EUROPA ORTODOXĂ
Nr. 7,
Supliment al revistei MAGAZIN CRIT IC
20 de mici secrete
ale unei căsnicii trainice
Mereu v-am spus vouă, celor din Ortodoxia Tinerilor, că
mi-aș dori ca toată lumea să se bucure de viața de familie
cel puțin atât cât mă bucur eu. Nu pentru că aș avea cea
mai fericită familie, sau familia model, ci pentru că știu cât
bine mi-a adus iubirea constantă și consecventă a soției și
copiilor mei, dar și a părinților mei.
Eu și Iulia avem 40, respectiv 41 de ani și suntem astăzi
căsătoriți de 17 ani, avem trei fete mari și din această ex-
periență a noastră, nici prea mare, nici prea mică, aș vrea
să vă las câteva gânduri sau sfaturi care sper să vă ajute
în formarea unei familii, pentru cei singuri, sau în familiile
voastre deja întemeiate, pentru cei căsătoriți.
1. Păstrați-vă fecioria până la căsătorie, și ea vă va fi
temelie puternică pentru o familie trainică.
Atât de mult contează ca ambii soți să nu fi cunoscut tru-
pește pe altcineva înainte și să se fi dăruit doar unul altuia! Atât
de bine plăcut îi este Domnului aceasta și așa de mult binecu-
vântează familiile care au trăit în curăție, încât darurile Lui se
vor vedea în viața lor. Cum să vă explic, toate familiile primesc
daruri de la Dumnezeu, dar cu cât cei doi soți au trăit mai curat
înainte de căsătorie și cu cât au trăit în poruncile Domnului mai
mult, cu atât primesc mai mult de la El.
Păstrarea fecioriei până la căsătorie îi unește pe soți, le
dă siguranță, nu le lasă mintea să facă comparații cu parte-
nerii precedenți. Păstrarea fecioriei este temelie a fidelității.
Privim }i în]elegem lumea An I1,
în lumina Ortodoxiei August 2023
2. Căsătoriți-vă de tineri și vă va fi mult mai ușor să
vă uniți caracterele și să fiți una în toate cele ale vieții.
Cu cât vă căsătoriți mai de tineri, cu atât vă va fi mai
ușor să vă înțelegeți bine, căci la tinerețe caracterele încă
se șlefuiesc, sunt mai maleabile, se adaptează mai ușor.
Iubirea curată îi convinge mai ușor pe soți să lase de la ei
înșiși, să fie mai îngăduitori, să accepte părerea celuilalt de
dragul lui. Tineri fiind, se imită unul pe altul mai ușor, atât
în cele bune, cât și în cele rele. Tinerii ajung mai repede la
consens și mândria lor încă nu este betonată într-un carac-
ter puternic.
De mici, băiatul și fata care se căsătoresc își vor for-
ma împreună păreri despre cele ale vieții prin experiența
comună și asta îi va ajuta să fie într-un gând față de toate
Continuare în pagina 2
CUPRINS
Citim din Biblie ..................................................................... 4
Poezie de LEAC ................................................................... 4
Monica Buțu ..................................................................... 4
Mihaela Alupei .................................................................. 5
Marian Iliuși ...................................................................... 5
Sorin Ismail ....................................................................... 5
De ce cinstim sfinți/moaște/icoane? ..................................... 5
Portretul Sfântului ................................................................ 6
Dilema avocatului creștin ..................................................... 9
Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri .......................... 10
2 An 2, nr. 7, august 2023
20 de mici secrete
ale unei căsnicii trainice
(Urmare din pagina 1)
cele ce li se întâmplă. Vor crește împreună mergând pe
valurile vieții, căutând mereu alinare unul în brațele celui-
lalt.
Nu aștepta să faci bani, să-ți cumperi casă, să-ți iei mași-
nă, să ai averi și apoi să te căsătorești. Asta e o păcăleală,
vei rămâne fără toate, dacă faci așa. În viață toate se fac
la vremea lor și familia este mereu pe primul loc, în familie
crești și te dezvolți și prinzi putere să le faci pe toate. Dar
numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
3. Dumnezeu și poruncile Lui sunt adevăratul liant al
unei căsnicii trainice.
Soțul și soția să fie credincioși și apropiați de Dumnezeu,
ancorați puternic în viața Bisericii lui Hristos. Să se ajute
unul pe altul spre lepădarea păcatelor și spre dobândirea
virtuților, apropiindu-se de Dumnezeu. Pocăința, spoveda-
nia și Împărtășirea continuă sunt cele care curățesc perma-
nent sufletul, făcându-l deschis să primească cuvântul lui
Dumnezeu și să-l împlinească în faptă.
Cu cât Domnul e mai mult prezent în faptele soților și ale
copiilor, cu atât e mai multă pace și bună înțelegere în fa-
milie. Și invers, cu cât un soț trage spre păcat, cu atât apar
tulburarea și problemele.
4. Primiți toți copiii pe care vi-i trimite Dumnezeu. Nu
vă feriți, nu folosiți mijloace contraceptive sau abortive.
Dacă cei doi se învoiesc să primească atâția copii cât
le va da Dumnezeu, atunci se vor învoi ușor să împlineas-
că și alte porunci ale Domnului și vor merge împreună pe
calea Adevărului. Dacă se pun de acord să se opună lui
Dumnezeu, ferindu-se, chipurile „stabilind” ei când să pri-
mească un copil, atunci se vor opune și altor porunci ale
Domnului, considerându-le și pe acelea grele sau nepotri-
vite vremurilor noastre. Atunci vor merge pe calea pierzării
și a voii lor.
Copiii sunt proiectul care-i cointeresează cel mai mult
pe ambii soți și-i unește. Copiii într-o familie sănătoasă vor
deveni un liant puternic, sporind iubirea soților și a întregii
familii.
5. Țineți cont în relațiile trupești de toate zilele de
post și de praznic rânduite de Biserică.
Bucurați-vă de relațiile trupești ținând mereu cont de
zilele de post din timpul săptămânii, de cele 4 posturi de
peste an și de zilele de sărbătoare și de cele de praznic.
Făcând așa, atracția dintre voi va fi una mereu puternică
și nu va exista monotonie în relația dintre voi. Făcând așa,
Supliment al revistei MAGAZIN CRITIC
Se distribuie gratuit, revistă cu apariție la 3 luni
Fondatori: Pr. Ionel Cioabă, Radu Buțu, Marian Iliuși
Editor: EURO EDUCATION FEDERATION
Sediu social: Bld. Ecaterina Teodoroiu, nr. 4, bl. 4, sc. 2, ap. 16, Tg-Jiu, Gorj
Telefon: +40758.01.01.01
(dacă doriţi să sprijiniţi financiar apariţia revistei sau mărirea tirajului)
E-mail: contact@asociatiadart.org.
Website: europaortodoxa.blogspot.com
facebook.com/ortodoxia.eu
Revista apare cu sprijinul Asociaţiei Down Art Therapy, asociatiaDART.org
ISSN: 2821 – 5443 ; ISSN-L: 2821 – 5443
Redacția:
Lăcrimioara Iva Monica Buțu
Mihai Floarea Claudiu Dumitrache
Tiberiu Grigoriu – DTP
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~
atracția fizică va fi după 10-20 ani la fel ca-n primul an.
Fiți înțelepți și învățați-vă din înțelepciunea Bisericii,
care, nu întâmplător, a rânduit zile de înfrânare de la relații
trupești, de la carne, ouă, lapte, vin, dansuri, petreceri și
altele asemenea. Ci le-a rânduit ca să te poți mereu bucura
de ele. Ca, după o perioadă de pauză, toate plăcerile vieții,
de Dumnezeu oferite omului, să fie prilej de bucurie, nu de
plictiseală și monotonie.
Postul cedează trecerea sufletului spre Dumnezeu.
6. Rugați-vă zilnic unul pentru celălalt.
Rugați-vă împreună, dar și singuri, fiecare în ritmul lui.
Oriunde ați fi și orice ați face, adesea gândul să vi-l ridicați
spre Dumnezeu pentru soțul sau soția voastră, dar și pentru
copii.
7. Fiți mereu sinceri unul cu altul. Soții nu trebuie să
aibă secrete!
Toate ale tale să le știe soția ta și toate ale soției să le știi
și tu. Mărturisiți-vă mereu seara cele bune și cele rele ale
zilei ce a trecut. Nu ascunde nimic față de ea. Sfătuiți-vă în
toate câte faceți, fie cele de acasă, fie cele de la serviciu.
