Sunteți pe pagina 1din 2

Curs 32

Lucrarea misionară

1. Ce misiune a încredinţat Domnul Isus ucenicilor Săi, înainte de a se înălţa la cer din
mijlocul lor?

„Apoi le-a zis: ‚Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”
(Matei 16:15).
„Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‚Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci
mântuirea până la marginile pământului.” (Fapte 13:47).

2. Cum este legată făgăduinţa prezenţei Domnului Isus în mijlocul nostru de


împlinirea acestei misiuni?

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: ‚Toată puterea Mi-a fost dată în cer
şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.
Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei
28:18-20).

3. Ce putere specială avea să fie pusă la nevoie la dispoziţia celor care plecau să
împlinească această însărcinare?

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor
vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma;
îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16:17,18).

4. Ce motivaţie va sta la baza tuturor acţiunilor misionare veritabile?

„…căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui…” (3 Ioan 1:7).

5. Ce vor constata acei care sunt cuprinşi de această dragoste?

„…căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fapte 4:20).

6. Ce privilegiu au toţi acei care se dedică acestei lucrări?

„…să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de
la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5:20).

7. Ce vor forma împreună acei care L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor?

„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor,
pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale
Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9).

8. În ce putere şi înţelepciune vor propovădui adevăraţii credincioşi?

„De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu


înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă
propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru
noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‚Voi
prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.’ Unde
este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a
prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea
ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu
cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-
adevăr, care minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel
răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire şi pentru neamuri o nebunie, dar
pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” (1
Corinteni 1:17-24).

„Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui
Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită… Şi învăţătura şi propovăduirea
mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de
Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea
oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totuşi, ceea ce propovăduim noi printre cei
desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului
acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea
tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte
de veci.” (1 Corinteni 2:1-8).

9. Care este menirea creştinului şi ce autoritate i-a încredinţat Hristos pentru a şi-o
putea îndeplini?

„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus
Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos,
împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat
nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui
Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele
lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:18-20).

10. Cum sunt priviţi de către Dumnezeu acei care nu-şi îndeplinesc această datorie?

„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta
iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară
şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13).

11. Care va fi modul în care Dumnezeu îi va aprecia pe cei ce fac această lucrare cu
consacrare, chiar dacă rezultatele ei nu vor fi vizibile imediat?

„Şi Eu Mă gândeam: ‚Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit


puterea.’ Dar dreptul Meu este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.” (Isaia
49:4).

„…Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.” (Geneza 15:1).