PILDE DEOSEBITE ntr-o zi, un om a scpat pe jos o felie de pine uns cu unt care, printro minune, n-a czut

pe partea uns. mpotriva tuturor credinelor si a textelor Scripturii, pinea a czut cu partea neuns n jos. n mod evident, se produse o minune. Stirea s-a rspndit cu iueal n orsel, oamenii s-au adunat si s-au pornit pe dezbateri profunde. De ce oare pinea nu czuse n acea zi cu untul n jos? Oamenii au alergat la sinagog si i-au povestit totul rabinului. Acesta a considerat ntmplarea stranie si a cerut un rgaz de gndire si rugciune de o zi si o noapte... A doua zi, cu faa obosit dar luminat de adevr, s-a dus la casa unde se ntmplase minunea cu tot orasul dup el. A mers la om si i-a spus: - Rspunsul este simplu si am s i-l dau. Nu pinea a czut aiurea. Tu ai pus untul pe partea nepotrivit!
1.

Spun lucrul acesta pentru ca nimeni sa nu va insele prin vorbiri amagitoare. (Col.2:4) 2.CE fel de om ne este de folos ? Sfantul Cuvios Ioan Moshu scrie despre o femeie slavita, dintr-o familie senatoriala, care a venit in pelerinaj la Locurile Sfinte. Sosind la Cezareea, ea a hotarat sa ramana o vreme acolo, si s-a adresat cu urmatoarea rugaminte episcopului locului: - Da-mi mie o femeie evlavioasa care sa ma invete frica de Dumnezeu. Episcopul i-a recomandat o fecioara smerita. Dupa o bucata de vreme, episcopul a intalnit-o iar pe femeia cea slavita si a intrebat-o: - Cum este fecioara pe care ti-am adus-o sa te invete? - Este buna, a raspuns femeia, dar nu prea ma ajuta pentru ca este asa de smerita incat ma lasa sa-mi fac voia mea. Dar mie imi trebuieste cineva care sa ma certe, si sa nu ma lase sa fac ce poftesc.

Atunci episcopul i-a adus o alta fecioara, cu un caracter foarte aspru, care a inceput sa o certe pe femeie, numind-o bogatanca lipsita de simtire si milostivire, si asa mai departe. Dupa o vreme, episcopul iar a intrebat-o: - Dar aceasta alta fecioara, cum se poarta ea cu tine? - O, ea cu adevarat este de folos sufletului meu, inalt Preasfintite Parinte!, a raspus sotia senatorului. Si asa a dobandit smerenia aceasta femeie bogata si foarte slavita. 3.Cearta intre doi preoti Cineva spunea ca a asistat la o cearta intre doi preoti. O cearta dura, in care cei doi isi adresau cuvinte aspre. Dar si le spuneau cam asa: "Esti necinstit, Prea Cucernice Parinte", zicea unul - "Sfintia ta esti un om de nimic" raspundea celalalt. Se acopar oare aceste cuvinte: "Prea Cucernice", "Sfintia Ta" cu "necinstit" si "om de nimic"? Era cearta aceasta in masura sa exprime sfintenia si cucernicia? Cel care a povestit aceasta intamplare spunea: "Nu m-a deranjat cearta, mi s-a parut omeneasca. Se mai intampla. Dar isi ziceau mereu "Prea Cucernice" si "Sfintia Ta". Nu omiteau aceste titluri de onoare chiar si atunci cand isi spuneau cuvintele cele mai grele." Cand apelativul pe care ni-l asumam nu acopera realitatea, atunci descopera impostura. Si este starea cea mai grava in care poate cineva cadea. 4. Poate c da, poate c nu... Calul nrvas al unui tran a fugit de acas. Vecinii lui au exclamat n cor: - Ce ghinion! - Poate c da, poate c nu!... a spus omul. Dup o sptmn, calul s-a ntors acas aducnd cu el alti zece cai slbatici. Vecinii au exclamat n cor: - Ce noroc! - Poate c da, poate c nu!... a spus tranul. Muncind la mblnzirea cailor, fiul tranului a fost lovit cu copita de unul dintre

ei, fracturndu-i un picior. - Ce ghinion! au exclamat vecinii. - Poate c da, poate c nu!... a exclamt nc o dat tranul. Dup putin vreme, trimisii suveranului acelui tinut au venit s recruteze oameni pentru armata acestuia deoarece ncepuse rzboiul. Din cauza piciorului rnit, fiul tranului a fost scutit de armat n timp ce fii vecinilor au fost luati cu totii. - Doamne, ce norocos esti! i-au spus acestia tranului. - Poate c da, poate c nu!... a spus tranul. Asa vorbeste Domnul, Sfantul lui Israel si Facatorul sau: "Vrea cineva sa Ma intrebe asupra viitorului, sa-Mi porunceasca pentru copiii Mei si pentru lucrarea mainilor Mele? (Isa.45:11) Daca vi se zice insa: "Intrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc", raspundeti: "Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii? (Isa.8:19) http://gindul.wordpress.com/

6. Bucatele alese Un celebru filozof grec l-a invitat ntr-o zi la el pe un mare bogtas, care tinea cu tot dinadinsul s-l cunoasc, avnd n privinta lui o foarte mare curiozitate. Dup ce au discutat despre unele subiecte filozofice, care au trezit n acel bogtas o vie admiratie, filozoful l-a invitat la mas si atunci, spre uimirea sa, bogtasul a constatat c felurile de mncare ce se aflau pe mas erau foarte scumpe si delicioase. n finalul acelei mese copioase, dup ce a savurat fiecare fel de mncare si l-a privit cu o mare atentie pe filozof, constatnd c si el se delecta ntr-un anume mod n timp ce mnca, bogtasul a ntrebat, cu o vdit ironie si cu un usor dispret: - Cum este posibil ca filozofii s mai aib nevoie s se desfete cu astfel de buntti? Filozoful i-a rspuns: - Vezi c tu faci o mare greseal dac ti imaginezi c pe lumea aceasta toate bucatele minunate le sunt rezervate numai celor prosti si lacomi! Asa vorbeste Domnul: "Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. (Ier.9:23) 7.Adevarata semnificatie a Craciunului A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in

legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul. Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Isus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice. Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau. L-a invitat si pe el, dar a refuzat: ___________________________ Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce lar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!

Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa. N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada. S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.

___________________________ Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice. Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme. Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii. Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele. Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le

sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles. S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu. Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde lear fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta. De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii? Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om. Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!, a spus el tare. Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul. Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmato spre acel loc sigur. Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte: Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva! Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme: De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om? Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze. Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului! Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand. Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui: Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!

Dragostea fata de parinti

Legati in lanturi, detinutii unei temnite au iesit la lucru. In timp ce lucrau, un copil s-a apropiat de unul din detinuti si l-a sarutat. Paznicul acestor detinuti l-a intrebat pe copil: - Cum se poate sa fii atat de prietenos cu un criminal? Copilul a rosit si a spus: - Acela este tatal meu.

Ce sa faci cand esti ispitit Fratele il intreaba pe batranul avva Moise: "Ce trebuie sa faca omul cand este ispitit sau cand vine asupra lui un gand al dusmanului?". Batranul ii zice: "Trebuie sa planga in fata bunatatii lui Dumnezeu, ca sa-l ajute; indata ne gasim linistea, daca ne rugam cu stiinta, caci este scris: "Domnul m-a ajutat, nu ma tem de ce-o sa-mi faca omul". Razboiul duhovnicesc "Demonii se silesc sa intre in comuniune cu omul si sa-l supuna, nu intotdeauna prin ganduri vadit pacatoase, ci il indeamna, la inceput, la actiuni care nu au nimic rau in sine, adesea chiar bune in aparenta, iar pe urma, capatand posibilitatea de a-l inrauri pe om si de a pune stapanire asupra lui, il arunca in faradelegi, care astfel sunt niste urmari ale ascultarii indemnurilor dracesti de la inceput. Acest lucru ne arata cat de stramta si cu cate necazuri ne este calea si cu cata trezvie trebuie sa pasim pe ea" (Sf. Ignatie Briancianinov). Pomul cu roade Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i: - "Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?" Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori. - "Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii arunca cu pietre

numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii - caci asemeni pomului cu roade esti. De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor. NEAMURI PROASTE Niste tineri rau crescuti, cautau zilnic sa rada de cei pe care ii intalneau. Intr-o zi au intalnit un batran. Unul din tineri s-a apropiat de el si l-a intrebat: - Batrane, imi poti spune cate cate cuie se pun la potcoava unui magar? Batranul i-a raspuns: - Sigur, ridica piciorul ca sa vad cat de mare este talpa incaltamintei tale si iti voi spune de cate cuie sunt nevoie pentru potcoava unui magar. Ravna fara masura Un crestin, citind viata Sfantului Serafim de Sarov, a luat hotararea de a petrece in fiecare noapte cateva ore in rugaciune. Venind sa ia binecuvantare pentru asta, duhovnicul l-a intrebat: - Acum cat timp te rogi in fiecare zi ? - Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit, din cauza serviciului. - Si de acum serviciul o sa iti fie mai usor ? - Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala. - Lasa socotelile astea, lasa ravna fara masura. Daca vei citi viata Sfantului Ierarh Nicolae, o sa iti propui sa faci cateva minuni? Nu merge asa. Ia-o incet, sa nu ajungi in prapastie. Si, dupa ce vei incepe sa te rogi mai mult in fiecare zi, abia apoi sa imi vorbesti despre privegherea de noapte. Limba: cand prieten, cand dusman. Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi,

stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai bu0na mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi. Sclavul cu pricina se scuza, zicand: - Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea. Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniindu-se tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el. Sclavul insa se scuza, zicand: - Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea. Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga. Cum putem sa ne mantuim ? Venind surorile la Maica Singlitichia, au intrebat: - Cum putem sa ne mantuim ? Auzind maica intrebarea, oftand din adancuri si varsand multe lacrimi, a raspuns surorilor: - Copii ! Noi toti stim cum sa ne mantuim ! Dar din pricina neglijentei ne pierdem mantuirea. Mai intai de toate si mai mult decat toate, trebuie sa pastram ceea ce a spus Domnul: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti." Iata unde este mantuirea: intr-o indoita iubire.