Tu și soția ta sunteți UNA și nimeni și nimic nu trebuie să
vă despartă. Nimic nu trebuie să stea între voi, ca zid. De
aceea, față de ea, tu, ca bărbat, trebuie să-i spui totul, căci
ea e cea mai apropiată ființă de pe pământ pentru tine. La
fel e valabil și pentru soție. Toate ale casei să le știți împre-
ună, de la cele mai mici detalii la cele mai importante. Tot
ce ai tu să fie și al ei și tot ce are ea să fie și al tău. Tot ce
lucrează și decide ea să știi și tu și invers. Toate deciziile
pentru viața copiilor să le luați împreună. Toate să le faceți
împreună!
8. Vorbiți mereu ce aveți pe suflet unul față de celă-
lalt. Comunicarea.
Nu țineți în voi supărarea, ci spuneți cu blândețe celuilalt
ce nu v-a plăcut. Comunicați-i cu răbdare și blândețe cum
v-ar plăcea să fie lucrurile între voi. Și veți vedea că celălalt
va reține și așa va face. Spuneți-vă mereu unul altuia ce
Revista este disponibilă și pe site-ul:
europaortodoxa.blogspot.com
Tipar: TEODAMAR ART SRL, Tg-Jiu
tipografiateodamarart.wordpress.com, tel. 0727.775.093
Redacţia are dreptul luării deciziei de publicare şi stabilirii datei şi formei
de apariţie, integrale sau parţiale, după caz, a materialelor primite spre pu-
blicare.
Responsabilitatea pentru textele publicate revine în exclusivitate autorilor.
De asemenea, trebuie respectată legea dreptului de autor.
Nota Bene:
Cei care doresc să ne trimită materiale pentru numărul viitor al revistei
noastre ne pot scrie pe e-mail la: asociatiadart@gmail.com.
Trebuie respectate următoarele condiţii de redactare: maximum o pagină
jumătate, Times New Roman, mărime 12, cu diacritice.
Data-limită: 15 ale lunii anterioare apariției nr. vizat.
Vă mulțumim!
EUROPA ORTODOX~
merge bine și ce nu merge bine. Căutați soluții împreună ca
să rezolvați lucrurile.
9. Îmbrățișați-vă zilnic!
Îmbrățișați-vă cât mai des, zilnic, poate de mai multe ori
pe zi. Sărutul e mai trupesc și te trage mai ușor spre pof-
ta trupească, dar îmbrățișarea e un gest mai spiritual, mai
profund, cred eu, care poate fi repetat oricât de des. Cu cât
trec anii, veți vedea că îmbrățișarea va deveni mai firească
decât sărutul și va exprima mai curat dragostea voastră.
Îmbrățișarea o poți oferi soțului sau soției și-n public, ori-
unde, și-n fața copiilor, pe când sărutul e un gest mai intim
care nu poate fi făcut oricum și oriunde.
10. Să nu apună soarele peste supărarea voastră. Fiți
tandri și blânzi unul cu celălalt!
Vorbește mereu frumos cu soția sau soțul tău. Nu arun-
ca cu vorbe grele și jigniri. Cu cât jignești, cu atât vei simți
nevoia să jignești și mai dur și răutatea dintre voi va crește,
totul ducând către despărțire. Fiți blânzi unul cu celălalt! Cu-
noașteți-vă măsurile și limitele la supărare! Când unul e su-
părat, celălalt să-l lase în pace, nu să-l zgândăre. Aplanați
conflictele când trece supărarea.
Scopul căsătoriei nu este să ai dreptate, ci să ajungeți
mereu la o bună înțelegere, adică la o înțelegere în care să
nu păcătuiți. Nu vă culcați supărați. Cereți-vă mereu iertare
celuilalt, chiar dacă nu ești tu cel ce a greșit. Sf. Părinte Pai-
sie Aghioritul spunea cuiva odată:
„Îți dau binecuvântare să te cerți cu cine vrei tu, dar cu
soția ta niciodată.”
Ține-ți gura în frâu și n-o lăsa să zică cuvintele rele. Vor-
ba dulce mult aduce!
11. Nu vă învoiți niciodată spre păcat sau spre patimi.
Comunicarea este esențială între soți, la fel și procesul
de a lua decizii împreună, dar asta până la păcat. Dacă vă
învoiți să faceți împreună păcatul, acesta va aduce suferință
întregii familii. Fiecare faptă bună vă unește și vă întărește.
Fiecare păcat făcut vă dezbină și vă slăbește familia.
Dacă soțul sau soția vrea totuși să facă păcatul, tu să nu
fii părtaș cu el, ci roagă-te pentru el, pentru voi.
Patima ta să fie îndreptată de virtutea lui, iar patima ei să
fie îndreptată de virtutea ta. De obicei, așa așază Dumne-
zeu pe soți, diferiți, așa încât să nu se întâlnească în ace-
leași patimi, ci să se susțină unul pe altul în bine. Unul e
zgârcit, altul milostiv, unul mai delăsător, altul mai harnic,
unul mai credincios, altul mai puțin credincios, unul mai răb-
dător, altul mai iute, și tot așa…
12. Nu căutați banii și averile, ci căutați și urmați
pacea Domnului.
Nu vă înjugați la jugul strângerii de averi, căci fuga după
bani aduce tulburare și necazuri între voi. Iubirea de arginți
este izvorul a toată răutatea. Faceți milostenie mereu din
cele ce munciți cinstit, ca să atrageți mila lui Dumnezeu față
de voi.
13. Ajutați-i și pe alții mereu și Domnul vă va ajuta pe voi.
Faceți-vă un obicei din a-i ajuta și pe alții prin tot ceea
ce faceți zilnic și Domnul vă va ajuta mereu și pe voi. Nu
căutați doar binele egoist al familiei voastre, ci gândiți-vă și
la alte familii și alte persoane suferinde și ajutați-le.
14. Nu-i vorbi niciodată de rău pe socrii tăi în fața
soției sau soțului tău!
Dacă ai ști cât de mult contează acest aspect!!! Jumate
din certurile voastre ar dispărea. Îngăduiți-vă socrii și părinții
așa cum sunt, buni sau răi. Nu faceți comparație între pă-
rinții voștri, care v-a ajutat mai mult, care a fost mai bun sau
mai rău. Fiți mulțumitori mereu și unora și altora cu toată
inima!
Nu-i spune soției tale că tatăl sau mama ei este așa și
Tiraj: 60 exemplare.
An 2, nr. 7, august 2023 3
pe dincolo, căci ea îi iubește mai mult decât tine și părinții ei
sunt parte din ea. Jignindu-i părinții și frații, o jignești pe ea.
E valabil și pentru soție față de soț.
15. Nu-i lăsați pe părinții voștri să-și bage nasul în
relația voastră, în familia voastră.
Păstrați-vă intimitatea relației voastre. Nu povestiți totul,
nici măcar părinților, căci ei vor fi adesea părtinitori. Voi de-
cideți mereu împreună spre binele vostru, nu părinții. Buna
înțelegere cu soțul sau soția e mai importantă decât sfatu-
rile părinților, atât timp cât soții rămân în poruncile lui Dum-
nezeu.
16. Nu-ți vorbi de rău soțul sau soția în fața altora
niciodată
Hainele se spală în familie. Problemele dintre voi se re-
zolvă între voi cu răbdare, blândețe și comunicare. Cele ce
nu se pot rezolva așa le aduceți înaintea duhovnicului și a
nașilor voștri și poate și înaintea părinților. Dacă-ți bârfești
soția, dragostea voastră se răcește puțin când o vorbești de
rău. Cu cât o vorbești de rău mai des, cu atât o vei iubi mai
puțin. Acoperă-i neputințele și păcatele. Ajut-o în slăbiciuni.
Susține-o în toate câte face.
17. Susțineți soțul în viața lui profesională și te va
susține și el la rândul lui.
Nu fi cu gândul doar la ale tale. Oprește-te și ascultă-l
și pe celălalt cu ale lui. Susține-l concret în ce face și se va
bucura că renunți la ale tale pentru ale lui.
18. Ajutați-vă mereu în toate cele ale familiei: casă,
masă, copii, gospodărie etc.
Nu contoriza cine a făcut mai mult. Fă tu primul și celălalt
va vedea că faci și va simți nevoie să compenseze printr-un
alt gest de iubire.
