Cu Dumnezeu in Fiecare Zi

Pastor Cristi Boariu
Cu Dumnezeu în fiecare zi
1 Aprilie 2022 - 1 Aprilie 2023
Acest fișier este proprietatea www.cristiboariu.com și este destinat strict

celor care s-au abonat la devoționalul zilnic. Vă rugăm să nu îl trimiteți mai
departe fără acordul scris al Pastorului Cristi Boariu.
“Cristi Boariu Ministries” este destinată strict evanghelizării prin mesaje text,
audio și video ale Pastorului Cristi Boariu. Se auto susține din donațiile celor
care se abonează la materialele noastre, de aceea vom fi recunoscători dacă
veți spune și altora despre resursele care v-au consolidat spiritual prin acest
site. Vă mulțumim anticipat.
www.cristiboariu.com
1 Aprilie
Sfințire, rodire și apoi slujire
”Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,

să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
Romani 12:1
Oamenii sunt impresionați de daruri, Dumnezeu caută mai întâi roada. În

odaia de sus, mai întâi, și apoi putem merge până la capătul pământului.
Trăire cu fapta și apoi vom fi crezuți în ceea ce spunem cu vorba.
Dragoste înainte de prorocie. Înfrânarea poftelor înainte de solo în față.

Sfințenie înainte de a face minuni, că altfel te faci de minune. Golire de fire și
apoi umplere cu Duhul. Pe genunchi și doar apoi în picioare. Aprofundarea
Cuvântului, trăirea Lui și apoi predicarea Lui. Experiențe personale și apoi
experiențele altora.
Dacă aceasta va fi ordinea, atunci programele se vor transforma în servicii

divine. Cincizecimea nu va fi o amintire, ci o realitate. Iar casa Domnului va fi
într-adevăr o casă de rugăciune.
Multă binecuvântare vă doresc!

Cu prețuire, Cristi Boariu.
2 Aprilie
Concursul cu puțini concurenți
"Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune

pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori."
Tit 3:14
Dumnezeu niciodată nu ne-a chemat să concurăm în a primi și în a strânge.
Nu ne-a chemat niciodată să concurăm la caii putere cu mașinile vecinilor,

nici cu etajele de la casele neamurilor noastre.
Dumnezeu ne-a chemat la un concurs al faptelor bune. Al altruismului, al

jertfei, al sacrificiilor.
“Pământul îi primește pe toți, dar cerul alege”, spunea Grigore Vieru.
Dacă vrei să rămâi în istoria lumii, strânge cât mai mult. Tot ce strângem
pentru noi devine paie, fân și trestie.
Dacă vrei să rămâi în istoria lui Dumnezeu, caută primele locuri în concursul
numit: "fapte bune". Acolo paiele se transformă în aur, sendvișurile date la
orfani în pietre scumpe și transpirația pentru Dumnezeu în diamante pentru
cunună.
Pe locuri, fiți gata, start!

3 Aprilie
Înțelept sau nebun?
"Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el."

Proverbe 18:2
Omului înțelept nu îi este greu să recunoască faptul că nu știe toate lucrurile

și că mai are de învățat. Că doar prin modestia caracterului și printr-o sete
bună de cunoaștere se ajunge la o și mai mare înțelepciune.
Nebunul, însă, are răspuns la toate. El crede că le știe pe toate și vrea să

arate acest lucru. E caracterizat de mândrie, iar atunci când mândria și pros-
tia se întâlnesc rămâi uimit de diversitatea nebuniilor care ies de la acea
întâlnire.
Fii un om înțelept. Pune întrebări chiar dacă alții râd de tine la școală. Caută
să înveți mai mult la locul de muncă chiar dacă își bat joc colegii de tine. De
cele mai multe ori râsul de alții e specific nebunilor, nu înțelepților, deci fii atât
de înțelept încât să poți merge mai departe indiferent de atitudinea altora.
Înțeleptul pune întrebări. Se poate umili ca să întrebe. Nebunul nu se poate

smeri să facă acest lucru pentru că și-ar strica imaginea falsă construită cu
multă trudă.
Fii un om înțelept. Fii înconjurat de oameni înțelepți, de cărți sănătoase și de

Cuvântul lui Dumnezeu, izvorul suprem de înțelepciune. Dorește-ți să cunoști
binele cât mai mult. Ocupă-te cât mai mult de bine. De rău se ocupă
nebunii...

4 Aprilie
Oamenii după care plângem…
"Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat

şi a domnit opt ani la Ierusalim.
A murit fără să lase părere de rău în urmă
şi l-au îngropat în cetatea lui David,
dar nu în mormintele împăraţilor."
2 Cronici 21:20
Trăiește-ți viața atât de frumos încât atunci când pleci de aici, celor din jur să
le pară rău, iar cerul să se bucure. Au fost împărați în istorie care nu au lăsat
în urmă păreri de rău și au fost oameni simpli, ca și Tabita, după care au
plâns toți.
Atunci când pleacă cei răi, magazinele din colț nu vând niciun pachet de
șervețele.
"Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură

şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie. "
Proverbe 11:10
Vrei să plângă cei din jur când pleci de aici? Începe să împarți bunătate, milă și
dragoste. Să ai cuvinte care să ridice pe aproapele tău, nu să-l dărâme.
Oamenii după care plângem sunt cei care, deși poate au stat departe, ne-au fost
mereu aproape.
Sunt oamenii aceia care nu așteaptă să se întâmple o tragedie ca să facă și ei un

bine, ci îl fac în fiecare zi.
Oamenii după care plângem sunt cei care ne sună chiar și atunci când nu vor altce-
va decât să vadă că suntem bine.
Oamenii după care plângem sunt cei care nu așteaptă Crăciunul ca să dea o porto-
cală. Ei se dau pe sine în fiecare zi.
Oamenii după care plângem sunt cei care plâng, nu cei care se plâng. Sunt cei
care postesc și se roagă pentru țară, pentru vecini și pentru frați.
Oamenii după care plângem sunt cei care au mașina mai mereu murdară. De la
cărat haine, pachete și pe alții în vârstă la adunare și la spital. Știu câțiva astfel de
lucrători în zone sărace din țară, care nu apar pe YouTube, dar vor apărea pe
ecranele cerului la judecata răsplătirii.
Oamenii după care plângem sunt cei care nu se uită la ceas când stau de vorbă cu
noi. Sunt cei pentru care timpul cel mai valoros e cel investit în aproapele
de lângă ei.
Oamenii după care plângem sunt cei care au trăit cu frică de Domnul. Sunt cei
cărora le-ar fi bătut inima dacă ar fi tăiat colțul hainei lui Saul. Alții mint și fură și nu
le mai roșește obrazul. După aceștia nu va plânge nimeni.
Oamenii după care plângem sunt cei care vin la părtășie indiferent de
vremea de afară.
Oamenii după care plângem sunt cei care în loc de like-uri dau telefoane. Sunt cei
care au fost interesați de durerea altora deși poate durerea lor era mai mare.
N-ai vrea să fii un astfel de om?
Începe de azi.

5 Aprilie
Nisip sau stâncă?
"De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face,

îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.
Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face
va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip."
Matei 7:24,26
Dărâmături sau ziduri trainice? Clătinare sau stabilitate?
Furtuna va proba fundația casei tale, nu parchetul. Relația ta personală cu

Dumnezeu, nu ceea ce se vede în public. Caracterul tău, nu reputația ta.
Sfințenia vieții, nu frumusețea vorbelor. Integritatea ta, nu doar slujirea ta.
Degeaba investim în draperii, dacă fundația are fisuri. Ce folos de geamuri

scumpe daca fierul beton din fundație lipsește? Ce folos de 10 etaje dacă
fundația are 10 cm?
Să citim Cuvântul lui Dumnezeu. Să auzim Cuvântul Lui Dumnezeu. Și să

împlinim Cuvântul Lui Dumnezeu.
În acest fel, buletinele meteo nu ne vor speria. Vom trece cu brio încercările,
probele și testele din fiecare zi pentru că Dumnezeu este întotdeauna ajutorul
celui care nu doar aude glasul Lui, ci și ascultă de glasul Lui.

