pe acel tron. În cuvinte simple, a ne teme de Dumnezeu
înseamnă a-L pune pe primul loc în gândurile noastre. Înseamnă a renunţa la
egocentrism şi la mândrie şi a trăi o viaţă dedicată Lui în întregime.
Acesta este, evident, un aspect important, pentru că sunt primele cuvinte care ies
din gura primului dintre cei trei îngeri.
Prin urmare, trebuie să luăm aminte.

Cum i-ai explica cuiva, într-un mod pozitiv, de ce „frica de Domnul" este un lucru
bun?

3. Luni, 17 Aprilie Temerea si ascultarea de Dumnezeu

Cum ne spune Biblia că se mai manifestă temerea de Domnul?

2. Citeşte Deuteronomul 6 :2; Psalmii 119 :73,74 si Eclesiastul 12 :13,14. Care este
rezultatul „temerii de Domnul" aşa cum este descoperit în aceste texte?

Deuteronomul 6 : 2. ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul
fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe.
Psalmii 119 : 73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74. Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
Eclesiastul 12 : 13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile
Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.

Aceste pasaje descoperă o legătură între temerea de Dumnezeu şi păzirea

poruncilor Lui. Teama de Dumnezeu este o atitudine de respect sfânt care ne conduce
la ascultare. Apelul urgent al cerului este ca toţi cei mântuiţi prin har să asculte de
poruncile lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-10). Harul nu ne eliberează de ascultarea de
poruncile lui Dumnezeu. Evanghelia ne eliberează de condamnarea Legii, nu de
responsabilitatea de a asculta de ea.
Harul nu doar ne izbăveşte de vinovăţia trecutului, dar ne dă şi puterea de a trăi o
viaţă plină de evlavie şi de ascultare în prezent. Apostolul Pavel declară: „Am primit
harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate
neamurile" (Romani 1:5).
Unii oameni au impresia greşită că mântuirea prin har neagă oa recum Legea lui Dumnezeu şi reduce la
minimum necesitatea ascultării. Ei cred că orice discuţie despre ascultare este legalism. Declară: Nu Îl vreau
decât pe Isus. Întrebarea este: „Care Isus?" Un Isus al închipuirii noastre sau Isus cel din Scriptură? Hristos
Cel din Scriptură nu ne îndeamnă niciodată să nesocotim Legea Sa, care este o reflecţie a caracterului Său.
Hristos Cel din Scriptură nu ne îndeamnă nicioda tă să diminuăm importanţa doctrinelor biblice care ne
2
descoperă mai clar cine este El şi care este planul Lui pentru această lume. Hristos Cel din Scriptură nu ne
îndeamnă niciodată să Îi reducem învăţăturile la ba nalităţi pioase care nu sunt esenţiale . Hristos este
întruchiparea întregului adevăr doctrinar. Isus este adevărul întrupat. El este doctrina vie.
Apelul final al cărţii Apocalipsa ne cheamă să acceptăm, prin credinţa în Isus,
plinătatea a tot ceea ce El ne oferă. Ne cheamă să ne temem de Dumnezeu, lucru
exprimat prin credinţa în puterea Lui răscumpă rătoare de a ne face capabili să trăim o
viaţă de ascultare, evlavioasă.

Cum ne ajută cuvintele lui Isus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot
ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul
în gheenă" (Matei 10:28) să înţelegem ce înseamnă să te temi de Dumnezeu?

4. Marţi, 18 Aprilie O viaţă care Îl are în centru pe Dumnezeu

Într-o epocă a consumerismului, în care valorile seculare au în cen tru omul, Cerul
face apel să ne întoarcem de la tiranie, egocentrism şi robia unei prea mari importanţe
de sine şi să Îl punem pe Dumnezeu în centrul vieţii noastre. Pentru unii, banii sunt cel
mai important aspect din viaţa lor. Pentru alţii, este plăcerea sau puterea. Pentru unii,
poate fi sportul, muzica sau divertismentul. Învăţătura cărţii Apocalipsa este
chemarea cu sunet de trâmbiţă de a ne teme de Dumnezeu, de a-L res pecta şi a-L
cinsti ca adevăratul centru al vieţii.

3. Citeşte Matei 6 :33; Coloseni 3 :1,2 şi Evrei 12 :1,2. Cum Îl punem pe Dumnezeu în
centrul vieţii noastre?

Matei 6 : 33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra.
Coloseni 3 : 1. Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la
dreapta lui Dumnezeu.
2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
Evrei 12 : 1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice
piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era
pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Aspectul central în conflictul final al pământului este lupta pentru mintea omului.
Are legătură, într-adevăr, cu loialitatea, cu autoritatea şi cu supunerea faţă de voia lui
Dumnezeu.
Bătălia finală din marea luptă se dă între bine şi rău pentru controlul asupra
gândurilor noastre. Apostolul Pavel ne oferă acest sfat: „Să aveţi în voi gândul acesta
care era şi în Hristos Isus" (Filipeni 2:5). În original, sensul cuvântului tradus în limba română prin
„să aveţi" implică un act volitiv: „să permiteţi să aveţi" sau „să alegeţi să aveţi". Alegerea de a avea gândul lui
Hristos este aceea de a-I permite să ne modeleze gândirea umplându-ne mintea cu lucrurile veşniciei. Acţiunile
noastre arată care este procesul nostru de gândire. A ne teme de Dumnezeu înseamnă a-L pune pe primul loc în
viaţa noastră.
Gândeşte-te cât este de uşor, într-un anumit sens, să îţi controlezi gândurile, cel puţin atunci când eşti
conştient că trebuie să le controlezi. Problema este adeseori că, dacă nu facem un efort conştient să ne gândim
la lucrurile la care trebuie, „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ", mintea noastră, aşa stricată şi
păcătoasă cum este, va înclina în mod natural spre lucrurile josnice, spre lucrurile lumeşti. De aceea, trebuie să
alegem în mod conştient, aşa cum a spus apostolul Pavel, să ne gândim la lucrurile cereşti, folosind darul sfânt
al voinţei libere.

„Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este
drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vred nic de primit,

3
orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filipeni 4:8). Cum învăţăm
să facem ce ne spune Pavel aici?

5. Miercuri, 19 Aprilie Să-I dăm slavă lui Dumnezeu

Un studiu asupra folosirii expresiei „a-I da slavă lui Dumnezeu" (Apocalipsa 14:7) în Vechiul Testament
arată că, în mod interesant, aceasta apare destul de des (dar nu exclusiv) în contextul judecăţii divine (Iosua
7:19; 1 Samuel 6:5; Ieremia 13:15,16; Maleahi 2:2), aşa cum apare în solia primului înger (Apocalipsa 14:7).
Această idee se vede şi în Apocalipsa 19:1,2: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea,
slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte."