Impartasania continua cu Sfintele Taine Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare. Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine. Vindecarea adusa datorita credintei O femeie avea cancer la san. A auzit despre avva Longinus si a cautat sa-l intalneasca. El locuia la vreo noua mile departare de Alexandria. Tot cautandu-l, femeia l-a intalnit pe fericit cand el aduna lemne pe tarmul marii. Apropiindu-se, l-a intrebat: "Avva, unde locuieste avva Longinus, robul lui Dumnezeu?". Nu stia ca el este. Batranul intreaba: "Dar ce vrei cu mincinosul acela? Nu te duce la dansul. E un mincinos. Ce-ai patit?". Femeia

i-a aratat boala. Atunci el a facut o cruce peste loc si a lasat-o sa plece, zicand: "Mergi, Dumnezeu o sa te vindece, Longinus nu-ti poate fi de nici un folos. Femeia a plecat cu credinta in cuvantul lui si s-a vindecat indata. Pe urma a povestit catorva persoane despre cele intamplate, descriindu-l pe batran, si asa a aflat ca el era avva Longinus. Calugarul care a vrut sa devina inger Avva Ioan cel Pitic a zis odata fratelui sau mai mare: "Vreau sa fiu fara nici o grija, cum sunt ingerii, fara griji, nelucrand, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neincetat". Si-a dezbracat haina si a plecat in pustiu. Dupa o saptamana, s-a intors la fratele sau, a batut la usa si l-a auzit intreband, inainte de a deschide: "Tu cine esti?". El a raspuns: "Ioan, fratele tau. Dar celalalt i-a zis: "Ioan a devenit inger, nu mai este printre oameni". El a inceput sa strige: "Eu sunt, Ioan". Dar fratele sau nu i-a deschis, ci l-a lasat sa se chinuie pana spre dimineata; in cele din urma, i-a deschis si i-a zis: "Teai facut om din nou si ai nevoie sa lucrezi, ca sa mananci?. Celalalt s-a inchinat in fata lui si i-a zis: "Iarta-ma, frate". Cum scapam de lupta trupului ? Un frate, luptat de poftele trupului, l-a intrebat odata pe un parinte calugar: - Ce sa fac parinte, caci nu mai pot suporta ispitele care au navalit asupra trupului meu ? Batranul ii raspunse, zicand: - Frate, astfel de ispitiri eu nu am avut, deci nu stiu ce sa iti zic. Mahnit pentru ca nu a gasit nici o cale spre a izbandi in luptele sale, fratele merse la un alt parinte. Acestuia, vorbindu-i despre luptele sale, ii spuse si despre raspunsul primit de la calugarul cel dintai. Parintele ii raspune si el, zicand: - Adevarat ti-a grait acela, dar intoarce-te la dansul si intreaba-l cum de nu a fost el ispitit. Intelegand fratele ca de la acela poate afla calea spre a nu mai fi luptat de trup, se reintoarse la el si ii zise:

- Iarta-ma, parinte, ca indraznesc a te intreba iarasi, dar de ce in viata ta nu ai fost ispitit dinspre trup ? La aceasta, batranul ii raspunse: - De cand sunt calugar, niciodata nu m-am saturat de paine, apa si somn. Acest lucru m-a aparat de acele ispite pe care le amintesti ca dau navala asupra sufletului tau. Omul se deosebeste de animale? Un "frate povestea zilnic tuturor celor din obstea sa, ca intentioneaza sa scrie o lucrare filosofica in care sa aduca dovezi ca omul nu se deosebeste de animale. Intr-o buna zi, un alt frate, exasperat de repetitia constanta, l-a intrebat: "Parinte, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografica?. Cu aceasta, discutia s-a incheiat definitiv. Ucenicia lui Platon pe langa Socrate (O poveste cu talc) Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a raspuns: Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare. Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el. Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit: Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul. Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria. Socrate i-a zis:Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur drum pentru asta.Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos. Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns: Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar

cel mai frumos brad pe care l-am zarit. Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria. Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea. De aceasta data, Socrate l-a indrumat: Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal. Platon i-a zis: Aceasta este fericirea. Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata. Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale. Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia. Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul. In cele din urma, l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o. Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata. Pocainta celui vrednic Sfantul Arsenie s-a retras de tanar in pustie. Imbolnavindu-se, se temea de Judecata cea de Apoi. Fratii din pustie ii ziceau: - Cum se face ca te temi de judecata tu, care ani de-a randul ai dus o viata de pocainta? Sfantul a raspuns cu lacrimi in ochi, zicand: - Tremur pentru ca ma tem de judecata. De cincizeci de ani ma tem de judecata celui Atotputernic. Sa stiti ca si cei drepti cu greu se mantuiesc. Deci ce va pati cel pacatos? Vorbirea desarta

Avva Iosif ii zice avvei Nistheroos: "Ce sa fac cu limba mea, pentru ca n-o pot stapani?. Batranul il intreaba: "Daca vorbesti, te linistesti?. El zice: "Nu". Atunci, batranul ii spune: "Daca nu te linistesti, de ce vorbesti? Mai bine taci si, daca se intampla sa iei parte la o discuie, mai bine asculta decat sa vorbesti. Marturisirea pacatelor Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui. - Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost? - Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat? Un altfel de cersetor Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog, iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru. Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon, schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac, cu doua barete prinse in clame de metal, iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare cenusie. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor. Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipa scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina obscura in holul lung al cladirii si zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie.

La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor. Letitia se intreba: - Pentru acest batran, oare, timpul conteaza? Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor, emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar. Nu, nu era ca ceilalti, isi zise. Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte. Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse: - Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau ! Mergi in pace ! Fetei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. Acolo de unde il priveste acum pe acest batran. "Batranul intelept" Anca Olga Vrinceanu Calea spre smerenie Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu.

Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie. Un ntelept obisnuia s stea zilnic la intrarea ntr-o cetate din Orientul Mujlociu. ntr-o zi, un cltor se apropie de el si i spuse: - Nu am mai fost niciodat pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetti? nteleptul i rspunse printr-o ntrebare: - Cum erau locuitorii cettii de unde vii? - Egoisti si ri. De aceea, m bucur c am putut pleca de acolo. - Asa sunt si locuitorii acestei ceti, a rspuns neleptul. Putin dup aceea, un alt cltor se apropie de el si i se adres: - Abia am sosit n acest oras. Cum sunt oamenii de aici? nteleptul rspunse cu aceeasi ntrebare: - Cum erau locuitorii cettii de unde vii? - Erau buni si cinstiti. Am avut multi prieteni acolo si i-am prsit cu greu. - Asa sunt si locuitorii acestei cetti, a rspuns nteleptul. Un neguttor care sttea de ceva timp n preajm si care auzise aceste discutii,se ndrept ctre ntelept si i spuse cu repros, imediat dup ce si al doilea drumet plec: - Cum poti s dai dou rspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi ntrebare pe care ti-au adresat-o acesti doi oameni? - Fiule, fiecare poart lumea sa n propria-i inim. Acela care nu a gsit nimic bun n trecut, nu va gsi nici aici nimic bun. Dimpotriv, acela care a avut si n alt oras prieteni, va gsi si aici tovarsi credinciosi si de ncredere. Pentru c, vezi tu, oamenii pe care i atragem n jurul nostru sunt cei care ni se aseamn. Nu va inselati: "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit." Ce seamana omul, aceea va si secera. (Gal.6:7) Cuvntul Meu, care iese din gura Mea, nu se ntoarce la Mine fara rod

Un cocosat asculta alturi de alti oameni cuvintele unui predicator cruia i plcea s arate c lucrarea Domnului este desvrsit. Nencreztor, l astept pe predicator la iesirea din biseric si i spuse: - Zici c Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a fcut pe mine! Predicatorul l-a privit pentru o clip si i-a rspuns: - De ce te plngi, prietene? Pentru un cocosat, arti foarte bine.

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. (1Tes.5:18) Cuvntul Meu, care iese din gura Mea, nu se ntoarce la Mine fara rod Un discipol avea o total ncredere n maestrul su. Doar rostindu-i cu ncredere numele putea s treac rurile clcnd pe ap sau putea s treac prin apropierea fiarelor slbatice fr ca vreuna si fac ru. Vznd aceste lucruri, maestrul su si spuse: nseamn c numele meu este atotputernic. Am dobndit puterea ntregului univers! A doua zi, s-a repezit s treac peste un ru adnc si nvolburat, strignd ct l tinea gura: Eu, Eu, Eu... Si s-a necat, fiindc nu stia s noate. Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul. - (Prov.22:1) Cuvntul Meu, care iese din gura Mea, nu se ntoarce la Mine fara rod

Un maestru venerat al traditiei Zen, ntr-o mnstire, trecea de la un oaspete la altul, ntrebndu-i: - Ai mai fost pe aici? - Nu. - Poftim o ceasc de ceai. Mergnd mai departe: - Ai mai fost pe aici? - Da. - Poftim o ceasc de ceai. Un discipol care mergea n spatele lui, l-a ntrebat: - Maestre, de ce le dai la toti cte o ceasc de ceai, oricare le-ar fi rspunsul? Maestrul s-a ntors spre el si i-a spus: - Poftim o ceasc de ceai. Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta! (Isa.65:24) Cuvntul Meu, care iese din gura Mea, nu se ntoarce la Mine fara rod Infranarea limbii

Un batran a venit la avva Achilas si l-a vazut scuipand sange. L-a intrebat: "Ce-i asta, parinte?". Batranul i-a spus: "E cuvantul unui frate care m-a suparat, iar eu m-am luptat sa nu i-l intorc si m-am rugat lui Dumnezeu sa-l indeparteze de la mine. Cuvantul s-a facut ca sangele in gura mea; l-am scuipat, m-am linistit si am uitat supararea". Cainta Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate. Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele. Diferenta din viata unui crestin O femeie povestea preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Te simti acum altfel decat inainte ? Femeia raspunse fara a sta pe ganduri: - Inainte de convertire, am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate.

