Traditia crestina numeste "pacate capitale" toate acele pacate care izvorasc nemijlocit din firea

omeneasca, slabita de pacatul stramosesc. Pacatele capitale au fost numite inca din secolul al VI-
lea, de catre Sfantul Grigorie cel Mare, ele fiind prezentate si in cartea "Infernul", a lui Dante.

Pacatele capitale, in numar de sapte - mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma (invidia),
lacomia, mania si lenea -, sunt socotite drept radacinile tuturor celorlalte pacate. Impotriva unora
ca aceste ne luptam prin alergarea catre cele opuse lor: smerenia, milostenia, curatia si fecioria,
iubirea, infranarea, blandetea, harnicia si multumirea.