4. Citeşte 1 Corinteni 3 :16,17; 6 :19,20 şi 10 :31. Cum înţelegem din aceste pasaje că
Îl putem slăvi pe Dumnezeu?

1 Corinteni 3 : 16. Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17. Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este
sfânt, şi aşa sunteţi voi.
1 Corinteni 6 : 19. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit
de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20. Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui
Dumnezeu.
1 Corinteni 10 : 31. Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Potrivit apostolului Pavel, trupul nostru este un sanctuar, locuinţa Duhului lui
Dumnezeu, un templu sfinţit prin prezenţa divină. Scripturile ne cheamă să Îl slăvim pe
Dumnezeu în fiecare aspect al vieţii noastre. Când Dumnezeu este în centrul vieţii
noastre, singura noastră dorinţă este să Îi dăm slavă: prin dieta noastră, prin felul în
care ne îmbrăcăm, prin modul în care alegem să ne recreăm sau prin interacţiunile
noastre cu alţi oameni. Îi dăm slavă lui Dumnezeu când descoperim lumii ca racterul
Său iubitor prin angajamentul nostru de a face voia Sa. Lucrul acesta este şi mai
important în lumina judecăţii de la sfârşitul timpului.

5. Citeşte Romani 12 :1,2. Ce apel face apostolul Pavel în legătură cu ansamblul

alegerilor din viaţa noastră?

Romani 12 : 1. Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă
vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi
bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Cuvântul grecesc din Noul Testament pentru „trupuri" care apare în acest pasaj
este somata, care s-ar traduce mai bine prin: „suma a tot ceea ce suntem - trup, minte
şi emoţii". Versiunea Phillips a Bibliei traduce expresia „slujbă duhovnicească" prin:
„act de închinare conştientă". Cu alte cuvinte, când îţi iei angajamentul de a te „teme
de Dumnezeu" şi a-I „da slavă" în tot ceea ce faci, predându-I mintea, trupul şi emoţiile
tale, acesta este un act de închinare conştientă.
Şi, tot în lumina judecăţii lui Dumnezeu, a lua aminte să te supui este, într-adevăr,
un gând înţelept.

Gândeşte-te la ceea ce faci cu trupul tău. Ce poţi face pentru a te asigura că Îl

slăveşti într-adevăr pe Dumnezeu cu el?

6. Joi, 20 Aprilie Biruitorii din Apocalipsa

4
 „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui
Isus" (Apocalipsa 14:12). Aceasta este imaginea poporului credincios lui Dumnezeu în
zilele din urmă. Cu toate acestea, singurul mod în care cineva poate păzi poruncile lui
Dumnezeu, atunci sau acum, este prin credinţa lui Isus. Observăm că textul nu spune „credinţa
în Isus" (chiar dacă şi aceasta este extrem de importantă), ci „credinţa lui Isus", care este ceva mai mult. Este
calitatea credinţei care L-a făcut pe Hristos să biruiască cele mai puternice ispite ale lui Satana. Credinţa
este un dar oferit fiecărui credincios. Când exercităm credinţa pe care Duhul Sfânt o
pune în inimile noastre, acea credinţă creşte. Biruim nu prin puterea voinţei noastre, ci
prin puterea lui Hristos cel viu, care lu crează în noi. Biruim nu prin cine suntem noi, ci
prin cine este El. Putem învinge pentru că El a învins. Putem fi biruitori pentru că El a
fost biruitor. Putem triumfa asupra ispitei pentru că El a triumfat asupra ispitei.

6. Citeşte Evrei 4 :14-16 si 7 :25. Ce înseamnă să biruim si să trăim o viată în care să

ne temem de El şi să Îi dăm slavă?

Evrei 4 : 14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu -
să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost
ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru
ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
Evrei 7 : 25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru
că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

Isus, Fiul divin al lui Dumnezeu, a biruit vicleşugurile Diavolului. El a făcut faţă
ispitelor având încredere în făgăduinţele lui Dumnezeu, supunându-Şi voia voii Tatălui
şi fiind dependent de puterea Tatălui. Având încredere în El, privind la El şi crezând în
El, şi noi putem fi biru itori. Isus este totul pentru noi, iar esenţa celor trei solii
îngereşti este despre El. Mesajul cărţii Apocalipsa este unul de biruinţă, nu de
înfrângere. Vorbeşte despre un popor care învinge prin harul şi prin puterea Lui.
Verbul „a birui" este folosit în Apocalipsa, în diferite forme, de un sprezece ori. În
viziunea cu cele şapte biserici, care reprezintă biserica creştină din primul secol şi până în zilele noastre, Ioan
ne descoperă că au existat în fiecare generaţie credincioşi care au biruit. La sfârşitul
timpului, cei care vor birui vor moşteni toate lucrurile (Apocalipsa 21:7). Acesta nu
este legalism. Este biruinţa prin Isus Hristos, a cărui viaţă de neprihănire desăvârşită,
şi numai ea, le oferă făgăduinţa vieţii veşnice. Este credinţa în acţiune. Este harul
minunat care transformă, care schimbă viaţa, manifestat în viaţa credinciosului.

Sunt lucruri în viata ta asupra cărora ti-ai dori să obtii biruinta? Cum putem traduce
dorinţele noastre în realitate? Ce poţi face pentru a fi unul dintre „biruitorii" din
Apocalipsa?

7. Vineri, 21 Aprilie

Pavel vorbeşte despre Isus ca Marele nostru Preot: „De aceea şi poate să
mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El" (Evrei 7:25).
Să mântuiască în chip desăvârşit. Cuvântul grecesc pentru desăvârşit înseamnă
„integral, complet, total". Isus este cel care ne mântuieşte; noi trebuie doar să ne
predăm Lui revendicând biruinţa Sa în dreptul nostru.
„Putem rezuma forţa expresiei «Temeţi-vă de Dumnezeu» din Apocalipsa drept
chemarea finală a lui Dumnezeu ca omenirea să Îl aleagă ca Dumnezeul ei măreţ şi
slăvit [...] care va birui asupra forţelor răului care I se opun Lui şi planului Său pentru

5
rasa umană (cf. [Apocalipsa] 14:9-11). Această teamă nu se manifestă, cel puţin nu
încă (cf. [Apocalipsa] 6:14-17), prin groază şi cutremur, ci printr-o supunere plină de
bucurie faţă de Legea lui Dumnezeu şi prin închinarea numai la El. Nicio altă putere nu
ar trebui considerată demnă de un asemenea devotament, de o asemenea loialitate.
[ . ] Teama de Domnul este, prin urmare, o invitaţie divină pozitivă [ . ] de a fi de partea
lui Dumnezeu în conflictul cosmic, pentru a sta în prezenţa Lui maiestuoasă plini de
bucurie şi având părtăşie eternă cu El (Apocalipsa 21:3,4; 22:3-5)" (Ángel Manuel
Rodríguez, The Closing of the Cosmic Conflict: Role of the Three Angels'Messages, p.
27 - manuscris nepublicat).