Iubirea aproapelui Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc.

Sa daruim ce nu avem Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: - Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu. Plansul Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac impotriva pacatelor mele?. Batranul ii zice: "Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: Plangeti!. Nu exista alta cale in afara de aceasta. Taina fratelui Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu". Neagoniseala Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor.

Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale. Parintele care a mancat carne Se spune despre Avva Stefan, ca era odata foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele acesta chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut fratele in extaz si a vazut pe cineva, care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne ? Nu stii ca el a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare ? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uitate ! Cand s-a intors fratele, a vazut pe preotul Stefan alaturi de Hristos. Si i-a mai spus cel ce i s-a aratat: - Iata in ce slava este ! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat. Dezlegare la lapte in Postul mare In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa. Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a

imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus: - Sa fie binecuvantat. Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului: - Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai. Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte. Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti. Taranul care avea cerul Plimbandu-se prin satul din apropierea mosiei sale, un boier s-a intalnit cu un taran simplu si a inceput a se lauda aceluia cu averile lui, zicand: - Vezi tu livada de pe deal ? E a mea ! Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, este proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele. Terminand de spus acestea, boierul privi pe taran cu multa superioritate si multumire egoista de sine. Taranul, simplu din fire si dupa port, privi si el cele enumerate de boier, apoi zise senin: - Dar acela - aratand cu degetul spre cer - al cui este ? Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu ! Aceasta spunand taranul, cu zambetul pe buze, pleca linistit in calea sa, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.

Un sacco di virt, un sacco di difetti (Paulo Coelho) In Gilberto de Nucci c' una eccellente immagine riguardo al nostro comportamento. Secondo lui, gli uomini camminano sulla superficie della

Terra in fila indiana, ciascuno trasportando un sacco davanti e un altro dietro. Nel sacco davanti, noi mettiamo le nostre qualit. Nel sacco di dietro, serbiamo tutti i nostri difetti. Perci, durante il viaggio della vita, teniamo gli occhi fissi sulle virt che possediamo, legate al nostro petto. Nello stesso tempo, notiamo impietosamente, sulle spalle del compagno che ci sta davanti, tutti i difetti che egli possiede. E ci riteniamo migliori di lui - senza capire che chi ci segue sta pensando la stessa cosa di noi. Ajuta pe fratele in chip tainic Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau: - Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv: - Dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis: - Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau. Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie: - Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace. Dragostea nu cunoaste limite

Un pustnic, afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la sine dracul si acela sa se zlobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul, fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul. Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale. Credinta si necredinta in acelasi lucru Un vestit predicator din Paris s-a nimerit intr-un restaurant la aceeasi masa cu un necredincios. Necredinciosul a inceput sa intre in vorba, zicand ca el nu crede in Dumnezeu. Predicatorul nu a raspuns nimic, insa celalalt, iritat de tacerea preotului, si-a iesit din fire si i-a zis: - Spune-mi domnule, nu este o nebunie a crede in ceva pe care nu-l poti cuprinde si intelege ? - In nici un caz, i-a raspuns linistit predicatorul. Si, spre a-i umili necredinta, ii zise glumind: - Cum se poate ca la aceeasi caldura sa se topeasca untul, iar oul sa se intareasca, doua efecte deosebite care au aceeasi cauza ? - Nu pricep, a raspuns necredinciosul. Ce voiti sa ziceti cu aceasta ? - Nimic, raspunse preotul, decat ca nu crezi in foc ! Necredinciosul a tacut. Gluma a placut celor din jur si i-a pus pe ganduri pe unii. Puterea exemplului

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Cativa frati locuiesc cu mine, vrei sa le poruncesc?. Batranul zice: "Nu, fa tu intai ce ai de facut si, daca ei vor sa traiasca, vor vedea si vor face si ei. Fratele ii zice: "Parinte, dar ei vor sa le poruncesc. Batranul zice: "Nu, fii pentru ei pilda, nu legiuitor.

A intrat in moarte ca o fiinta vie In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu mam simtit atat de viu. Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie". Omul lui Dumnezeu Era un sfant pe nume Philagrios, care traia in pustiul Ierusalimului si muncea din greu ca sa-si castige painea. Cum statea, odata, in piata, incercand sa-si vanda lucrul mainilor sale, cineva pierde o punga cu o mie de galbeni. Batranul o gaseste si ramane pe loc zicandu-si: "Cine a pierdut-o trebuie sa vina". Si, intr-adevar, pagubasul a aparut dupa o vreme, plangand in hohote. Batranul il trage deoparte si-i da banii. Acela ii ia si vrea sa-i daruiasca din ei. Batranul insa n-a vrut. Atunci omul a inceput sa strige: "Veniti sa vedeti ce-a facut omul lui Dumnezeu". Dar batranul a fugit pe ascuns si a iesit din oras, ca sa nu fie laudat. Casa sufletului Zis-a un batran catre un frate: Diavolul este vrajmasul, iar tu esti casa. Deci vrajmasul nu inceteaza sa arunce in casa ta orice afla, toata rautatea turnand-o. Insa tu sa nu te lenevesti, ci sa maturi afara tot. Dar, de te vei lenevi, se va umple casa ta de toata necuratia si, dupa aceea, nu vei mai putea intra in ea. Ci, indata ce arunca el, tu matura si va fi casa ta curata, cu darul lui Hristos. Convorbire cu un cersetor

Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand: - Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde: - Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sasi indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut.

- Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat:

- De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata. - Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer: - Acolo este imparatia mea. - Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac. Cat pamant ii trebuie unui om O persoana a auzit ca in Siberia exista cineva care vindea pamant cat cuprinde un om cu pasul intr-o zi, dus-intors, in schimbul sumei de o mie de ruble. Ispitindu-l vanzarea, s-a dus la proprietarul de pamant si i-a spus ca vrea si el sa cumpere. Proprietarul i-a spus: Iata, suntem in acest punct. Pleci de aici drept inainte si atat cat vei cuprinde cu piciorul va fi al tau, cu o singura conditie: sa fii inapoi tot in acest punct, inainte de apusul soarelui".

Omul a pornit sa-si cucereasca pamantul. Se uita si la soare si la pamantul din fata. Si isi tot zicea: "Am timp sa ma intorc si inapoi, dar trebuie sa cuceresc cat mai mult pamant". Si a mers pana cand si-a dat seama ca daca va merge mai departe, nu va mai avea timp sa se intoarca. Cu cateva clipe inainte de apusul soarelui, a reusit sa ajunga in locul de unde pornise. Dar in clipa in care a ajuns, a murit. Proprietarul le-a spus slujitorilor: "Sapati-i o groapa de doi metri lungime si de un metru latime, ca de atata pamant are nevoie si nu de cat a venit el cu lacomie sa cucereasca". Sa vorbesti sau sa taci? Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - "Ce este mai sanatos, sa vorbesti ori sa taci?. Batranul i-a raspuns: "Cine vorbeste din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu. Desavarsirea unui parinte Avva Pimen l-a intrebat pe avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni. El a raspuns: "Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu". Cum zice psalmul: "Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine". Pilda primita in armata In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat: - De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca ! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului:

- Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata ! - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii !

(Gradul de "general" este superior celui de "caporal", diferenta dintre acestea fiind chiar foarte mare.) Dovada ca exista diavol Oricine poate fi concentrat, chiar si mai multe ceasuri, gandindu-se la o problema sau la o afacere, fara ca sa i se distraga atentia la nimic altceva. Mai demult, pe cand nu existau calculatoarele, contabilii lucrau cate 8 ore facand socoteli, fara sa ridice capul si fara ca mintea lor sa alerge in alta parte, chiar daca alaturi de ei mai lucrau si altii. Tot asa se intampla si cu studentii care invata si isi pregatesc examenele. Insa cand incepe cineva sa se roage, atunci toate preocuparile lui personale, familiale si profesionale ii apar si-l raspandesc. Aceasta este dovada clara ca exista diavol si ca rugaciunea il arde, de aceea si lupta impotriva ei cu atata putere. Voia Domnului Un parinte l-a intrebat pe avva Sisoe: "Daca stau in pustiu si vine un barbar, care vrea sa ma omoare, iar eu sunt mai tare decat el, il omor?". Batranul a zis: "Nu, lasa-i-l lui Dumnezeu. Prin orice incercare grea ar trece omul, trebuie sa spuna: "S-a intamplat din cauza pacatelor mele. Iar daca este o intamplare fericita: "Voia Domnului". Pericolul amnrii mai 13, 2009 de desprecredinta Astzi de vei auzi glasul Lui, s nu v nvrtoai inimile voastre Tnrul i nefericitul prin Louis (Ludovic) Napoleon, fiul mpratului Napoleon al III-lea, i pierdu viaa ntr-o lupt cu dumanul, din pricina unei ntrzieri de cteva minute. i iat cum: El se deprinsese de mic copil ca, ori de cte ori era chemat la mas i se ntmpla jucndu-se ridica