19. Să aveți același duhovnic la care să vă spovediți
Având același duhovnic vă va ajuta să vă armonizați mai
bine relația și părintele vă va cunoaște mai bine situația fa-
milială. Astfel va putea să vă dea sfaturi mai potrivite, având
ambele perspective asupra problemelor.
20. Fiți alături unul de altul și la bine și la rău.
La bine e ușor să fim împreună, dar în necazurile vieții
uneori unul din soți e tentat să dea înapoi. Nu vă părăsiți
unul pe altul în boală, în sărăcie, în foamete, în pierderi mari
sau alte situații. Fiți mereu alături unul de celălalt!
Ar mai fi multe de zis. Situațiile din familii sunt atât de
complexe și variate, încât e imposibil să surprinzi la modul
generic provocările lor. Totuși gândurile de mai sus, măcar
în parte, cred că vă pot fi de folos, indiferent în ce stadiu al
căsătoriei sunteți.
Mai simplu spus: Domnul e secretul oricărei căsătorii
trainice și împlinirea poruncilor Lui. El în mijlocul famili-
ei noastre e tăria și zidul nostru împotriva ispitelor. Toate
cele de mai sus și multe altele nespuse se cuprind în po-
runcile:
„«Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima
ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea
ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta:
«Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Mai mare
decât acestea nu este altă poruncă.” (Marcu 12, 30-31)
Să vă ajute Dumnezeu să aveți familii curate și în bună
înțelegere și Domnul să fie bucuria voastră permanent.
Să vă rugați și pentru noi ca să ne înțelegem bine în con-
tinuare, ca nu cumva să ajungem și noi la cuvântul aposto-
lului Pavel care zice:
„De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia sea-
ma să nu cadă.” (1 Corinteni 10, 12)
Nu uitați: Îngăduiți-vă unul pe altul!
Claudiu Bălan
sursa: ortodoxiatinerilor.ro
4 An 2, nr. 7, august 2023 EUROPA ORTODOX~

Citim din Biblie
Sfânta Evanghelie dup@ Matei,
Capitolul 7
1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu
măsura cu care măsurați, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din
ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din
ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?
5. Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei
vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
6. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritare-
le voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în
picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi.
7. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se
va deschide.
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate
i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul
său pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere pește, oare el îi va da șarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor
voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da
cele bune celor care cer de la El?
12. Ci toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea
și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proorocii.
13. Intrați prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta
și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei
care o află.
14. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce
la viață și puțini sunt care o află.
15. Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în hai-
ne de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
16. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oa-
menii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău
face roade rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să
facă roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se
aruncă în foc.
20. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.
21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în îm-
părăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui
din ceruri.
22. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne,
au nu în numele Tău am proorocit și nu în numele Tău
am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am
făcut?
23. Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut
pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădele-
gea.
24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și la
îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care a
clădit casa lui pe stâncă.
25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile
și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era
întemeiată pe stâncă.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le în-
deplinește, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care
și-a clădit casa pe nisip.
27. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat
vânturile și au izbit casa aceea, și a căzut. Și căderea
ei a fost mare.
28. Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile
erau uimite de învățătura Lui.
29. Că îi învăța pe ei ca unul care are putere, iar nu cum
îi învățau cărturarii lor.
bibliaortodoxa.ro

Poezie de LEAC Întristare

Ochi de lumină Să fiu chip

în scoarța copacului,
Răspunsul luminii începe acolo unde curg licuricii i-aș auzi seceta din glas
ca un amănunt al negrului ce unește cerul cu pământul. și plângerea.
Pășind printre ei, devenim parte din lumină. Cerul și pământul sunt martori și-atât,
Ni se văd doar ochii. când se taie păduri.
Monica Buțu
Simplitate
Mamă
Despre anotimp
să scrii după ce trec toate. În fiece clipă te caut
Într-o vreme fără nume, Când pașii mei triști
când diminețile își deschid ferestre, Încearcă să spargă tăcerea
cuvintelor.
până la simplitatea lucrului.
Vei vedea fructe în loc de frunze îngălbenite
Sărut țărâna mâinilor tale, MAMĂ,
și vei auzi desfrunziri în cântec de vânt. Și mă închin
Niciun pom nu este trist toamna La porțile gândului bun
și-ntotdeauna spre seară, Ce-l ai pentru mine…
prin ramuri cu degete, se aude cântec de harpă.
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~ An 2, nr. 7, august 2023 5
Tu, mamă, Căci la cer este iubirea,
doar tu Un mal ca un răsărit
Mai poți înțelege Pentru țelul ce-ai gândit.
Că pentru mine Ordinea se schimbă-n lume
lumea e mare Tu ce mal alegi anume,
și grea. Cel pierdut sau uniform?
(2007) Sau cauți malul cu splendoare,
prof. Mihaela Alupei Punte vieții stătătoare.
Sursa: amihaela37.wordpress.com Unii aleg ca să priceapă,
Alții nu pricep s-aleagă
Pilda vameșului și a fariseului Și de n-a ieșit cum vrei,
Se coboară semizei,
Un vameș și-un fariseu De vină-s toți predecesorii.
Sus la Templu au urcat, Ei sunt mari încuietori
Fiecare-n felul său De la Romulus și Remus
Vrând să scape de păcat. Pân’ la cei cu gaudeamus.
Pe o stâncă visătoare
Vameșul, departe stând, Stau și păsări călătoare.
Ochii nu și-i ridica Rămurea de gând frumos,
Și din inimă oftând, Alegi calea cu întors
Mila Domnului cerea. Sau din câte-s oferite
Tu ții calea spre înainte.
Fariseul, drept stătea, Pe un pod pe care trece
Pe cei din jur judecând, Viața are multe trepte.
Că-i un sfânt, el se credea, Cauți un mal ocrotitor
Spre Domnul ruga-nălțând. Sau pe cel cu drum ușor?
Cât de mult face o ploaie
Dar ne-nvață Dumnezeu, Când seceta te despoaie!
Că acasă, mântuit, Viața unui rost pierdut
S-a-ntors cel ce ofta greu, Își ia timpul în mormânt,
Pentru că era smerit. Iar ce vine din trecut
Prelucrat de prof. Marian Iliuși Ori e sfânt, ori e pământ.
Unii merg, vor să mai vină,
Podul Ceilalți nu au nici o vină.
Mai coboară, când mai urcă
Viața noastră-i ca un pod, Scara vieții o confundă.
Trecem maluri s-avem rod, Din materii reunite
Iar furtuni pătrunzătoare Se nasc scopuri împlinite.
Ne-ațin căi înfloritoare. Vin vremuri sub cer de nea,
Trecem, trecem și trecuți Oștiri de umbre vor cădea,
Un destin ai să înfrunți, Omul cu păcat mănos
E un mal care promite E-albit de cerul luminos.
Vise noi, făgăduințe. Te împresoară o suferință,
Să privești apa cum curge Tu ai sprijin în credință!
Valuri mici nu te-or atinge, Sorin Ismail
Iar atunci înalți privirea

DE CE CINSTIM PE SFINȚI?
Pe sfinții lui Dumnezeu îi cinstim, adică îi vene-
răm, pentru că au avut credință tare și viață curată
în Dumnezeu, pentru că ei se roagă neîncetat înain-
tea Preasfintei Treimi pentru toată lumea și pentru că
sunt modele vii pentru noi toți de credință, de iubire și
de trăire sfântă în Hristos. Ei duc rugăciunile noastre
înaintea lui Dumnezeu și cer iertare pentru noi (Evrei
13, 7; Apoc. 5, 8). De aceea și Mântuitorul spune:
Mărirea pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor (Ioan
17, 22).
De cinstire deosebită se bucură, în Biserica Orto-
doxă, Preacurata Fecioară Maria, pentru că ea s-a
învrednicit să nască după trup pe Fiul lui Dumnezeu,
Mântuitorul lumii. De aceea cinstim pe sfinți, le ce-
rem ajutor, îi pictăm pe icoane și le aducem cântări
de laudă, slujbe și acatiste, ca cei ce sunt „prietenii
lui Dumnezeu”, cum zice psalmistul: Mie foarte îmi
sunt cinstiți prietenii Tăi, Dumnezeule (Ps. 138, 17).

Tiraj: 60 exemplare.
6 An 2, nr. 7, august 2023
DE CE CINSTIM SFINTELE MOAȘTE?