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Soliile celor trei îngeri cuprind, colectiv, un mesaj divin al cărui scop este să
pregătească lumea pentru a doua venire a lui Isus. Acest mesaj este menit să aibă un
impact practic asupra vieţilor noastre . El descoperă planul lui Isus pentru cum să
trăim în zilele din urmă. Cele trei solii îngereşti înseamnă mult mai mult decât nişte
doctrine teoretice fără o prea mare aplicabilitate practică. Deşi poartă în ele o
avertizare solemnă pentru cei neconvertiţi, care nu poate fi ignorată, scopul lor
principal este să ne atragă mai aproape de Isus.
Studiul din această săptămână se concentrează asupra a două ex presii din solia
primului înger. Prima este expresia „temeţi-vă de Dumnezeu"; iar a doua, „daţi-I slavă".
După cum vom descoperi în stu diul nostru din această săptămână, temerea de
Dumnezeu se referă la respect, evlavie şi uimire faţă de înţelepciunea Lui infinită, faţă
de puterea Lui incredibilă şi faţă de harul Lui minunat . Temerea de Domnul este şi o
stare de spirit, una de loialitate faţă de Dumnezeu . Într-o eră a importanţei de sine
exagerate, a consumerismului şi a egocen trismului, primul înger ne cheamă să trăim o
viaţă care Îl are în centru pe Dumnezeu, şi nu pe noi înşine. Îi dăm slavă lui Dumnezeu
prin modul în care trăim. Perspectiva aceasta influenţează fiecare aspect al vieţii
noastre, de la ce mâncăm şi ce bem, la lucrurile cu care ne hră nim mintea şi la
locurile în care mergem. Ea influenţează, de asemenea, lucrurile pe care le citim şi
cele pe care le urmărim pe internet sau la televizor.
Studiul nostru va analiza aceste două expresii, pentru a descoperi impactul pe care
îl au asupra vieţilor noastre în secolul al XXI-lea. Vom explora împreună cum
înţelegerea Evangheliei lui Isus Hristos ne face capabili deopotrivă să ne temem de
Dumnezeu şi să Îi dăm slavă.

Comentariu

A te teme de Dumnezeu înseamnă a trăi o viaţă care Îl are pe Dum nezeu în centru. În
loc să însemne o viaţă restrictivă, care ne strică bu curia şi ne limitează fericirea, a-L
pune pe Dumnezeu în centrul vieţii reprezintă însăşi baza adevăratei identităţi, a
adevăratului scop şi a adevăratei bucurii. Isus leagă în mod clar cunoaşterea şi
împlinirea voii Sale de fericirea noastră.
În Ioan 13:17, El declară: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi." O viaţă limitată la sine este o
viaţă cu adevărat săracă. A fi prizonier în închisoarea propriului comportament egoist este un mod de trai cât se
poate de mizerabil. Cunoaşterea lui Hristos, ascultarea de Hristos, trăirea pentru ceva mai
important decât noi înşine ne aduce cele mai mari bucurii în viaţă. Cel care ne-a creat
ne-a făcut pentru a trăi cu adevărat pentru bucuriile Împărăţiei Lui. Textul din Psalmii 16:11

6
spune astfel: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în
dreapta Ta."
Comentariul biblic AZŞ face următoarea observaţie profundă referitor la expresia „temeţi-vă de Dumnezeu",
din Apocalipsa 14:7: „Solia cu privire la temerea de Dumnezeu este potrivită mai ales în perioada
reprezentantă de predicarea acestui înger, deoarece acum oamenii se închină la zeii materialismului şi ai
plăcerii şi la multe alte invenţii ale lor" (volumul 7, p. 827).
„O serie de studii [...] publicate în revista Motivation and Emotion au arătat că, pe măsură ce oamenii devin
mai materialişti, starea lor de bine şi simţământul unui scop sunt reduse, iar dacă devin mai puţin materialişti,
acestea cresc. Deşi materialismul este bun pentru economie, promovând creşterea acesteia, el poate avea un
impact negativ la nivel personal, conducând la anxietate şi la depresie. De asemenea, consumerismul poate
distruge relaţii, comunităţi şi mediul înconjurător" (Kirstie Purset „How Consumerism and Materialism of
Modern Society Make Us Unhappy, Lonely, and Unconfident" [https:// www.learning-mind.com/consumerism-
and-materialism-9 unhappy/]).
Apelul din Apocalipsa 14:7, de a ne teme de Dumnezeu, este o invitaţie de a ne găsi
adevărata fericire în a face voia lui Dumnezeu. Apocalipsa 14:7 este un apel de a
descoperi în Hristos cea mai mare încântare şi cea mai profundă bucurie. Când ne
predăm viaţa lui Isus, ascultarea izvorăşte în mod natural din inima noastră. Datoria
devine o desfătare şi sacrificiile pentru cauza lui Hristos, o plăcere.
Ellen G. White afirmă: „Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în
felul acesta. Şi dacă noi consimţim, El Se va identifica în aşa măsură cu gândurile şi
cu ţintele noastre, încât va lega inima şi mintea noastră cu voinţa Sa, astfel că, atunci
când ascultăm de El, vom împlini propriile îndemnuri. Voinţa, înnobilată şi sfinţită, îşi
va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Când Îl cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum
avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi una de continuă ascultare. Prin
aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge
pentru noi ceva odios" (Hristos, Lumina lumii, p. 668).
A-I da slavă lui Dumnezeu înseamnă a-L onora prin stilul tău de viaţă. A-I da slavă lui
Dumnezeu implică recunoaşterea faptului că sun tem ambasadori ai lui Hristos. Suntem
lumina lumii - sarea pământului. Cuvântul folosit pentru „slavă" în Apocalipsa 14:7 şi
întâlnit frecvent în Noul Testament, doxa, poate avea două sensuri diferite. Primul
sens indică cinstea, faima sau recunoaşterea. În acest sens, a-I da slavă lui Dumnezeu ar însemna
a-I da cinstea sau recunoaşterea care I se cuvine pe bună dreptate, pentru că El ne-a creat, El ne răscumpără,
El ne păzeşte viaţa în fiecare zi şi Se va întoarce după noi. În acelaşi timp, există un alt aspect al cuvântului
doxa, care este adeseori trecut cu vederea. În unele cazuri, în Noul Testament, doxa poate însemna strălucire
sau apariţie glorioasă. Potrivit apostolului Pavel, slava lui Dumnezeu strălucea pe faţa lui
Isus Hristos (2 Corinteni 4:6). „Când această slavă a lui Dumnezeu descoperită în
Hristos străluceşte din Evanghelie în inima şi mintea credinciosului, îl transformă în
«lumină în Domnul» (Efeseni 5:8). De aceea, «noi toţi privim cu faţa descoperită, ca
într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în
slavă» (2 Corinteni 3:18)" (Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 503). Întruchiparea acestei
duble semnificaţii - cinstirea lui Dumnezeu şi apărarea reputaţiei Lui în timp ce
permitem strălucirii gloriei Sale să se vadă în vieţile noastre - trebuie să fie ţelul
fiecărui creştin.
Această dublă semnificaţie ne conduce la câteva întrebări de bază: Îi putem da
slavă lui Dumnezeu dacă nu reuşim să avem grijă de trupul nostru? Este posibil să Îl
cinstim pe Dumnezeu atunci când încălcăm de bunăvoie principiile Sale de sănătate?
Ce relaţie există între obiceiurile noastre legate de stilul de viaţă şi sănătatea noastră
spirituală?
În 1 Corinteni 6:19,20, apostolul Pavel ne oferă un răspuns la aces te întrebări: „Nu ştiţi că trupul vostru este
Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai
voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt
ale lui Dumnezeu."
Apostolul ne ajută să înţelegem mai bine ce înseamnă să Îl slăveşti pe Dumnezeu: „Deci, fie că mâncaţi, fie că
beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Corinteni 10:31). Când ne predăm viaţa