6 Aprilie
Nenorociri multe, prieteni puțini
”Prietenul adevărat iubește oricând

și în nenorocire ajunge ca un frate.”
‭Proverbele‬ ‭17:17‬‬
Când fiul risipitor a plecat de acasă cu jumătate din averea tatălui său, a fost
repede înconjurat de prieteni. Când faci cinste la restaurant, când totul îți
merge bine, când ești sus pe munte și ai ce să împarți altora ai mulți prieteni.
Viața, însă, nu e lipsită de văi adânci. La ATI, în falimente personale și în

eșecuri sau găuri financiare nu mai e așa mare înghesuiala din partea celor
care ar trebui să îți fie aproape.
Când Iov a falimentat material, nici măcar robii lui nu îi mai răspundeau. Iar
puținii prieteni care i-au rămas aproape au început să îl judece nedrept.
Prietenii care te sună când ești bolnav, care îți sunt aproape când eșuezi la
un examen sau când treci prin negurile vieții sunt rari. Sita nenorocirilor ne
arată că mulți stau cu tine la masă, dar puțini trag cu tine la jug.
Când a urcat prețul la motorină am vazut mii de oameni stând la cozi ca să-și
umple rezervorul lor. Nu știu să fii fost vreunul care să stea acolo pentru a
umple rezervorul altora. De ce? Pentru că cei mai mulți prieteni caută câștigul
personal dintr-o prietenie, nu câștigul celuilalt.
Dacă îți ajung degetele de la o mână ca să îți numeri prietenii în nenorocire,

nu fi supărat, ci prețuiește-i și fii tu pentru alții un altfel de prieten.
Iar dacă ai rămas singur, nu abandona cursa spre cer. Când nu vine nimeni,
vine Dumnezeu.

7 Aprilie
Disponibilitatea e mai importantă decât abilitatea
"Aşa a şi făcut Noe:

a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu."
Geneza 6:22
Dumnezeu nu l-a ales pe Noe să fie salvat de potop pentru că știa să con-
struiască corăbii, ci l-a abilitat să construiască arca pentru că a fost disponibil
să asculte.
Dumnezeu nu alege oamenii după daruri sau abilități; sunt foarte mulți
oameni înzestrați cu diferite daruri, dar care lucrează după capul lor. Nu!
Dumnezeu caută oameni care sunt gata să se prăbușească înaintea Lui și să
spună: ”Vreau să fac nu voia mea, ci voia Ta!” Pe acești disponibili ascultători
de El, îi ia de jos și îi echipează pentru lucrări mărețe.
Nu te mai plânge că nu ai anumite daruri. Fii gata să renunți la voia ta, la

timpul tău și la pretențiile tale ca mai apoi să te predai Lui în întregime.
Peste ani vei rămâne uimit de echiparea pe care El ți-a făcut-o în urma
ascultării tale.
Apoi, când vei finaliza corabia lucrării încredințate, după planul Său, El va
veni să închidă ușa.
"…Apoi, Domnul a închis uşa după el."

Geneza 7:16
Iar când El închide ușa, rămân doar cei care L-au ascultat în totalitate.
Apropo, Titanicul s-a scufundat.
Corabia lui Noe, nu.

8 Aprilie
Atenție la Valea Ono!
"Nu pusesem încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul,
şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul
şi că n-a mai rămas nicio spărtură. Atunci, Sanbalat şi Gheşem
au trimis să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono.”
Îşi puseseră de gând să-mi facă rău.”
Neemia 6:1,2
Terminase Neemia cu zidul. Gata cu betoniera, cu praful și cu mistria. Mai

erau de pus ușile porților, de finisat pe ici - colo și de făcut curat.
Neemia și cu ai săi dăduseră la mistrie în timp ce Sanbalat și Tobia își

dădeau cu părerea. Cei care încurcă lucrul nu se pot bucura de realizările
altora. Invidia nu le dă pace. Dacă nu a fost ideea lor, dacă nu au fost ei în
centru, nu se pot bucura de zidurile altora.
De patru ori l-au chemat pe Neemia să meargă la întâlnire cu ei, să lase pe

alții să pună ușile, să lase pe alții la finisări. Doar atât vrea Diavolul: lucru
făcut pe jumătate. Întâlniri cu cei care descurajează, cu cei care ucid vise.
Îmi place răspunsul lui Neemia:
"Le-am trimis soli cu următorul răspuns:

„Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor;
cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”"
Neemia 6:3
Și-a înțeles lucrarea. Și-a înțeles chemarea. Știa că nu va putea spune la

inaugurare: "Adu-ți aminte de mine, Dumnezeu!" dacă merge la întâlniri cu
cei din Valea Ono: cu băgătorii de vină, cu cei care țin scorul și cu cei care
bagă bețe în roate. Nu! El trebuia să fie lângă cei care se implică și să dea
exemplu personal!
Nu știu care e lucrarea pe care o faci. Nu știu dacă ți-ai identificat chemarea.
Ce pot să-ți spun este că Sanbalat și Tobia există și astăzi. Ei nu sunt doar
niște persoane, ci pot reprezenta orice lucru care te oprește din a continua
ceea ce ți-a dat Dumnezeu să faci!
Chemarea lor sună foarte frumos. Ei nu au o problemă cu tine, ci cu lucrarea

pe care ți-a dat-o Dumnezeu să o faci.
Ei vor să te coboare în vale, Dumnezeu vrea să te ducă pe munte la El.
Ei vor să te facă să renunți. Să pleci din teren în tribună și să fii din tabăra lor.
Ai grija că pe ei nu Dumnezeu îi trimite!
”Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea.”

Neemia 6:12
Am văzut regresul spiritual al multora din cei care și-au bătut joc de alții care
se implicau. Care toată ziua râdeau și puneau porecle altora. Care mereu
aveau ce să bage de vină. Care și-au făcut vile în Valea Ono, dar care nu au
loc asigurat în Cer.
Ignoră-i! Concentreză-te pe lucrarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Cu

smerenie, curaj și supunere față de liderii Domnului, continuă să dai la mis-
trie, la betonieră, să faci sendvișuri, să torni apă pe mâinile lui Ilie sau să faci
orice altceva e nevoie.
Atenție la Valea Ono! Nu e niciun peisaj mirific acolo, ci doar antecamera

iadului. Iar când El închide ușa, rămân doar cei care L-au
ascultat în totalitate.