Cinstim moaștele sfinților pentru că ele sunt pline
de har și vindecătoare de boli, fiind binemirositoare și
nestricăcioase pentru viața sfântă și curată pe care
au dus-o înaintea lui Dumnezeu. Oricine se roagă
cu credință și cere ajutorul sfinților înaintea cinstite-
lor moaște primește har, sănătate și cele de folos. În
DE CE CINSTIM SFINTELE ICOANE?
Cinstim Sfintele Icoane, căci ele reprezintă chipul
Mântuitorului întrupat, Care este icoana Tatălui. Altele
reprezintă chipul Maicii Domnului cu Pruncul în brațe,
care se roagă neîncetat pentru noi, și chipul sfinților
care au purtat în ei pe Dumnezeu și s-au jertfit pentru
Hristos pe pământ, iar în cer se roagă pentru toată
lumea. Icoanele se sfințesc de Biserică și unele sunt
făcătoare de minuni, primind har deosebit în ele, atât
pentru rugăciunile sfinților respectivi, cât și pentru
credința și lacrimile credincioșilor care le cer ajutorul.
Cinstirea adusă Sfintelor Icoane, spun Sfinții Pă-
PORTRETUL SFÂNTULUI
În persoana sfântului, prin disponibilitatea sa în
relații, prin extrema sa atenție față de celălalt, prin
promptitudi-nea cu care se dăruie lui Hristos, uma-
nitatea este tămăduită și înnoită. Cum se manifestă
în mod concret această umanitate înnoită? Sfântul
lasă să se întrevadă față de fiecare ființă umană un
comportament plin de delicatețe, de transparență, de
puritate în gânduri și în sentimente. Delicatețea sa se
răsfrânge chiar și asupra animale-
lor și a lucrurilor, pentru că, în tot
și în toate, el vede un dar al iubirii
lui Dumnezeu și pentru că nu vrea
să rănească această iubire tratând
aceste daruri cu nepăsare și cu
indiferență. El respectă pe fiecare
om și fiecare lucru și, daca un om
sau chiar un animal suferă, el le
arată o compasiune profundă.
Sfântul Isaac Sirul spune des-
pre compasiunea sfântului: „Ce
este un suflet, o inimă plină de
compasiune? Este o ardere a ini-
mii pentru fiecare făptură: pentru
oameni, pentru păsări, pentru ani-
male, pentru târâtoare, pentru dia-
voli. Gândul la ele ori vederea lor
îi face pe sfinți să verse din ochi
șiroaie de lacrimi. Iar compasiunea
adâncă și intensă, care stăpânește inima sfinților, îi
face incapabili să suporte vederea celei mai mici răni,
oricât de neînsemnate, făcute vreunei făpturi. Pentru
aceasta, ei se roagă în tot ceasul cu lacrimi, chiar și
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~
Vechiul Testament, osemintele proorocului Elisei au
înviat un mort (4 Regi 13, 21). Iar în Noul Testament,
numai umbra și atingerea de hainele Sfinților Apostoli
vindecau pe cei bolnavi. Sfintele moaște se păstrea-
ză în biserici, așezate în racle frumos împodobite, cu
care se fac procesiuni pentru sănătate și ploaie.
rinți, nu o dăm materiei, adică lemnului și culorilor cu
care sunt pictate ele, ci ea se înalță la cer către sfinții
care sunt reprezentați pe ele. Picturile cu icoane și
scene biblice care împodobesc bisericile ortodoxe,
formează Biblia în imagini a credincioșilor și contri-
buie mult la întărirea dreptei credințe a celor ce se
închină la ele. Altfel te închini lui Dumnezeu și sfinților
într-o biserică pictată frumos și altfel te închini într-o
biserică văruită și fără icoane.
fragment din cartea „Călăuză ortodoxă în
Biserică”, I, de Arhimandrit Ioanichie Bălan
pentru animale, pentru dușmanii adevărului și pentru
cei ce le fac rău.” (…)
Această compasiune descoperă o inimă delicată,
extrem de sensibilă, străină de orice asprime, indi-
ferență și brutalitate. Ea ne arată că înăsprirea este
roada păcatului și a patimilor. În comportamentul
sfântului, până și în gândurile lui, nu se întâlnește nici
vulgaritate, nici josnicie, nici meschinărie. Nici urmă
de afectare, nici lipsă de sinceritate.
În el, culminează gingășia, sensibi-
litatea, transparența și ele se aso-
ciază curăției, atenției generoase
față de oameni, disponibilității prin
care el participă cu toată ființa sa
la problemele și la necazurile lor. În
toate aceste calități, se manifestă o
realizare excepțională a umanului.
Există într-adevăr o distincție
și o noblețe plină de afecțiune în
aceste forme superioare ale gin-
gășiei care lasă în urmă distincția
și noblețea obișnuite, distante și
formale. Această gingășie nu evită
contactele cu oamenii cei mai umili
și nu se sperie de situațiile în care
alții ar crede că se înjosesc. Mo-
delul acestei gingășii este kenoza
lui Hristos, pogorârea Lui. El n-a
vrut să rămână departe de păcătoși, nici de femeile
pe care le ocolesc cei ce țin la reputația lor. Keno-
za lui Hristos este o gingășie spirituală. El Își arată,
prin aceasta, voința de a nu-i apăsa pe cei umili, de
EUROPA ORTODOX~
a nu-i stânjeni. Prin kenoză, El a vrut să deschidă
drum spre inima lor. Prin gingășie, voia să îi facă să
renunțe la brutalitate în loc ca ei să persiste într-o du-
ritate în care disprețul celui inferior corespunde celui
al superiorului.
Prin kenoza Sa, Hristos a vrut să frângă zidul bru-
talității și al durității care învăluie ca o cochilie, pentru
a o apăra, delicata esență a umanității adevărate.
În gingășia comportamentului lor, sfinții s-au inspi-
rat din kenoza lui Hristos. (…)
Grație unei conștiințe a cărei sensibilitate a fost
hrănită și desăvârșită prin această sensibilitate a lui
Dumnezeu făcut Om pentru oameni, la care ei partici-
pă, sfinții sesizează stările de spirit cele mai discrete
ale celorlalți și evită tot ce ar putea să-i contrarieze,
fără a omite totuși să-i ajute să triumfe asupra slăbi-
ciunilor lor și să-și învingă dificultățile. De aceea, un
sfânt este căutat ca un confident al secretelor celor
mai intime. Căci el este capabil să citească la cei-
lalți o nevoie abia schițată, tot lucrul bun pe care ei îl
pot dori. El se grăbește atunci să împlinească aceas-
tă cerere și se dăruie în întregime. Dar el citește la
ceilalți și necurățiile lor, chiar și pe cele pe care ei
le ascund mai abil. Compasiunea sa devine atunci
curățitoare prin forța delicată a propriei sale curății și
prin suferința pe care i-o provoacă intențiile rele ale
celorlalți sau dorințele lor perverse. Și această sufe-
rință rămâne în el.
În fiecare din aceste situații, el știe când și ce tre-
buie să facă. Acest discernământ subtil al sfinților,
manifestare nouă a nobleței distincției lor, poate fi
considerat un fel de „diplomație pastorală”.
Din persoana sfântului, se revarsă mereu un duh
de generozitate, de autojertfire, de atenție, de par-
ticipare, fără nicio grijă față de sine, o căldură care
îi încălzește pe ceilalți și care le dă sentimentul că
au dobândit putere și îi face să simtă bucuria de a
nu fi singuri. Sfântul este mielul nevinovat, totdeauna
gata să se jertfească, să ia asupra sa durerile celor-
lalți, dar și un zid neclintit pe care toți se pot sprijini.
Participând astfel la destinul celorlalți, el face uneori
dovada unei mari discreții, alteori, dimpotrivă: el se
manifestă cu efuziune. Inutil să mai amintim dezinte-
resul său desăvârșit în relațiile cu ceilalți.
De altfel, nimeni nu este mai smerit decât el, mai
lipsit de orice artificialitate, mai departe de orice fan-
faronadă, mai „firesc” în comportamentul său, deși
acceptă și înțelege tot ceea ce este cu adevărat ome-
nesc, toate situațiile modeste și uneori ridicole ale
umanității noastre, care este mare, doar atunci când
nu se laudă cu măreția sa. Sfântul creează, astfel,
deîndată, o atmosferă de familiaritate, de apropiere
umană, de intimitate între el și ceilalți. În acest fel, el
umanizează relațiile cu ceilalți și le imprimă o pecete
de autenticitate, pentru că el însuși a devenit profund
Tiraj: 60 exemplare.