7
lui Hristos, trupul nostru devine templu al Duhului Sfânt. Cu siguranţă, şi un necredincios poate fi impresionat
de Duhul lui Dumnezeu, convins de Duhul lui Dumnezeu şi mişcat de Duhul lui Dumnezeu, dar Duhul Sfânt
locuieşte doar în viaţa creştinului de votat. Trupul acestuia devine locuinţa Duhului
Sfânt. Această locuire este, într-adevăr, un gând minunat: a treia Persoană a Dumnezeirii locuieşte în viaţa
credincioşilor. Trupul nostru devine locuinţa Duhului lui Dumnezeu. Prin urmare, pângărirea trupului nostru
şi încălcarea de bunăvoie a legilor sănătăţii înseamnă necinstirea Făcătorului nostru. Suntem ai lui Hristos
pentru că El ne-a creat şi ne-a răscumpărat.
Mai există un motiv pentru care este esenţial să Îl slăvim pe Dum nezeu prin
practicile noastre în materie de sănătate. Spiritualitatea şi sănătatea sunt strâns
legate între ele. Duhul Sfânt comunică cu noi prin facultăţile spirituale ale creierului
nostru. Dacă acesta este hrănit de un sânge de slabă calitate, din cauza unor obiceiuri nesănătoase, vom fi mai
puţin capabili să discernem vocea Duhului Sfânt. Înţelegerea planului de mântuire şi a adevărului biblic ne va
fi întunecată şi compromisă. Dacă ne distrugem trupul din cauza neglijării voite a sănătăţii, mărturia noastră
pentru lume cu siguranţă nu va fi una care Îl slăveşte pe Dumnezeu. Acest principiu nu se aplică numai
obiceiurilor noastre în materie de sănătate, ci şi lucrurilor pe care le privim la televizor şi pe care le citim în
reviste şi în cărţi, conţinutului care ne consumă timpul petrecut pe internet şi unei mulţimi de alte practici
legate de stilul de viaţă.
A ne teme de Dumnezeu este o invitaţie la a avea o viaţă care Îl are în centru pe El,
slăvindu-L prin tot ceea ce facem. Această invitaţie este chemarea ceasului judecăţii,
o chemare care va pregăti un popor pentru venirea lui Isus. Prin harul şi prin puterea
Lui, Îi putem da slavă, Îi putem cinsti Numele şi putem străluci ca lumini în această
lume întunecată. O astfel de viaţă este chemarea şi destinul nostru.

Aplicaţie

Citeşte şi meditează: În urmă cu câţiva ani, pastorul Mark Finley ajuta o femeie în vârstă să renunţe
la fumat. Studiau Biblia împreună, făceau consiliere şi se rugau împreună, dar nimic nu părea să funcţi oneze.
Pur şi simplu nu avea motivaţia să renunţe la fumat. De fapt, îi plăcea să fumeze şi voia să renunţe doar cu
jumătate de inimă. Într-o zi, când pastorul Finley a vizitat-o pe bătrână, a găsit-o cu un zâmbet larg pe faţă,
exclamând:
- Frate pastor Finley, am renunţat! Am renunţat! Nu am fumat de câteva zile.
Nerăbdător să descopere ce anume provocase această schimbare, pastorul a întrebat-o:
- Ce te-a motivat? Ea a răspuns simplu:
- Nepoţica mea în vârstă de şapte ani. A continuat să explice:
- Într-o seară, stăteam pe scaunul meu preferat fumând în voie şi nepoţica mi s-a aşezat în poală şi mi-a spus:
„Bunico, atunci când o să mă fac mare vreau să fumez aşa ca tine." Atât mi-a trebuit, frate pastor. Am
renunţat de dragul ei.
Dacă o bunică poate renunţa la fumat de dragul nepoatei ei, nu putem şi noi, prin harul lui Dumnezeu şi
prin puterea Duhului Său, să renunţăm la orice obicei care nu este în armonie cu voia Sa, de dragul lui Hristos?
Diavolul spune că este imposibil să ne învingem obiceiurile rele şi tendinţele păcătoase. Isus spune: „Celui
ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii [ . ] Fii credincios până la moarte şi-ţi
voi da cununa vieţii" (Apocalipsa 2:7-10). Isus ne făgăduieşte puterea de a ieşi biruitori
în lupta cu răul.

Întreabă-i pe membrii grupei tale:

1 Cum ne cheamă întreita solie îngerească atât la ascultare, cât şi la o trăire
evlavioasă în acest ceas de criză din istoria pământului?
2 În ce mod ne oferă Isus, Mântuitorul şi Domnul nostru, atât motivaţia, cât şi puterea
de a învinge?

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

8
Studiu zilnic : Iov 15-21;

1. Nici, în cine pretinde Elifaz, că nu are încredere Dumnezeu?

Iov 15 : 14. "Ce este omul, ca sa fie curat? Si poate cel nascut din femeie sa fie fara prihana?
15. Daca n-are incredere Dumnezeu nici in sfintii Sai, daca nici cerurile nu sunt curate inaintea Lui,
16. cu cat mai putin fiinta uracioasa si stricata - omul, care bea nelegiuirea ca apa!"?
2. Ce se va întâmpla celui care-i dă pe prieteni să fie prădaţi?
Iov 17 : 5. Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
3. Ce spunea Iov despre pielea de pe dinţi?
Iov 19 : 20. Oasele mi se tin de piele si de carne; nu mi-a mai ramas decat pielea de pe dinti.
4. Ce fel de duhuri cârmuieşte Dumnezeu?
Iov 21 : 22. Oare pe Dumnezeu Il vom invata minte, pe El, care carmuieste duhurile ceresti?

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 20 (până la „Ce înseamnă a te ruga în Numele lui
Isus"). , Pag. 208 - 209
5. Cum putem îmbrăca veşmintele preoţeşti ale Mântuitorului?
,, Domnul Hristos este puntea de legătură între Dumnezeu şi om . El a făgăduit mijlocirea Sa
personală. El pune toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui care se roagă. Domnul Hristos pledează
pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează pentru sine însuşi în prezenţa lui Dumnezeu,
folosind puterea de influenţă a Aceluia care Şi-a dat viaţa pentru lume. Când recunoaştem înaintea lui
Dumnezeu că preţuim meritele lui Hristos, rugăciunile noastre de mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate
să înţeleagă valoarea acestui har şi a acestei mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu prin
virtutea meritelor lui Hristos, noi suntem îmbrăcaţi cu veşmintele Sale preoţeşti. El ne
aşază aproape, alături de El, cuprinzându-ne cu braţul Său omenesc, în timp ce Se prinde cu braţul Său divin
de scaunul de domnie al Celui Infinit. El pune în cădelniţa din mâinile noastre meritele Sale, ca pe o tămâie
plăcut mirositoare, spre a încuraja cererile noastre. El făgăduieşte să asculte rugăciunile noastre şi să răspundă.
Da, Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii, stând între om şi Dumnezeu. El a devenit şi mijlocitorul
binecuvântării între Dumnezeu şi om. El a unit cele dumnezeieşti cu cele omeneşti. Oamenii trebuie să
conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet şi apoi să facă eforturi puternice şi stăruitoare pentru
a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. – Mărturii, vol. 8, p. 178. ’’. Pag. 208-209

REZUMAT / STUDIUL 4 / TRIM 2 / 2023

Temeti-vă de Dumnezeu
si dati-I slavă
A Cum trebuie să ne temem de Dumnezeu?
 Ce este temerea de Dumnezeu?
— A te teme de Dumnezeu înseamnă a- L venera, a-L respecta și a-L admira. A manifesta o loialitate
absolută față de El și o predare totală în fața voinței Lui.
— Pentru a ne teme de Dumnezeu trebuie mai întâi să-L cunoaștem, să fim conștienți de cine este și ce
poate face în viața noastră. Ca și Avraam, trebuie să încetăm să ne concentrăm asupra noastră și să-L
punem pe Dumnezeu pe primul loc (Geneza 22:12).
— Ne temem de Dumnezeu, îl respectăm și îl venerăm pentru înțelepciunea Sa infinită, puterea Sa
incredibilă și harul Său uimitor. Să ne temem de Dumnezeu înseamnă, de asemenea, să ne supunem
autorității sale, să-i acordăm Lui primul loc în gândurile noastre și să trăim total pentru El.
 Temerea de Dumnezeu pusă în practică.