9 Aprilie
Pesimist, optimist sau neutru?
"Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis:

„Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”"
Numeri 13:30
Winston Churchill spunea că atitudinea noastră este un lucru mic care face o
mare diferență. Ea definește personalitatea noastră și reprezintă ceea ce văd
oamenii despre gândirea noastră, despre comportamentul nostru, cât și
despre viziunea noastră.
Atunci când cele 12 iscoade, care au fost trimise de Moise să iscodească

țara Canaan, s-au întors înapoi în tabără, s-au împărțit în două categorii: 10
au fost cei care au avut o atitudine negativă, iar 2, Iosua și Caleb, au fost cei
cu o atitudine pozitivă.
Oamenii cu o atitudine negativă ignoră lucrurile frumoase ale vieții și mereu

le văd pe cele rele. Se compară întotdeauna cu cei cărora le merge bine și se
plâng de cât de rău le merge lor. Văd în fiecare oportunitate o problemă.
Sunt caracterizați de mânie, neîncredere și frustrare. Din această cauză nu

progresează mai deloc în niciun domeniu al vieții. Mereu găsesc pe alții
vinovați pentru eșecurile lor și niciodată nu își doresc să se schimbe și să se
ridice din groapa în care sunt.
Oamenii cu o atitudine pozitivă încearcă întotdeauna să vadă lucrurile bune

ale vieții. În timp ce pesimistul vede problema mai mare decât pe Dumnezeu,
omul optimist Îl vede pe Dumnezeu mai mare decât problema în sine. Iosua
și Caleb nu s-au uitat la cât de mari erau uriașii din Canaan, ci s-au uitat la
cât de măreț e Dumnezeul lor.
Persoana care are o atitudine pozitivă este însoțită de bucurie și îi mo-

lipsește și pe cei din jur cu această calitate deosebită. Este o persoană sin-
ceră și curajoasă. Lucrează din greu acolo unde este nevoie de implicare și
întotdeauna are această viziune pe care o aveau Iosua și Caleb:
”Vom fi biruitori.”
Numeri 13:30
O a treia atitudine pe care o poate afișa cineva în multe situații este neutrali-
tatea. Din această categorie fac parte oamenii care nu au nici dubii, dar nici
speranțe. Oamenii care își trăiesc viața ignorând atât bucuriile,
cât și necazurile.
Ei nu fac parte din nicio tabără. Nu sunt emotivi și nu se implică, ci fac parte
din tabăra celor prezenți, dar care se abțin. Sunt mulțumiți cu stilul lor de
viață chiar dacă acel stil, de cele mai multe ori înseamnă mediocritatea. Nu
sunt nici repetenți, nici premianți. Nu se dărâmă casa pe care o construiesc,
dar nici nu poate fi predată la cheie. Vorba lor e des întâlnită:
”merge și așa...”.
Atitudinea te va defini sau te va distruge, iar apoi îi va influența pe cei din

jurul tău...
De cele mai multe ori oamenii caută în preajma lor pe cei cu o atitudine pozi-
tivă. Pe cei care inspiră încredere, care sunt motivați să lupte pentru un lucru
anume pe toate planurile, până când îl obțin.
Fii un om cu o atitudine pozitivă. Atitudinea face diferența atât în pustie, cât și

la intrarea în Canaan!
Avem nevoie de orange juice. Grapefruit și lămâi sunt destule.

10 Aprilie
Cum îmi înțeleg chemarea din partea lui Dumnezeu?
Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are câteva chemări pe care ni le face.
Primele 3 pe care le voi aborda sunt generale (se potrivesc tuturor
oamenilor), iar ultima este specifică fiecărei persoane în parte.
Prima chemare pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi

este chemarea la POCĂINȚĂ.
"Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească,

un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat
ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce
v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;"
1 Petru 2:9
E absolut necesar să avem un moment în viața noastră în care să

conștientizăm faptul că L-am întristat pe Dumnezeu trăind o viață păcătoasă
și să ne cerem iertare pentru trecutul nostru, iar apoi, crezând în jertfa de la
Calvar, să primim iertarea de păcate și promisiunea mântuirii. Acest
eveniment se numește: nașterea din nou - convertirea omului păcătos și
schimbarea gândirii lui. Prin acest mod El trece din Împărăția Diavolului în
Împărăția lui Dumnezeu.
Înainte de a ne pune întrebarea: ”Ce slujbă mi-a dat Dumnezeu?” e deosebit

de important să trecem în mâna lui Dumnezeu. Eu nu pot folosi o unealtă
care nu e în mâna mea sau în atelierul meu.
O a doua chemare pe care Dumnezeu o face după chemarea la pocăință

este chemarea la SFINȚIRE.
"Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire."

1 Tesaloniceni 4:7
Nașterea din nou este un eveniment (la fel cum se naște un copil, o singură
dată), pe când sfințirea este un proces (creșterea copilului).
Din nou subliniez faptul că sfințirea e prioritară slujirii.
"Deci, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste,

sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună."
2 Timotei 2:21
Înainte ca o femeie să folosească un vas pentru a face o mancare, ea trebuie

să se asigure că acel vas e curat. Cea mai buna mâncare din lume pusă
într-un vas murdar compromite mâncarea și sub nicio formă NU curățește
vasul. Curățirea vasului se face cu apă, nu cu mâncare. Cuvântul, apa vieții,
îți va menține viața curată:
"Strâng Cuvântul Tău în inima mea,

ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!"
Psalmul 119:11
În fiecare zi omul lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de păcat și să trăias-

că o viață curată. Dacă se întâmplă să greșească, să nu uităm că acest lucru
e o cădere, nu un mod de viață. Una e să umbli prin șanț și alta e să cazi, să
te ridici de acolo și sa fii atent pe viitor.
O a treia chemare pe care Dumnezeu o face fiecăruia dintre noi este

chemarea la ASCULTARE. Niciun stăpân nu poate să folosească animalul
de povară dacă acesta nu ascultă. Nicio bucătăreasă nu poate folosi un vas
cât de curat ar fi el dacă acesta nu acceptă să stea la locul lui
(personificând acest exemplu).
Nu e suficient să știu despre copilul meu că nu face prostii (punctul 2), dacă
atunci când îl trimit să facă un lucru bun nu ascultă.
Înainte de ”A FACE”, Biblia ne spune că e mai important ”A FI”.
"Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta şi ştiu că vei face

chiar mai mult decât îţi zic."
Filimon 1:21
A patra chemare pe care Dumnezeu o face fiecărei persoane este chemarea

la SLUJIRE.
"Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.
Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare.
Cine dă să dea cu inimă largă.
Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă.
Cine face milostenie s-o facă cu bucurie."
Romani 12:7,8
Dați-mi voie să repet: aceasta e a patra chemare, nu prima! Contează enorm

de mult ordinea! Nu e suficient să slujim! Copilul meu poate să știe să sape
toată grădina; dacă nu ascultă CÂND și UNDE să sape s-ar putea să-mi taie
toate roșile din solar!
În ziua judecății mulți vor avea suprize imense pentru că au slujit, dar nu au
respectat ordinea celor patru chemări! Vor fi oameni care au slujit, dar care
nu au trăit o viață sfântă și plină de ascultare!
"Şi El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi;

depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.’"
Luca 13:27
Cum îți poți înțelege slujirea? Începe să vezi ce POȚI să faci. Nu am de

unde să aflu dacă pot să fac mâncare, dacă nu încerc de câteva ori. Nu pot
să știu dacă darul meu e să cos haine, ca și Tabita, decât dacă voi încerca să
fac acest lucru.
Când Dumnezeu îți dă un dar, iar tu îl descoperi, realizezi că îți place enorm
să faci acel lucru, îți creează o satisfacție deosebită. Atenție! Nu confunda
următoarele: dacă mie îmi place să predic toți mă vor aplauda pentru ceea ce
fac. Nu confunda provocările slujirii (despre care vom vorbi altădată) cu satis-
facția și bucuria slujirii!
Totodată, când Dumnezeu îți dă un dar, iar tu îl folosești, vei observa oameni
care vor rămâne marcați sau zidiți de acel dar. Femeile care au înconjurat-o
pe Tabita în ziua plecării ei au fost persoane atinse și marcate de slujirea ei.
Nu am cum să am un dar de la Dumnezeu și să fiu chemat să-l folosesc, iar
oamenii să se plictisească și să adoarmă la slujirea mea. Observând
impactul îți verifici darul!
Nu în ultimul rând, slujirea e ca un foc aprins în tine. Dacă ai darul de a cânta

și nu cânți într-o zi, simți că ceva nu este în regulă. Dacă ai darul de a mijloci
pentru cineva și nu o faci într-o zi, simți că ceva lipsește.
Îți doresc din toata inima să îți înțelegi chemarea. Nu e nimic mai important
decât să ajungi la finalul vieții, să poți privi cu bucurie în urmă și să știi că ai
răspuns cu ”DA” la toate cele patru chemări: pocăință, sfințire, ascultare și
slujire.