An 2, nr. 7, august 2023 7
uman și autentic. El vorbește cu gingășie, evitând să
numească în mod brutal cu numele lor slăbiciunile
celorlalți, în același timp, creează condițiile unei re-
lații directe, sincere și deschise a celorlalți cu el; îi
împinge, astfel, să-i mărturisească sincer slăbiciunile
și păcatele lor și le dă puterea de a le birui.
Sfinții au ajuns la simplitatea pură, pentru că au
depășit în ei înșiși orice dualitate, orice duplicitate,
spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ei au depășit lup-
ta dintre suflet și trup, dintre bunele intenții și faptele
pe care le săvârșesc, dintre aparențele înșelătoare și
gândurile ascunse, dintre ceea ce pretindem că sun-
tem și ceea ce suntem de fapt. Ei s-au „simplificat”,
pentru că s-au dăruit în întregime lui Dumnezeu. Este
motivul pentru care se pot dărui în întregime și oame-
nilor în relațiile cu aceștia. Dacă evită uneori să nu-
mească cu brutalitate pe nume slăbiciunile acestora,
o fac pentru a nu-i descuraja și pentru ca și în ei să
sporească rușinea, delicatețea, recunoștința, simpli-
tatea și sinceritatea.
Sfinții dau întotdeauna curaj. Uneori, ei micșorea-
ză, pentru aceasta, proporțiile exagerate de închipu-
ire, pe care oamenii le atribuie prin imaginație slăbi-
ciunilor lor, păcatelor și patimilor lor. Ei îi vindecă de
sentimentul deznădejdii sau al neputinței totale. Dar,
uneori, ei reduc de asemenea și orgoliul celorlalți, cu
un umor delicat. Ei surâd, dar nu râd cu zgomot sau
sarcastic. Alteori, în fața faptelor imorale și a patimilor
condamnabile, ei își arată seriozitatea, dar nu inspiră
niciodată spaimă. Ei acordă o valoare infinită celor
mai sărmani oameni, pentru că, întrupându-Se, Fiul
lui Dumnezeu Însuși a dat această valoare infinită tu-
turor oamenilor. În fiecare om, ei Îl văd pe Hristos,
cum spun în cugetările lor unii părinți duhovnicești.
Dar, în același timp, ei înjosesc orgoliul celorlalți, dân-
du-se pe sine pilde de smerenie. Astfel, ei restabilesc
neîncetat egalitatea naturală dintre oameni.
Prin smerenia sa, sfântul trece aproape neobser-
vat, dar el se face totdeauna prezent când e nevoie
de sprijin, de mângâiere, de încurajare. El rămâne
alături de cel pe care toți l-au părăsit. Pentru el, nicio
greutate nu este de netrecut, nicio piedică de neîn-
vins, când e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situ-
ație disperată. El vădește atunci o putere și o dibăcie
uimitoare, îngemănate cu un calm și o încredere de
nezdruncinat, pentru că el crede cu tărie în ajutorul lui
Dumnezeu cerut printr-o rugăciune stăruitoare.
El este ființa umană cea mai smerită, dar, în ace-
lași timp, el este o figură neobișnuită și uimitoare. El
provoacă la ceilalți sentimentul că au descoperit în el
și, prin el, în ei înșiși umanitatea adevărată.
Această umanitate a fost atât de acoperită de arti-
ficial, de voința de a părea în loc de a fi, încât, atunci
când ni se dezvăluie, ea ne uimește, ca ceva ce nu
este natural. Sfântul este cel mai binevoitor dintre oa-
8 An 2, nr. 7, august 2023
meni și, în același timp, fără să vrea, cel mai impună-
tor, cel care atrage cel mai mult atenția și provoacă cel
mai mult respect. Pentru fiecare, el devine un apropiat,
cel care te înțelege cel mai bine, cel care te face să te
simți în tihnă alături de el și, în același timp, te face să
te simți stânjenit, făcându-te să-ți vezi propriile insu-
ficiențe morale și păcate, pe care eviți să le privești.
El te copleșește prin măreția simplă a curăției sale și
prin căldura bunătății și atenției lui; el produce în noi
rușinea de a avea un nivel moral atât de jos, de a fi
desfigurat umanitatea în noi, de a fi necurați, artificiali,
plini de duplicitate, de meschinărie. Toate acestea do-
bândesc un relief surprinzător în comparația pe care,
fără să vrem, o facem între noi și el.
Sfântul nu face uz de nicio forță pământească, nu
dă ordine cu asprime, nu poruncește cu severitate.
De asemenea, nicio critică nu se ridică în noi împotri-
va lui și nu simțim născându-se nicio împotrivire față
de el. Căci el întruchipează pentru noi persoana lui
Hristos, deopotrivă delicată și puternică. Și, astfel, nu
căutăm să ne ascundem de el sau să ne eschivăm
în fața sa; sau poate vom căuta să-l evităm mai mult
decât pe cel care ar comanda cu severitate. Căci în el
simțim această ireductibilă fermitate, totala identifica-
re a persoanei sale cu binele, deși această fermitate
în convingeri, în viață, în opinii și în sfaturile pe care
le dă este o fermitate fără crispare.
Acesta este motivul pentru care, prin caracterul lor
cu totul paradoxal, părerile și sfaturile pe care el le
exprimă cu delicatețe cu privire la ceea ce ar trebui
să facem devin pentru noi porunci mai imperioase
decât orice poruncă pământească, porunci pentru a
căror împlinire am fi capabili de orice efort și de ori-
ce sacrificii. Căci gingășia sfântului este, deopotrivă,
fermitate și bunătate. Și una, și alta se situează în
iradierea divină și lasă să transpară ordinea bunătății
divine care, prin blândețe, se impune cu o autorita-
te absolută. În același fel, sfatul sfântului se impune
ca o eliberare de această desfigurare și de această
neputință în care ne aflăm, de această neîncredere
care se află în noi. Simțim ceea ce sfântul ne-a re-
comandat – ca o putere și o lumină sigură pe calea
mântuirii pe care ne-a făcut să mergem, pentru a ne
salva de resemnarea care ne pierdea. Simțim că prin
sfânt ajungem la puterea și la lumina ce vin din iz-
vorul suprem al puterii și al luminii, dar și al bunătă-
ții care țâșnește din izvorul suprem al bunătății. Ne
temem totuși ca sfântul să nu-și cufunde privirea în
sufletul nostru, cum ne temem să nu se descopere
un adevăr care ne-ar fi defavorabil, dar pe care totuși
îl așteptam, întocmai ca pe privirea medicu-lui, de o
competență neîndoielnică și de o prietenie sigură. El
ne va da – o știm – și diagnosticul, și remediul eficace
pentru a ne vindeca de o maladie despre care știm în
mod vag că este mortală.
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~
În gingășia, în blândețea, în smerenia lui, perce-
pem o putere pe care nicio altă putere pământeas-
că nu o poate încovoia pentru a o face să cadă din
curăția ei, din iubirea sa pentru Dumnezeu și pentru
oameni, din voința sa de a se dărui lui Dumnezeu
cu totul și de a sluji oamenilor, pentru a-i ajuta să se
mântuiască.
Cel care se apropie de un sfânt descoperă în el
culmea bunătății și a curăției, acoperită de voalul
smereniei care o face încă și mai atrăgătoare. Tre-
buie să facem un efort, ca să descoperim strădaniile
renunțărilor sale ascetice și ale iubirii sale de oameni,
dar măreția sa impune prin aerul de bunătate, de
simplitate, de smerenie și de curăție care se degajă
din el. Măreția sa coincide cu apropierea lui. El este
ilustrarea măreției în kenoză sau în umilință. Din per-
soana sfântului, strălucește un calm, o pace pe care
nimic nu le poate tulbura. Dar acest calm, această
pace, sunt cucerite și menținute printr-o luptă susținu-
tă. În același timp, sfântul ia parte la durerile celorlalți
până la lacrimi. Sfântul este înrădăcinat în statornicia
iubirii și a suferinței Dumnezeului întrupat, pentru că
această iubire iradiază din Dumnezeu Cel Care S-a
întrupat și a pătimit pentru oameni. El se odihnește
în veșnicia puterii și bunătății lui Dumnezeu, deve-
nite în Hristos accesibile oamenilor, spune Sfântul
Maxim Mărturisitorul, căci el este în întregime marcat
de prezența lui Dumnezeu, întocmai ca Melchisedec.