9
— Moise ne-a învățat că a practica frica de Dumnezeu înseamnă a asculta de poruncile Lui (Deut. 6:2).
Solomon ne spune că „este datoria oricărui om” să se teamă de Dumnezeu și, în consecință, să
păzească poruncile Lui (Ecl. 12:13).
— Dar nu ne scutește harul de a păzi poruncile (Efeseni 2:8-9)? In niciun fel. Însuși Pavel concluzionează:
„suntem lucrarea Lui, creați în Cristos Isus pentru faptele bune” (Efes. 2:10).
— Isus nu și-a minimalizat niciodată Legea, ci a înălțat-o și ne-a invitat să o respectăm (Mat. 5:17-19).
Arătăm că ne temem (respect și evlavie) de Dumnezeu atunci când, prin harul Său, păzim poruncile
Lui.
 A trăi în temere de Dumnezeu.
— Frica de Dumnezeu ne duce dincolo de simpla ascultare de poruncile Lui. Dacă ne temem de
Dumnezeu, Îl vom face singurul nostru Domn; vom trăi pentru a-I sluji (Deut. 6:13; Mat. 6:33).
— Isus va fi centrul vieții noastre, ochii noștri (gândurile noastre, scopurile noastre) vor fi ațintiți asupra
Lui (Evrei 12:2).
— Este o chestiune de voință, de decizie. Am decis să rămânem fideli celui de care ne temem.
B Cum putem să-I dăm slavă lui Dumnezeu?
 Ca și în Apocalipsa 14:7, de multe ori a da slavă lui Dumnezeu este legat de ideea de judecată (Ios.
7:19; Ier. 13:16; Mal. 2:2; Fapte 12:23). Este, de asemenea, o expresie a pocăinței și a abandonului de
păcat (Ezra 10:11; Ap. 16:9).
 Îi dăm slavă lui Dumnezeu atunci când acceptăm iertarea Lui și ne punem viața în armonie cu
principiile Lui. Pavel ne invită să-i dăm slavă lui Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre (1
Corinteni 10:31).
 A da slavă lui Dumnezeu prin gândurile și acțiunile noastre este un răspuns iubitor la iubirea lui
Dumnezeu și astfel suntem eliberați de frica de judecată (1 Ioan 4:17-19).
C Cine poate să se teamă și să-I dea slavă?
 Un răspuns pozitiv la chemarea primului înger de a ne„teme de Dumnezeu și a-I da slavă” produce
oameni sfinți (sfințiți prin harul lui Dumnezeu). Sfinții se disting pentru că păzesc poruncile lui
Dumnezeu și credința (sau fidelitatea) lui Isus (Apoc. 14:12).
 Din cauza credincioșiei sale față de Dumnezeu, Isus a câștigat biruință după biruință în luptele Sale
împotriva lui Satana (Evr. 4:15). Și pentru că El a câștigat, și noi putem câștiga.
 Apocalipsa spune că gloriile viitoare sunt rezervate învingătorilor (Apoc. 2:7, 11, 17, 26-28; 3:5, 12,
21; 12:11; 21:7). Acesta nu este legalism. Este biruința prin Isus Hristos, a cărui viață perfectă de
neprihănire desăvârșită, și numai aceasta, este ceea ce ne dă promisiunea vieții veșnice. Este credința
în acțiune. Este har transformator și miraculos în viața credinciosului.

COMENTARII BIBLICE
Studiul 4
15 - 21 Aprilie - 2023

Temeti-vă de Dumnezeu
si dati-I slavă
1. Sabat după-amiază, 15 Aprilie

După cum le-a făcut cunoscută voia Sa evreilor captivi, celor care se despărţiseră cel mai mult de obiceiurile
şi practicile unei lumi care zăcea în nelegiuire, tot aşa Dumnezeu le va trimite lumină din cer tuturor acelora
care vor aprecia un „Aşa zice Domnul." Lor le va descoperi dorinţa Sa. Acelora care sunt cel mai puţin legaţi

10
de idei lumeşti, de etalare, vanitate şi mândrie, care nu tânjesc după promovări, celor care stau cu fermitate ca
popor deosebit al Său, plin de râvnă pentru fapte bune, El le va descoperi înţelesul Cuvântului Său. Cea dintâi
manifestare a puterii lui Dumnezeu faţă de evreii captivi a fost atunci când El a arătat insuficienţa înţelepciunii
oamenilor mari ai pământului. Înaintea lui Dumnezeu, înţelepciunea omului este nebunie. ...
Lucrarea pe care o avem de făcut noi acum este aceea de a ilumina lumea, nu de a
duce un mesaj de pace şi linişte. În mâinile noastre a fost pus un stindard pe care stă
scris: „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui
Isus." Este un mesaj deosebit, care va produce o separare, un mesaj care nu trebuie
să fie transmis cu un sunet neclar. El trebuie să-i întoarcă pe oameni de la puţurile
crăpate, care nu au apă, la izvorul apelor vii. - Letter 60, 1898
Nu sunt destule relele care se întâmplă în jurul nostru ca să ne arate pericolele care
ne asaltează pe cale? Oriunde am privi, vedem naufragii umane, altare familiale
neglijate, familii destrămate. Există o ciudată abandonare a principiilor, o coborâre a standardului
moralităţii; se înmulţesc cu repeziciune păcatele care au făcut ca judecăţile lui Dumnezeu să fie revărsate
asupra pământului la potop şi cu ocazia distrugerii Sodomei prin foc. Ne apropiem de sfârşit. Dumnezeu a
suportat mult timp perversitatea oamenilor, dar pedepsirea lor nu este mai puţin sigură din această cauză. Cei
care declară că sunt lumina lumii să se îndepărteze de orice nelegiuire! Vedem astăzi că se manifestă împotriva
adevărului acelaşi spirit care se manifesta şi în timpul lui Hristos. Din lipsă de argumente biblice, cei care dau
deoparte Legea lui Dumnezeu vor fabrica minciuni ca să-i denigreze pe cei care lucrează pentru cauza lui
Dumnezeu. Ei I-au făcut lucrul acesta Răscumpărătorului omenirii şi li-l vor face şi urma şilor Lui. Afirmaţii
complet nefondate vor fi prezentate drept adevăr.
Dumnezeu i-a binecuvântat pe cei care sunt poporul Său, păzitori ai poruncilor Sale,
şi toată opoziţia şi minciunile care pot fi aduse împotriva lor nu vor face decât să-i
întărească pe cei care stau hotărâţi în apărarea credinţei care a fost dată sfinţilor o
dată pentru totdeauna. Dar, dacă cei care susţin că sunt depozitarii Legii lui Dumnezeu devin călcători ai
ei, grija Sa protectoare va fi retrasă şi mulţi vor cădea din cauza perversităţii şi a imoralităţii. Atunci, într-
adevăr, nu vom fi în stare să stăm în faţa vrăjmaşilor noştri. Dar, dacă poporul Său rămâne separat şi deosebit
de lume, ca un popor care trăieşte în neprihănire, atunci Dumnezeu va fi apărarea lui şi nicio armă îndreptată
împotriva lui nu va reuşi să îl învingă. - Mărturii, vol. 5, p. 601

2. Duminică, 16 Aprilie Temeti-vă de Dumnezeu

Al treilea înger zboară prin mijlocul cerului, vestind poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută în aceste zile din urmă. Solia nu pierde nimic
din putere pe măsură ce înaintează în zbor. Ioan vede lucrarea crescând în putere, până când pământul întreg
se umple de slava lui Dumnezeu. Solia: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii
Lui" să fie transmisă cu voce tare. Fiinţele omeneşti trebuie să ducă mai departe lucrarea Domnului cu zel şi
energie înteţite. În cămin, în şcoală şi în biserică, bărbaţi, femei şi tineri trebuie să se pregătească să dea lumii
solia. ... Avem nevoie de tinere şi de tineri puternici, devotaţi şi cu sacrificiu de sine, care să iasă în faţă. - Fii şi
fiice ale lui Dumnezeu, p. 207 (19 iulie)
Astăzi, urmaşii lui Hristos să se ferească de tendinţele de a pierde spi ritul de
respect şi de teamă sfântă. Scripturile îi învaţă pe oameni cum să se apropie de Făcătorul lor - cu
umilinţă şi cu temere, prin credinţă într-un Mijlocitor divin. Psalmistul declara: „Căci Domnul este un
Dumnezeu mare, Este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.
Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!"
(Psalmii 95:3,6) ...
Adevăratul respect pentru Dumnezeu este imprimat de simţul măreţiei Sale infinite
şi de conştienta prezenţei Sale. Orice inimă trebuie să fie im presionată de acest
simţământ al [prezenţei] Celui Nevăzut. Ceasul şi locul rugăciunii sunt sfinte, pentru
că acolo este Dumnezeu. Şi, atunci când se manifestă respect în atitudine şi în
comportament, simţământul din care izvorăşte se va adânci. „Numele Lui este sfânt şi
înfricoşat" (Psalmii 111:9), declară psalmistul. Atunci când Îi rostesc Numele, îngerii
îşi acoperă feţele. Deci cu cât respect ar trebui să luăm Numele Lui pe buzele noastre,
noi care suntem păcătoşi şi decăzuţi! - Profeţi şi regi, p. 47-48

11
 Umilinţa şi respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor ace lora care vin în
prezenţa lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa cu încredere, dar nu trebuie să ne
apropiem de El cu îndrăzneală şi încumetare, ca şi când El ar fi pe aceeaşi treaptă cu noi. Sunt unii oameni care
I se adresează marelui, atotputernicului şi sfântului Dumnezeu, care locuieşte într-o lumină de care nu te poţi
apropia, ca şi când i s-ar adresa cuiva care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia mai prejos decât ei. Sunt unii
oameni care se poartă în casa Lui cum nu s-ar încumeta să se poarte în camera de audienţă a unui conducător
pământesc. Aceştia să-şi aducă aminte că se află în faţa Aceluia pe care Îl adoră serafimii şi în prezenţa căruia
îngerii îşi acoperă feţele. Dumnezeu trebuie să fie foarte mult onorat; toţi aceia care îşi dau într-adevăr seama
de prezenţa Lui se vor pleca în umilinţă înaintea Lui şi, asemenea lui Iacov când a privit descoperirea lui
Dumnezeu, vor striga: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta
cerurilor!" (Geneza 28:17). - Patriarhi şi profeţi, p. 252

3. Luni, 17 Aprilie Temerea si ascultarea de Dumnezeu

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe
care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele." În rânduiala Sa divină, prin
favoarea Sa, pe care nu o merităm, Domnul a hotărât ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem primiţi
de Tatăl numai prin meritele lui Hristos, iar faptele bune, de milostenie şi compasiune,
pe care le facem noi sunt rodul credinţei şi devin o binecu vântare pentru noi, pentru
că oamenii sunt răsplătiţi potrivit cu faptele lor. Numai parfumul meritelor Domului Hristos face
ca faptele noastre bune să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu şi harul Său este acela care ne face în stare să
facem faptele pentru care suntem apoi răsplătiţi. În şi prin ele însele, faptele noastre nu au niciun merit ... şi nu
ar fi putut să fie făcute în puterea naturii noastre păcătoase.
Domnul ne-a chemat să ne apropiem de El şi Se va apropia şi El de noi; apropiindu-
ne de El, noi primim harul prin care să putem face acele fapte care vor primi răsplata
din mâna Sa. - Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 5, p. 1122
O religie legalistă niciodată nu poate să conducă sufletele la Hristos, fiindcă este o
religie lipsită de iubire, lipsită de Hristos. Postul şi rugăciunea care vin dintr-un spirit doritor de a
se îndreptăţi sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Adunarea solemnă pentru rugăciune, şirul ceremoniilor
religioase, umilinţa exterioară, sacrificiile impunătoare arată că acela care face astfel de lucruri se consideră
neprihănit şi având drept la cer, dar totul este o amăgire. Faptele noastre nu pot să plătească niciodată
mântuirea.
Cum era în zilele lui Hristos, aşa este şi astăzi. Fariseii nu-şi cunosc lipsa
spirituală. . Îndreptăţirea lui Hristos este pentru ei ca un veşmânt nepurtat, ca o
fântână neatinsă. .
... Omul trebuie să fie golit de eul lui înainte de a putea fi, în înţelesul deplin al
cuvântului, un credincios în Isus. Când omul a renunţat la eul său, Domnul poate face
din el o făptură nouă. Vase noi pot să cuprindă vin nou. Iubirea lui Hristos îl va însufleţi
pe credincios cu o viaţă nouă. În acela care priveşte la Începătorul şi Desăvârşitorul
credinţei noastre, se va manifesta caracterul lui Hristos. - Hristos, Lumina lumii, p. 280
Puterea care I-a fost dată Domnului Hristos în ceasul suferinţei fizice şi al angoasei
mentale în Grădina Ghetsimani, le-a fost dată şi le va fi dată celor care suferă pentru
Numele Său. Acelaşi har care I-a fost dat lui Isus şi aceeaşi mângâiere, mai tari decât
moartea, îi vor fi date fiecărui copil credincios al lui Dumnezeu care ajunge în
încurcătură şi suferinţă, care este ameninţat cu închisoarea şi moartea de către
agenţii lui Satana. Niciun suflet care se încrede în Hristos nu a fost şi nu va fi lăsat
niciodată să piară. Eşafodul, rugul şi toate invenţiile cruzimii pot omorî tru pul, dar nu
pot atinge viaţa care este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. - Comentariile Ellen G.
White în CBAZŞ, vol. 5, p. 1123