11 Aprilie
Cinstit de oameni sau de Dumnezeu?
"Balac a zis lui Balaam:

„N-am trimis eu oare la tine să te cheme?
Pentru ce n-ai venit la mine?
Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?”"
Numeri 22:37
Nu puțini oameni am întâlnit în viața aceasta care cred că ei conduc Planeta.

Că banii lor, relațiile lor și persoana lor sunt factorii decisivi pentru a da cinste
cuiva. Oamenii aceștia au o părere deosebit de bună despre ei și deosebit de
proastă cam despre toți cei din jurul lor.
Atenție la acești oameni! Cinstea pe care ți-o dau ei nu este gratuită. Îți vor
scoate ochii toată viața pentru că ți-au făcut un favor vreodată sau pentru că
ți-au întins o mână. Cinstea pe care o dau ei este de obârșie omenească și
uneori chiar drăcească pentru că ei nu lucrează cu o inimă sinceră, ci cu mult
vicleșug.
Cinstea pe care o dă Dumnezeu e cu totul de altă natură. Ea vine ca o rec-

ompensă a smereniei tale, a fricii tale de El și a mărturiei tale frumoase.
Atunci când Mardoheu nu a căutat să se închine înaintea lui Haman și atunci
când nu a umblat cu lingușeală ca să facă pe placul dușmanului poporului
Israel, observăm că cel care conducea multe din frâiele Împărăției a fost
deranjat de acest lucru. Ați observat, însă, ce frumos vine Dumnezeu și dă
cinste lui Mardoheu printr-un concurs de împrejurări care nu ar fi putut fi sin-
cronizate de nimeni altcineva decât de Mâna Celui Atotputernic?
Să căutăm prețuirea lui Dumnezeu. Prețuirea oamenilor e de scurtă durată și

e de cele mai multe ori o cursă.
Este adevărat că trebuie să ne prețuim și să ne cinstim unii pe alții ca și

oameni. Dar ar trebui să facem gratuit acest lucru și fără vreun interes
ascuns. Doar cinstea care vine dintr-o inimă sinceră are valoare. Însă astfel
de cinstiri sunt mai rare decât aurul de 24 de karate...
Într-o zi Dumnezeu îl va cinsti pe omul smerit, integru și cu frică de El, dăruin-

du-i cerul. Îl va urca pe cea mai înaltă treaptă după ce l-a trecut toată viața
prin văi adânci pentru modelarea caracterului.
Ce altă cinste ar putea fi mai mare decât ziua în care vei primi cadou
prețuirea lui Dumnezeu și harul de a locui cu El o veșnicie?
Caută cinstirea lui Dumnezeu! Fă-ți un scop al vieții din această căutare!
Vei vedea la final că a meritat din plin.

12 Aprilie
66 de canale
Am întrebat-o pe o soră văduvă dacă nu se plictisește de mai bine de 15 ani,

de când a rămas fără partenerul de viață, să fie singură toată ziua...
– ”Nici vorbă!”, mi-a răspuns sora. ”Am în cameră un TV cu 66 de canale

deosebite! Le-am văzut pe toate anul acesta, iar acum le văd a doua oară.
Sunt la canalul ”Ezechiel” acum...”
Am observat ca și slujitor că fiecare familie care a pus Biblia la loc de cinste,

deși nu a fost ferită de încercări și probleme, a rămas lângă Dumnezeu. De
asemenea, am observat că acolo unde Biblia a fost neglijată prin citire, a fost
neglijată și prin trăire, iar mai devreme sau mai târziu a adus depărtarea de
Dumnezeu a familiei respective.
”Biblia ar trebui să fie pâinea zilnică, nu prăjitura unei ocazii festive”, spunea
Victor Hugo.
Nu poți să-L iubești pe Dumnezeu dacă nu păzești Cuvântul Său.
"Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele."

Ioan 14:15
Iar pentru a păzi poruncile trebuie să cunoaștem poruncile.
Nu lăsa citirea Bibliei pentru patul de spital. Nici pentru când vine bacul și ai
nevoie de ajutor la examene, iar astfel încerci să-L atragi pe Dumnezeu mai
aproape recuperând în câteva zile ce nu ai făcut câțiva ani. Biblia nu este
roata de rezervă a credinciosului, ci volanul vieții sale.
Deciziile noastre, biruințele sau eșecurile, idealurile și planurile noastre

trebuie să fie strâns legate de Biblie. Nu poți să ignori Biblia și să ai o viață de
biruință. Nu poți să nesocotești Cuvântul Domnului și să ajungi cu bine la linia
de sosire unde se împart cununile pentru cei care au trăit o viață sfântă.
Sir Walter Scott, celebrul romancier englez, când era pe patul de moarte, a
rugat pe ginerele său, Lockhart, să-i citească ceva din carte.
– “Din care carte?” a întrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care
acopereau pereţii.
– “Nu există decât o singură carte: Biblia!” răspunse Scott.
Edmond Barke, mare om de stat englez și orator fără pereche, a declarat:

”Toată viața mea am citit Biblia, dimineața, la prânz și seara. Obiceiul acesta
mi-a fost de mare folos.”
W. Gladstone, om de stat englez, fost prim-ministru, în vreo patru rânduri

scrie următoarele, în prefața unei ediții populare a Bibliei: ”În singurătatea
unei odăițe, în liniștea nopții, pe patul de suferință, în fața morții, pretutindeni
Sfânta Scriptură stă alături de noi; cuvintele ei vindecă și alină, îndreaptă și
îndrumă, întăresc și dau îndemn spre tot ce e bun.”
Azi e o nouă ocazie de a deschide Cartea. Deschide-o cu bucurie!

13 Aprilie
Alege exemplul pozitiv!
”Fiii lui Core n-au murit.”

Numeri 26:11
Core, Datan și Abiram au fost capii răscoalei împotriva lui Moise. Dumnezeu
i-a pedepsit aspru, deschizând pământul ca să-i înghită.
Biblia subliniază ceva foarte important, și anume că fiii lui Core au ales să NU
calce pe urmele tatălui lor în purtarea lui nechibzuită. La fel am observat că
Datan și Abiram mai aveau un frate pe nume Nemuel. Nici el nu s-a unit cu
frații lui în nebunia lor.
Am observat că cei mai mulți oameni aleg foarte ușor exemplele negative,
chiar dacă au în familie sau în societate și exemple pozitive. Iar peste ani,
când sunt întrebați de ce au ajuns așa, imediat sunt gata să arate cu degetul
spre tatăl care era un bețivan, spre colegul de clasă care fuma prin toalete
sau spre profesorul care s-a îndrăgostit de vreo minoră. Astfel, ei încearcă să
explice căderea lor, dar omită să spună că au avut și exemple pozitive pe
care le-au ignorat.
Mama lui Timotei și bunica lui au fost femei foarte credincioase. Nu știu unde
erau tatăl și bunicul lui Timotei. Poate erau în viață, dar nu erau un exemplu
demn de urmat. Totuși, Timotei a ales modelele pozitive.
Viața noastră este presărată cu alegeri. Modelele pe care le avem în inimă ne

vor îndrepta pașii spre cer sau spre iad.
E mai tentant să alegi răul. Să dai binecuvântarea veșniciei pe o viață de

plăceri păcătoase. E mai tentant, dar nu e mai benefic.
Caută un exemplu pozitiv în jurul tău, oriunde te afli! E imposibil să nu găsești

vreunul. Vezi care sunt pașii pe care acea persoană i-a făcut ca să ajungă un
model pentru alții.
Ceea ce admirăm ne influențează. Dacă văd că cineva și-a distrus viața prin
alcool, curvie, imoralitate și minciună e clar că, dacă voi călca pe aceleași
urme, voi avea atât o familie distrusă, cât și o veșnicie fără Dumnezeu. De ce
să aleg negativul?
Dintre toate exemplele pe care le ai lângă tine, alege să îi ai ca model pe cei

care Îl iubesc pe Dumnezeu și care se sacrifică pentru El.
Iar atunci când modelele negative vor fi nevoite să stea în fața lui Dumnezeu
și să dea socoteală pentru viața pe care au trăit-o, în dreptul tău se va scrie:
viață veșnică...