degetele minilor n sus, artnd prin aceasta c se roag s mai fie lsat zece minute cu copiii la joac. Astfel a rmas cu deprinderea aceasta prosteasc de a mai zbovi zece minute, dup orice chemare care venea de la mai marii si. Ajungnd vrstnic, deveni comandantul unui corp de armat. ntr-o lupt npraznic cu vrjmaii si, prinul fiind obosit, se retrase ntr-un loc, departe de tabra vrjma, i desclec de pe cal s se odihneasc o clip. Ofierul care-l ntovrea, dndu-i seama de primejdia ce-l pndea, l sftui s se urce pe cal i s plece, dar prinul i spuse c mai st numai zece minute. n vremea aceasta, vrjmaul naint, i cnd prinul s-a repezit s se urce pe cal i s fug, s-a pomenit lovit n piept de un glon. Acele zece minute de ntrziere au fost pieirea lui. Cnd maic-sa, mprteasa Eugenia, afl despre aceast groaznic veste i i se povesti cum s-a ntmplat nefericirea, zise cu mult durere de inim: - Iari cele zece minute. i povesti apoi cum din copilria lui prinul avea obiceiul s cear pentru orice un rgaz de zece minute. Era trimis s se culce? - O, mmico, mai las-m zece minute, rspundea el. - Trebuia s se scoale? - Peste zece minute, se ruga el, acoperindu-se din nou cu plapuma. Totdeauna zece minute, i aceste zece minute de ntrziere l costar viaa. Iat unde duce amnarea, pregetarea! Tot la fel vor pi i cei ce preget, amn vremea de pocin de azi pe mine. ncetul cu ncetul, tot repetndu-se, aceast amnare se face deprindere rea, apoi obicei ru, nrav ru, i, nravul din fire n-are lecuire. Acest ru nrav aduce apoi pierderea sufletului, cum au adus i prinului Louis Napoleon pierderea vieii cele zece minute amnate. Iubiilor! S nu ne obinuim a tot zice: Suntem tineri i pentru pocin ateptm btrneea pentru a ne pregti i a ne face vrednici de mpria lui Dumnezeu; ci, noi s ne ostenim lucrnd cele plcute lui Dumnezeu pentru a intra ntru acea odihn, ca s nu cad cineva ntru acea pild a neascultrii (Evr.4, 11-16) (Protos. Nicodim Mndi, Oglinda duhovniceasc, Editura Agapis, 2008) Un tat cu fiul su duceau la trg un asin, s-l vnd. Tatl i fiul mergeau pe jos. - Ce oameni proti! grir trectorii i rup nclmintele i picioarele

ca s crue potcoavele mgarului Atunci tatl se sui clare pe asin. - Ce tat fr pic de inim! grir ali trectori uite c n-are mil de copilul lui; l las, srmanul, s bat drumul pe jos. Tatl se dete jos de pe asin i l sui pe copilul su. - Poftim! grir ali trectori, nu peste mult i sta se cheam copil cu bun cretere? btrnul lui tat s bat drumul pe jos, iar el s stea clare. - Ce-i de fcut cu oamenii tia? i zise n sine tatl i se sui i el pe asin, alturi de copil, n ndejdea c astfel va astupa gurii lumii. Dar i-ai gsit-o! Abia fcur civa pai i oamenii ncepur: - Uite, ce oameni tirani! Dou matahale de oameni sntoi se suie pe un biet asin! - Ascult, fiule zise atunci tatl cu oamenii tia nu mai este de ieit la cale Hai s mai ncercm una. i se coborr tatl i fiul de pe asin Luar o prjin de lemn i, legndu-l pe asin, l ridicar n spate i pornir cu el la drum. Atunci trectorii ncepur a rde cu hohot ca de nite nebuni. De suprare, se spune c btrnul a trntit asinul ntr-un ru i s-a ntors acas fr el. Istorioara aceasta e cu mult nvtur. Ea ne arat ce pete omul cnd se ia dup gura lumii. Gura lumii este o mare putere i ea st, de regul, n slujba rului, n slujba lui satana. Gura lumii se amestec i n mntuirea sufletului. Gura lumii e cea dinti arm pe care o ridic diavolul contra mntuirii unui suflet. ndat ce te lai de ruti i apuci pe calea Domnului, gura lumii nu te mai scoate din sectar, icnit, smintit etc. Oriunde se hotrte un suflet pentru Domnul, acolo hop! alearg i gura lumii. i te miri de unde scoate rutile ei. i mai ales te miri de oameni cum ascult de aceste ruti! Gura lumii, de regul, este gura diavolului i oamenii ascult de gura asta mai ceva ca de Sfnta Scriptur. De Cuvntul lui Dumnezeu n-ascult, dar de gura lumii da. Este destul, de pild, ca gura lumii s-l mint pe om c Biblia e o carte sectar, pentru ca omul s fug de Cartea lui Dumnezeu. Este destul ca gura lumii s spun c o adunare cretin-ortodox este o micare sectar, pentru ca omul s se fereasc de ea ca de lepr. Dragi cretini! Vrei s apucai pe calea mntuirii? Nu ascultai de gura lumii i apucai ct mai degrab. Ai apucat pe calea mntuirii? Nu ascultai de gura lumii, ci mergei nainte, cci altminteri nimerii i voi ca omul din pania de mai sus. Acela i-a pierdut asinul, ascultnd de gura lumii, iar voi v pierdei sufletul.

(Protos. Nicodim Mndi, Oglinda duhovniceasc, vol. 5, Editura Agapis, 2008, p.79-80) Rugaciunea pentru ucenic Intr-o zi, Sfantul Ioan Scaraul l-a trimis pe Moise, ucenicul sau, sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: "Moise este in primejdie". Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat! - Cum asa? - De la caldura adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul!, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui Cu mult timp in urma, intr-un loc, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta s-a imbolnavit si a murit. Prietenul sau a taiat corzile harpei si nu a mai cantat niciodata.

Paza gurii
Cativa frati de la Sketis s-au dus la avva Antonie. Ca sa ajunga la el, s-au urcat intr-o barca, unde au intalnit un batran care, si el, dorea sa mearga intr-acolo. Fratii insa nu-l cunosteau. Si, asezandu-se in barca, au prins a vorbi vorbe de-ale Parintilor si din Scriptura, precum si despre lucrul lor. Batranul tacea.

In port, au vazut ca si batranul mergea la avva Antonie. Cum au sosit, avva Antonie le zice: "Frumoasa tovarasie ati gasit, pe batranul acesta!". Apoi ii zice si batranului: "Destoinici frati ai avut cu tine, avvo!". La care batranul raspunde: "Destoinici, destoinici, dar curtea lor n-are poarta si oricine vrea intra in grajd si dezleaga magarul!". Adica, vorbesc ce le vine la gura.

Primirea celui eliberat de pacat

Un frate a cazut intr-o ispita si, fiind alungat din manastire, s-a dus in munte la avva Antonie. Dupa ce fratele a ramas un timp, avva l-a trimis la manastirea de unde venise, dar cei din manastire l-au alungat. El s-a intors la avva Antonie, zicandu-i: "N-au vrut sa ma primeasca, parinte". Batranul l-a trimis inapoi, povatuindu-l sa le spuna acelora: "O corabie s-a sfaramat in valurile marii, a pierdut incarcatura si cu osteneala a scapat la uscat. Voi, insa, cele scapate la uscat vreti sa le aruncati in mare". Iar ei, auzind ca avva Antonie l-a trimis, l-au primit indata.

Un caine se rataceste prin jungla. Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance. Cainele se gandeste: Am incurcat-o! Asta ma haleste! Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta: Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii paici? Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta: A fost cat paci! Cainele aproape ca m-a dat gata! O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria. Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice: Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face nemernicului de caine! Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste: Ei, cum o mai scot la capat de data asta? Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut. Si cand acestia au fost destul de aproape zice: Unde e maimuta aia?! De jumatate de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici pana acum nu s-a intors!

A fi una cu Hristos
Un crestin cu viata buna a batut la usa Mantuitorului sa-i deschida. Si a intrebat: "Cine este acolo?". "Un crestin iubitor al Tau". "Nu se poate. Nu esti pregatit. Nu-ti deschid!. Ingrijorat, foarte ingrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru ca el traise o viata crestina cum a stiut el. S-a framantat el: "Care ar putea sa fie motivul pentru care nu mi-a deschis?". Si, framantandu-se, a intrat intr-o smerenie autentica, caci nu e usor sa te framanti cand nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si traieste in Hristos, cu nadejdea vesniciei alaturi de Hristos. Si s-a dus smerit si a batut la usa. "Cine este acolo?". "Tu esti", a zis credinciosul. Mantuitorul i-a raspuns: "Daca tu esti Eu, intra!". Avea aceeasi identitate cu El! Cum spune Sfantul Simeon: "Dumnezeu se aduna cu dumnezeii, dupa har".

Pacatele preotilor au si ele plata lor

Din viata Sfantului Macarie Egipteanul, vrednicul Paladie marturiseste aceasta intamplare.

La acest sfant m-am dus eu odata si l-am gasit in afara chiliei lui, langa care sedea un preot al satului, al carui cap intreg era mancat de boala numita cancer si i se vedea chiar si osul din frunte. Venise, deci, sa fie vindecat. Dar sfantul nu a primit sa se intalneasca cu el. L-am rugat si eu, zicand: - Te rog, primeste-l, ai mila de el si raspunde-i ! Iar Sfantul Macarie mi-a zis: - Este nevrednic sa fie vindecat. Caci i s-a trimis boala spre invatatura. Dar, daca voieste sa fie vindecat, convinge-l sa se opreasca a mai savarsi Sfanta Liturghie. Caci a savarsit Sfanta Liturghie, curvind. Si, de aceea se pedepseste. Si Dumnezeu il va vindeca. Cand i-am spus aceasta celui bolnav, acesta s-a invoit, jurand sa nu mai implineasca slujba Preotiei. Atunci, sfantul l-a primit si i-a zis: - Crezi ca exista Dumnezeu ? I-a raspus preotul: - Da ! - N-ai putut sa nu-ti bati joc de El ? - Nu ! Si i-a mai spus apoi sfantul: - Daca-ti recunosti pacatul si lectia ce ti-o da Dumnezeu pentru acest pacat, de aici inainte cauta dreptatea. Preotul s-a angajat ca nu va mai liturghisi si ca va reveni la starea de mirean. Si, numai asa i-a pus sfantul mana pe cap, iar in putine zile s-a si vindecat, i-a crescut parul si a plecat sanatos la casa lui.
Dac. de Rudyard Kippling Despre PRIETENIE. maxime

Dragostea adevrat
31/08/2009 de cristianstavriu

8 Votes

Un renumit profesor se afla n faa unui grup de tineri, care erau contra CSTORIEI. Tinerii argumentau c romantismul constituie adevratul susinator al unei perechi i c este de preferat s termini cu relaia atunci cnd se stinge, n loc s intri n monotonia unei csnicii. Profesorul le-a spus c respect opinia lor, dar le-a relatat urmtoarele: Prinii mei au trit 55 de ani cstorii i ntr-o dimineaa mama mea cobora scrile, s-i prepare tatei micul dejun. Fcu un infarct i czu. Tatl meu a ridicat-o cum a putut i n grab a urcat-o in camionet. Cu toat viteza, depind, nerespectnd regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire cnd sosi, ea murise. n timpul nmormntrii tatl meu nu vorbi i avu o privire pierdut. Aproape nu plnse. n noaptea aceea noi copiii am stat alturi de el. ntr-o atmosfer de durere i nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. El i ceru fratelui meu, teologul, s-i spun unde ar fi mama n acest moment. Fratele meu ncepu s-i spun despre viaa de dup moarte; presupuse cum i unde ar fi ea. Tatl meu asculta cu mare atenie i deodat ceru:Ducei-m la cimitir ; -Tat, am rspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum. El ridic vocea i cu o privire de sticl, zise: Nu discutai cu mine, v rog, nu discutai cu un om, care tocmai i-a pierdut ceea ce a fost soia sa timp de 55 de ani.

S-a produs un moment de linite respectuoas i n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului i cu o lantern am ajuns la mormnt. Tatl meu atinse mormntul cu mna lui, plnse i ne spuse, copiilor lui, care vedeam aceast scen, impresionai: Au fost 55 de ani bunitii ? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adevrat, dac nu are idee ce nseamn s mpari viaa cu o astfel de femeie. Fcu o pauz i i se lumin faa; continu: Ea i eu am fost mpreun n acea criz cnd am schimbat serviciul, am fcut o echip cnd am vndut casa i ne-am mutat din ora, am mprit bucuria de a vedea copiii notri terminnd colile, am plns unul alturi de altul la pierderea fiinelor dragi. Ne-am rugat mpreun n sala de ateptare a unor spitale, ne-am sprijinit n durere. Ne-am mbriat n fiecare Crciun, i ne-am iertat greelile Acum a plecat i sunt mulumit. tii de ce ? Pentru c a plecat naintea mea. C a trit o via frumoas, cu credin i jertfelnicie pentru toi cei din jur. Nu a trebuit s triasc agonia i durerea de a m nmormnta, de a rmne singur dup plecarea mea. i eu voi trece prin asta,prin moarte, i i multumesc lui Dumnezeu. O iubesc atta, c nu mi-ar fi plcut s sufere ea aceast desprire prin moarte Cnd tata termin de vorbit, noi copiii aveam feele pline de lacrimi. L-am mbriat i el ne-a consolat : Totul e bine, putem merge acas, a fost o zi bun . n noaptea aceea am neles ce nseamn ADEVRATA DRAGOSTE. Difer mult de romantism. Nu are prea mult de vzut cu erotismul. Mult mai bine se leag de munca i grija pe care o au dou persoane cstorite real. Cnd profesorul a terminat de vorbit, studenii nu l-au putut combate. Acest fel de dragoste era ceva ce ei nu cunoteau.

-unui semestru, ntreab un student care a pierdut examenul final; -unei luni, ntreab o mam care a nscut prematur;

-unei sptmni, ntreab editorul unei reviste sptmnale; -unei ore, ntreab ndragostiii care ateapt s se vad; -unui minut, ntreab persoana care a pierdut trenul, autobuzul sau avionul; -unei secunde, ntreab pe cineva care a supravieuit unui accident; -unei miimi de secund, ntreab atletul care a ctigat medalia de argint la Olimpiad. Timpul nu ateapt pe nimeni. Preuiete fiecare moment pe care-l ai! l vei preui i mai mult dac-l mprteti cu cineva special. Originea acestei povestiri este incert, dar aduce bucurie i bun dispoziie.

Plansul
Un frate i-a zis avvei Petru, ucenicul avvei Lot: "Cat stau in chilie, sufletul meu este impacat. Dar cum vine la mine un frate si-mi povesteste ce se intampla pe-afara, sufletul se tulbura.

Avva Petru ii zice: "Avva Lot spunea: "Cheia ta deschide usa mea".

Fratele il intreaba: "Ce inseamna asta?.

Batranul zice: "Daca vine cineva la tine, tu il intrebi: "Ce faci? De unde vii? Ce fac fratii? Te-au primit sau nu?", si asa deschizi usa fratelui si afli ceea ce nu vrei.

"Asa este, zice fratele, "ce trebuie sa faca omul cand un frate vine la dansul?

Batranul zice: "Plansul este toata invatatura, unde nu este plans omul nu se poate pazi.

Gandurile rele
Avva Olimpiu a zis: "Odata, a coborat la Sketis un preot al grecilor si a venit la chilia mea, ca sa doarma. Vazand felul de viata al calugarilor ma intreaba: "Voi, cu o asemenea viata ascetica, nu aveti nici o viziune de la Dumnezeul vostru?". Eu ii raspund: "Nu". Preotul imi zice: "Noi, cand celebram slujba pentru Dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne reveleaza toate misterele Sale. Iar voi, care va truditi atat, in privegheri, contemplatie si asceza, spuneti ca nu aveti nici o viziune? Atunci, intr-adevar, daca nu vedeti nimic, inseamna ca rele ganduri aveti in sufletele voastre, care va tin departe de Dumnezeu si, de aceea, nu va destainuie tainele Sale". Eu m-am dus si am spus batranilor cuvintele preotului, iar ei s-au mirat si mi-au raspuns ca asa este: gandurile necurate il tin departe pe Dumnezeu de om".

Despre gura lumii

mai 2, 2009 de desprecredinta

Un tat cu fiul su duceau la trg un asin, s-l vnd. Tatl i fiul mergeau pe jos. - Ce oameni proti! grir trectorii i rup nclmintele i picioarele ca s crue potcoavele mgarului Atunci tatl se sui clare pe asin. - Ce tat fr pic de inim! grir ali trectori uite c n-are mil de copilul lui; l las, srmanul, s bat drumul pe jos. Tatl se dete jos de pe asin i l sui pe copilul su. - Poftim! grir ali trectori, nu peste mult i sta se cheam copil cu bun cretere? btrnul lui tat s bat drumul pe jos, iar el s stea clare. - Ce-i de fcut cu oamenii tia? i zise n sine tatl i se sui i el pe asin, alturi de copil, n ndejdea c astfel va astupa gurii lumii. Dar i-ai gsit-o! Abia fcur civa pai i oamenii ncepur: - Uite, ce oameni tirani! Dou matahale de oameni sntoi se suie pe un biet asin! - Ascult, fiule zise atunci tatl cu oamenii tia nu mai este de ieit la cale Hai s mai ncercm una. i se coborr tatl i fiul de pe asin Luar o prjin de lemn i, legndu-l pe asin, l ridicar n spate i pornir cu el la drum. Atunci trectorii ncepur a rde cu hohot ca de nite nebuni. De suprare, se spune c btrnul a trntit asinul ntrun ru i s-a ntors acas fr el. Istorioara aceasta e cu mult nvtur. Ea ne arat

ce pete omul cnd se ia dup gura lumii. Gura lumii este o mare putere i ea st, de regul, n slujba rului, n slujba lui satana. Gura lumii se amestec i n mntuirea sufletului. Gura lumii e cea dinti arm pe care o ridic diavolul contra mntuirii unui suflet. ndat ce te lai de ruti i apuci pe calea Domnului, gura lumii nu te mai scoate din sectar, icnit, smintit etc. Oriunde se hotrte un suflet pentru Domnul, acolo hop! alearg i gura lumii. i te miri de unde scoate rutile ei. i mai ales te miri de oameni cum ascult de aceste ruti! Gura lumii, de regul, este gura diavolului i oamenii ascult de gura asta mai ceva ca de Sfnta Scriptur. De Cuvntul lui Dumnezeu n-ascult, dar de gura lumii da. Este destul, de pild, ca gura lumii s-l mint pe om c Biblia e o carte sectar, pentru ca omul s fug de Cartea lui Dumnezeu. Este destul ca gura lumii s spun c o adunare cretin-ortodox este o micare sectar, pentru ca omul s se fereasc de ea ca de lepr. Dragi cretini! Vrei s apucai pe calea mntuirii? Nu ascultai de gura lumii i apucai ct mai degrab. Ai apucat pe calea mntuirii? Nu ascultai de gura lumii, ci mergei nainte, cci altminteri nimerii i voi ca omul din pania de mai sus. Acela i-a pierdut asinul, ascultnd de gura lumii, iar voi v pierdei sufletul. (Protos. Nicodim Mndi, Oglinda duhovniceasc, vol. 5, Editura Agapis, 2008, p.79-80)

Cainta
Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare.

- Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici!

Si indata il puse in libertate.

Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele.

Modelul unui preot de tara

Se povesteste despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa.

Intr-o zi geroasa de iarna, un boier se duse sa-i faca o vizita. Intrand in casa, boierul ramase uimit de ceea ce vazu in camera de primire a preotului. Mobila era foarte simpla si putina de tot, iar peretii erau simplu varuiti si fara tablouri sau covoare.

Boierul, intru uimirea lui, il intreba pe preot:

- Parinte, ce este saracia aceasta din odaie ?

Cu multa dragoste, parintele ii raspunse, zicand:

- Pai, cand intru iarna in casa, peretii nu mi se plang niciodata ca nu au podoabe pe ei sau ca le este frig. Saracii insa, care intra pe poarta casei mele, primesc intotdeauna cate o mancare calda si cate o haina, care ii poate apara de frig.

Incercarea credintei

Avva Agathon a venit candva sa vanda cateva lucruri si a dat peste un schilod la marginea drumului. Schilodul il intreaba: "Unde mergi?". Avva raspunde: "In oras, ca sa vand marfa". Acela zice: "Fa-ti mila si ia-ma cu tine". Batranul l-a luat in spinare si l-a dus in oras. Acela i-a zis: "Unde-ti vinzi marfa, acolo sa ma pui jos". Si a facut intocmai. Dupa ce vindea cate un cos, schilodul intreba: "Cu cat l-ai dat?". Si el ii spunea cu cat. Atunci schilodul ii cerea: "Cumpara-mi o placinta". Si-i cumpara. Apoi mai vindea un cos. Si acela intreba: "Cu cat l-ai dat?". Si-i spunea: "Atat". "Cumpara-mi cutare". Si batranul ii cumpara. Dupa ce si-a vandut toata marfa si vroia sa plece, schilodul il intreaba: "Pleci?". El zice: "Da". Celalalt: "Mai milostiveste-te o data si duma in locul in care m-ai gasit". Si luandu-l iar in spinare, l-a carat in locul de unde-l luase. La sfarsit, acela ii zice: "Binecuvantat esti, Agathon, de Dumnezeu in cer si pe pamant. Dar cand si-a ridicat batranul ochii n-a mai vazut pe nimeni. Fusese un inger al Domnului, care venise sa-l puna la incercare.

Dumnezeu, exista sau nu?

Erau doi insi care discutau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da, altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa de curiozitate. Cel care nu credea l-a intrebat:

- Copile, crezi in Dumnezeu? - Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul. - Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu ? -Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi. - Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!

LA FAVOLA DEL PORCOSPINO

Una compagnia di porcospini, in una fredda giornata dinverno, si strinse vicina, per proteggersi, col calore reciproco, dal rimanere assiderati. Ben presto, per, sentirono le spine reciproche; il dolore li costrinse ad allontanarsi di nuovo luno dallaltro. Quando poi il bisogno di scaldarsi li port di nuovo a stare insieme, si ripet quellaltro malessere; di modo che venivano sballottati avanti e indietro tra due mali, finch non ebbero trovato una moderata distanza reciproca, che rappresentava per loro la migliore posizione. I porcospini della favola di Schopehauer si stringono lun allaltro per trovare calore, ma poi si ritraggono per evitare gli aculei dei propri

simili. E una metafora perfetta della vita di noi esseri umani, che dibattiamo fra la difficolt del coinvolgimento e lisolamento. La favola molto istruttiva: noi spesso non riusciamo a trovare la giusta misura per vivere accanto ad alcune persone, accettandoli e facendosi accettare, nonostante idee, abitudini, stili di vita, dottrine, culture diverse ci feriamo ancora con i nostri aculei Impareremo dai porcospini? La migliore relazione non quando le persone sono perfette, ma quando uno impara a convivere con gli aculei degli altri apprezzando e coltivando la motivazione per salvaguardare la specie!
Cum sa ne cerem datoria
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?.

Batranul ii spune: "Cere-i o singura data.

Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?.

Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate.

Asceza si lupta cu ispitele

Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului:

- Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sati daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict.

Staretul ii spuse in continuare:

- Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam.

Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul.

Sa daruim ce nu avem
Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului:

- Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am.

Staretul ii raspunde:

- Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu.

Grija pentru mantuire

Un frate l-a intrebat pe un batran:

- Ce lucru bun sa faptuiesc si sa traiesc din el?

Batranul a raspuns:

- Dumnezeu stie ce-i bun, dar am auzit ca un parinte l-a intrebat pe avva Nistheroos cel Mare, prietenul avvei Antonie: "Ce lucru sa fac?" El i-a zis: "Nu sunt toate lucrurile egale? Scriptura zice ca Avraam era iubitor de oaspeti, si Dumnezeu era cu el; Ilie iubea linistea, si Dumnezeu era cu el; David era smerit si

Dumnezeu era cu el. Fa ce vezi ca sufletul tau isi doreste, ca sa-i fie drag lui Dumnezeu si ai grija de inima ta.

Parintele care a mancat carne

Se spune despre Avva Stefan, ca era odata foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele acesta chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne.

Dar indata a cazut fratele in extaz si a vazut pe cineva, care i-a spus:

- Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne ? Nu stii ca el a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare ? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te !

Cand s-a intors fratele, a vazut pe preotul Stefan alaturi de Hristos.

Si i-a mai spus cel ce i s-a aratat:

Iata

in

ce

slava

este

Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat.

Izbavirea de gandurile rele

Un frate l-a intrebat pe duhovnicul sau cum sa se izbaveasca de gandurile rele. Acesta i-a raspuns: "Cand mama vrea sa intarce pruncul, isi freaca sanul cu ierburi amare, iar cand pruncul vrea sa suga dupa obicei, el se departeaza din pricina amaraciunii. Adauga si tu peste tine o iarba amara". Atunci fratele l-a intrebat: "Care este aceasta iarba amara pe care trebuie sa o iau?" Duhovnicul i-a raspuns: "E aducereaaminte de moarte si de pedepsele viitoare".

Lacomia
Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Dumnezeu este pretutindeni

Avva Dulas, ucenicul avvei Visarion, zicea: "Mergand noi odata pe tarmul marii, am insetat si i-am zis avvei Visarion: Avva, mi-e tare sete. Batranul a facut o rugaciune si-mi zice: Bea din mare. Apa s-a indulcit si am baut. Apoi am luat si intr-un vas, ca nu cumva sa-mi fie sete mai tarziu. Batranul insa m-a vazut si mi-a zis: De ce-ai pus apa in vas?. Eu zic: Iarta-ma, ca sa nu-mi fie sete mai tarziu. El mi-a raspuns: Dumnezeu nu este doar aici, ci pretutindeni".

De cine atarna poruncile lui Hristos

Avva Ioan cel Pitic spunea: "Nu se poate zidi o casa de sus in jos, ci de la temelie catre acoperis". Cand a fost intrebat: "Ce inseamna aceasta?". El a raspuns: "Temelia este aproapele, pe care trebuie sa-l castig si sa-i fiu de folos mai intai. De el atarna toate poruncile lui Hristos".

Grijile zilei si venirea la biserica

Un crestin se indrepta spre biserica, cand, la mica distanta de poarta bisericii, un altul il opreste din drum si ii spune:

- Hai pana acasa si vinde-mi cateva duble de porumb.

Auzind cerinta aceluia, crestinul ii zise cu caldura:

- Nu pot merge acum, dar mai zaboveste si tu putin, pana ce ies de la biserica.

Auzind aceasta, omul cel ocupat cu munca zise:

- Fie biserica, fie altceva, eu nu zabovesc. Daca vrei sa imi vinzi, vino acum, caci altfel, cu bani pot gasi porumb la oricare altul.

Gandul ca va pune mana pe ceva bani, chiar si in vremea slujbei, il intoarse pe crestin spre casa, impreuna cu celalalt. Ajuns acasa, ii vandu masura dorita, apoi se intoarse repede spre biserica. Intrand in biserica, parintele s-a nimerit a fi la predica. Sfanta Evanghelie vorbise despre umblarea pe mare a Sfantului Petru, cum s-a dat el jos din corabie, plin fiind de credinta, apoi cum mergea pe apa, ca pe uscat, iar la urma, slabindu-i credinta, cum era gata sa se scufunde, daca Mantuitorul nu-i intindea mana.

Preotul incheie zicand:

- Credinta muta muntii din loc in loc. Necredinta abate insa pe om din calea mantuirii, spre pacat.

Auzind aceasta, crestinul simti cum fuse inselat de cel viclean, spre a intarzia si chiar amana definitiv venirea la biserica:

- Asa a fost si cu mine, la inceput am plecat de acasa plin de credinta, la poarta bisericii m-a cuprins necredinta si m-a robit banul, mi-am dat seama ca n-am facut bine, apoi m-am intors la biserica, mahnit ca suparasem pe Dumnezeu. Doamne, intinde-Mi mana Ta, ca sa nu ma scufund?

Marturisirea pacatelor
Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot:

- Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos?

- Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui.

- Dar, parinte, stii cine sunt?

- Ceea ce ti-am spus.

- Dar stii ce am fost?

- Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat?

Pomul cu roade
Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i:

"Ce

au

cu

mine,

parinte,

de

nu

ma

lasa

in

pace?"

Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori.

- "Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii caci asemeni pomului cu roade esti.

De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor.

Dumnezeu raspunde dupa inima omului

Sfantul Varsanufie marturiseste ca uneori i s-a zis: nu face cutare lucru. Alteori, cand a intrebat pentru a doua oara despre acelasi lucru, i s-a spus: fa-l. Cum se explica aceasta? Ioan Profetul a

raspuns: Dumnezeu pune in gura Parintilor cuvinte care corespund la ceea ce ucenicul are in inima, fie pentru a-l incerca, fie pentru ca inima lui s-a schimbat si el doreste sa auda alte lucruri acum, fie ca Dumnezeu voieste acum sa vorbeasca altfel pentru Sfantul Sau, dupa cum a vorbit regelui Iezechia prin Isaia. Intai i-a spus ca va muri, apoi ca i-a prelunjit anii cu inca patrusprezece. In aceasta privinta, Parintii duhovnicesti citeaza intotdeauna textul din proverbe: Nu raspunde celui nebun dupa nebunia lui, din teama de a nu te face si tu insuti ca si el. Raspunde celui nebun dupa intelepciunea ta, din teama de a nu-l face sa se creada intelept".

Moartea pacatului
Paisie, fratele avvei Pimen, era prieten cu cineva din afara chiliei. Atunci, avva Pimen, care nu era de acord, a fugit la avva Ammonas si i-a zis: "Fratele meu Paisie este prieten cu cineva si asta nu-mi da pace". Avva Ammonas ii zice: "Pimen, inca mai traiesti? Intoarce-te in chilie si spune-ti in inima ta ca esti de un an in mormant".

Prietenii crestinului
Un om i-a zis prietenului sau: "Vreau sa-l vad pe imparat, vino cu mine". Prietenul ii raspunde: "Vin cu tine pana la jumatatea drumului". Atunci el ii zice altui prieten: "Vino tu si ma conduce pana la imparat". Acesta ii raspunde: "Te duc pana la palatul imparatului". Omul zice si unui al treilea prieten: "Vino cu mine pana la imparat". El ii raspunde: "Merg, intru in palat, stau, vorbesc si te duc la imparat. Primul prieten este asceza, care il conduce pe calugar o bucata de drum; al doilea este curatenia, care merge cu el pana la cer; al treilea este milostivirea, care-l duce pana la imparatul nostru Dumnezeu, cu indrazneala.

Poveste despre Biserica Oficial

16 aprilie 2011Las un comentariuMergi la comentarii.

A fost odat un mprat, cruia i plceau aa de mult hainele noi, nct el i cheltuia averea numai pe mbrcminte. Cnd mergea la o parad sau cnd se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gnd dect s-i arate hainele noi. n fiecare ceas al zilei i schimba hainele, i cum se zice de-un rege: E la sfat, astfel se spunea despre el: mpratul e la dulapul cu haine. n cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de strini; ntr-o zi iat c venir doi pungai care se ddur drept mari meteri estori i spuser c ei tiau a ese cea mai minunat stof din lume. Nu numai culorile i desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele fcute din aceast stof aveau o nsuire ciudat: se fceau nevzute pentru orice om care nu-i ndeplinea bine slujba, sau care era mrginit la minte. Astea-s haine stranice, se gndi mpratul; cu ele am s pot cunoate destoinicia oamenilor mei; am s pot deosebi pe cei detepi dintre proti. Da, mi trebuie numaidect aceast stof. i ddu ndat o mare sum de bani celor doi pungai, ca ei s-i nceap lucrarea ct mai repede. Ei ntinser dou rzboaie i se fceau c lucreaz de zor, cu toate c nu era nimic pe evile lor. Mereu cereau s li se dea mtase subire i fir de aur; dar ei le puneau de-o parte, n sacul lor i lucrau pn la miezul nopii pe rzboaiele goale. Trebuie s tiu acum unde au ajuns ei cu esutul stofei, i zise mpratul. i i se umplea inima de grij, gndindu-se c cei proti i nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea s vad stofa. Nu doar c se ndoia de dnsul, dar totui chibzui c ar fi bine s trimit nti pe altcineva, care s vad lucrul naintea lui. Toi locuitorii din cetate tiau de nsuirea minunat a stofei i fiecare ardea acum de nerbdare s afle ct de prost i netrebnic e vecinul lui. O s trimit pe cel mai vechi i mai bun ministru al meu, se gndi mpratul, s vad ce-au lucrat estorii; el poate mai bine ca oricine s judece lucrul; el se deosebete dintre toi i prin deteptciunea i prin vrednicia lui. Cinstitul i btrnul ministru merse n sala unde lucrau cei doi pungai la razboaiele lor goale. Dumnezeule! se gndi el deschiznd ochii mari, eu nu vd nimic. Dar nu zise nici un cuvant. Cei doi estori l poftir s vin s se uite mai de aproape, i-l ntreba cum i se par culorile i desenul, in acelai timp i artar rzboaiele lor; btrnul ministru i ainti ochii, dar nu vedea nimic, prin faptul c nici nu era nimic. Doamne! se gndi el, sunt eu ntr-adevar aa de mrginit? Nu trebuie ca cineva s bnuiasc una ca asta. Dar eu sunt oare aa de nevrednic? Nici nu ndrznesc s spun, c stofa e nevazut pentru mine.

- Ei bine, cum vi se pare? ntreb unul din cei doi estori. - O, e frumoas, nici nu se poate o stof mai frumoas! rspunse btrnul ministru, punndu-i ochelarii. Ce desen i ce culori! Da, pot spune mpratului c sunt foarte mulumit. - Asta ne bucur grozav, ziser amndoi estorii, i ei, ncepur a-i arta desene i culori nchipuite, dndu-le fel de fel de nume. Btrnul ministru i asculta cu cea mai mare luare-aminte, ca s poat spune mparatului toate desluirile lor. Cei doi arlatani cereau mereu bani, mtase i fir de aur; le trebuia foarte mult pentru stofa sta. Bineneles c ei puneau toate astea de-o parte: rzboaiele lor rmneau tot goale i ei lucrau de zor. Ctva timp dup asta mparatul trimise un alt slujitor credincios s vad stofa i dac estorii mai au mult pn s-o isprveasc. Acestuia i se ntmpl acelai lucru ca i ministrului: se uita i iar se uita, dar nu vzu nimic. - Nu-i aa c-i minunat stofa asta? l ntrebar cei doi arlatani, artndu-i frumosul desen i culorile strlucite care nu se vedeau deloc. Cu toate astea prost nu sunt! se gndi omul. Pesemne c nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat, s iau bine seama s nu mi-l pierd. Apoi lud i el stofa, i i art admiraia pentru alegerea culorilor i mai ales a desenului. - E de-o frumusee nenchipuit, spuse el mpratului; i tot oraul nu mai vorbea dect de stofa cea minunat. n sfrit vru i mpratul s-o vad, ct era nc pe rzboi. nsoit de-o mulime de oameni alei, printre care erau i cei doi credincioi ai lui care vzuser stofa, se duse n sala unde cei doi pungai eseau mereu, dar fr fir de aur nici de mtase. - Nu-i aa c-i de toata frumuseea! ziser cei doi credincioi. Desenul i culorile sunt demne de Mria ta. i ei artar cu degetul rzboaiele goale, ca i cum ceilali ar fi vzut ceva. Ce-i asta, se gndi mparatul, eu nu vd nimic. Asta-i ngrozitor. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a mprii? Niciodat nu mi-a fi putut nchipui, c tocmai mie s mi se ntmple o asemenea nenorocire. Apoi deodat strig: - E de toat frumuseea! V mrturisesc deplina mea mulumire. Cltin din cap cu un aer satisfcut i privi spre rzboaie fr a ndrzni s spun adevrul. Toi curtenii se uitar unii dup alii i iar se mai uitar, fr ns a vedea nimic i ziser i ei ca mpratul. - ntr-adevr e de toat frumuseea! Ei l sftuir chiar s mbrace hainele din stofa asta la cea dinti mare parad. - E nenchipuit de frumos, e fermector, e admirabil! strigau toate gurile i mulumirea era pe feele tuturor. Cei doi arlatani fur decorai i primir rangul de Mari estori ai curii. Toat noaptea n ajunul marii parzi ei veghear i lucrar la lumina a aisprezece lumnari. Lumea toat vzu ce osteneal i ddeau s gteasc hainele noi ale mparatului. n sfrit se fcur c scot stofa din rzboi, tiar n aer cu nite foarfeci mari, cusur cu un ac fr fir, apoi spuser c haina-i gata. mpratul, urmat de aghiotanii lui, se duse s-o vad i pungaii, ridicnd un bra n aer ca i cum ar fi inut ceva, ziser: - Iat pantalonii, iat haina, iat i mantia. Totul e uor ca pnza de pianjen. Nici o grij s n-avei c-o s v fie vreodat grea o asemenea hain; asta-i i cea mai minunat nsuire a acestei stofe. - Negreit, rspunser aghiotanii; dar ei nu vedeau nimic, pentru c nici nu era nimic. - Dac Mria Ta binevoiete s se dezbrace, noi i vom ncerca hainele, n faa oglinzii celei mari. mpratul se dezbrc i pungaii se fcur c-i dau hainele una dup alta. l nvrtir ca i cum l-ar fi mbrcat, iar el, se suci, se rsuci n faa oglinzii.

- Doamne! Ce bine vine, parc-i turnat! Ce croial frumoas! strigar curtenii. Ce desen! Ce culori! Ce hain nepreuit! Marele maestru de ceremonii intr. - V ateapt la u baldachinul, sub care Mria Voastr va merge la parad, zise el. - Bine, sunt gata, rspunse mpratul. Cred c nu sunt ru mbrcat. i se mai ntoarse nc o dat n faa oglinzii, ca s-i priveasc bine nfiarea lui mrea. Curtenii, care trebuiau s-i duc din urm trena, se facur c ridic ceva de jos; apoi inur minile n sus, nevoind a lsa s se bage de seam c ei nu vd nimic. Pe cnd mpratul mergea mndru sub baldachinu-i mre, toi oamenii, n ulie i pe la ferestre strigau: Ce mai hain strlucit! Ce frumoas tren are! i ce croial minunat! Fiecare se ferea, ca nu cumva s se bage de seam c el nu vede nimic; s-ar fi dat de gol numaidect ci prost i c-i nevrednic de slujba lui. Niciodat hainele mpratului nu strniser o mai mare admiraie. - Dar eu vd c n-are haine deloc, zise un copil mic. - Doamne, ascult glasul nevinoviei! opti tatl lui. i ndat rosti i mulimea cuvintele copilului. - Este un copila care spune c mparatul n-are haine deloc. - N-are haine deloc! strig n sfrit norodul. mpratul fu grozav de jignit, cci i se pru c avea dreptate. Aa era. Totui se socoti n gnd i i lu hotrrea: Orice-o fi, trebuie s-o duc de-acum pn la sfrit! i i ridic apoi cu mai mult mndrie, capul; i curtenii ineau nainte, cu respect, trena care nu era. de Hans Christian Andersen

Ravna diavolului
In Pateric ni se spune ca la un moment dat satana facea bilantul activitatii dracilor. "Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand: de unde vii si ce ai facut? Raspuns-a dracul si a zis: iata, in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a dracul: in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand: numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile?

Apoi a venit un altul, inchinandu-i-se, iar el l-a intrebat si pe acela, zicand: de unde ai venit? Raspuns-a: am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a: in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand: pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile?

Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el: de unde ai venit? Iar acela a raspuns zicand: in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand: in cate zile ai facut aceasta? Si a zis: in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand: pentru ce in

cinci

zile

numai

atata

slujba

si

lucru

mi-ai

facut?

Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand: dar tu de unde ai venit? Raspuns-a acela, zicand: eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in desfranare. Satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia".

Impartasania continua cu Sfintele Taine

Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare.

Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise:

- Care este cea mai mare virtute ?

Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse:

- Ascultarea !

In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance.

Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe.

Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela.

Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine.

Rugaciunea pentru ucenic

Intr-o zi, Sfantul Ioan Scaraul l-a trimis pe Moise, ucenicul sau, sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit.

In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: "Moise este in primejdie".

Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat:

Ti

s-a

intamplat

ceva

rau

si

neasteptat?

Parinte,

daca

nu

erai

tu,

s-ar

fi

intamplat!

Cum

asa?

- De la caldura adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si mam ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream.

Mare

este

Domnul!,

spus

Sfantul

Ioan.

Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

Umilt e riposo
(Arsenio, Detti editi e inediti dei padri del deserto)

Dicevano di abba Arsenio che una volta si ammal, a Scete; il presbitero venne, lo trasport in chiesa e l'adagi su un tappeto con un piccolo cuscino sotto la testa. Ed ecco che un anziano, venuto a trovarlo e vedendolo sul tappeto con il cuscino sotto la testa, si scandalizz dicendo: " questo abba Arsenio? E se ne sta sdraiato su questa roba?". Presolo in disparte, il presbitero gli chiese: "Che lavoro facevi tu quando eri nel tuo villaggio?". Quello rispose: "Ero pastore". "E come vivevi?", gli chiese. "Tra molti stenti", rispose quello. Gli disse ancora: "E ora come vivi nella tua cella?". Rispose: "Con un certo conforto". Gli disse allora: "Vedi abba Arsenio? Nel mondo era precettore di imperatori, lo attorniavano migliaia di servi che portavano cinture d'oro, gioielli e vestiti di seta, e sotto i suoi piedi c'erano tappeti preziosi. Tu, invece, essendo pastore, non avevi nel mondo il conforto che hai ora; mentre egli qui non ha gli agi di cui godeva nel mondo. Ecco, tu ora trovi sollievo e lui tribolazione". All'udire ci, fu preso da compunzione e fece una metana (inchino) dicendo: "Perdonami, abba, ho peccato; in verit questa la vera via, perch costui giunto all'umilt, io invece al riposo". E l'anziano se ne and avendo ricevuto giovamento.

Unde duce rabdarea

Un ucenic a slujit invatatorului sau timp de doisprezece ani. Desi si-a implinit fara cartire datoria, invatatorul nu i-a spus niciodata un cuvant de mangaiere. Dimpotriva, il trata foarte aspru.

Cand

s-a apropiat ceasul

mortii

invatatorului,

acesta

a zis

catre ascetii

veniti

in jurul

lui:

- Ucenicul meu nu este om, ci inger, caci desi doisprezece ani de-a randul m-a ascultat si nu i-am zis nici

un

cuvant

bland,

el

m-a

slujit

cu

credinta.

Recunoasterea pacatului din noi

Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

Dove inizia la preghiera

(Bruno Ferrero, Quaranta storie nel deserto)

Il maestro raduna i suoi discepoli e domanda loro: "Da dove prende avvio la preghiera?". Il primo risponde: "Dal bisogno". Il secondo risponde: "Dall'esultanza. Quando esulta l'animo sfugge all'angusto guscio delle mie paure e preoccupazioni e si leva in alto verso Dio". Il terzo "Dal silenzio. Quando tutto in me si fatto silenzio, allora Dio pu parlare". Il maestro risponde: "Avete risposto tutti esattamente. Tuttavia, v' ancora un momento da cui prende avvio e che precede quelli da voi indicati. La preghiera inizia in Dio stesso. E' Lui ad iniziarla, non noi".

Avva Macarie si mumia

Avva Macarie, mergand odata de la Sketis la Terenuti, a intrat intr-un templu sa doarma. Acolo se aflau vechi mumii grecesti. El a luat una si si-a pus-o sub cap, in loc de perna. Vazandu-i indrazneala, demonii au prins ciuda si, ca sa-l ingrozeasca, au inceput sa strige un nume de femeie:

- Cutare, hai cu noi la baie.

Un alt demon, pitit sub Macarie, i-a raspuns, ca din lumea mortilor:

- Nu pot sa vin, pentru ca e un strain peste mine.

Dar batranul nu s-a ingrozit deloc, ba, cu indrazneala, a dat un pumn mumiei, zicand:

- Scoala-te si du-te in bezna. Acolo poti sa te duci.

Auzind acestea, demonii au strigat cu glas mare si au zis:

- Ne-ai invins !

Si au fugit rusinati.

Rusinea alunga patimile

Trecand Efrem pe cale, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios.

Si a zis ei:

- Vino dupa mine!

Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei:

- In locul acesta vino precum ai voit.

Iar aceea vazand norodul, a zis lui:

- Cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam?

Iar el a zis catre dansa:

- Daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului.

Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava

Preot pentru tine

Intr-una din predicile tinute intr-o duminica, preotul le-a vorbit credinciosilor despre rolul pe care trebuie sa-l aiba in Biserica si in societate. Un tanar, neintelegand mare lucru din cele spuse, a venit la preot dupa predica si l-a intrebat: "Parinte, as vrea sa-mi raspundeti la o singura intrebare: De ce v-ati facut preot?" Preotul i-a raspuns: "M-am facut preot pentru tine!".

Sa ne ajutam semenul neincetat

Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca-i dau unui frate o bucata de paine sau altceva, demonii murdaresc acest gest, ca si cum ar fi facut pentru a placea oamenilor". Batranul zice: "Chiar daca ar fi pentru a placea oamenilor, noi tot ii vom da fratelui ce-i trebuie". Si i-a spus urmatoarea parabola: "Doi tarani locuiau in acelasi sat. Unul dintre ei, dupa ce a semanat, a strans un pic de recolta necurata; celalalt nu sa ostenit sa semene si n-a strans nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravietui?". Fratele a

raspuns: "Cel care a strans putina recolta necurata". Batranul zice: "Asa si noi, sa semanam putin, chiar daca seminte necurate, ca sa nu murim de foame".

Prietenii crestinului
Un om i-a zis prietenului sau: "Vreau sa-l vad pe imparat, vino cu mine". Prietenul ii raspunde: "Vin cu tine pana la jumatatea drumului". Atunci el ii zice altui prieten: "Vino tu si ma conduce pana la imparat". Acesta ii raspunde: "Te duc pana la palatul imparatului". Omul zice si unui al treilea prieten: "Vino cu mine pana la imparat". El ii raspunde: "Merg, intru in palat, stau, vorbesc si te duc la imparat. Primul prieten este asceza, care il conduce pe calugar o bucata de drum; al doilea este curatenia, care merge cu el pana la cer; al treilea este milostivirea, care-l duce pana la imparatul nostru Dumnezeu, cu indrazneala.