Dar rămânerea sa în iubirea veșnică de Dumnezeu
și de oameni nu exclude participarea lui la durerile
oamenilor și la aspirațiile lor bune, așa cum Hristos
nu încetează să fie pentru ei în stare de jertfă și nici
îngerii nu încetează să le ofere neîncetat slujirea lor.
Căci rămânerea în iubirea compătimitoare și milosti-
vă este ea însăși o veșnicie, o veșnicie vie. Aceasta
este „odihna”, liniștea, „sabatul” în care au intrat sfinții
(Evr. 3, 18 – 4, 14), cei care au ieșit din Egiptul patimi-
lor. Nu este sabatul Nirvanei insensibile. Căci odihna
sfântului în veșnicia iubirii neclintite, a iubirii lui Dum-
nezeu pentru oameni, are puterea de a-i atrage și pe
ceilalți spre ea și de a-i ajuta astfel să-și învingă du-
rerile cu curaj, să nu cadă în deznădejde. Din această
cauză, sfântul este un înainte mergător și sprijinitorul
umanității pe calea care duce la desăvârșirea viitoare
a eshatonului.
Sfântul a triumfat asupra timpului, fiind puternic
ancorat în timp. El a atins astfel cea mai mare ase-
mănare cu Hristos Care, deși în ceruri, este, în ace-
lași timp, cu noi cu cea mai mare eficiență. Sfântul Îl
poartă pe Hristos în el cu puterea nebiruită a iubirii
Sale pentru mântuirea oamenilor.
Sfântul reprezintă firea omenească curățită de
zgura subumanului sau a inumanului. Este îndrepta-
rea umanului desfigurat de animalitate; el reprezintă
firea omenească a cărei transparență restaurată lasă
EUROPA ORTODOX~
să se străvadă modelul de bunătate nemărginită, de
putere și de sensibilitate infinită care este Dumnezeul
întrupat. El este chipul restabilit al Absolutului viu și
personal devenit Om, un pisc al unei înălțimi ame-
țitoare, dar și al unei apropieri extrem de familiare
prin umanitatea sa desăvârșită în Dumnezeu. Este
persoana angajată într-un dialog pe deplin deschis
și neîncetat cu Dumnezeu și cu oamenii. Este trans-
Dilema avocatului creștin
Ca orice meserie, și profesia de avocat implică
anumite momente de cumpănă, de frământări interi-
oare, de indecizie…
Este întocmai ca în cazul medicului ginecolog,
care are opțiunea: a săvârși sau nu un avort?
Pentru noi, avocații, marea dilemă este următoa-
rea: să acceptăm sau nu cazuri de divorț? Creștinul
ortodox cunoaște faptul că „ce a legat Dumnezeu,
omul să nu dezlege!”
Așadar, ce alegem? Primim clienți care doresc să
divorțeze sau îi refuzăm politicos?
Deontologia profesională îți permite să accepți sau
nu anumite cazuri. Este foarte simplă opțiunea mea de
avocat femeie să nu accept să apăr un violator sau un
pedofil, deoarece sunt mamă și crezul meu interior nu-
mi permite aceasta, dar ce aleg în cazul divorțului?
Îmi amintesc cu nostalgie începuturile carierei de
avocat, proaspăt ieșită din facultate, cu mari așteptări
și idealuri. Prima clientă dorea să divorțeze! Logic că
mi-am ascultat inima și am refuzat-o, trimițând-o unui
coleg de breaslă. Al doilea caz: divorț, al treilea, de
asemenea. Oare ce ispite mă ademeneau?
Ce lecții trebuia să învăț din aceste experiențe?
Începi să-ți pui întrebări care așteaptă un răspuns ra-
țional și, în același timp, liniștitor pentru conștiința ta.
Cum reacționezi în primul rând ca om, nu ca avo-
cat, când la mijloc există copii minori, care trăiesc
într-un mediu ostil dezvoltării lor fizice și psihice nor-
male, când mama este abuzată zilnic, când nu poți
concepe ca om normal că există asemenea atrocități
în lumea aceasta? Ce alegi să faci atunci? Să stai
pasiv și să nu intervii, deoarece indiferența e o cale
simplistă de a rezolva totul? Sau decizi să încerci să
faci bine, să ajuți într-un fel…
Divorțul este un eșec (o poveste de iubire aseme-
nea unei corăbii naufragiate – n.n.), este un capitol
trist al cărții vieții pe care nimeni nu-l aprobă, dar sunt
și situații limită în viața oricărui om, când acesta este
ultima soluție.
Ce satisfacție mai mare ai ca avocat, atunci când,
în urma discuției cu ambii soți, îi convingi să nu di-
vorțeze, iar aceștia părăsesc fericiți cabinetul, ținân-
du-se de mână, dornici să plece într-o nouă lună de
miere și întrebându-se cum au fost atât de „prostuți”
să vrea să se despartă?
Tiraj: 60 exemplare.
An 2, nr. 7, august 2023 9
parența clară a zorilor luminii divine eterne în care
se va desăvârși umanitatea. Este reflexul maxim al
umanității lui Hristos.
(Părintele Dumitru Stăniloae,
Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt,
fragment din capitolul: Gingășie și sfințenie)
Sursă text + foto:
parinteledumitrustaniloae.wordpress.com
Consider că lipsa de comunicare din cuplu, dife-
rențele de educație și obiceiurile dobândite duc prea
ușor la divorț. Ce ușor se divorțează în România! Se
poate divorța în prezent în fața notarului, la Starea
civilă sau la instanța de judecată.
Ar trebui să ne îngrijoreze într-adevăr statisticile
privind rata divorțului în rândul cuplurilor proaspăt
căsătorite. Soluția nu este divorțul, ci încercarea re-
zolvării problemelor. Doar am jurat în fața lui Dumne-
zeu: „la bine și la rău!”
Părintele Arsenie Boca afirma că atunci când te
căsătorești îți iei crucea în spate, așadar căsătoria
nu este atât de facilă precum am crede, este de mul-
te ori renunțare și greutăți.
Așa cum un grup de excursioniști escaladează un
munte și unul dintre ei alunecă și își luxează piciorul,
toți ceilalți îl sprijină, îi cară bagajele și îl ocrotesc
ajutându-l să urce, nicidecum abandonându-l, în fi-
nal bucuria ajungerii în vârf este totală, fiindcă toți
au reușit performanța atingerii piscului și arborarea
steagului, uitând greutățile întâmpinate pe parcurs,
tot așa și într-o căsnicie avem datoria morală să fim
alături de soțul sau soția noastră ca niște creștini
adevărați, indiferent de obstacolele apărute în cale
la tot pasul, sprijinindu-l pe aproapele nostru și încu-
rajându-l în momentele cruciale. Nici nu ne gândim
la divorț, încercăm întotdeauna să depășim crizele.
Orice situație ne testează caracterele!
Trebuie să luptăm împreună pentru un viitor co-
mun al tinerilor căsătoriți, să încercăm să facem con-
siliu de familie împreună cu părinții și nașii, tot părinți
spirituali și ei (ca duhovnicul – n.n.), să-i ajutăm pe
tinerii noștri să depășească momentele dificile și să
rămână împreună, să se iubească mult și să nască
„prunci buni”.
Celula de bază a societății este familia, iar intere-
sul major al copilului primează, așadar să milităm îm-
preună ca aceste valori să nu aibă doar un caracter
declarativ, ci să credem cu tărie în acestea, să dorim
cu ardoare să respectăm Taina Sfântă a Cununiei și
jurămintele făcute cu mâna pe Cruce și pe Sfânta
Evanghelie. „Fericiți cei curați cu inima!…”.
NU divorțului! DA familiei creștine!
Laura Bufnea, avocat Baroul Cluj
(Revista Calea Înălțării, nr. 24)
10 An 2, nr. 7, august 2023
Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri
(7 august)
Despre fericitul Pimen, luînd cuvînt, să ne pogo-
rîm la mărturisirea pătimirii lui, ca să știm cu mulțu-
mire să răbdăm cu vitejie durerile, și cum puterea lui
Dumnezeu se săvîrșește întru neputință.