14 Aprilie
Imagine sau caracter?
Se spune că orice om zâmbește frumos în fața camerelor de filmat.
Există în noi o dorință aparte ca în prezența oamenilor să fim altfel decât

suntem atunci când ne aflăm singuri. Ceea ce văd oamenii este imaginea
noastră, însă ceea ce suntem în ascuns arată caracterul nostru cu adevărat.
Una din laturile fățărniciei este reflectată atunci când între imagine și caracter
sunt diferențe remarcabile.
Valoarea unei persoane nu este dată de imagine, ci de caracter. Adică acea

persoană se comportă la fel și în biserică, dar și în societate. Și în familie, dar
și la locul de muncă. Și pe social-media, dar și în privat.
Fii un om de caracter, ca atunci când oamenii vor descoperi ce ești în privat,

să nu fie deloc mirați, ci să descopere că ești la fel ca și în public.
Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare și vede dincolo de imagine. Eliab avea o

imagine superbă înaintea oamenilor, dar în fața lui Dumnezeu era considerat
un om lepădat.
David, pe de altă parte, nu atrăgea privirile; era un copil neînsemnat, un

cioban, un tinerel fără prea multe like-uri, dar un băiat pe care Dumnezeu îl
apreciază și îl face împărat datorită caracterului său deosebit.
Eliab niciodată nu I-a spus lui Dumnezeu să îl priveasca în interior, pentru că

oamenii interesați de imagine nu sunt deloc interesați de părerea lui
Dumnezeu despre ei, ci doar de părerea oamenilor.
David a știut că Dumnezeu privește dincolo de haine. Dincolo de ceea ce se

vede, și astfel a putut spune ceea ce doar oamenii de caracter pot declara:
"Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!

Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!"
Psalmul 139:23
Celebritățile se construiesc pe baza imaginii. Eroii se construiesc pe baza

caracterului.
Faima vine și pleacă. Virtuțile rămân.

15 Aprilie
Rugăciunea nu e opțiune, ci necesitate!
"Rugaţi-vă neîncetat."
1 Tesaloniceni 5:17
Cel mai important aspect într-o relație este comunicarea. Mașina într-o
căsătorie poate fi înlocuită cu mersul pe jos, casa cu un apartament, cuptorul
de microunde cu încălzitul pe aragaz șamd. Însă comunicarea nu poate fi
înlocuită cu nimic. Fără ea, partenerii se sting încetul cu încetul la fel cum se
stinge focul pe care nu îl mai alimentenzi.
Exact la fel este în relația cu Dumnezeu. Rugăciunea nu poate fi înlocuită cu

nimic. Ea nu este opțională, ci necesară. Focul, lumina și apa nu sunt opțio-
nale! Când faci dintr-un lucru absolut necesar, o opțiune, te îndrepți cu pași
siguri spre eșec.
Rugăciunea nu depinde doar de un loc anume, nici de o stare anume, ci e un

canal de comunicare care trebuie păstrat deschis în orice moment al zilei:
când mă trezesc, când mă pun la masă, când îmi leg centura de la mașină,
când parchez, când mă pun la birou șamd. Câteva cuvinte de mulțumire și
câteva cereri de ajutor îndreptate spre Dumnezeu în astfel de momente con-
tează enorm!
Nu lungimea, gramatica sau strigătul rugăciunii contează, ci inima cu care

aceasta e rostită. Soția mea nu e impresionată de discursul meu, ci mai mult
decât atât își dorește să vadă sinceritate și devotament în ceea ce-i spun.
Rugăciunea continuă nu arată altceva decât o stare de dependență continuă

de Dumnezeu. Cât aș putea respira fără aerul Lui? Câți pași aș putea face
fără ocrotirea Lui continuă? Câte zile aș putea munci fără putere în mâini?
Oh, câtă nevoie avem de rugăciune pentru călăuzire în sensurile giratorii din
viață, pentru protecție în gropile cu lei, pentru poftă de mâncare în pășunile
verzi și pentru însoțire în văile umbrei morții!
Închei cu un citat deosebit al lui Ravenhill: “Trebuie să ne rugăm dacă vrem

să ducem o viață sfântă! Trebuie să trăim o viață sfântă ca să ne putem
ruga!”
Să ne rugăm!

16 Aprilie
Pășunea de dincoace de Iordan

sau cea din Canaan?
"Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite
şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului
erau un loc bun pentru vite. Apoi au adăugat:
„Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea
ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi şi să nu ne treci peste Iordan.”"
Numeri 32:1,5
Scopul pentru care i-a scos Dumnezeu pe evrei din Egipt a fost să-i ducă în
țara Canaan. Erau toți aproape de graniță când fiii lui Ruben și Gad au venit
cu o cerință ciudată: au cerut să rămână în afara țării, iar motivul principal a
fost faptul că pășunea era bună pentru vite. Nu au așteptat să treacă Iordan-
ul, să vadă cum e pășunea în Canaan, să vadă cum sunt promisiunile lui
Dumnezeu acolo.
Viața noastră este presărată cu alegeri. Oare care este factorul principal când
trebuie să luăm o decizie? Vitele? Mașina? Casa? Pășunea? Materialul?
Oh, în câte alegeri pentru căsătorie am văzut că cel mai mult contează ceea
ce se vede: culoarea de la mașină, culoarea ochilor, valoarea vilei, însă
pentru mulți contează mai puțin valorile interioare: bunătatea, frica de
Domnul, dragostea agape, caracterul ales…
A plecat Naomi în Moab pentru că era o criză materială enormă atunci în

Israel. Știți ce spune ea la întoarcere?
"La plecare eram în belşug..."

Rut 1:21
Și atunci întreb: oare de ce a mai plecat? Înseamnă că belșugul la care ea se

referă aici nu este cel material. Era un alt belșug pe care îl avea: familia, dar
pe care o pierduse între timp în Moab. De ce? Pentru că, spiritual vorbind,
Moabul are prețul lui.
Dragilor, să cerem multă călăuzire lui Dumnezeu ca factorul principal după

care alegem în viață să nu fie materialul. Să nu cumva să ratăm trecerea
Iordanului în Canaanul ceresc din cauza pășunilor trecătoare.
Nu este păcat să avem; noi ne folosim de aceste lucruri materiale, dar trebuie
să avem grijă să nu ne legăm inima de ele.
Dacă pășunea lumii acesteia e mai importantă decât pășunea verde din Psal-
mul 23, s-ar putea ca din punct de vedere material să fii pe plus, dar spiritual
cu siguranță vei fi pe minus...
Lot, când a ales, s-a uitat spre Sodoma și Gomora:
"Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului

era bine udată în întregime."
Geneza 13:10
Și-a întins inițial corturile "până la Sodoma". Nu spune: "până în Sodoma".