4. Marţi, 18 Aprilie O viaţă care Îl are în centru pe Dumnezeu

12
 Am fost instruită că fiecare credincios trebuie să vegheze în rugăciune ca să nu dea
greş în lupta vieţii creştine. Fiecare om trebuie să-L caute zil nic pe Domnul cu toată
inima, dimineaţa, la amiază şi seara şi să lase ca mintea să stăruie asupra Cuvântului
lui Dumnezeu ca să înţeleagă cerinţele Sale.
Lucrul cel mai important este să-I servim Domnului cu o totală ho tărâre a inimii şi să
căutăm să devenim ai Domnului cu inima şi mintea. Toţi aceia care vin la Mântuitorul
pentru sfat vor primi exact ajutorul de care au nevoie dacă vin în umilinţă şi se prind
cu încredere de făgăduinţa: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va
deschide" (Matei 7:7).
Ridicaţi standardul, începând cu o deplină supunere şi continuând în simplitatea
ascultării de toate poruncile Domnului, în conformitate cu îndrumările Sale speciale.
Niciunul dintre lucrurile importante specificate în Cuvântul Său nu trebuie să fie
neglijat. - Astăzi cu Dumnezeu, p. 128 (29 aprilie)
Trebuie să-ţi ţii gândurile în stăpânire. Nu este uşor şi nu poţi face acest lucru fără
un efort stăruitor. Dar Dumnezeu îţi cere aceasta, este o datorie care apasă asupra
oricărei fiinţe omeneşti. Eşti responsabilă înaintea lui Dumnezeu pentru gândurile tale.
Dacă te laşi în voia imaginaţiei deşarte, îngăduind minţii să zăbovească asupra unor subiecte care nu sunt
curate, într-o anumită măsură eşti la fel de vinovată înaintea lui Dumnezeu ca şi când aceste gânduri ar fi fost
puse în practică. Singurul lucru care le împiedică să fie realizate este lipsa ocaziei. A visa zi şi noapte şi a clădi
castele de nisip sunt nişte obiceiuri rele şi foarte periculoase. Odată înrădăcinate, este aproape imposibil să
scapi de ele şi să-ţi îndrepţi gândurile către subiecte curate, sfinte şi nobile. Dacă vrei să-ţi ţii sub control mintea
şi să-ţi împiedici gândurile pervertite să-ţi întineze sufletul, trebuie să devii un paznic credincios peste ochii,
peste urechile şi peste toate simţurile tale. Doar puterea harului poate să realizeze această lucrare atât de
necesară. - Mărturii, vol. 2, p. 561
„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!" (Psalmii 46:10) Creştinii ar trebui să cultive obiceiul de a
medita [la Dumnezeu - n.r.] şi de a nutri un spirit de devoţiune. Multora parcă le pare rău după momentele
petrecute în meditaţie, cercetarea Scripturilor şi rugăciune, ca şi cum timpul petrecut astfel ar fi pierdut. Aş
dori ca toţi să vedeţi aceste lucruri în lumina în care doreşte Dumnezeu să le vedeţi, pentru că atunci veţi
acorda Împărăţiei cerului cea mai mare importanţă. Atunci când inima voastră este în cer, toate virtuţile
voastre vor fi pline de vigoare, iar îndatoririle vor fi îndeplinite cu însufleţire. Disciplinarea minţii pentru a se
concentra asupra lucrurilor cereşti va pune viaţă şi zel în toate străda niile voastre. .
Când mintea este umplută astfel, cel ce crede în Hristos va fi în sta re să scoată lucruri bune din vistieria
inimii sale. - Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 109 (12 aprilie)

5. Miercuri, 19 Aprilie Să-I dăm slavă lui Dumnezeu

A-I da slavă lui Dumnezeu înseamnă a descoperi caracterul Său în noi şi a-L face
astfel cunoscut. Când Îl facem cunoscut pe Tatăl sau pe Fiul, noi Îl glorificăm pe
Dumnezeu. - Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 7, p. 979
Providenţa l-a condus poporul lui Dumnezeu în afara obiceiurilor extravagante ale
lumii, departe de îngăduirea apetitului şi a pasiunii, pen tru a lua poziţie pe platforma
tăgăduirii de sine şi a cumpătării în toa te lucrurile. Poporul pe care îl conduce
Dumnezeu va fi deosebit. Copiii Lui nu vor fi asemenea lumii. Dacă vor urma călăuzirea
lui Dumnezeu, vor împlini scopurile Sale, vor supune voinţa lor voinţei Sale. Hristos va
locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este
templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu le cere copiilor Săi o tăgăduire de sine care să le
vatăme tăria fizică. El le cere să asculte de legile naturale pentru a-şi păstra
sănătatea fizică. Calea naturală este drumul marcat de El, şi aceasta este suficient de
largă pentru orice creştin. Cu o mână generoasă, Dumnezeu ne-a pus la îndemână
daruri bogate şi variate pentru subzistenţa şi bucuria noastră. Pentru ca noi să ne
bucurăm însă de un apetit natural, care va păstra sănătatea şi va prelungi viaţa, El
limitează pofta. Domnul spune: Atenţie! Limitaţi, tăgăduiţi apetitul nefiresc! Dacă ne
facem un apetit pervertit, violăm legile făpturii noastre şi ne asumăm

13
responsabilitatea de a fi abuzat de trupu rile noastre şi de a fi adus boala asupra
noastră. - Dietă şi hrană, p. 160
Omul este lucrarea lui Dumnezeu, capodopera Sa, creat pentru un scop înalt şi sfânt
şi, pe fiecare parte a templului omenesc, Dumnezeu vrea să scrie legea Sa. Fiecare
nerv şi fiecare muşchi, fiecare înzestrare mintală şi fizică trebuie păstrate curate.
Dumnezeu doreşte ca trupul nostru să fie un templu pentru Spiritul Său Sfânt. Prin urmare, cât de solemnă
este răspunderea care îi revine fiecărui om! Dacă ne întinăm trupul, ne facem rău nouă înşine şi, mai mult, le
facem rău multor altor oameni. .
... Aveţi curaj şi învingeţi orice obicei care întinează templul sufletu lui! Suntem cu totul
dependenţi de Dumnezeu, iar credinţa noastră este întărită atunci când credem, chiar dacă nu înţelegem planul
pe care îl are Dumnezeu cu noi sau consecinţele felului Său de a Se purta cu noi. Credinţa ne îndreaptă
privirile înainte şi în sus, spre lucrurile viitoare, sprijinindu-ne de singura putere care
ne poate face desăvârşiţi în El. -Asemenea lui Hristos, p. 165 (31 mai)
Dumnezeu cere o jertfă vie. El ne spune că trupul nostru este tem plul Duhului Sfânt,
sălaşul Spiritului Său, şi le cere tuturor celor care poartă chipul Său să aibă grijă de
corpul lor ca să-I poată sluji Lui şi să-I aducă slavă. „Voi nu sunteţi ai voştri" spune
apostolul inspirat, „căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ"; de aceea, „proslăviţi dar pe
Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". Pentru a face lucrul
acesta, uniţi cu fapta cunoştinţa, cu cunoştinţa, înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea.
Este o datorie să ştim cum să ne păstrăm corpul în cea mai bună stare de sănătate şi
este o datorie sfântă să trăim după lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu, în îndurarea
Sa. - Mărturii, vol. 2, p. 70

6. Joi, 20 Aprilie Biruitorii din Apocalipsa

Singura speranţă a păcătosului este să se bizuie cu totul pe Hristos. Dumnezeu ne

primeşte numai prin Fiul Său preaiubit şi faptele bune sunt doar rodul lucrării făcute de
iubirea Sa, prin care ne iartă păcate le. Acestea nu sunt meritul nostru şi noi nu primim
nimic pentru faptele noastre bune, deci nu le putem considera ca o parte realizată de
noi pentru salvarea noastră. Mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu oferit
celui care crede, dat numai prin meritele lui Hristos . Sufletul care este tulburat poate
să găsească pace prin credinţa în Hristos. El nu îşi poate prezenta faptele sale bune
ca un argument pentru salvarea sa. -Our High Calling, p. 118
Şi astăzi sunt mii de oameni care au nevoie să înveţe acelaşi adevăr care i-a fost dat ca învăţătură lui
Nicodim, prin simbolul cu şarpele înălţat.
Ei se încred în ascultarea de Legea lui Dumnezeu, care să-i recomande pentru cer. Când sunt invitaţi să
privească la Isus şi să creadă că El îi mântuieşte numai prin harul Său, ei exclamă: „Cum se poate face aşa
ceva?"
La fel ca Nicodim trebuie să fim gata să intrăm în viaţă ca cel mai mare păcătos.
Prin Hristos, deoarece „nu este alt nume sub cer dat oa menilor, prin care să fim
mântuiţi" (Faptele 4:12). Prin credinţă primim harul lui Dumnezeu, dar credinţa nu este
mântuitorul nostru. Ea nu ne dă niciun câştig. Ea este numai mâna prin care ne
prindem de Hristos şi ne însuşim meritele Lui, care înseamnă vindecare de păcat. Şi
nici măcar nu putem să ne pocăim fără ajutorul Duhului Sfânt. Scriptura spune despre
Hristos: „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi
Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi ier tarea păcatelor" (Faptele 5:31). Pocăinţa
vine de la Hristos tot aşa cum vine şi iertarea. - Hristos, Lumina lumii, p. 175
„Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea şi ceea ce câştigă
biruinţă asupra lumii este credinţa noastră" (1 Ioan 5:4).
. Ispitele lui Satana nu au nicio putere asupra celui care priveşte la Hristos ca Autorul şi Desăvârşitorul
credinţei sale. Satana nu îl poate face să păcătuiască pe cel care acceptă prin credinţă atributele Celui care a
fost ispitit în toate ca şi noi, dar fără păcat. .

14
 . Acela care se pocăieşte de păcatul său şi care acceptă darul vieţii Fiului lui
Dumnezeu nu poate fi învins. Punând stăpânire, prin credinţă, pe natura divină, el devine copil al lui
Dumnezeu. Se roagă, crede. Când este ispitit, el face apel la puterea pentru care Isus a murit ca să ne-o ofere şi,
astfel, copilul lui Dumnezeu învinge prin harul Său. Orice păcătos trebuie să înţeleagă acest lucru. El trebuie să
se pocăiască de păcatele sale, trebuie să creadă în puterea lui Hristos şi să accepte această putere, care îl poate
ţine departe de păcat şi îl poate mântui. .
Adevărul trebuie primit în suflet, iar acesta va produce sfinţirea carac terului. Va
rafina şi înălţa viaţa şi te va pregăti pentru a intra în locurile pe care Hristos le-a
pregătit pentru cei care Îl iubesc. - Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 349 (8 decembrie)

7. Vineri, 21 Aprilie

Studiu suplimentar : Solii alese, „Hristos stă alături de sfinţii Săi persecutaţi", cartea
3, p. 420.

VESTILE MISIONARE, 22 Aprilie 2023

Sabatul 4 / trim 2. Rugăciune pentru prieteni noi
de Dmitri Bagal
Elena Bagal se simţea singură în Kochel, Germania. Născută în Siberia, venise în Germania fără să cunoască
pe nimeni şi nu ştia nici prea multă germană. Pe măsură ce zilele treceau, Elenei i s-a făcut dor de viaţa
frumoasă pe care o trăise în Rusia. Într-o zi, ea a strigat către Domnul, cerându-i o nouă prietenă. „Chiar am
nevoie de o prietenă cu care să-mi petrec timpul", s-a rugat ea.
Nu ştia pe atunci, dar nu era singura mamă vorbitoare de limba rusă care se ruga pentru prieteni. Snezana
se mutase în acelaşi orăşel cu un an înainte, din cauza unor circumstanţe familiale dificile. În aceeaşi zi în care
Elena s-a rugat pentru o prietenă, Snezana a strigat către Domnul: „Doamne, nu mai am putere! Cum să
continui să trăiesc? Ajută-mă să întâlnesc pe cineva cui să-i pot împărtăşi necazurile mele!"
Snezana avea doi copii, unul de 7 şi unul de 9 ani, dar mergeau rar la locul de joacă. În acea zi totuşi, aceştia
au mers la locul de joacă. Elena, care tocmai se rugase pentru o prietenă, îşi adusese fetiţa la acelaşi loc de
joacă. A salutat-o pe Snezana în germană, dar curând şi-a dat seama că ambele vorbeau rusă. Nu-i venea să
creadă. S-a gândit că poate mama şi copiii erau doar turişti, dar s-a dovedit că locuiau de fapt în oraş şi erau în
căutare de noi prieteni. Cele două familii au devenit prietene apropiate.
„Dumnezeu a făcut să te întâlnesc pentru a putea avea o prietenă", i-a spus recent Snezana, Elenei. Elena îi
trimite Snezanei imnuri încurajatoare şi predici înălţătoare. Ea se roagă ca Snezana să fie de acord cu studiile
biblice.
După această întâlnire, Elena a continuat să se roage pentru prieteni noi. Într-o zi a întâlnit-o pe Nataşa, o
vorbitoare de limba rusă ce avea nevoie de încurajare. Cele două femei s-au împrietenit, iar în prezent Elena îi
trimite regulat Nataşei făgăduinţe biblice.
Elena s-a rugat pentru alţi prieteni noi. În timp ce era la cumpărături, a întâlnit-o pe Irina, o altă vorbitoare
de rusă, şi a invitat-o să vină în vizită. Cele două se întâlnesc acum o dată la două săptămâni. Câteodată, Elena
îi face masaj Irinei şi de fiecare dată se roagă. Ultima dată când i-a făcut masaj, Irina s-a rugat pentru prima
oară. Elena a aflat că, înainte de a se muta în Kochel, Irina obişnuia să meargă din când în când la o biserică
adventistă.
„Căile lui Dumnezeu sunt minunate!" spune Elena acum. Ea se roagă ca Irina să-şi dorească să studieze
Biblia împreună cu ea şi să poată iniţia un mic grup de vorbitori de limba rusă în casa ei. Între timp, continuă
să se roage pentru prieteni noi. Dumneavoastră vă rugaţi pentru prieteni noi?
Această relatare misionară ilustrează obiectivul misionar nu mărul 1 din planul strategic al Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea „Eu voi merge". Acest obiectiv este următorul: „Revigorarea conceptului de
misiune mondială şi de sacrificiu pentru misiune ca mod de viaţă, cu implicarea nu numai a pastorilor, ci şi a
fiecărui membru al bisericii, tânăr şi bătrân, în bucuria de a depune mărturie pentru Hristos şi de a face
ucenici."

15
16