Acest fericit Pimen s-a născut bolnav în lume, și
bolnav a și crescut. Această boală trupească nu a
dat loc celei sufletești întru dînsul, căci era curat de
toată mîhnirea și nu a cunoscut întinăciunea păcatu-
lui. El de multe ori se ruga de
părinții săi să-l dea la mînăs-
tire, să se tundă în chipul
monahicesc; dar ei, ca niște
iubitori de fiu, vrînd să-l aibă
moștenitor după moartea lor,
l-au oprit.
Altă dată – Dumnezeu
văzînd-o mai înainte –, feri-
citul a slăbit peste măsură,
și acum era întru deznădăj-
duire de viață. Atunci părinții
lui au fost siliți să-l ducă în
Mînăstirea Pecersca, rugînd
pe cuvioșii părinți care locu-
iau în mînăstire, să se roa-
ge lui Dumnezeu pentru fiul
lor, ca să se tămăduiască de
boală. Deci, cuvioșii părinți,
ostenindu-se mult întru ru-
găciuni, nimic nu au folosit
bolnavului, căci rugăciunea
lui biruia pe toți, fiindcă el
singur nu-și cerea sănătate
de la Domnul, ci mai ales cerea adăugire de boală,
ca nu cumva, însănătoșindu-se, să-l ia părinții săi de
la mînăstire, și atunci nu-și va mai cîștiga dorința.
Însă tatăl său și maica sa șezînd lîngă el și nevoind
să-l călugărească, fericitul era foarte mîhnit.
El a început a se ruga lui Dumnezeu cu dinadin-
sul, ca să-i împlinească dorința lui, cu judecățile care
le știe singur. Dar, iată, într-o noapte, pe cînd părinții
lui și slugile dormeau, au intrat la dînsul îngeri lumi-
nați, unii în chip de tineri frumoși, iar alții în chip de
egumeni și frați, purtînd în mîini lumînări, Evanghe-
lie, cămăși de păr, mantie, culion, și toate cele ce sînt
de trebuință călugăriei, și-i ziceau lui: „Voiești ca să
te tundem?” Iar fericitul cu bucurie le-a răspuns: „Cu
adevărat voiesc! Domnul v-a trimis pe voi, domnii
mei! Împliniți-mi dorința inimii mele!” Atunci, ei îndată
au început întrebările și toate cele scrise în rînduiala
tunderii monahicești; și astfel l-au călugărit în chipul
cel mare al monahilor, îmbrăcîndu-l în mantie și culi-
on și numindu-l pe el Pimen. Apoi, dîndu-i după obi-
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~
cei lumînare aprinsă, i-au zis: „Pînă la 40 de zile și 40
de nopți lumînarea aceasta să nu se stingă”. Ei i-au
mai poruncit să ducă și chinuirea bolii, iar cîștigarea
sănătății să-i fie semn de moarte. Apoi, săvîrșind toa-
te, l-au sărutat pe el și s-au dus în biserică, luînd perii
lui într-o năframă, pe care au pus-o pe mormîntul Cu-
viosului Teodosie.
Frații care erau aproape în chiliile lor, auzind gla-
sul cîntării, au deșteptat pe
ceilalți de primprejurul lor,
părîndu-le că egumenul cu
oarecare frați călugărește
pe cel bolnav, ori că a murit;
deci, toți împreună au mers
în chilia aceea unde zăcea
fericitul. Ei au găsit acolo pe
toți dormind – pe tatăl, pe
maica și slugile lui –, și i-au
deșteptat; deci, toți s-au um-
plut de bună mireasmă, iar
pe bolnav l-au văzut plin de
bucurie și veselie, și îmbrăcat
în haine monahicești. Atunci
frații l-au întrebat: „Cine te-a
tuns pe tine monah și ce cîn-
tare am auzit noi aici, pe care
părinții tăi, la tine fiind, n-au
auzit-o?” Bolnavul a răspuns:
„Mi se pare că a venit egu-
menul cu frații de m-au tuns
și m-au numit Pimen; deci,
aceia cîntau cîntarea pe care
ați auzit-o, iar lumînarea aceasta pe care o vedeți,
mi-a dat-o, zicîndu-mi să ardă neîncetat, pînă la 40
de zile și 40 de nopți, iar perii capului luîndu-i în nă-
framă, i-au luat cu ei la biserică”.
Acestea auzindu-le frații, au mers îndată la biseri-
că, dar au găsit-o încuiată; drept aceea au deșteptat
pe cîntăreți și i-au întrebat: „A intrat cineva în biserică
după rugăciunea Pavecerniței?” Ei au răspuns: „Nu
a intrat nimeni, pentru că și cheile sînt luate de ecle-
siarh”. După aceasta au deșteptat pe eclesiarh, și,
luînd cheile, au intrat în biserică, și, iată, au aflat pe
mormîntul Cuviosului Teodosie, perii capului lui, fiind
puși în năframă; atunci au spus egumenului de toate.
Egumenul, mirîndu-se foarte mult, a început a cer-
ceta cu dinadinsul, cine ar fi tuns pe fericitul Pimen.
Dar nu au aflat, decît numai s-a cunoscut de toți, că
această purtare de grijă era de sus, de la Dumnezeu,
prin sfinții Lui îngeri.
Deci, egumenul și frații socoteau de bine minunea
ce se făcuse prin tunderea fericitului după rînduiala
EUROPA ORTODOX~
Bisericii. Despre aceasta aveau mărturie încredința-
tă, căci, după cuvîntul lui, au găsit biserica încuiată
și totuși s-au aflat în ea perii capului lui pe mormîntul
Cuviosului Teodosie, asemenea și lumînarea ce era
destulă să ardă într-o zi, a ars nestinsă 40 de zile și
40 de nopți. Drept aceea, altă tundere nu i-au mai
făcut lui, ci i-au zis: „Destul îți este ție, frate Pimene,
chipul cel dăruit de Dumnezeu și numele cu care te-a
numit. Însă, spune-ne și nouă – l-a întrebat egume-
nul, venind cu părul cel tuns –, ce fel erau cei ce te-
au tuns pe tine? Oare nu au lăsat ceva de cele scrise
în cărțile acestea?” Fericitul Pimen a zis către egu-
men: „Ce mă ispitești, părinte? Tu singur, cu toți frații
venind aici, mi-ai făcut toate acestea, care sînt scrise
în cărțile acestea. Și încă mi-ai mai zis și aceasta, că
mi se cade a pătimi în boală toată viața mea și, cînd
mi-o fi sfîrșitul meu, atunci mi se va da sănătate, încît
să pot duce cu mîinile mele, patul meu cel de moarte.
Deci, sfinte părinte, roagă-te pentru mine, ca Domnul
să-mi dea răbdare”. Auzind acestea l-au lăsat.
Fericitul Pimen, după proorocia celor ce l-au călu-
gărit pe el, a zăcut mulți ani în boala cea grea și urîtă,
încît se îngrețoșau de el și slujitorii, care de multe ori
îl lăsau flămînd și însetat cîte
două sau trei zile, iar el răbda
toate cu bucurie, mulțumind
lui Dumnezeu pentru toate.
Odată s-a întîmplat de au
adus pe un alt bolnav și l-au
tuns monah în Mînăstirea
Pecersca. Iar frații cei rînduiți
la slujirea bolnavilor, luîndu-l
pe acela, l-au dus la fericitul
Pimen, ca să le slujească
amîndurora împreună; însă,
neavînd de grijă pentru o sluj-
bă ca aceasta, pe amîndoi
i-au lăsat în uitare, încît bol-
navii sufereau de sete. Atunci
fericitul Pimen a zis celuilalt
bolnav: „Frate, de vreme ce
cei ce ne slujesc se îngrețo-
șează de mirosul ce iese de
la noi, tu, dacă te-ar scula pe
tine Domnul, ai fi voit să pe-
treci în slujba aceasta?” Iar
bolnavul s-a făgăduit fericitu-
lui, zicînd: „Dacă Domnul mă
va tămădui, eu aș sluji cu osîrdie bolnavilor pînă la
moartea mea”. Atunci fericitul Pimen i-a zis aceluia:
„Iată, Domnul ridică boala de la tine și de acum îna-
inte, fiind sănătos, îndeplinește făgăduința ta, slujin-
du-mi mie și celor asemenea mie; iar peste cei ce nu
au îngrijit de această slujbă, Domnul va aduce boală
cumplită, ca, pedepsindu-i astfel, să se mîntuiască!”
Tiraj: 60 exemplare.
An 2, nr. 7, august 2023 11
Bolnavul îndată s-a sculat și a început a-i sluji, iar
pe leneșii care n-au voit să slujească bolnavilor, i-a
cuprins pe toți boala, după cuvîntul fericitului.
Dar fratele cel tămăduit de boală, a slujit mai pu-
țin. Deci, el, peste puțină vreme, nesuferind mirosul,
s-a depărtat de Pimen și l-a lăsat flămînd și însetat;
și, ducîndu-se, zăcea în altă casă. Atunci deodată l-a
cuprins o boală înfricoșătoare, încît n-a putut să se
scoale trei zile și nemaiputînd suferi setea de apă, a
început a striga: „Miluiți-mă pentru Domnul, căci mor
de sete”. Frații care erau în altă chilie, auzindu-l, au
mers la dînsul și, văzîndu-l cuprins de boală cum-
plită, i-au spus despre el fericitului Pimen: „Fratele
ce-ți slujește, moare”. Iar fericitul Pimen a zis: „Ceea
ce va semăna omul, aceea va secera, de vreme ce
m-a lăsat flămînd și însetat, însuși a luat această sar-
cină, mințind lui Dumnezeu și defăimînd prostimea
mea. Însă să nu răsplătim rău pentru rău, duceți-vă
și spuneți lui: „Te cheamă Pimen, scoală-te și vino la
dînsul”.
Cînd cei ce veniseră i-au zis aceasta, bolnavul în-
dată s-a însănătoșit și, sculîndu-se singur, a mers la
fericitul neținut de nimeni. Fericitul l-a sfătuit destul,
zicîndu-i așa: „Puțin credin-
ciosule, iată, te-ai însănăto-
șit, de acum să nu mai gre-
șești! Au nu știi că aceeași
plată vor avea, bolnavul și
slujitorul lui? Căci răbdarea
săracilor nu va pieri pînă la
sfîrșit, ci celor de aici le este
necaz și întristare. Unde
este boală de puțină vreme,
acelora le va fi acolo veselie
și bucurie, unde nu este du-
rere, nici întristare, nici sus-
pin, ci viață fără de sfîrșit. De
aceea, frate, eu rabd aces-
tea, iar Dumnezeu Care te-a
tămăduit de boală prin mine,
Acela poate și pe mine să
mă scoale de pe patul aces-
ta și să-mi tămăduiască boa-
la; dar eu nu voiesc, pentru
că cel ce va răbda pînă la
sfîrșit – a zis Domnul –, ace-
la se va mîntui.
Mai de folos îmi este să
putrezesc în această viață, pentru ca în cealaltă, tru-
pul meu să fie fără de stricăciune. Aici să sufăr urîta
putoare, ca acolo să mă umplu de buna mireasmă
cea negrăită. Bună este, frate, bisericeasca stare
înainte, în luminatul, curatul și preasfîntul loc, unde
poți, cu îngereștile puteri nevăzut, a înălța cîntare
lui Dumnezeu. Aceea este foarte bineplăcută și bi-
12 An 2, nr. 7, august 2023
Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri
(7 august)
neprimită, căci Biserica se cheamă „cer pămîntesc”
și cei ce stau întru dînsa, li se pare că stau în cer.
Dar această întunecoasă și puturoasă casă ce este?
Au nu judecată mai înainte de judecată și o muncă
mai înainte de munca cea fără de sfîrșit? Însă, cel ce
rabdă aici cu mulțumire, zice cu vrednicie: Așteptînd,
am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine. Pe unii
ca aceștia mîngîindu-i, și apostolul, a zis: De veți su-
feri certarea, ca niște fii, se va afla vouă Dumnezeu,
iar de sînteți fără de certare, atunci sînteți fii din
desfrînare. Însuși Domnul ne sfătuiește, zicîndu-ne:
„În răbdarea voastră, veți do-
bîndi sufletele voastre”.
Cu niște sfaturi ca acestea
bine învățîndu-se fericitul fra-
te, de atunci nu se mai înde-
părta de a-i sluji lui. Iar Sfîntul
Pimen, viteazul pătimitor și
următor al dreptului Iov, mul-
țumind neîncetat lui Dumne-
zeu, a zăcut în chinuirea sa
douăzeci de ani. Apoi a sosit
vremea morții lui și s-a făcut
semn în Mînăstirea Pecersca.
Noaptea i s-au arătat trei stîlpi
de foc deasupra trapezei, și
de acolo a trecut spre vîrful bi-
sericii. Domnul însă știe ce lu-
cru arăta prin acel semn; însă
aceasta era adevărată, că
Cel ce face pe îngerii Săi du-
huri și pe slugile Sale pară de
foc, Dumnezeu cel în Treime,
Acela a trimis pe îngerii Săi la
sufletul bolnăviciosului Pimen, ca la al lui Lazăr, căci
în acea zi îndată s-a făcut sănătos. El spunea că a
sosit vremea plecării sale, precum îi proorociseră cei
ce l-au tuns.
Sculîndu-se el, umbla pe la toate chiliile, închinîn-
du-se tuturor și cerîndu-și iertare, iar fraților bolnavi
le zicea: „Fraților și prietenii mei, sculați-vă și petre-
ceți-mă!” Și îndată cu cuvîntul lui s-a îndepărtat boa-
la de la ei și, însănătoșindu-se, mergeau cu dînsul.
După aceea, intrînd el în biserică, s-a împărtășit cu
dumnezeieștile Taine și, luînd năsălia nepovățuit de
nimeni, a dus-o pe cale la peștera în care niciodată
nu fusese și pe care nu a văzut-o de la nașterea sa.
Intrînd în peșteră, s-a închinat la mormîntul Cuvio-
sului Antonie și a arătat locul la care voia sa fie pus.
Apoi a descoperit o taină minunată, arătînd mor-
mîntul fraților care zăceau acolo aproape, zicînd:
„Aici ați pus anul acesta doi frați, unul cu schimă, iar
Tiraj: 60 exemplare.
EUROPA ORTODOX~
altul fără schimă; deci, pe care l-ați pus fără schimă
îl veți afla în schimă, pentru că de multe ori voia să
se tundă într-însa, dar era nebăgat în seamă; însă
lucrurile l-au arătat vrednic de chipul acela și, pen-
tru aceasta, Domnul i-a dăruit schima după moarte.
Pe celălalt frate, pe care l-ați pus în schimă, îl veți
afla fără de ea, pentru că în viață nu o voia, nici nu
a arătat lucruri vrednice, ci zicea astfel: „De mă veți
vedea ieșind din această viață și murind, atunci să
mă tundeți în schimă”. Și nu-și aducea aminte de cel
ce a zis: Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne,
nici cei ce se pogoară în iad, ci
noi, cei vii, vom binecuvînta pe
Domnul!
Pentru aceasta s-a luat de la
el acest dar monahicesc și s-a
dat aceluia, că a arătat lucruri
vrednice; pentru că cel ce are
lucruri bune, pretutindeni i se
va da și-i va prisosi, iar cel ce
nu are lucruri bune, i se va lua
și ceea ce are. Al treilea frate
este pus aici de mulți ani și a
putrezit, iar schima lui petrece
nestricată, pentru că se păzeș-
te spre mustrare și osîndă; căci
el a cîștigat lucruri nevrednice
chipului schimnicesc, fiindcă
și-a petrecut toată viața în le-
nevire și în lucruri de ocară, ne-
aducîndu-și aminte de Cel ce a
zis: Căruia i s-a dat mult, mult
i se va cere. Tunderea monahi-
cească nimic nu folosește celor
ce n-au lucruri bune și se pedepsesc cu munci”.
Descoperind această taină, Cuviosul părintele
nostru Pimen a zis către frați: „Iată, au venit cei ce
m-au tuns pe mine și vor să mă ia”. După aceste
cuvinte, culcîndu-se, a adormit întru Domnul, iar fra-
ții l-au pus cu cinste în peșteră la locul arătat de el.
Săpînd mormintele de care se vorbise, ei au aflat pe
cei trei monahi după cuvîntul sfîntului; pe cei doi care
muriseră de curînd și pe cel ce era pus în schimă,
însă schima monahală era luată de pe acela și pusă
pe celălalt fără schimă; iar pe al treilea, ce murise de
mult, l-au aflat putred și schima lui era întreagă. Mulți
s-au minunat de negrăita judecată a lui Dumnezeu,
că Acela va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui, Că-
ruia I se cuvine slava, cinstea și stăpînirea, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.
(paginiortodoxe.tripod.com)
sursă fotografii: sihastriaputnei.ro