Adică probabil a spus: "rămân lângă". ”Rămân aproape, dar nu intru acolo”.
Însă într-o zi a intrat, iar apoi, toată viața a fost un chin. (2 Petru 2:8).
Dacă am grajdul plin de "vite" și copiii mei ajung să iubească Sodoma și

Gomora, ce am câștigat? Dacă am conturile pline și rugăciuni fără lacrimi în
ele, mai sunt eu în clocot? Sodoma și Gomora nu ne oferă nimic gratuit.
Dacă nu am 30 de minute pe zi timp de citit din Biblie din cauză că "vitele" și
"pășunea" îmi ocupă tot timpul, atunci ce am câștigat?
Avraam a ales muntele, nu trifoiul și nici lucerna. A ales cu inima legată de

Dumnezeu și cu ochii ațintiți spre cer. Pe munte nu e atât de multă verdeață
pentru vite, dar aerul este mai curat. Rugăciunile sunt mai sincere, iar
prezența lui Dumnezeu mai aproape.
Trebuie să muncim. E absolut necesar să fim harnici și să ne îngrijim de fami-

liile noastre, să lucrăm cinstit ca să putem ajuta și pe alții care au nevoie
acută de ajutorul nostru. Dar să nu uităm: dacă nu trecem Iordanul din cauză
că ne legăm prea mult de vite și pășuni, pierdem totul.
Canaanul nostru este Cerul lui Dumnezeu. Valorile noastre sunt eterne. Nu
vreau să las ca munca să mă facă să pierd "timpul din odăiță". Nu vreau să
las ca banul să ia locul bucuriei mântuirii. Nu vreau să las ca ceea ce este
trecător să înghită eternul.
Nu e mare lucru să ieși din Egipt, ci adevărata valoare e să ajungi în Canaan.
Să ne pregătim!
Se vede Canaanul în zare.

17 Aprilie
Sacrificiul care precede bucuria
Ne uităm la oamenii mari ai Bibliei și am vrea să ajungem unde au ajuns ei,

dar fără să facem sacrificiile pe care le-au făcut ei nu se poate.
Orice bucurie are în spate un sacrificiu pe măsură.
Ca să te bucuri de mirosul unui trandafir, vei simți durerea spinilor.
Ca să te bucuri de priveliștea de pe vârful muntelui, vei fi nevoit să învingi

oboseala urcușului pe potecile periculoase.
Ca să te bucuri de răsăritul soarelui, va trebui să te trezești mai devreme

decât alții.
Nu-ți fie frică de sacrificiile de azi.
Ele sunt doar pașii premergători ai bucuriei de mâine.

18 Aprilie
Isus vs Istorie
"pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi

al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ."
Filipeni 2:10
Istoria nu a cunoscut niciun rege care să se nască într-o iesle, în afară de

Regele Isus.
Istoria nu a cunoscut niciun împărat care să poarte pe cap coroana de spini,

în afară de Împăratul Isus.
Istoria nu a cunoscut niciun condamnat care să ceară iertarea celor ce-l

răstignesc, în afară de “Condamnatul” Isus.
Istoria nu a cunoscut niciun muritor care să biruiască moartea, în afară de

Cel ce e viu în veci de veci.
Istoria nu a cunoscut niciun mire care să coboare din slavă pentru a-Și invita
mireasa la o nuntă ce nu va avea loc pe pământ, în afară de Mirele Isus.
Unii au un trecut, alții un prezent, dar numai cei ce trăiesc în ascultare de

Isus au un viitor.
Îți doresc un viitor strălucit.

19 Aprilie
Strigătele Regelui - "Tată, iartă-i!"
"Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”"

Luca 23:34
Cea mai negativă performanță reușită de om în istorie a fost să-L răstigneas-

că pe Creatorul lui. Să-l țintuiască în cuie pe Cel care venise să-i aducă Sal-
varea veșnică.
Acolo, în fața crucii, mulțimea aștepta nerăbdătoare primul Său cuvânt. Nu de

puține ori celor crucificați le-a fost tăiată limba din cauza torentului de ble-
steme și injurii pe care aceștia le adresau călăilor.
Isus predicase blândețea în predica de pe munte. Oamenii se uitau curioși să

vadă dacă acea predică poate fi acum împlinită. Oare ce va face Cel care a
spus: ”Eu sunt blând și smerit cu inima.”?
A cerut iertare pentru cei care habar nu aveau de ceea ce făceau. De faptul
că au condamnat la moarte, Viața. Că au bătut cuie în mâinile care au hrănit
mulțimile. Că au țintuit pe lemn picioarele care umblaseră toată viața pentru
alții.
Putea să răspundă la batjocuri, dar totuși, Petru ne spune că nu a făcut-o.

Putea să le spună: ”Am să vă arat Eu la judecată ce ați făcut! Veți plăti pentru
asta! Vom vedea peste 3 zile cine are dreptate!”
A ales nu doar să nu amenințe sau să nu Se răzbune, ci a ales să ia apărar-

ea celor vinovați; să se roage pentru ei!
În loc să folosească puținele clipe pe care le mai avea ca să Își demonstreze

nevinovăția și în loc să Se plângă de dureri a ales să Se roage. A strigat cu
toată puterea pentru noi. Nu te străpunge acest strigăt? Nu îți lasă lacrimi în
ochi văzând dragostea desăvârșită?
Acolo, printre cei care L-au scuipat și L-au lovit, suntem și noi doi. Eu care
am scris aceste rânduri și tu care le citești.
Strigătul de iertare al Regelui m-a mișcat, însă, în așa fel încât am decis să
îmi schimb viața! Am rămas străpuns de rugăciunea Lui și am înțeles, într-un
târziu, că la cruce, dreptatea a lăsat loc milei. Milă pentru noi, dreptate pentru
Isus. Un transfer făcut de bună voie de la cel vinovat – eu, la cel nevinovat -
Regele Isus.
Isus a știut că cercul urii nu se poate rupe decât dacă întorci și celălalt obraz.
Regele a venit între cer și pământ și în loc să lovească mai departe, a cerut
iertare pentru călăi.
Pentru mine și pentru tine.
Însă această iertare nu are efect decât în viața celui care își recunoaște
vinovăția.
După cum spunea Ioanid:
”Şi-acum Isus cel condamnat

Azi El te-ntreabă: ”Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus ”Da!” Şi-am fost iertat.
Eu am spus ”Da!”
Dar tu? Dar tu?...”

20 Aprilie
Strigătele Regelui - "Astăzi vei fi cu mine în Rai!"
"Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun

că astăzi vei fi cu Mine în rai.”"
Luca 23:43
Isus strigase de câteva minute: ”Tată, iartă-i!” Nimeni, însă, nu a spus: "Recu-
nosc, sunt vinovat, eu sunt cel care are nevoie de iertare!"; doar tâlharul...
”Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită

pentru fărădelegile noastre...”
Luca 23:41
Cazier pătat. O viață de rușine, pe care nu și-ar fi dorit să o povestească

nimănui. Probabil nu văzuse nicio minune a lui Isus, nu auzise nicio predică
de-a lui Isus, dar totuși, ceva l-a mișcat. Un firicel de credință s-a strecurat în
inima acestui păcătos, iar acea credință l-a făcut să-și recunoască păcatul lui
și în același timp să recunoască și sfințenia Regelui.
Isus nu S-a uitat la cât de multe au fost păcatele tâlharului, ci la adâncimea

pocăinței lui. Ce paradox: Preoții, cu Legea în mână, stăteau lângă cruce să
se asigure că nu rămâne Regele viu, iar cuțitarul, tâlharul, hoțul, se uită la
Isus și-I spune:
”Doamne, adu-Ţi aminte de mine

când vei veni în Împărăţia Ta!”
Luca 23:42
Harul tocmai îi ocolise pe cei care se băteau cu pumnul în piept și care

spuneau că sunt fiii lui Avraam. Iar prin ricoșeu, harul găsise pe unul care
spune: ”Nu mă uita, Doamne! Sunt vinovat, dar în Împărăția Ta, adu-ți aminte
și de mine!”
Sunt oameni care au o singură șansă în viață, iar pe aceea o folosesc la

maxim. Și sunt alții care au mii, dar le pierd pe toate... De ce? Pentru că
mereu au spus că sunt oameni buni, că nu au făcut rău nimănui, că nu sparg
casa vreunui om, că alții au nevoie de mântuire, nu ei.
Regele găsise tipul de om pentru care venise, în timp ce se stingea din viață.
Cu mâinile țintuite de lemn, Regele deschide porțile Raiului pentru un biet
tâlhar.
De ce?
Pentru că Fiul omului a venit să mântuiască pierduții: oamenii care în loc să

arate cu degetul spre alții, arată cu degetul spre ei.
Doctorul nu poate vindeca decât pacientul care recunoaște că este bolnav.
Regele nu poate oferi raiul decât celor care își văd păcatul și își dau seama
că fără Isus, veșnicia va fi un dezastru.
Acolo unde există umilință, există har.
Acolo unde există regret, există speranță.
Iar în viața în care e chemat Regele ca și Domn, raiul începe de astăzi...

21 Aprilie
Strigătele Regelui - ”Femeie, iată fiul tău!”
"Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul

pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie , iată fiul tău!”"
Ioan 19:26
Cu o inimă frântă de durere, Maria privea în sus spre crucea pe care Fiul ei
atârna între pământ și cer. Se împlineau cuvintele lui Simeon:
"Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie,

ca să se descopere gândurile multor inimi.”"
Luca 2:35
Despărțirile dor. Profunzimea lor nu poate fi înțeleasă decât de cei care au

trecut pe acolo. În stațiile de autobuz, în aeropoarte sau în gări, pentru o zi
sau pentru câțiva ani, ele lasă în suflet o urmă care nu poate fi vindecată
ușor.
Iubirea nu înseamnă ocolirea suferinței cu orice preț, ci trecerea prin suferință

plătind un preț. Isus predicase:
"Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată,
sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu
va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică."
Matei 19:29
Iar acum venise momentul împlinirii acestor cuvinte chiar pentru El.
Regele nu a plecat, însă, până când nu Și-a lăsat mama în grija celui care
iubește în orice împrejurare. Nu doar la înmulțirea pâinilor a fost prezent Ioan
lângă Isus, ci și la cruce. Nu doar la intrarea în Ierusalim, când mulțimile Îl
ovaționau pe Rege, ci și atunci când și-au bătut joc de El și L-au scuipat.
Ioan a fost omul care a vorbit puțin și a făcut mult. Așa face dragostea: gălă-
gie cu fapta, nu cu vorba. Interesul altora, nu interesul personal. Sprijinit cu
capul de pieptul lui Isus, Ioan învățase să își sincronizeze viața după bătăile
inimii Celui care a întruchipat în mod desăvârșit dragostea Agape.
Ioan primește ceea ce iubirea primește: mai multă responsabilitate, mai multă
grijă, mai multe motive de sacrificiu. Iar în final, în veșnicie, mai multă
răsplată.
----
Drumurile noastre vor întâlni și despărțiri pe ele. Umblarea cu Isus te va

costa mult. Oare în durerea ta, ești gata, ca și Isus, să alini durerea altora?
Isus S-a gândit la alții când aproape nimeni nu se mai gândea la El.
”Iartă-i, Tată!” a strigat pentru călăi. ”Astăzi vei fi cu mine în Rai!” a strigat
pentru tâlhar. ”Femeie, iată fiul tău!”, pentru cea mai apropiată persoană de
pe pământ...
Așa se sacrifică dragostea Agape: acoperind golurile din sufletele celor

rămași.
Despărțirea, însă, e de scurtă durată. Tâlharul s-a întalnit în aceeași zi cu

Isus din nou. Maria, peste câțiva ani. Ioan peste câteva zeci de ani.
Noi, urmașii Regelui, nu ne despărțim decât pentru câteva clipe.
Iar când ne vom reîntâlni în prezența Lui, nu ne vom mai despărți niciodată.
Pe curând!

22 Aprilie
Strigătele Regelui - ”Dumnezeul Meu,

pentru ce M-ai părăsit?”
"Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare:

„Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”"
Matei 27:46
Bătăile umilesc trupul unui condamnat, iar scuipatul umilește sufletul din el.
Nici la batjocuri, nici la bătăi și nici la scuipat Isus nu a răspuns. Fără să
spună nimic a privit cum soldații jucau zaruri pentru cămașa Lui, a tăcut când
pe nedrept a fost condamnat la o moarte crudă, dar dintr-o dată ceva L-a
făcut să strige cumplit: ”Tată, de ce M-ai părăsit?”
Mai profundă decât orice durere îndurată din partea oamenilor, era acum
despărțirea pe care o simțea din partea Tatălui. Dumnezeu Își întorcea capul
de la Fiul Lui, care purta păcatele noastre, ca să ne privească pe noi. În toată
veșnicia, acesta era unicul moment în care Fiul era despărțit de Tatăl, iar
această despărțire nu putea fi descrisă decât printr-un strigăt al disperării...
Acolo, pe cruce, Fiul lui Dumnezeu a arătat întregii lumi ce poate simți Cel
care poartă păcatele și care trebuie să moară din cauza lor. El a arătat tuturor
ce singurătate groaznică și ce despărțire de Dumnezeu aduce povara păcat-
ului.
Ar trebui ca toți cei care se joacă cu păcatul, să se înfioare. Despărțirea lor va

fi veșnică, nu doar temporară ca și a lui Isus. El a fost un Sfânt, dar care a
murit în locul nostru. Dacă nu accepți jertfa Lui și nu îți schimbi viața, vei fi
nevoit să mori tu personal pentru păcatele tale, iar acea moarte va fi pentru
totdeauna...
De aceea, la judecată nu va găsi nimeni nicio scuză. Dacă de la Fiul Său

Dumnezeu Și-a întors fața pentru că purta păcatele noastre, crezi că de la
omul care o viață întreagă a negat existența lui Dumnezeu și, în ciuda
bunătății divine, a trăit orbește o viață plină de păcat, nu Și-o va întoarce?
Dacă pentru câteva ore de purtare a păcatelor Isus a strigat cu toată puterea
după prezența Tatălui, vă puteți imagina cum vor fi strigătele celor care vor
suferi milioane de ani în iad?
Isus, ca și divinitate, nu putea fi părăsit de Dumnezeu, întrucât Dumnezeu nu

Îl poate părăsi pe Dumnezeu. Însă Isus, omul, în acele momente a simțit din
plin durerea despărțirii și ruperea legăturii dintre om și Dumnezeu, din cauza
vinei noastre...
Dacă privim mai adânc, ne dăm seama, însă, că Dumnezeu nu părăsește pe

nimeni, ci noi Îl părăsim pe El. Nu Dumnezeu S-a ascuns de Adam, ci Adam
s-a ascuns de Dumnezeu...
Cât de bine ar fi dacă am înțelege că nu izvorul îl părășeste pe drumețul

însetat! Izvorul e tot acolo. Drumețul, însă, poate alege să nu bea, și, cu
buzele uscate, ani de zile să dea vina pe apă într-un mod ilogic și inconștient.
Refuzăm să bem și apoi ne mirăm că murim de sete. Refuzăm să ascultăm și

apoi ne mirăm de eșec. Dacă refuzăm să alegem Iubirea de ce ne mirăm de
consecințele urii?
Hristos a strigat cu toată puterea, ca tu să nu mai fi nevoit să strigi. Hristos a

purtat păcatul tău, ca tu să porți neprihanirea lui.
Anual, romanii răstigneau peste 30.000 de condamnați. Singurul Condamnat

răstignit pentru păcatele altora a fost Regele nostru. Prin părăsirea Lui de
Dumnezeu am aflat noi apropierea și prin rănile Lui am aflat vindecarea.
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu... Tu nu vrei?

23 Aprilie
Strigătele Regelui - ”Mi-e sete!”
"După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit,

ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”"
Ioan 19:28
Buze crăpate. Gura uscată. Trupul sleit de puteri. Arșița zilei. 6 ore pe cruce.
Istoria confirmă că cel mai mare chin prin care un răstignit putea să treacă
era setea.
A fost Isus om ca și noi. A îndurat foamea (Matei 4:2), a trecut prin perioade
de sete (Ioan 4:7), a simțit oboseala (Ioan 4:6), a avut nevoie de somn
(Marcu 4:38). A plâns la mormântul lui Lazăr și S-a mâniat pe schimbătorii de
bani din Templu. Stările umane nu L-au ocolit, iar printre strigătele divine de
pe cruce este și strigătul uman al omului însetat.
Când treci prin boală, necaz, respingere, nevoi trupești sau nevoi materiale
să nu uiți că și El a trecut pe acolo. Te poate înțelege pe deplin și îți poate
veni în ajutor.
Pe de altă parte, strigătul Regelui de pe cruce făcea referire și la setea

omului care e apăsat de vina păcatului și care tânjește după o eliberare com-
pletă. Păcatul pustiește și usucă sufletul uman, iar Isus, care purta povara
păcatelor noastre, ne-a arătat cât de profund ar trebui să strige cel apăsat de
vină după eliberarea pe care doar Apa Vieții o poate da.
A spus în predica de pe munte:
"Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire,

căci ei vor fi săturaţi!"
Matei 5:6
Păcatul nu satură. Păcatul tot timpul cere mai mult până îți ia sufletul. Doar
umblarea cu Isus în sfințenie poate potoli setea din noi. Acolo, pe cruce, Isus
ne-a reamintit ce predicase. Setea după neprihănire nu e o opțiune, ci o
necesitate.
Însetat, pe cruce, ne-a dat Apa Vieții tuturor. Dezbrăcat de soldații care au
tras la sorți cămașa Lui, ne-a îmbrăcat pe fiecare cu haina neprihănirii. Cu
coroana de spini pe cap, Regele ne-a făcut rost de cununi care se vor împărți
la finalul maratonului vieții pentru toți cei care au trăit o viață nouă.
Și tu strigi "Mi-e sete!". Uneori fără să îți dai seama. Deși ești înconjurat de
mulți prieteni, ești tot singur. Deși ai o mulțime de feluri de mâncare, foamea
spirituală deseori nu ți-e împlinită. Avem sute de feluri de apă și de sucuri, și
totuși, sufletul însetat...
Nu înnăbuși acest strigăt! Spune-i lui Isus: ”Doamne, mi-e sete după Apa
Vieții! Mi-e sete după o trezire în viața mea și a familiei mele! Mi-e sete după
o viață sfânta, liberă de păcat!”
Iar Cel care înțelege setea ta, va răspunde. El nu-ți va da oțet și fiere, ci
împlinirea după care tânjești.
Și apoi vei spune ca poetul Traian Dorz:
”Unde-i Domnul meu, o, unde-i,

inima mea-L cată,
după El cu dor aşteaptă
viaţa mea-nsetată –
arde, cheamă şi aşteaptă viaţa mea-nsetată.
I-am văzut odată Chipul

alb ca de ninsoare
şi de-atuncea nu-mi mai pare
albă nici o floare –
nu-mi mai pare-n lumea-ntreagă albă nici o floare.
Blând I-am auzit odată

Vocea Lui duioasă
şi de-atuncea nu-i cântare
s-o mai simt frumoasă –
nu-i cântare-n lumea-ntreagă s-o mai simt frumoasă.
Legănatu-m-au odată
dorurile Sale
şi de-atuncea nu-i pe lume
nici o pernă moale –
nu-i în lumea asta-ntreagă nici o pernă moale.
Însetat, băui odată

Apa Lui cerească
şi de-atuncea nu-s izvoare
să mă răcorească –
nu-s izvoare-n lumea-ntreagă să mă răcorească.
Mi-a sfinţit odată faţa

dulcea-I sărutare,
dorul după El de-atuncea
creşte tot mai mare –
fără margini, fără moarte, creşte tot mai mare.
Şi mă-ntreb: de n-ar fi-n lume

Dragostea-I curată,
cui i-aş mai fi dat eu oare
inima mea toată?
N-ar fi nimeni să mai aibă inima mea toată!”


Cu Dumnezeu in Fiecare Zi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cu Dumnezeu in Fiecare Zi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pastor Cristi Boariu

Acest fișier este proprietatea www.cristiboariu.com și este destinat strict

Sfințire, rodire și apoi slujire

”Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,

Oamenii sunt impresionați de daruri, Dumnezeu caută mai întâi roada. În

Dragoste înainte de prorocie. Înfrânarea poftelor înainte de solo în față.

Dacă aceasta va fi ordinea, atunci programele se vor transforma în servicii

Multă binecuvântare vă doresc!

Concursul cu puțini concurenți

"Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune

Dumnezeu niciodată nu ne-a chemat să concurăm în a primi și în a strânge.

Nu ne-a chemat niciodată să concurăm la caii putere cu mașinile vecinilor,

Dumnezeu ne-a chemat la un concurs al faptelor bune. Al altruismului, al

“Pământul îi primește pe toți, dar cerul alege”, spunea Grigore Vieru.

Pe locuri, fiți gata, start!

Multă binecuvântare vă doresc!

Înțelept sau nebun?

"Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el."

Omului înțelept nu îi este greu să recunoască faptul că nu știe toate lucrurile

Nebunul, însă, are răspuns la toate. El crede că le știe pe toate și vrea să

Înțeleptul pune întrebări. Se poate umili ca să întrebe. Nebunul nu se poate

Fii un om înțelept. Fii înconjurat de oameni înțelepți, de cărți sănătoase și de

Multă binecuvântare vă doresc!

Oamenii după care plângem…

"Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat

"Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură

Sunt oamenii aceia care nu așteaptă să se întâmple o tragedie ca să facă și ei un

N-ai vrea să fii un astfel de om?

Multă binecuvântare vă doresc!

Nisip sau stâncă?

"De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face,

Dărâmături sau ziduri trainice? Clătinare sau stabilitate?

Furtuna va proba fundația casei tale, nu parchetul. Relația ta personală cu

Degeaba investim în draperii, dacă fundația are fisuri. Ce folos de geamuri

Să citim Cuvântul lui Dumnezeu. Să auzim Cuvântul Lui Dumnezeu. Și să

Multă binecuvântare vă doresc!

Nenorociri multe, prieteni puțini

”Prietenul adevărat iubește oricând

Viața, însă, nu e lipsită de văi adânci. La ATI, în falimente personale și în

Dacă îți ajung degetele de la o mână ca să îți numeri prietenii în nenorocire,

Multă binecuvântare vă doresc!

Disponibilitatea e mai importantă decât abilitatea

"Aşa a şi făcut Noe:

Nu te mai plânge că nu ai anumite daruri. Fii gata să renunți la voia ta, la

"…Apoi, Domnul a închis uşa după el."

Apropo, Titanicul s-a scufundat.

Corabia lui Noe, nu.

Multă binecuvântare vă doresc!

Atenție la Valea Ono!

Terminase Neemia cu zidul. Gata cu betoniera, cu praful și cu mistria. Mai

Neemia și cu ai săi dăduseră la mistrie în timp ce Sanbalat și Tobia își

De patru ori l-au chemat pe Neemia să meargă la întâlnire cu ei, să lase pe

Îmi place răspunsul lui Neemia:

"Le-am trimis soli cu următorul răspuns:

Și-a înțeles lucrarea. Și-a înțeles chemarea. Știa că nu va putea spune la

Chemarea lor sună foarte frumos. Ei nu au o problemă cu tine, ci cu lucrarea

Ei vor să te coboare în vale, Dumnezeu vrea să te ducă pe munte la El.

”Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea.”

Ignoră-i! Concentreză-te pe lucrarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Cu

Atenție la Valea Ono! Nu e niciun peisaj mirific acolo, ci doar antecamera

Multă binecuvântare vă doresc!

Pesimist, optimist sau neutru?

"Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: