I. P.

F L O R A N T I N

DECEBAL
Nuvelă istorică

IAŞI
EDITURA LIBRĂRIEÎ FRAŢIÎ ŞARAGA
222169
 PREFAŢA
I n 1868, p r i m i n d u - s e p e n t r u «-Convorbiri»
n o v e l a m e a «Decedai», şi publicîndu-se, a m
p r i m i t de la dl. T. Maior eseu o s c r i s o r e în
termini! următori:
I a ş i 6/18 D e c . 1868.
«Domnul meu
A s e a r ă în a d u n a r e a „J'unimeV s'a c e t i t
«DecebaU I n t r ' o s o c i e t a t e c a a riostră, u n d e
critica a p u t u t fi u n e o r î p r e a aspră, d a r n ' a
fost niciodată prea blândă, *) l e c t u r a m a ­
n u s c r i p t u l u i Dv\ a fost a s c u l t a t ă c u c e a

') P e n t r u a nu ve îndoi do acest a d e v e r , t r e b u e

s i ştiţi eă tConvorb. Uter.» nu sunt o r g a n u l So­
cietăţii «Junimea» Ce e drept tot ce se i m p r i m a
în «Conv.» se ceteşte maî întâî la n o i : d a r peste
jumetate se respinge. Dar nevoile unuf redactor
sunt m a r i şi l). Negruzzi susţine, ea p r i n t r e g r â u
t r e b u e să primescă şi n e g h i n ă în starea uostră
4e asţăiţl,
 II

raa'l vie a t e n ţ i u n e şi a p r o b ă r i l e c ă l d u r o s o
ale t u t u r o r ve pot ii u n s e m n p r e c u r s o r i i !
al impresiunii', ce a c e s t a s c r i e r e va p r o ­
d u c e in p u b l i c u l r o m â n . Mie în deosebf mi
n p l ă c u t ionul s u s ţ i n u t în î n t r e g a com­
p u n e r e şi stilul ei cel s o b r u . Mfisura. este­
t i c ă este p r e t u t i n d e n e a p ă s t r a t ă , şi nici li­
nul din c u v i n t e l e , ce le-aţi î n t r e b u i n ţ a t , nu
s'ar pute schimba.»
Se î n ţ e l e g e dela sine, că s c r i e r e a D v .
se va publica, în « C o n v o r b i r i » î n d a t ă ce
nefericita « E v r e i c ă » va fi t e r m i n a t ă , şi a-
fară de n c e s t a S o c i e t a t e a , î n a i n t e d e a vor­
bi eu d e s p r e d o r i n ţ a e s p r i m a t ă în s c r i s o -
r e a D v . , a d e c i s dela sine a i m p r i m a o-
p u l şi c a volum a pai te în o e d i ţ i u n e po­
p o r a l ă şi în o e d i ţ i u n e de lux.
M u l ţ a m i n d u v g , D o m n u l m e u , p e n t r u plă­
c e r e a ce ne a.iî t ă c u t p r i n t r i m i t e r e a Dv.,
V6 r e g să p r i m i ţ i î n c r e d i n ţ a r e a distinse*
mele considoraţinnî.
T. Mniorescu.
C r e d că a c e a s t i poate ţ i n e a loc de prefaţă.
Autorul. i
 Era în zilele din bălrhri.
Homaniî şedeau in c e t a t e a liomei: şi erau
s t a p î n l p e s t e lumea întreagă; tot p ă m î n t u l
se inchinn lor. P e t o a t e n e a m u r i l e le învă­
ţ a s e r ă , să fie oameni de t r e a b ă ; si popoarele
nu se î n v ă ţ a u minte n e b ă t u t e : romanii dară
le au b ă t u t pe t o a t e . Braţul r o m a n frănsese
cerbicia germanilor, berbecii romanilor ames­
t e c a s e r ă timurile cetăţii Calari/o cu pulberile
temeliilor; şi ferul r o m a n îf culcase coperişele
în fundurile şanţurilor; u m b r a vulturilor ro­
m a n i î n t u n e c a s e soarele Eppetului; grecii
trufaşi îşi plecaseră fruntea s u b jugul r o m a n :
şi stăpînitorul cel de pe u r m ă al Pontului
ş'a încheiat zilele în fundurile t e m n i ţ e l o r ' Ro­
mei. Romanii de aceea se î m m i a u domnii
p ă m î n t u l u l celui de a p r o a p e şi ai celui de
d e p a r t e ; şi luau r e s p l a t a în bani de aur, după
ce p l ă t e u a înainte cu bani de oţel.
- Dar odată a eşit v e s t e despre un v i t e a z
m a r e . din viţă de dac; a n u m e Hecebul. Şi
Decebal a făcut aceea, că a î n t o r s roata în­
tâmplărilor; a luat el bani de a u r de la R o m a .
Aşa spun cărţile b ă t r ă n e ş t î . Decebal de
aceea se n u m e a leul rczboaelor: groaza popoa­
relor, liaslarvii ţineau cu el. de frica altora;
 - 8 -

Cmrliî, Marcomanii şi Burii se l ă s a s e r ă de

alţii, de frica lui.
Jazijfii se osteniseră odată a ţine cu el, si
se deslipiră de tovărăşia lui.
— Rigă ! îî ziseră ei; t u ne porţi ca pe nişte
supuşi; adu-ţî a m i n t e , că încă nu ne.ai b ă t u t :
ci ţinem cu tine de Imna voie: n'ai cuvînt
de a ne da porunci.
— Bine. că mi-aţi a d u s anlinte. l e r e s p u n s e
el; ca să nu vă p a r ă r ă u , că vă dau porunci,
t a r ă de a vă fi b ă t u t , vă voiu bate a c u m a .
Şi Iazigiî n u m a i de odată se. treziră, că,
din t o v a r ă ş i , i-s'au făcut s u p u ş i .
Dar oare ce ar zice a c e s t leu fălos, cind
s'ar ivi u n v u l t u r îndrăzneţ, şi a r b a t e din
aripi dinaintea feţei lui, şi a r c u v î n t a a ş a :
— - Scoboară-te de pe tronul Daciez, zmul-
ge-ţî fălcile de b a l a u r de pe t u r n u r i l e cetă­
ţilor Arhidava, Pelendava. şi Patanssa ; zmul-
ge şi de pe Arcobadaru, A zi zi şi Zurobara;
smulge şi de pe Sarmizirya; smulge şi de
pe -Sarmix-Egetuzal T i n t u e ş t e în locul lor tot
v u l t u r i ; ba, lasă, că-i voiu ţintui e u ; numă­
ra-mi t u zeciueaia din băile tale de a u r ; şi
zecuieală din comorile t a l e ; din apele tale îţi
voiu m ă s u r a eu şi căinpiile tale le voiu
i m p ă r ţ i eu, c u m mi-a plăcea mie. Scoboară-te
de acolo de pe scaunul acela, câcî nu-mi
place a ş a ; —şi i-ar lovi cu clonţul în -stâlpii
tronului
Dar tronul lui s t ă t a r e ;nimene nu-1 p o a t e
nici a t i n g e ; cine să-1 pdtă' d a r ă s c u t u r a ?

I.

« Atunci ne vom teme, cînd v'i

cădu cerul pe eapnj nostru . . . .
nici atuneea nu ! »

Decebal se î n t o a r s ă din resboiul ce a pur­

t a t cu n e a m u l iazigilor; şi dădii poruncă, să
se facă arderile de bucurie, într'o p ă d u r e ,
noaptea.
Nouă focuri m a r i de d r a n i ţ e de stilpari
fîlfăie în p ă d u r e , şi o u m p l e de groază. Co­
pacii se roşesc în zarea focului. Draniţele
sfîrăe şi pocnesc; pocniturile se b a t depar­
t e în p ă r e ţ i de s t a n i şi bolovani,
A c u m s o s e ş t e p r a d a de a r s lui Zamoire
si celor nevâ„zuţî ai lui. Nouăzeci d e căpă-
ţinî de om se d u r u e laolaltă, şi creşte o mo­
vilă fierea să.
O d a t ă se a u d în' codru b u c i u m ă t u r î de
corniirî si s u n e t e de tilinci. Decebal v e n i a
la jertfa, aşa p r e c u m sosi din l u p t ă , c u o a a t e
cil tot.
 In frunte venea t u r m a loporarilor; lărgind
calea prin desişul pădurii. După toporari ur­
m a u cetele arcaşilor şi ale pră.ş li arilor, cu
coamele împletite ca n i ş t e şerpi;- cu barbe
c i u n g ă r i t e ; cu căciule ţ u g u e t e pe c a p : călă­
rind pe n i ş t e cai mici. dar i u ţ i , cari n u ş t i a u
de şea, nici de frău, în v i a ţ a lor. La b ă t a i e
aceştia se a r u n c a u orbiş în mijlocul şirelor
şi se ' n v î r t e a u ca vîntul, improşcînd în t o a t e
părţile cu praştii şi cu săgeţi. Unii nici tol­
ba nu şi-o a d u c e a u ; au asvărlit-o în loc de
săgeţi.
U r m a u lancerii, cu coame lungi, neimpleti-
t e ; cu cojoace din urechi pînă 'n călcăe; cu
căciule înalte p l e c a t e î n t r ' o p a r t e ; d r e p t în
s u s n u r e m a s e nici u n a ; aceştia î n v â r t e a u
lănci de c ă t e doi stînjenl de lungi în m ă -
n u n c h i u . Toate au g u s t a t cu ţ a p a din sănge
de iazig. Nici u n lăncer nu era întreg. Trei
a u r e m a s , n u m a i cu m ă n u n c h i u l lăncii; şi il
a d u c e a u în m i n a stingă. Şi apoi el e r a u
cel m a l mîndri din toată"' t a b ă r a , ciuntiţi
c u m e r a u ; — fiind-că îşi a d u c e a u şi cîte o
diademă scumpă în vîrful m ă n u n c h e l o r ce­
lor c i u n t i t e .
U r m a ceata bdrdqrilor. cu securi late 'n
t ă i ş , groase la m u c h e , şi s t r i m b e la m ă n u n -
chiu; ei e r a u î m b r ă c a ţ i în cojoace cu m ă n e c l .
 - 11

împrejurul bărdarului se făcea în luptă ca­

t e o poiană de doi stânjeni de largă şi nu
p u t e a întră în ea cap de d u ş m a n , pînă nu-sl
lua iertăciuni de la umeri.
In u r m a t u t u r o r venia Deerixil.
Ce cap de voinic! Nici prin v e s t e poves­
t e al t u ca el nu s'a pomenit.
P e frunte-î lucia o diademă b ă t u t ă t o a t ă
din a u r limpede, m e ş t e r i t ă întreagă în chip
ca o coroană de frunze de stejar, s t r o p i t ă
p e s t e tot cu picături de p e a t r ă s c u m p ă ro­
şie; pe d e a s u p r a i-au împletit frunză v e r d e
de dafin, p e n t r u că a b ă t u t pe iazigî.

V î n t u l leagănă crengile stejarilor, suflă în

pletele cele negre de sub d i a d e m a lui Dece­
nal," şi ţ e s e împrejurul frunţii lui cearcîn ne­
gru. Zarea focurilor îi suflă lumină roşă pe
faţă.
, Ostaşii lui îşi a d u c e a u cîte trei c a p e t e tă­
i a t e ; el n u m a i unul. cu diademă ca si a lui.
picată cu ros ca si a lui. dar nu cu pică­
t u r i de prntră roşă
. Vîntul b a t e prin codru m â n i o s . Tulpinele
se clatină; rădăcinele p ă r ă i e : crengile se svăr-
colesc; cele inaî moi se frîng pe j u m ă t a t e
şi cad s p î n z u r a t e în j o s : v î n t u l p l e s n e ş t e
tulpinele c u e l e ; . cele m a i v ă r t o a s e se frîng
 _ 12 -

de tot, şi se isbesc în cele p ă r a i e şi gropi.

U n stejar s t e t e a p r e a s u s , în virful mă-
gureî, şi se p u s e s e p r e a î n d ă r ă t n i c e ş t e în •
calea viforului. P e acela l'a s m u l s din ră­
dăcina, l'a r e s t u r n a t în p r ă p a s t i e cu c a p u ' n
jos, şi l'a î m p l î n t a t aşa în adîncul părîuluî
cu rădăcinile în s u s
• A c e a s t a nu-î a bine cacî Decebal s t ă tot
c u m s t ă t e a stejarul a c e l a . . . .
. Toporariî t a i ă un s t e j a r ; lasă din tulpi­
nă de trei palme, a ş t e r n pe acel t r u n c h i u o
pele de u r s negru, şi Decebal se aşază p e
1
ea ca pe u n t r o n .
Cine să-î p o a t ă dară s c u t u r a tronul lui'?
I a t ă . că preoţii pălărie ti p r e s u r ă în focu­
rile cele sfinte t ă m ă i e s c u m p ă ; se înalţă .mi­
ros b i n e c u v î n t a t .
— Decebal r e m î n e cufundat in cugete des­
p r e m ă r i r e a lumii, t i m p îndelungat, şi nu
v e d e , n ' a u d e nimic din cele ce se fac im- '
prejurul lui.
• U n c ă p i t a n întrebă, ca de obiceiu, că cine
ştie pe vre u n dac, care să ii fost fricos
în b ă t a i e ?
Şi-î r e s p u n d e u n g r a i u :
— Acei trei de d u p ă t r u n c h i u l cel p u t r e d ,
n'au a t i n s nici pe u n d u ş m a n .
— Nu s t ă niniene acolo d u p ă t r u n c h i u l '
 - 13 -

a c e l a ; r ă s p u n d e c ă p i t a n u l : — dar cine eşti

tu, şi u n d e eşti, p a s e r e cobitoare. ce-î învi­
n o v ă ţ e ş t i pe n e v ă z u t e ? Ce j u d e c a t ă să fie
aceea, cinci î n v i n o v ă ţ e ş t e n e v ă z u t pe n e v ă z u t .
Arată-mi-te, şă t e v e d e m , dacă eşti om
pămîntean.
" — Tu, doamne, nu-1 vezi nici pe eî, şi nu
m ă vezi nici pe mine, de oare ce ne c a u ţ i
p r i n t r e ceialaţî ostaşi ; dar eu îs m a i s u s
şi eî îs m a i j o s ; şi eu s î n t m a i m a r e de­
cât toţi, iar eî m a i mici. I a t ă - m ă , u n d e ' s !
Un m e s t e a c ă n frunzări, şi din vîrful luî
cucuia faţa uhuî o s t a ş .
— D a r s b o a r ă - t e j o s de acolo, cioară co­
bitoare! •
Voinicul n u m a i păşi î n a i n t e ; căci nu fu­
sese, s u i t ; ajungea pînă'n vîrf si de pe j o s
era de u n sţînjen şi j u m ă t a t e de lung, ne-
măsurîndu-î gîtul, fiind că n'ajungea nimenea
s a s la el, fără scârî.
— P r e cine î n v i n o v ă ţ e ş t i t u ? m a i s p u n e
o d a t ă ; de c u m v a aî inimă să spui şi ele pe
p ă m î n t , Cea ce aî s p u s din cer.
— P e cei trei de d u p ă t r u n c h i u l cel p u t r e d .
. — Tu mi-aî p i c u r a t dintre n o u r i i ; eî îmi
vor îsyori p o a t e de p e s u b p ă m î n t ; căci pînă
a c u m încă nu se v ă d p e d e a s u p r a pămîn-
tuluî. Măî, cei trei de după, — ori de sub t r u n -
 - 14 -

chiul cel p u t r e d , îsvoriţi-mî înanirite, dacă

puteţi.
De printre; scorburile trunchiului se scor­
moniră a c u m trei ostaşi, cîte de doi coţi li­
n u l ; dar peptoşî si pnninoşi; cu lăncile strîn-
şe 'n p u m n i ; t o t încureîndu-se păşire îna­
inte prin b u r u e n e ; cîte o lance era m a i
lungă, decit eî toţi trei n u m e r a ţ î d r e p t u*
nul şi pentru că nu se vedeau prin b u r u e n e .
le striga c ă p i t a n u l :
-•• Dar sculaţi-vă'n pjeioiv !
Cel trei nu p u t e a u creşte m a i s u s , şi res-
p u n s e r ă : S u n t e m în picioare, d o a m n e .
— Staţi-mi dară î n a i n t e şi aşa;, si t u cel
ce-î învinovăţesc!, iată ti-i daţi pe urină
d a c ă n'aî minţit, ia-le c a p u l ; căci nu-î ma­
re lucru, n u m a i pe la genunchi si pe la gles-
ne aî să t e a p e r i ; iar voi dacă-1 v e ţ i d a d e
m i n c i u n ă : să t r ă i ţ i ; bateţi-vă colo'n poiana
de alături.
P e d r u m de c ă t r ă poiană întreba, u n ve­
cin pe cei scurţi, că de ce n'au a t i n s • nici
pe u n d u ş m a n .
— Fiindcă iazig viu nici n ' a m v ă z u t .
— De inimoşi ce eraţi, poate v'aţi u i t a t
tot îndărăt?
— B a ne-am u i t a t t o t î n a i n t e . '
— Dar cu ochii î n c h i ş i !
 - 15 -

— Vei v e d e a t u , c u m .
Lungul s o c o t i : Mie mi-i r u ş i n e să m ă b a t
cu viteji, care nu v ă d cap, ori m ă c a r picior
de d u ş m a n , în mijlocul bătăeî, ziua pe la
ameazăzi.
— A ş t e a p t ă cu ruşinea, pînă ce t e voiu
bate intîî ; r e s p u n s e cel m a i s p ă t o s dintre
pitici, căci pe tine te v a d şi p e s t e copaci.
— -Tu mă vezi, .'Iar nu te văd eu de s u b
buruene.
— - Nu t r e b u e . să m ă v e z i ; îmi vei simţi
vîrful lăncii în gît.
' — D a r să ştii, că gîtul m e u nu mi-e pe
ia călcăe; c u m îmi vei ajunge s u s la el *?'
' — Se va sui cu o scară î n t r ' u n m e s t e a c ă n ,
s i . d e acolo; îl î n v ă ţ a u n p r i e t e n .
— Ba se vor sui toţi trei în, vîrful capu­
lui unul la altul; şi el de acolo, d i n t r ' a t r e i a
ridicătură, v a ajunge cu lancea m ă c a r pînă
la cdstele tale, - îndrepta altul.
— Ba v a asvîrli cu b u z d u g a n u l in s u s .
Uriaşul auzind de buzdugan, se îngriji:
— Te rog, nepoţele, să-mi p ă z e ş t i glezne­
le cînd t e v a rostogoli b u z d u g a n u l pe p ă m î n t ,
— L a gîtu-ţî n u m ă voiu urca, nici în ri­
dicaturi n u m ă voiu sui, si nici cu buzdu­
ganul n u voiu asvîrli în s u s ; dar îţi voiu
cobori eti gîtul t ă u jos. ici la lancea m e a .
 ' A c u m a sosiră în ochiul cel de poiană. U-
riaşul chema pe cel întîî pitic si zise c ă t r e
eei-lalţî doî.
Âideţî şi voi, ca m ă c a r să prindeţi pe
fratele v o s t r u , cînd va cade din cer pe pă­
mînt, căci a m de gînd. să s a r m a i întîî eu
p e s t e el, şi apoi să-1 asvîrl, să sară şi el
p e s t e m i n e ; nu de voie. ci de nevoie.
- - V o i u sări eu p e s t e ceafa t a , şi cu voia
m e a ; dar fără voia t a ; îi r e s p u n s e c e l ' d e
un cot şi j u m ă t a t e ; şi, îinplăntîndu-se în poa­
la, poeneî. ca o cioată, s t r i g ă :
—• Sui în vîrful c o a s t e i ; repezi-mi-te de a-
colo !
Zmeul suind p e coastă la deal, se pleca l a
cel scurt, şi-i şopti la u r e c h e învăţătura.frâ-
ţească : ;
- Ţine-te .de i a r b ă ; ba m a i bine ascunde-
te s u b o frunză ori s u b o ciupercă, să mi
te m ă t u r ; căci eu suflu c a m greu cînd m ă
bat.
— N u p u r t a grija a c e a s t a ; căci nu vei su­
fla m u l t e zile.
Un corn s u n a ; şi piticul îşi înţepeni pi­
cioarele în p ă m î n t , ca p e . n i ş t e b u t u c a ş î ; strân­
se lancea în p u m n i ; î m p u n s e cu ea în d e ş e r t
înainte, şi r e m a s e cu ea aşa ţ i n t u i t ă în ni­
mica.
 • - 1.7 -

— N u t e pripi, fratele baraboilor; strigă,

lungul, năvălind spre el pe coaste în j o s ; nu
nu m ă vezi, că n ' a m ajuns la t i n e ; ori şi
a c u m a b a ţ i la d u ş m a n i n e v ă z u ţ i ' ? şi apoi
sări d a r nu sări bine
Scurtul, ca, uliul, îşi suci lancea dea cur­
meziş, şi o ridică a s u p r a c a p u l u i ; lungul,
cu gurgoaele lui cele lungi, se împedecă în
lance-î, şi cădu pe coste în jos, cît a fost',
de l u n g ; el îşi frînse lancea şi la vîrf şi la
m ă n u n c h i u . A c u m a micul sări pe coastele lui
ca o v e v e r i ţ ă , şi punîndu-î călcâiul sting p e
pept, îi a t i n s e gîtul cu vîrful lăncii şi-1 spăriă
— U n a să nu-mi c r â c n e ş t i ; căci, t u nu
m ' a i i n ă l ţ a t în vîrful copacului, pentru
că ţi-am fost p r e a jos; dar a c u m a eu t e ingrop
î n d a t ă , d u p ă u n spin; căci t u nu-mi eşti p r e a
s u s . Şi-1 gâdili cu vîrful lăncii, la gît.
Ceilalţi ostaşi îi d e s p ă r ţ i r ă ; şi c ă p i t a n u l
îngădui piticilor, să-i p o v e s t e a s c ă , de ce n ' a u
nici a t i n s pre d u ş m a n i ; u n d e ei îs a ş a de
voinici la b ă t a e ? —Un pitic povesti:
Cînd cu iazigii voi aţi l u a t ' o la fugă îna­
inte, şi a ş a noi aceşti m a i ţepeni, vîrîoşi
(a zis o în loc d e „ s c u r ţ î " ) a m r e m a s î n d ă r ă t .
Dar pune-ne cu cari-î vrea; p r e c a r e să'l ba­
t e m ? (Acum nu vorbîau a l t m i n t r e l e a , ci nu­
m a i că „ să b a t e m ").
Florantin Decebal 2
 - 18-

Căpitanul nu-î lăsa s ă b a t ă nici p e unul-,

ci-î î n t r a b a : ,
Ce-mi c e r e ţ i , s ă vă d a u ; p e n t r u că v ă d ,
că s u n t e ţ i b ă r b a ţ i cu inima la loc. 1
-Pune-ne în şirul cel î n t î i , de că te ori
ne-om m a i b a t e .
-- V ă voiu p u n e ,
De a r fi ş t i u t eî, cu cine se vor mşă
bate I
* Dintre frunzării unul foişor de" r a m u r i velzî
'se resfiră în clipele a c e s t e prin undele \ iuti;-;
lui un cîntec dulce şi c ă l d u r o s ; care topeşte!
coaja tăriei răsboinice îţi îndulceşte şi îmblăni-
z e ş t e inima, cînd îl auzi ; a ş a de l i m p e d e j
a ş a de m o a l e , a ş a de s m ă l ţ a t t r e m u r a prii/
aerul nopţii
f|'Trei spre-zece copile alese _eintă «despre,
mărirea neamului lor, ™° * """ "*"""*~~"*
"Ta"nouâTe îremuira*cîntecul de b u c u r i e ;
iubiţii lor s'au î n t o r s din l u p t a cu cununi
,de s t e j a r . Acele nouă s u n t împodobite cu '
crin şi trandafir. L a trei le t r e m u r ă cîntecul
de j l u r e r e ; iubiţii lor a u c ă z u t în b ă t a e ;
a c e s t e s ' a u g ă t i t cu flori de c h i p a r o s .
A trei-spre-zecea fecioară e m a i m a r e a lor;
m a i a l b ă , d e c ă t e l e ; m a l î n ă l ţ a t ă , decît ele.
D a c ă ' ţ l farmecă v ă z u l lor m i n t e a , privirea •
ei îţi încălzeşte i n i m a ; dacă în v e d e r e a lor
 - 19 - ,

t e p e r z î , clipirea ei te r e i n v i e . I n t r e pletele
ei s u n t împletite lănţujele de crini.
N o u ă fete cîntă, niîndre de b u c u r i e ; trei
m a î mîndre, de d u r e r e ; u n a neştiind nici de
bucurie nici de d u r e r e ; cînd zimbind cu ce­
le voioase; cînd suspinînd c u c e l e î n d u r e r a t e .
Cîntecul îndulceşte t o a t e pepturile. . . .

•Deceneu, preotul p ă l ă r i a t , de trei ori grăi

c ă t r ă Decebal, şi Decebalnu-1 a u d e ; e adîn-
cit în gîndurl, şi fermecat de cîntecul cel
dulce. P r e o t u l îi p u s e m i n a pe b r a ţ ; atunci
el ca s p e r i a t d i n t r ' u n vis, s t r i g ă : — Cine-i?. . .
A! mulţămeşte-nii, că n u v r e a u să v ă d moar­
t e ; căci aî fi m u r i t , să fii ori-cît de sfînt.
— Eu, d o a m n e , îs cel m a î z m e r i t d a r Z a m o . . !
• — Sfînt, ori zmerit, pară-ţi bine, că n u v r e a u
să văd moarte acuma! . . .
— Şi t o c m a i m o a r t e t r e b u e să-ţî cer, strigă
p r e o t u l , încrezîndu-se în pălăria sa, şi m a î
_îmbărbătîndu-se încă, striga şi m a î tare;:
Zamolxe p o r u n c e ş t e , d u p ă legea luî, &k
arzi, ca jertfă de bucurie, p e fata cea jnistî
tînără. dintre cele ce cîntă în foişor. llegeă
,(
luî n u se p o a t e călca; focurile ard. . .•: i
• Cîntăreţele a j u n s e r ă , de jelesc î n o t a t e l e
p r e cei; ce a u c ă z u t în b ă t a e p e n t r u omătv-
rea n e a m u l u i lor; durerea s t o a r c e iMn£}g/ple$-
 - 20 -

turile s e string. cîntecul se 'neacă — şi ele

a u d porunca cea î n s p ă i m â n t ă t o a r e .
, —A! striga în clipa a c e a s t ă cântăreaţa cea
m a i tînără, ca m u ş c a t ă de ş a r p e .
Decebal r e s p u n s e p r e o t u l u i :
— Perdutule! n'auzl tu pe c î n t ă r e a ţ a cea
mal t î n ă r ă ? aceea e fiica m e a !
— A r z ă cea u r m ă t o a r e ! legea-i sfîntă!
A l t ţipet de s p a i m ă se auzi din foişor.
Decebal a d a o s e :
•. — Ha h a ! legea-i sfinţii, şi voi totuşi o
suciţi, ca într'o clipă a r a r d e pe u n a . î n t r ' a l t a
pe alta!
— E u s u n t robul luî Z a m o l o x e !
— RobiîlluîZamolxe! p e n t r u ca să-î suceşti
legea? Dar bine că eu îs domnul t ă u ; a m
d a r ă , m a î m u l t cuvîntde-a o î n t o a r c e ; e u d a r ă .
iată, că o şi întorc, aşa, că şterg de toi
si pentru ,ţftţ(}gauqa-. Acum pieHiinaintea feţe
m e l e ; şi m u l ţ u m e ş t e luî Zamoloxe, o r î m a î
(bina m i e , că n u i-am î n t o r s legea a ş a , că,
ţn loc de femeea cea m a î t î n ă r ă , s ă ard pe
(

liarhai 111 cel m a î b ă t r î n . . . .

Deceneu s'a î n d e p ă r t a t , nu a t î t a î n t r i s t a t
' ^ n t ţ u , că Decebal a ş t e r s legea, cît î m b u c u r a t
câr im,n întors'o p r e c u m a z i s . El era bărbatul
-^[mai.kătrîn.
 - 21 -

Şi fetele cîntă a c u m a m ă r i r e a luî Decebal

P î n ă s e p e t r e c e a u aceste, nimenuînu-î b ă t u
la ochi, c u m şedea de-a stînga luî Decebal
pe u n trunchiu ciuntit, u n b ă r b a t cu faţa
Î n t u n e c a t ă , acoperit de tot, a ş a că n u m a i
ochii i-ae vedeau, c u m p r i v e a u t o a t e , şi c u m
m ă s u r a u t o a t e . Din cînd in cind. pe furişul
cel maî a s c u n s , acei ochi s ă g e t a u cîte o clipă
s e t o a s ă spre d i a d e m a lui Decebal. Nu lua
nimine a m i n t e , a c e a s t a .
B o a r e a zorilor leagănă frunzele aşa de blind
a ş a de p a c i n i c ! . .
B ă r b a t u l cel Î n t u n e c a t a ş t e p t a , pînă a r s e r ă
căpaţinele jertfite, şi apoi păşi î n a i n t e a luî
Decebal cu faţa p o s o m o r i t ă ; m a i t r i s t ă .
— Cum?îi grăi Decebal, Biciţie, fratele m e u
t u t r i s t ' ? Cînd t o a t ă ţ a r a s a l t ă de bucurie,
cînd m ă r i r e a n o a s t r ă e deplină, cînd nu ne-o
a m e n i n ţ ă nimica, tu remîî t r i s t şi taci
— Mă cuprinde î n t r i s t a r e , cînd văd. că
m ă r i r e a t a e deplină, — căcî nu o p u t e m face
şi m a î s t r ă l u c i t ă . De acea r e m î n e u t r i s t ş i
tac, cînd v ă d în c e n u ş ă cea de pe u r m ă căpăţi-
n ă d e d u ş m a n dintre cei de m a i aproape
— Mi-au r e m a s cei m a î de departe]
— L a Şoma ţ i n t e ş t i ? Decebale?
— Cum la R o m a ? Uiţi că R o m a ni se în­
chină n o u ă ?
 - 22,-

— N u uit, că aceia pe care i a plătit Dormi-,

(ian, ţi-au d a t pungi de a u r ; dar se vor deştep­
t a r o m a n i i ceî a d e v ă r a ţ i , şi-ţi vor cere pun­
gile acele î n d ă r ă t . Odată, erau romanii p u ţ i n i ; •
galii n ă v ă l i r ă a s u p r a l o r ; s p a r s e r a zidurile'
R o m e i şi v e t r e l e romanilor. N u m a i capitolul
r e m ă s e s e , î n , e l cu o m î n ă de r o m a n i ; şi a- •
ceştia, cu alţi doi trei, de din afară au cur- '
m a t m ă s u r a t u l aurului, şi au m ă s u r a t apoi
eî cu oţel.
— E u m a î întîî voiu spulbera capitolul,
ca s ă n u p o a t ă a s c u n d e în el nici u n deget
de r o m a n , şi a - m î s ă r i în j a p . P e ceî ce
vor fugi pe afară, nu-I voiu a ş t e p t a m ă s u -
rînd la a u r ; îl voiu lua n e m ă s u r a t .
— R o m a n i i din zilele n o a s t r e d a u din ochi,
şi t o a t e popoarele se c u t r e m u r ă .
— Afară de poporul m e u ; dar eu voiu scă­
p a şi pe celelalte de t r e m u r u l a c e s t a ; voiu
scoate ochii romanilor, ca să n u m a î dea din
ochi
— Eu zic, Decenale, teme-te de R o m a !
— J u r ă că n'aî zis n i m i c a !
— J u r că n ' a m zis n i m i c a !
— Erolzi iuţi să vie î n a i n t e a m e a !
P a t r u erolzî s ă r i r ă înainte, ca de p e o să­
g e a t ă ; t o ţ i e r a u lungi în gît, uşori la fiuere
şi subţiri la haine.
 - 23 -

•- In clipa a c e a s t a sa plecaţi la R o m a !
m e r g e ţ i toţi p a t r u , sa aibă din cine şi omo­
ri, de or v r e a .
Erolziî se uitară, unii la alţii.
— S p u n e ţ i romanilor, că le poruncesc, să-mi
t r i m i t ă a u r u l , ce mi se cuvine. Spuneţi-le,
că nu-mi place să a ş t e p t p î n ă la ziua p u s ă ;
p e n t r u ca să se mînie. si să mă pot b a t e
cu ei. — La d r u m !
Deceneu se c u m e t ă a m a i zice o vorbă ple­
cată :
— D o a m n e , oare n ' a r fi bine să î n t r e b ă m
m a î întîî pe Zamohet
— I n t r e b a ţ i - 1 ; dar s e m n e b u n e să-mi dea,
căci de-mi v e ţ i aduce s e m n e rele, eu tot n'oî
a s c u l t a de ele.
P e Z a m o l x e î l î n t r e b a u a ş a , că-î t r i m i t e a u
solii, să se înţeleagă cu el, la el a casă.
în ceea lume. Deceneu î n t r e b a : P e cine s ă
t r i m i t e m ? Decebal îi r e s p u n s e . P e ceî doi
voinici, cari s'au b ă t u t odineoară.
Ceî doi aleşi încremeniră. Şi a u a u z i t m o a r t e a ,
pe la u r e c h i ; şi nu era obiceiu a î n t r e b a pef
soli d a c ă vor să p r i m e a s c ă solia, ori n u ?
Ş'apoî s'au făcut t o a t e , p r e c u m s p u n e şf
p o r u n c e ş t e Z a m o l x e în legea lui.
Nouă, o s t a ş i , s e , .«or4»du«S6.-6îte.,.de,.JiQJiă,,
p a ş i u n u l de altul, în mînl cîte cu t r e i să-
 - 24 -

geţi n e î n v e n i n a t e , ţinîndu-le î n t o a r s e cu ţe-

pele înainte. Alţi p a t r u a p u c ă pe cei doi a-
leşi, doi p e cel lung, doi p e cel s c u r t ; cîte
unul de piciore. altul de mini.
„ Zamolxe! " strigă Deceneu; — doi alţi
preoţi pălărieţî p r e s u r ă t ă m î e în focurile
b i n e c u v î n t a t e , cel p a t r u ostaşi s m u c e s c pe
imăndol solii de picioare.
„ Zamolxe ! Aslreu ! " - m a l strigă Dece­
n e u ; şi cei p a t r u feciori alergă cu soli înăl­
ţ a ţ i î n t r e cer si p ă m î n t înaintea celor cu
săgeţile ţ i n t i t e cu ţepele cîtră e l ; — în ju­
rul lor joacă alţi n o u ă daci, trei bătînd cu
b u z d u g a n e în s c u t u r i , trei asvsrlind paloşe
cîtră n o u r i ; trei zvârlind săgeţi cîtră cer, şi
ameninţînd pe Z a m o l x e , că, ce nu le v a fa­
ce de bună voie, îl vor sili s ă le facă de
nevoie.
„ Zamolxe! Aslreu ! Meitrasl" se auzi
de treia o a r ă — şi, d e p u t a ţ i i s b u r a r ă cu peptu-
rile c ă t r e colţii săgetelor
— EI bine, ce vrea Zomolxe'? i n t r e b ă
Decebal.
— Z a m o l x e n'a p r i m i t pe nici unul din cei
trimişi.
Amîndoî feciori t r ă e s c ; cel lung a fost
m a l greu decît alţii de alte ori; a z b u r a t ' !
p r e a p e jos, şi a s c ă p a t pre d e d e s u p t u l să- j
 - 25 -

geţilor; cel s c u r t a fost p r e a u ş o r şi a z b u r a t

pe d e a s u p r a ţ e p e l o r ; ba a t r e c u t t o c m a i şi
p e d e a s u p r a capetelor acelora, cari le ţ i n e a u ,
si a c ă z u t p e p ă m î n t ia s p a t e l e lor
Deceneu zise cu t o a t ă c r e d i n ţ a : .
— N u v a ti bine să t r i m i t e m porunci lt,
Roma. Decebal, d r e p t r e s p u n s , s t r i g a :
— N u v ' a m s p u s , că de-mî veţi a d u c e sem­
ne rele, eu tot n'oi a s c u l t a de ele. Erolzilor,
la d r u m !
— O iscoadă ! o i s c o a d ă ! se audi a c u m intre
cete.
— „ Inălţaţi-1 la m ă r i r e p e o creangă ! " stri­
g a u unii.
— Aduceţî-mi-1 înainte ! porunci Decebal.
O imbulzeală tîri înainte p e u n o s t a ş îm­
b r ă c a t de dac.
— „ E de ai n o ş t r i " , strigară cei ce-1 cu­
noşteau.
— De u n d e - v i i ! il î n t r e b a Decebal.
— De la Roma.
— Ce veste-mi aduci ? strigă-mi-o de acolo,
porunci Decebal, n e p u t î n d r ă b d a să s o s e a s c ă
bine ; v e s t e rea să-mi spui-!
— Că tocmai r e a v e s t e iţi aduc : p e s c a u n u l
lui Domiţian s'a s u i t Traian. Decebal s e cu­
tremura.
Deceneu iara-şi prinse inimă, şi z i s e :
 26 -

- C e t r i s t e ţ ă imî coprinde inima, la v e s t e a

aceasta. ; mărirea lui Decebal se va s c u r t a ;
oare n ' a r fi bine. să s t r i g ă m solii î n d ă r ă t ?
— Să a m u ţ e ş t i , coabă b ă t r î n ă ! s u n a ţ i t r â m ­
biţele, s u n a ţ i buciumele ; să n ' a u d vorbe ca
a c e s t e ! - şi se î n t o a r s e in d r e a p t a ; dar aci
v ă z u p e Decidav, fiul luî. şi-î strigă :
— Decidave, voinicul a r m a t e i mele. vorbeş­
te-mi t u la' inimă !
Decidav g r ă i :
— C ă p i t a n e t a r e , leul Daciei U-.
— A ş a , aşa! t u mi vorbescl ca fiul m e u !
Decidav u r m a :
— Bine g r ă e ş t e Deceneu, cînd zice, că-I
t r i s t ; d a r nu zice bine, cînd se t e m e , că
m ă r i r e a lui Decebal se v a scurta ; m ă r i r e a
lui Decebal se v a stinge ! Solii t r e b u e strigaţi
î n d ă r ă t , şi trimişi alţii, in mînă cu a u r , în
inimă u " frăţie.
C

— Ce, striga Decebal, singur a m r ă m a s

la lucru ? d a r d e s t u l s u n t şi singur !
— Singur eşti destul, d o a m n e , linguşi Bicilie
din stînga-î, robii t ă i îs destul de credincioşi.
Tu vel fi fulgerul l u p t e l o r !
— B u n c u v î n t grâişi, Bicilie; b a t e ţ i buz­
duganele în s c u t u r i ! stindardele -să fâlfăe !
buciumele s ă b u b u e !
 - 27 -

Scuturile d u r d u i a u . s t i n d a r d e l e fîlfâiau,
buciumele bubuiau.
Corul fecioarelor cîntă cîntec aprins, cîntec
de rezboiu.
P e p t u r i l e c r e ş t e a u , inimile se oţeliau, ochii
se aprindau.
— „Un s t r ă i n ! u n r o m a n ! " s e auzi a c u m
din d e p ă r t a r e .
— Te cunosc, îi striga Decebal, cînd îl vă­
ii; ce veste-mi aduci din R o m a ? de-mi aduci
v e s t e b u n ă , întoarce-te î n d ă r ă t cu e a cu t o t .
De la mine ştiu că vei duce v e s t e rea.
— Decebale, grăi r o m a n u l ; îţi a d u c v e s t e a ,
că pe tronul Romei s'a s u i t Traian; şi că
nu-ţî v a m a î da h a r a c i u .
— î m i p a r e bine. N u pofteşte T r a i a n ca
să-î t r i m i t î n d ă r ă t şi cit mi-au p l ă t i t r o m a n i i
pînă a c u m ?
Ba îţi porunceşte, să î-1 t r ă m i ţ î î n d ă r ă t
— N u mi-aî întâlnit solii? de la el ai fi
p u t u t auzi, ce-ţî d a u de r e s p u n s .
, — B a i-am î n t â m p i n a t .
— A ş a d a r ă ne-am î n ţ e l e s !
— î n ţ e l e s ; d a r nu p e ' d e p l i n . Solii t ă i s'au
î n t u r n a t c u mine. P o a t e , la v e s t e a m e a , t e
vei gîndi la a l t ă solie.
• — Ce? a m ă speria ai venit. Ai r ă t ă c i t !
BMlie, spune-î r e s p u n s u l m e u . P ă l ă r i e ţ î ! băr-
 - 28 -

darî! fete! d u p ă mine la p e ş t e r a n e a g r ă ! Să

a r z ă jertfele de luptă. Şi plecară cu toţi la
p e ş t e r a cea neagră.
Bicilie se t r a s e de o p a r t e cu r o m a n u l şi-î
grăi:
— R e s p u n s u l luî Decebal e, că R o m a
să-î p l ă t e a s c ă de zece ori a t i t a haraciu, pe
cit ei p l ă t e a u pînă a c u m .
— î m i p a r e r ă u dară; căci a ş a v ' a m a d u s
ştire de bătaie.
— Şi mie-mi p a r e bine!
— Cum?
— A ş a , căci ştiu- că ne v e ţ ţ b a t e .
— Cimilituri nu ştiu să desleg.
— Te voiu î n v ă ţ a eu.
— D a r a s t a să ml-o deslegî t u : c u m poţi
dori să b a t e m noi pe fraţii tăi?
— A ş a , p e n t r u că eu nu-s dac. — A c u m
spune-mi t u ce om e T r a i a n ?
— Nu-ţî o pot s p u n e .
— Aî şi î n v ă ţ a t , a face cimilituri; orî nu
ştii deslega nici ce nu-î cimilitură. N u ştii
ce om e un om?
— Tu m ' a i întrebat, ce om e Traian?
— Şi a c e a s t a nu o poţi deslega?
— Ar t r e b u i să-fi sciu u n sac de cărţi de
de cele l a t e , b u n ă t ă ţ i l e luî,
 - 29 -

— Plăteşte s ă n ă t o s dacă i al făcut vre

u n bine?
— Ca si u n D u m n e z e u .
— A c e a s t a singură nu mi-arfi de ajuns
ştie el şi a osindi bine pe cei făcători de
rele?
— Ca şi u n diavol.
— Asta-mi place m a i bine.
— P e n t r u Decebal gîndeşti?
— Imî ghicişi dorul inimei. Decebal t r e b u e
osindit diavoleşte. El e urgia n e a m u l u i om-
menesc. ,
— Tralan îi va c r ă p a capul în şapte.
— Şi ştie Train resplăti binele, c e i faci?
m a i spune-mi o d a t ă .
— P r e c u m ţi-am s p u s . De-î placi, t e puneî
crai
•- Craiu strigă Bicilie, strălucind din ochi
şi reculegîndu-se adaose:
— Spune-î, că, lăngă d u ş m a n u l lui cel m a i
înfocat, veghează robul lui cel m a i credincios.
Arderea b i n e c u v î n t a t ă s e dămoli; p e p t u l
nui Decebal se invăpăia.
— Ce i-aî vorbit? î n t r e b ă pe Bicilie, d u p ă
ce s'a r e î n t o r s de la p e ş t e r ă .
— I-am vorbit, d o a m n e a ş a : iiidată ce v a
ajunge acasă, Traian s e v a imbrăca de b ă t a e ,
mărirea t a v a ajunge zile noui.
 - 30 -

Oare zile de strălucire, ori zile de î n t u n e r i c ?

A c e a t a a u i t a t Bicilie, s ă - i - o l ă m u r e a s c ă .
Decebal mai i n t r e b a şi pe sol:
— R o m a n e ! e g a t a Traian, a ieşi la lup­
t ă cu mine ?
— G a t a ! ia-ţi n u m a i s e a m a !
— A m ă îngrozi îţi încerci capul, r o m a n e ?
Spune-i s t ă p î n u l u î tău, că pe noî n u m a i
a t u n c î n e v a c u n o a ş t e groaza, cînd ni se v o r
r e s t u r n a bolţile cerurilor in cap . . . . nici
alttncia nit!
— Ii voiu s p u n e .
 ]J

Decebale. fulgerul bătăilor. încinge-te de

luptă
Dacă ai b ă t u t t u p e toţi duşmanii tăi
cei de a p r o a p e , s'au sculat a s u p r a ta cei m a î
d e d e p a r t e . — De ce nu vraî t u să t r ă e ş t î
bine cu oamenii ? A c u m a să v ă d c u m vei eşi
din cursa, ce ţi-aî întins-o căci s'a ridicat un
v i t e a z mai m a r e de cît tine, să. te osândeas­
că, să s c a p e p ă m î n t u l de faptele tale; s'a
sculat Traian, şi-ţi s c u t u r ă porţile munţilor.
Să te v e d e m . . . . Incinge-te!

Traian ieşi cu o a s t e m a r e a s u p r a Dacilor,

si e pe d r u m c â t r ă c e t a t e a , ce-î zicea Tapis.
I n t r ' o zi îl i n t ă m p i n ă u n sol străin; acesta
sosind, cade la p â m î n t de p e catăru-î. şi ridicîn-
du-se, îi dă un burete de cel m a r i , scris p e s t e
t o t cu vorbe dăcescî. Cărturarii cetiră pe el.
«•Jiuriî şi alte n e a m u r i s t a u î n a r m a t e g a t a ;
întoarce-te, de u n d e ai venit." Traian r e s p u n s e
solului:
 - 33 -

— Sfarmă-ţî b u r e t e l e , şi du-1 a ş a s f â r m a t
î n d ă r ă t la acela, c a r e te-a t r ă m i s .
— Solul se r e i n t u r n ă , cu b u r e t e l e s f ă r m a t .
I a r Traian calcă ţinuturile Daciei, de lăngă
Dunăre, şi s t ă b ă t u în m u n ţ i , tâindu-şî cale
prin stâncile m u n ţ i l o r .
Decebal se s i m t e s t r i m t o r a t ; p o r u n c e ş t e
lui Bicilie, s ă scrie cărţi la t a v a r ă ş î ; Bicilie,
le s c r i s e , şi apoi le t r ă m e s ă luî Traian; care
v ă z u de aci, ca t r e b u e s ă s e g r ă b e a s c ă ! D r e p t
aceea se şi grăbi, incit Decebal, şi m a l strim­
t o r a t . ii t r ă m i s o o solie de p a c e ; d a r n u m a i
trei daci comaţi, nepălăriealî, cu coamele zbul-
t u r a t e , cu cojoacele s d e n ţ ă r o a s e .
A c e ş t i a c u m s'au d u s a ş a a u şi v e n i t .
Decebal văzînd-î venind cu m i n a goală, şi-î
s m u l s e de coame, de m a n i a ce-1 cutremura.
— Trei s ă p t ă m î n î îmi t r e b u e s c ca s ă m ă
g ă t e s c de b a t a e , c u m ştiu e u ; şi Traian e
n u m a i de trei zile de d e p a r t e ! ce s ă f a c ?
— Voiu t r ă m i t e i o m pălârielt; n ' a m încotro
Şi p r e c u m a z i s , a ş a făcu! t r ă m i s e doispr-e
zece boe-ri pălărieţi, d o u ă s p r e zece femei cu
prunci n e î n ţ ă r c a ţ î în b r a ţ e , şi d o u ă s p r e zece
fete, ca s ă c e a r ă p a c e .
Sosind solii Înaintea lui T r a i a n , căzură în
g e n u n c h i , şi îi se r u g a r ă de p a c e , cu lacrimi
amare.
Decebal 3
 - 34 -

A d o u ă s p r e zecea fată era m a î t î n ă r ă de-

cît t o a t e , şi visa m a i m u l t de cit toate. Ea
n u ştia b i n e , ce se făcea îinprejuru-î.
Traian nu le p u t u asculta r u g ă m i n t e a ;
romanii îî p o r u n c i s e r ă să se întoarcă.
— Duceţi-vă de u n d e a ţ i v e n i t , şi s p u n e ţ i
lui D e c e b a l , că viu şi e u , le r e s p u n s e el.
Ce s ă g e a t ă în peptul soliei! Ce rază fer­
m e c ă t o a r e în p e p t u l fetei celei m a i tinere.
Graiul cel d'întîiu al luî Traian îi legăna
t o a t ă fiinţa î n t r ' u n t r e m u r ile p l ă c e r e , ce n u
m a i simţise pînă a t u n c i ; îi v e n e a , să rîdă;
îi v e n e a să plîngă; şi nu ş t i a , de ce ? îşi
u i t a s e ochii pe faţa voinicului celui falnic,
de ai cărui ochi nu se m a î p u t e a d e s p ă r ţ i .
Boeriî se ridicară din genunchi, se grămă-
• dirâ m a i a p r o a p e de Traian şi i-se r u g a r ă de
pace cu braţele deschise.; suspinind d u r e r o s .
T r a i a n nu-i p u t u a s c u l t a .
A c u m a se d e t e r ă b ă r b a ţ i i î n d ă r ă t , şi-î că­
z u r ă femeile, cu pruncii în b r a ţ e , la, genuchî,
cu v a i e t e , d e ' ţi-se sfăşia s u f l e t u l : copilaşii
îî cuprind genunchii cu b r a ţ e l e lor cele mi­
titele, şi plîng şi ei, dacă-şl v ă d m a m e l e
plîngînd.
Traian p'aci p'aci era să-i iea în b r a ţ e
Să-i s ă r u t e , dar se t r e z i : Aci e vorba de
p o r u n c a poporului r o m a n , şi n u de lacri-
 mile pruncilor celor n e v i n o v a ţ i ; ci-î de . oa­
sele părinţilor lor celor vinovaţi. î ş i în­
t o a r s e d a r ă ochii intr'iilta p a r t e şi se s m u l s e
dintre mânuţele cele ce e r a u să-1 scoată din
minţi.
Solia s p u s e v e s t e a c ă t r e D e c e b a l :
— Trăiau ne-a a s c u l t a t . . . . •
— Y ' a a s c u l t a t ? strigă Decebal, r e p e d e
şi î m b u c u r a t .
— Ne-a a s c u l t a t vorba, şi apoi ne-a res-
p u n s , că n u p o a t e să închee pace.
Decebal s p u m e g ă , şi strigă ca scos din
minţi :
— P e el dară ! Dacilor! să ' n c e p e m noi
bătaia !
Apoi s ' a u a r u n c a t Dacii a s u p r a a r m a t e i
r o m a n e , cu u r l a t e , că:,.Au n u ştiţi voi m ă i
r o m a n i l o r ! că pe noi n u ne-a b ă t u t încă
om p ă m î n t e a n ? N u ştiţi voi a c e a s t a ?"
R o m a n i i le r ă s p u n s e r ă : « Ba ş t i m ! d a r voî
ştiţi u n a ? că a c u m v ă v o m b a t e noi? stiţl-o
(voi a c e a s t a , Dacilor?»
„ N u o ş t i m ! " r e s p u n d Dacii.
„ S ă v ă ' n v ă ţ ă m d a r ă ! " strigă R o m a n i i ;
şi apoi îî şi î n v a ţ ă ca pe scris, cu vorbe
de oţel, t i p ă r i t e ' n frunte si ' n c o a s t e .
* *
I a r n a cu u n ger ne-mal p o m e n i t d e s p ă r ţ i
pe cele d o u ă p o p o a r e î n c ă i e r a t e ; ele se t r a s e r ă
 - 36 -

înapoi, îşî n u m ă r a r ă cîţî fraţi li s'tui culcat

la somnul cel de şfîrşit.
L a infloritul pomilor, altă învăţătură de
oţăl, scrisă t o t în frunte şi'n c o a s t e de dac.
Cari o î n v ă ţ a u deplin, aceia nu o m a î ştiau
de cît pe cealaltă lume.
Bicilie strigă o d a t ă :
— Doamne, totul e perdv.t!
--Nimicanu-i p e r d u t . pînă s t a u eu! res-
p u n s e Decebal.
— Cu atita-i m a î r ă u d e n o i ; Romanii strigă
t o c m a i d u p ă tine, după capul t ă u .
— Mă duc la ei, si ini-1 d u j .
— Lasă-mă, s ă n f : duc e u ; să-mi pun capul
m e u p e n t r u tine.
— N u le ar fl de ajuns.
— Du-to dară, însă viu şi eu cu tine.
— N u t e las. Tu t r e b u e să stal acolo, de
u n d e lipsesc eu.
— De aî lipside u n d e gîndesc eu, îşî înşira
Bicilie cugetele
Decebal plecă în t a b ă r ă la Traian.
s
O r a m u r ă verde îl deschise cale p r i n t r e
şirele Romaniilor. Cum păşia c u c a p u ' n p e p t
cu ochiî in p ă m i n t , — alţii îl opriră cînd sosi
dinaintea lui T r a i a n ; şi el nici aici nu-sî rîdică
ochii în s u s , ci g r ă i :
— P a c e , î m p ă r a t e , cu ce p r e ţ vei vrea.
 L ă n g â piciorul cel s t i n g ă lui Decebal e u n
bulgăr. T r ă i a u nu z ă r e ş t e , c u m calcă el cu
stîngul pe bulgarul acela, cînd a zis „împă­
r a t e , " şi nu ştie, cît de bine i-a p ă r u t , cînd
a simţit, că şe sfarmă sub picioru-I.
— P r e ţ m a r e ţi-oiu pune, r e s p u n s e Traian.
— P o r u n c e ş t e , să-ţi dau capul m e u şi ca­
pul luî Decebal se plecă şi m a i jos. Dinţii îl se
înfigeau în buze.
— T o a t e uneltele de resboiu să mi le dai.
să le duc cu mine.
-- Voiu asculta, d o a m o e .
• — P e toţi m e ş t e r i i r o m a n i să-i scoţi din
ţa i a ta.
. — P o al mei nu ?
— T o a t e cetăţuele, care n ' a m a p u c a t eu s ă
ţi-le sfărâm să le risipeşti tu.
— Meşterii ţi-I voiu da, zidurile mele le voiu
risipi eu şi fără eî. A risipi p o a t e omul şi
fără m e ş t e r i . Meşterii t r e b u e s c cînd le ridici.
— Mai p o r u n c e ş t e , î m p ă r a t e !
— Acelora, cari ne vor binele, să le fi voi­
tor de bine; duşmanilor noştri, d u ş m a n .
— F r a t e l e şi deaproapele cel m a l d r e p t îţi
voiu 'fi, doamne.
T r a i a n î m p ă r ţ i a fâşii p e n t r u r ă n i ţ i ; şi nu
p u t u vedea, c u m m a l sfarmă Decebal u n bul­
g ă r s u b picior, cînd a z i s „ d o a m n e . "
 - 38 -

In clipa aceasta, grăi Trian:

— I a t ă fâşii din h a i n a m e a , legaţî-îl!
— „ Lega—pre m i n e ? Decebal îşi ridica
ochii în s u s , să se u i t e în dinţii m o r ţ i i ; d a r ă
î n d a t ă şi v ă z u , c u m T r a i a n îşi'sfâşia h a i n a
de legături p e n t r u u n r ă n i t dac. D r e a p t a luî se
ridecă d u s ă de o p u t e r e n e v ă z u t ă , d i a d e m a
de pe cap, şi o p u n e la piciorele împă­
ratului,- căzînd şi el în genunchi, în ţerînă.
Apoi grăi, cu ochii î m p l î n t a ţ î î n p ă m î n t :
— I a t ă - m ă , în genunchi, î m p ă r a t e ; calcă
p e cercul cel de a u r ; iată-1 la picioarele tale.
Traian se pleacă, de luă d i a d e m a din ţerînă,,
i-o p u s e î n d ă r ă t pe frunte, şi ridicîndu-1 din
genunchi, îî dete m î n a de pace şi-i g r ă i :
— J u r ă , că v e r ţinea pacea!
Decebal j u r ă :
— Cînd voiîi maî întoarce fălcile balaurilor
m e i c ă t r ă î m p ă r ă ţ i a ta, a t u n c i să-şi împlînte
ciuma fălcile în î m p ă r ă ţ i a m e a . Cînd voiţi
p u n e p a s u l jntîî pe brazdă r o m a n ă , a t u n c i
s ă se a p r i n d ă c a s a d ă c e a s c ă cea de pe u r m ă .
Cînd v a lovi m a i întîî d r e a p t a mea, cu
b a r d ă de dac în c ă p ă ţ i n ă de r o m a n , a t u n c i
să-mi crape c ă p ă ţ i n ă mea; a t u n c i să s e î n t u n e c e
s t e a u a ţăreî m e l e ; dea t u r b a r e în inimile
fiilor şi fetelor el;" iee-le l u m i n a vederii, să
nu o v a d ă maî.mult, şi să-şi întoarcă c u ţ i t u l
 - 39 -

cel s t r â m b , frate a s u p r a fratelui să-şi aprinză,

casa, soră la sora ; să, nu r e m ă n ă nici
s ă p ă t o r i de gropi; să vie corbii pădurilor
s ă ne îngroape! Crezi-mâ a c u m , î m p ă r a t e ,
Zamolxe, A s t r e u , Maitros m ă aud!
Decebal, t ă c u ; din dinţî s c r â ş n e a , din inimă
t r e m u r a ca şi c u m l'ar fi ajuns frigurile'
galbene. Peptu-i ferbea în clocot t u r b a t ,
mintea-î ţ e s e c u g e t e n e g r e :
, — „ U n a ai u i t a t , T r a i a n e : să m ă juri p e
aceea, că-mi voiu ţinea j u r ă m î n t u l . Şi p e
a c e a s t a m ' a ş fi j u r a t căci şi a ş a îl voiu ţi­
nea. — Nu eu imivoiii întoarce balaurii cu făl­
cile c ă t r ă î m p ă r ă ţ i a ta, ci stegarii m e i ; pasul
m e u cel în Iii n u '1 voiţi p u n e pe brazdă, ci
p e căpâţină r o m a n ă ; cu b a r d a întîîa nu
voiu lovi în coaste r o m a n e ţinînd-o cu d r e a p t a ,
ci cu stingă». El zise t a r e :
; - Să trăescî, î m p ă r a t e !
Decebal ieşi din t a b c r â .
Sosind în cortul s ă u îşi întoarse jurămîn­
tul cu totul.
, — „ M'am plecat lui, p e n t r u ca să m ă a-
prind şi m a i a m a r , şi să r a d p ă n g a r a a s t a de
pe n u m e l e m e u Bicilie! scrie c a r t e c ă t r ă Pa-
cor, în ţ a r a Partid, să v i e ! Apoi sfarmă-mi
c e t ă ţ u i e i e ; începe cu cele m a î p u t r e d e ; m a î
ales cele ce cad în v e d e r e a Romanilor; întîr-
 - 40 -

zie cu cele m a î tarîjtrecî cu vederea pe ce­

le din mijlocul ţ ă r o î ; Sermis-Egehtsa u i t ' o a-
şa, cum sta a s t ă z i . T r ă m i t e m e ş t e r i i r o m a n i
a c a s ă ; pe cei m a i netrebnici; alunecă de
u i t ă aici pe cel m a i cu m i n t e .
Bicilie apoi aluneca, de împlini t o a t e porun­
cile pe dos. R e s p u n s u l lui Pacor îl t r i m i s e şi
la Traian.
 III

,. Ferice de acela, care se n a ş t e în zilele

. lui T r ă i a u " aşa se m î n d r a u fiii Romanilor;
şi n u m a i a t î t a groşiau. că n u a d ă o g i a u : „ şi
a m a r de m a m a aceluia, care d u ş m ă n e ş t e cu
el."
In zilele de pace. îi a d u s e un cioban ves­
t e din D a c i a :
— D o a m n e tăriile Dacilor, cele ce n u le-ai
sfirmat t u , s t a u s ă n ă t o a s e , ca m a l î n a i n t e ;
n u le sfărâmă n i m i n e ; b a Dacii şi p e cele c a m
ş t i r b i t e le cîrpesc.
— Nu v o r b e ş t i v o r b ă d r e a p t ă ; grăi altul,
; s o s i n d ; m ţara. Daciei r e s a r şi cresc t u r n u r i ,
p e u n d e din mosi-strămoşl n u s'a pome­
n i t picior" de zid.—
U n al treilea a d u s e c a r t e a lui P a c o r c ă t r ă
Decebal, u n d e s p u n e a , că vine cu p u t e r e , s ă
facă piept înaintea Romanilor.
Traian o c e t i — şi apoi făcu două. j u r ă m i n t e :
— „ A ş a să m i se înalţe î m p ă r ă ţ i a m e a
p r e c u m voiu ş t e r g e eu î m p ă r ă ţ i a lui Decebal
de pe u n d e a f o s t ! — A ş a să. t r ă i a s c ă n u m e l e
m e u , p r e c u m voiu r a d e eu numele* de Dac
de p e faţa p â m î n t u l u i ! "
 - 42 -

Dacule, de ce n u t r e m u r i ' ? V i n e Traian.

s ă t e ia în danţ ele r e s b u n a r e , fără scăpare.
Cînd auzi Decebal, că Traian vine, g a t a
de război c u m ştie el, Îngălbeni la faţă. Bicilie
îl văzu, şi-î zise :
— Doamne, tu tremuri.
— Zi, că n u t r e m u r ! Cine m ' a văzut.'?
— - N u t r e m u r ă nimene ; eu a m t r e m u r a t ,
şi mi-s'a p ă r u t , că tremuri tu. Eu t r e m u r
p e n t r u tine ; p e n t r u capul t ă u .
— T r e m u r ă p e n t r u capul luî Traian, dacă
vrei ; căci a m un gind . . . .
— Ce gind ?
— Să-1 fac blînd . . . foarte blînd . . .
U n corn s u n ă ; u n sol î n t r ă şi g r ă e ş t e :
— Decebale, Traian iţi p o r u n c e ş t e , s ă
curmi t o a t e pregătirile de resboiu.
— Nu-mi p o r u n c e ş t e T r a i a n să-mi c u r m
zilele ?
— I ţ i m a î p o r u n c e ş t e încă, s a t e închini luî.
— A d e c ă imî p o r u n c e ş t e să-mi curmi zilele.
Spune-I, că i-le voiu s c u r t a eu pe ale lui.
— I-oi s p u n e .
Solul ieşi.
Bicilie se apropie de Decebal şi-î ş o p t e ş t e :
— Taie-mi capul, d o a m n e ; eu a m socotit
u n a : Să-ţi l u ă m vorbele în a e v e . . .
 - 43 -

— Bine zici. Alege p e d o î ; ceî m a î iuţi

de fugă; solul s ă sosească a casa, p e la arde­
r e a oaselor lui Traian . . . stăî! — s t a l ! — n u
vei găsi o m p e n t r u a c e s t lucru. Cu cit gin-
desc m a î m u l t la a c e a s t ă faptă, cu cit c a u t
în gînd, că p e care dac p r ă p ă d i t să-1 trimi­
t e m ; n u găsesc nici pe unul. Dacul îţi ră­
p e ş t e bucăţica- din g u r ă ; îţi sparge capul,
f ă ţ i ş ; d a r pe furiş, n u ucide.
.Bicilie rise.
N u t e îngriji, d o a m n e : m i - a m a d u s eu din
llaca doi feciori, şi-s b u m de lucru... m ă
grăbesc!...
Stăî! nu t e grăbi. Cînd mi-a v e n i t cuge­
tul prin cap, mi-a p l ă c u t ; cinci a m v ă z u t că
n ' a v e m om, r n ' a m î n t r i s t a t ; şi acum,— a c u m ,
— cînd stai să te g r ă b e ş t i . . . a c u m m ă
spariu de mine. Bicilie, mi-î g r e a ţ a de o fap­
t ă ca a c e a s t a . — Uită-te, p r e cine vrei t u să
ucizi! Stăî, B i c i l i e , s t ă î ! . . . . s t ă î !
— D o a m n e tu-ţî dai c u v î n t u l , . ş i iară ţi-1
îeî.
— Mustră-ină, p e n t r u că-mî calc cuviritul
' m a i aspru m ' a r m u s t r a fapta...
—-Te v a a r d e şi m a i a m a r ruşinea, în
l a n ţ u r i b ă t u t e din a u r u l t ă u , — d u p ă carul luî
Traian. — E u zic, m a î aprig m ' a r a r d e f a p t a . .
— Şi eu m a i zic încă: m a i cumplit t e v a
a r d e flacăra părerii de r ă u , căci scapi p e u n
 - 44 -

om, şi-î arunci în vîrful lăncilor u n popor în­

t r e g , poporul t ă u ; — cînd aî p u t e a să-1 înalţi
la m ă r i r e nespusă,, t e dai pe pocăite; dai
vetrele s t r ă b u n e ş t î mamonilor s t r ă i n ; tot-
neamul t ă u îl ineci t u cu m î n a ta, vrînd să
iaci milă aceluia, carele ţie nu-ţî face dreptate;
vrei să ţii v i a ţ a aceluia, care p o r u n c e ş t e
după, capul t ă u , c a - a p o i să-ţi s u g r u m e copii
m a l uşor. . . .
-- In p e p t u l luî Decebal clocoteşte vifor tur­
bat. Inima i-se stoarce, p e fruntea sa curgeaţi
picături. T r e m u r î n d din buze, vorbi d u p ă
Bicilie ca în a i u r a r e : ,, mamoniî, s t r ă i n i . . .
capul m e u . . . . . .
Bicilie u r m ă :
„ . . . î m i iau m î n a din joc: t r ă i a s c ă
Iraian, moară. Dacia; Traian e o m . a t î t de
frumos, că, îşi p o a t e înnebuni duşmanii. Traian
e strălucit la faţă; p e n t r u ca s ă orbească pe
aceia, cărora v r e a , să le iea argintul, ca s ă
nu-şi g ă s e a s c ă cuţitul la şold; Traian e om
destul de p u t e r n i c , ca să poată s u g r u m a cu
p u t e r e pe acela, p e care n u l'a p u t u t nici
înebuni, nici a'l orbi. Iraî ieu m î n a din joc:
t r ă i a s c ă Traian, m o a r ă Dacia] Mie şi a ş a nu
mi e mamă dreaptă.
— Dar mie mi-e mamădreaplă strigă Decebal
ca, scăpînd cu m i n t e a d i n t r e verigile u n u l
vărtej sugrumător.
 - 45 -

Bicilie dă p o r u n c ă la doi I t o c a n I :
— „ Decebal v ă p o r u n c e ş t e , să m e r g e ţ i - .
în t a b e r ă lui Traian şi să veniţi cu capul lui,
ori fără ale v o a s t r e . "' P o r u n c a li-o s p u s e în
auzul u n u i pîndaş r o m a n :
— D u p ă ce eşiră ucigaşii, Bicilie c h e m a
p e pîndaş înaintea sa, şi i grăi.
" — Auzişî, ce porunci d e t e Decebal?
— Lase-mă să zbor la Traian!
— F ă , după c u m te duce inima ta;,sivei
face, d u p ă c u m doreşte inima m e a .
R o m a n u l se p e r d u în fugă . . .
Sosind apoi ucigaşii la Traian s'au lovit de-
piedicî; Traian t r i m i s e lui Decebal v o r b a
aceasta.
;<
— „ S a p ă - ţ î groapă!
Decebal a r d e de ruşine, s p u m e g ă ca în t u r ­
b a r e . El se gîndi la u n lucru m a r e .
— Voiu vedea eu oare, u n neam întreg n u
v a înghiţi pe u n pilc de d u ş m a n i ca să n u
ştii, nici u n d e a fost?
— D a r Traian l'a d a t de minciună în
redinţa aceasta.
P e u n d e se izbesc valurile Dunării m a i
t u r b a t , acolo zidi p e s t e ea u n pod de p e a t r ă
cioplită,de p a t r u mii ş a p t e s u t e şi ş a p t e ,
zeci de u r m e de lungă; cu douăzeci de boite,
cîte de o s u t ă şi şaptezeci de u r m e AQ. larg
 - 46 -

fie-care ; pe douăzeci de slîlpî, cîte de o

s u t ă si cincizeci de u r m e de nalţi, şi şase-
zecî de u r m e de laţi; t o ţ i a ş e z a ţ i sul) apă,
u n d e clocoteşte Dunărea mai t a r e .
Dacă au zidit podul apoi t r e c u p e s t e ea
cu t o a t ă a r m a t a . s f ă r m î n d pe toţi ceî ce, îi şte-
t e a u în cale. Apoi spulbera s u m ă de castele
de pe creştetel munţilor, şi i m p r e s u r ă nea­
m u l dacilor c u m p l i t .
Decebal se p o m e n e ş t e s t r i m t o r a t de t o a t e
părţile şi vede peirea .neamului său la pra­
gul uşel.
Mal marii ţăreî se a d u n ă în sfat m a r e .
Decebal p ă ş e ş t e î n t r e el.
— P o r n i ţ i curînd, le zise el. Tu, Decidave,
s ă ţii a r i p a d r e a p t ă ; t u . Bicilie, stînga
Pelasigoane, şi tu, Bisenie, ieşiţi la m u n ţ i .
Tu, Toride, şi tu, Gilil, năvăliţi p r e t n t i n d e n e
p e u n d e a r a ş t e p t a Traian năvală; caf s ă
nu p o a t ă zice că a m s c ă z u t , şi că nu ajun­
g e m cu n u m ă r u l pe u n d e t r e b u e . Tu JHege,
t u Eusire, Midon, Terante, Zenore şi t u Ala-
store,— voi v e ţ i da n ă v a l ă p u r u r e a , pe unde
n u . v a a ş t e p t a ; ca s ă v a z ă , că a m c r e s c u t
în p u t e r i , că î n t r e c e m în n u m ă r _ şi ajungem
şi p e u n d e n u t r e b u e ş t e . F e m e i l e v o a s t r e să
p ă z e a s c ă v e t r e l e şi s ă î n v e ţ e pe copiî să
a r u n c e p e t r 3 cu p r a ş t i a , şi s ă î n v â r t e a s c ă
 47 -

c u ţ i t u l în gatul ursoaeî.
— D o a m n e taie-ne capetele, femeile noas­
t r e n u s u n t a casă. A u v e n i t cu noi.
— Femeile v o a s t r e să se întoarcă pe a
casă!
Porunceşte-] e tu, d o a m n e ; de noi n u
m a î ascultă.
Femeile căpitanilor i n t r a r ă . Decebal le
întrebă:
— Ce v r e ţ i voi femeilor aici ?
— V r e m să m e r g e m în rezboil r e s p u n s e
ZijjjJlUJl^ soţia luî Pelasgion.
— Mergeţi pe a c a s ă ! L a v e t r e , la
copii!
—Vetrele le am s f ă r â m a t ; —copii mici,
copii mici —nu maî a v e m
Z i m b r u r a îşi acoperi ochii. —
— A m a r de capul v o s t r u ! ce a ţ i f ă c u t ?
— Şi noi zicem, a m a r de capul n o s t r u !...
— Vecinele n o a s t r e a u ars,cu prunci cu t o t
în casele lor; romanii ard totul. Noi ne-am
• s c u t i t pruncii noştri de cuţitul străinului;
şi a m v e n i t să n e l u p t ă m a l ă t u r e a cu voî,
m a î înainte de a m u r i . De s c ă p a t , n u v o m
, s c ă p a nici u n u l , şi nici u n a . Acolo ne-ai-adus!
Decebale
Luî Decebal î i - s e s t r î n s e inima în p e p t .
 IV.

E r a u zile de t o a m n ă , . F r u n z e l e c ă d e a u des,
m a i d e s c ă d e a u feciorii de m u m ă de d a c .
R o m a n i i s ă r e a u p e s t e şanţurile cele pline
de tepe, a c i d â u .scările --cu dinţii cârligelor,
in virfurile" zidurilor; —şi —cine n ' a c ă z u t
de s ă g e a t ă , a c ă z u t de tăişul paloşului, in
l u p t ă do b r a ţ e .

E o năvală cotropitoare.
Doi ostaşi scot p e u n călăraşi r o m a n r ă n i t
şi c ă z u t îl duc pe u m e r e la» c o r t u r i . Vindecă­
torii îl p r i v e s c , şi apoi zice u n u :
— De ce l ' a ţ î s c o s d i n t r e cei c ă z u ţ i ? Să-î
d ă m ceva, s ă m o a r ă m a i u ş o r ; d r e a p t a lui n u
v a m a l stringe măiier de p a l o ş .
— Minţi, orbule; n u vezi că şi a c u m îmi
string paloşul cu m i n ă ? D a r — d a c ă nu-mi
poţi da zile ce n u a m / n u - m î lua m ă c a r ciasu-
rile cite m a i a m . L ă s a ţ i - m ă s ă ma înţoţcla
l u p t ă , că a ş a voiu m u r i m a i u ş o r
Şi porni, ca fulgerul, — se l u p t a , l u p t a me-
 - 49 -

reu, pîaa ce căzu i e s t aceia, pe cari îî t ă i a s e

- e.l
Astfel de copii e r a u romanii.
Longin era m i n a d r e a p t ă a lui Traian
J n t r ' o n o a p t e întră la el u n b ă r b a t întune­
c a t , în v e ş t m i n t e r o m a n e .
Cine e ş t i ! îl întrebă Longin.
Un voitor de bine a lui Traian, sînt
Bicilie.
Te cunosc, dace. Dar de ce în haine
' • s t r ă i n e ? de ce t o c m a i tu, si n o a p t e a ?
'Decebal nu vrea să se m a i lupte.
Vino la el, că ti-1 dau să-1 aduci cu tine
legat c u m îţi v a plăcea.
- - N u cred dace.
V a n i făcut a t î t a bine. l-am făcut a t î t a
r ă u ; tot nu m ă crezi? Şi aceea o crezi, ca
eu voiu a v e a a t î t a minte, de voiu t r e c e p r i n t r e
lăncile voinicilor voştri în t i m p de n o a p t e lumi­
n a t ă de lună, ducîndu-mi capul, în pericol ca
s ă m ă p u n la p o v e ş t i c u . t i n e ? — Longin se
' n c r e z u în vorbele şerpelui. . . . . .
Decebal nu m a i avea. somn. Odată intră
'la el Bicilie în haine r o m a n e , Decebal se spa­
d e . Ce ai f ă c u t ?
. 1- — 'Ţi f a m a d u s , iî şopti el; şi-apol întră
Ia Decebal, Longin. Bicilie ieşi.
Decebal • 4
 - 50 -

—Vrei să-mî vorbeşti d e s p r e pace, romane?!..

— Maî întîî să-mi pul cercul cel de a u r
de p e frunte la picioarele mele. —De n o a p t e
văd, că-î n o a p t e ; dar t u nu d o r m i ; c u m dar
t o t u ş i al visuri ? Mai bine vino-ţî în minţi,'
şi spune-mî t o a t e cîte ş t i i ; c u m s t ă t a b ă r a
v o a s t r ă ; câţi s u n t e ţ i , ce-mî v e ţ i face şi cînd?
ori n u m a î vezi soarele.
— R e m a s b u n ! d a r ă , l u m e ! Maî b i n e să
nu t e m a î v ă d decît s ă nu m ă p o t u i t a la
tine, de r u ş i n e că î - a m v î n d u t p r e ai mei. Da-*
că crezi tu, că eu voiţi veni la trezie din
visuri, p e n t r u ca să-mi văd fraţii, a p o i eu
zic, că ţi-aî eşit t u din minţi.
— Şi eu îţi zic la a c e a s t ă , că te-oii. '
- vinde lui Traian. A d u c e ţ i l a n ţ u r i ! Toride
zboară la Traian, spune-î, Să-şi c u m p e r e p<
Longin aşa, că să s e d u c ă , de u n d e a venit
cu o a s t e cu tot.
— Zbor, d o a m n e , strigă Torid şi porni îi •
fugă.
— Stăî, Toride, striga Longin, îşî s t r ă p u n g e
peptul, se t r a g e pînă afară, strigînd d u p ă sol:
— l a t ă - m ă , a m m u r i t ; s ă n u duci v o r b a de
c u m p ă r a t căci eu' s u n t m o r t .
Şi m u r i p e n t r u ca se n u aibă Traian ce
c u m p e r a dela Decebal
Decebal ridica pumnii,, şi se b a t e cu ei
în cap.
 - ' 51 -

Prin u n codru t r e c doisprăzece feciori,

cu saci în s p a t e ; î n a i n t e a lor u n o m întu­
necos, cu două c u ţ i t e la brîu; cu s p a d ă l a t ă
la sold, şi săgeţi v e n i n o a s e în ochi
Unul dintre feciori îşi apropia buzele de
u r e c h i a altueia, şi-î ş o p t e ş t e .
F ă r t a t e , sacii aceştia şed bine pe u m e r e l e
n o a s t r e . " un altul audi, adaose:
„I-am p u t e a duce cit de d e p a r t e . A u r u l
nu-i p o a m ă grea," Cel întîiu zice din n o u :
„Si la î m p ă r ţ i t nu ne-am lua de cap: fe­
ciorul şi sacul, feciorul şi sacul.
„ Tăceţi, m ă i , şopti u n u l m a i cu m i n t e ,
Bi'cilie-î n ă z d r ă v a n ; noi s u n t e m doisprăzece,
d a r e l . . . cînd sal la el, îţi piere p r i n t r e tufe,
dinaintea ochilor, ca v e v e r i ţ a ; de-1 ajungi îţi
piere din ochi în ponoare ca şerpele ; de'l
prinzî,îţî alunecă din m i n ă ca peştele. T ă ­
ceţi, pînă v o m îngropa sacii. P e d r u m v o m
m a i v e d e a ce v o m p u t e a face cu el, d u p ă
ce ne v o m u ş u r a de sarcini . . . "
Feciorii p u n sacii î n t r ' u n ponor s ă p a t costiş
într' o ripă de rîu, cu a p ă p u ţ i n ă , p e n t r u că
e stăvilită m a i s u s . Bicilie s a r e la s t r a v i l ă ,
împinge o s c â n d u r ă cu călcâiul în l a t u r i ,
rupe* u n p a r cu mina, şi t a i e grinda din
mijloc cu s p a d a . A p a m a i r u p e şi ea din
stavilă, cit a m a i r e m a s se risipeşte a s u p r a
feciorilor, şi-i acoperi, cit ai batw' n palme-
Că ţi a u î n o t a t d e a s u p r a apei, Bicilie le-
s p a r g e capetele cu cuţitele, cu spada şi cu
bolovani. Unul scăpa cu inotul pînă dincolo.
Bicilie dă după el cu petre; asvăiii şi
a m ă d o u ă cuţitele, d a r nu '1 n e m e r i . Feciorul
i ş i i a u n c u ţ i t cu sine îl ridică s u s , a m e n i n ţ ă
eu" el pe Bicilie, şi apoi s e p e r d e prin tre­
stie şi sălcii
In ţ a r a dăcească s u n t grădini m u l t e şi în
ele înfloresc flori m u l t e ;şi nici o grădină n u
e ca grădina lui D e c e b a l ; şi în grădina aceea
nici o floare nu înfloreşte m a î frumos, de-cîţ
floarea sufletului s ă u , fica luî, Dochia.
De cînd a v ă z u t Dochia pe Traian, a u i t a t
a r î d e ; s'a î n v ă ţ a t bine a plînge.
Sînt zile de t o a m n ă ; florile s ă veştejesc
maî t a r e , s ă veştejesc zileleJStafiiigjL A r e zile
de trăit; şi de ce, de ce m a î m u l t se apropie
de m o a r t e .
' Ce-i e b u n a ş t e r n u t u l noaptea"? dacă ea
u m b l ă prin g r ă d i n ă ; şi cînd luna-i aduce
dorul de voinicul cel falnic, i se stringe inima,
şi cînd gîndeşte, că nu-1 v a m a i v e d e a nicioda­
tă, suspină cu a m a r , îi curg lacrimi şi
I linge, plînge!..
„ S c u m p ă m a m ă ! de ce te-af d u s , d e m ' a î
l ă s a t singură aşa de m u l t ? Oare cui a m
 - m -
făcut eu ceva. de m'ai blestemat aşa de
r ă u ? De cînd te-ai dus tu dela noi în ceea
lume. de a t u n c i t a t ă l m e u nu-mi rîde niciodată;
şi el s'a făcut r ă u ; de a t u n c i n u m a i m ' a
s ă r u t a t . T r ă e s c fără de v i a ţ ă ; şi voiil m u r i
cu zile. Eu n'am făcut n i m ă r u i nici u n rău;
de ce m'ai afurisit dară aşa de g r e u ? . . . "
„Dar s t a i ! tot ara greşit şi eu u n a : că
>îndesc t o t la străinul acela; asta-mi v a ii
greşală. Dar ce s a m ă fac? Nu-mi pot lua
gîndul dela el? Şi facă-ne ori cîte rele eu
tot la el a ş gănoi. Dar ştiu că nu voiu m a l
gîndi m u l t . . . .
Şi b i a t a fată plînge p l î n g e . . . .
Odată n u m a i pe cine v ă z u ieşind la ea
în gridină? pe t a t ă l s ă u . El cînd o v ă z u
îşi deschise braţele, şi v e n e a lîngă ea. Ea-'i
s b u r ă în b r a ţ e l e lui, şi nu p u t u grăi u n cuvînt.
Tatăl s ă u o- ţinu aşa îndelung, o s ă r u t ă p e
frunte, şi "i z i s e :
- D e cînd nu te-am s ă r u t a t , fiica m e a ?
De cînd a m u r i t mama..
— Aşa. e. De-tuncî m ' a m făcut r ă u ; p e n t r u
că m'a. l ă s a t în a s t ă l u m e singur, cu du­
r e r e a m e a cea fără marjinî şi fără leac, c u m
nu l'a m a l d u r u t pe n i m e n e pe l u m e .
De jalea m e a nu ştia n i m e n e ; de a c e e a
mi-am a r u n c a t sufletul în urgiile resboaielor
 - 54 -

\ şi n ' a m d a t milă la c a p de om p ă m î n t e a n ;
i afară de s e m i n ţ i a n o a s t r ă .
— Nici la m i n e n u t e u i t a i .
i —Nu m ă u i t a m ; p e n t r u că m i s e reînoia
d u r e r e a de zece ori m a î a r z ă t o a r e şi a c u m a
i a t ă t e ţin în b r a ţ e , p e n t r u că de a c u m a n u
I ne v o m m a î v e d e a . Vom muri, astăzi. Te
/ s ă r u t de iertăciuni. Traian ne va ucide pe
L ^ t o ţ i ; e la porţile Sarmis-Eyeluzeî.
Traian:? E el a ş a de r ă u ?
— El nu-î r ă u ; d a r a m fost r ă u e u , şi i-am
făcut m u l t e r e l e ; de aceea n u m ă v a m a i
e r t a . Mai s ă r u t ă - m ă încă o d a t ă ; şi apoi v o m
m e r g e , de n e v o m m a i l u p t a o d a t ă , ş f .
" vom muri luptîndu-ne.
.- — T a t ă , " îî'u-i' ilimene, care să t e împace
cu Traian?
— B a este. Tocmai la a c e a s t a e r a s ă viu cu
v o r b a . E s t e cine-va, care p o a t e să n e s c a p e
de urgia lui
— Dacă e s t e cine-va, şi n u v r e a s ă facă
a c e a s t a , apoi îl afurisec e u , p r e u t e a s a lui Za-
/ molxe, că de-i preot, ochii luî să n u m a i vadă
a r d e r e c u r a t ă ; de-I m u m ă , să-şi vază copiii
vînzătorî de ţ a r a lor, de-I o fată să-şî v a z ă
o d a t ă iubitul, şi apoi s'o p ă r ă s e a s c ă p e n t r u
v e c i ; ori s ă fie d a t o a r e n e a m u l u i s ă u , să-1 va­
ză şi să-1 ucidă cu m î n a s a . Zamolxe m ă
a u d e ! Cine-î a c e l a ?
 — 55 —

— Tu s i n g u r ă ! t u vei m e r g e la Traian]
— J u r , că voiu m e r g e ! Zamolxe m ă a u d e .
— Ş i vei face ce-ţî voiu porunci e u ?
— Voiu face.
— Si de nu?
— Voiţi m u r i
— Căci de n u vei tace, a c e a s t a cînd vei
veni a c a s ă , t e voiţi omori eu, fiica m e a ; şi
' v o i u - m u r i şi eu cu tine. J u r ă dară, că ori
vei m u r i
— J u r , că voiil m u r i . . . . .
— Ori vei —ucide p e Traian]
Dochiâ s b u r ă din b r a ţ e l e t a t ă l u i s ă u , ca
m u ş c a t ă de şerpe, şi fugi d e p a r t e de el.
Apoi i a r ă îşi veni în fire, şi grăi cu v o a c e
m o a r t ă , ca cei ce-s j u d e c a ţ i la perire, răzînd.
— Cînd p o r u n c e ş t i , Decebale s ă ucid p e
1 raian?
— Acuma.
— Mă duc. R e m a s bun!
— Te a ş t e p t la p e ş t e r a cea neagră, la focuri­
le c u r a t e .
— De n'oiu veni p î n ă ' n zori, s e m n , că
am murit.
— S e m n , că ai m u r i t , şi s e m n că mi-a
v e n i t şi t i m p u l mie. Cînd vei v e d e a că
n u t e l a s ă inima să-1 omorî, răpeziţî gîndul
la j u r ă m î n t u l , ce ai făcut.
 .— Bine zici, t a t ă . Nu-l voiu u i t a ; îmi va
v a prinde bine.
— Ci iată şi Bicilie) m e a r g ă şi el cu tine.
în chip de sol. Bicilie, ai î n g r o p a t sacri u n d e
a m zis?
— î n g r o p a t , Doamne, r e s p u n s e Bicilie, sosind
— AI m a i Îngropat şi pe cei ce i-au îngropat?
— Şi pe dînşil.
— A c u m plecaţi, i a t ă o r a m u r ă de măslin,
s e m n de p a c e ; ca să p u t e ţ i ajunge pînă
la Traian
— Să n e maî v e d e m în p a c e !
In ce pace se voi' m a î v e d e a ace ştia!...

Decebal se s u e î n t r ' u n t u r n . Dochia cu Bici­

lie ies din g r ă d i n ă pe o portiţă, şi s ă văd
într'o poiană do p ă d u r e . A p u c î n d înainte, Bi-
cile socoate, cum să facă, să a p e r e p e Traian
de Dochia; Dochia c u m să-1 a p e r e de Bicilie.
Odată n u m a i pe cine v ă d amîndoî, c u m
vine din p ă d u r e s p r e eî? P e Traian.
Dochia, îl c u n o a ş t e ; să r ă p e d e cîtră el, cu
c u ţ i t u l ridicat în s u s , şi s t r i g ă : '
— A p ă r ă - t e , Traiane!... Bicilie a l e a r g ă
d u p ă ea şi s t r i g ă :
— A p ă r ă - t e , Traiane de Dochial şi — o stră­
p u n g e . Dar Dochia s t r i g a s e : — A p ă r ă - t e
de Bicilie, şi se s t r ă p u n s e şi ea p e sine, p e
 cînd dedea Bicilie, de o s t r ă p u n s e . Ea că­
zu, c u m cade o floare.
D a r căzu şi Bicilie. Căci ei nu v e d e a u
c u m Decebal se u i t ă la ei de pe vîrful tur­
nului celui m a i înalt, cînd el a v ă z u t pe Bici­
lie ucizîndu-I fiica, ci îşi p u n e s ă g e a t a la
ochiu, săgetează pre Bicilie în coaste, şi-1 d e t e
la p ă m î n t .
Bicilie strigă din g u r a m o r ţ i i :
— Traiane, scapă-mă, du-mă de aici, şi-ţî
voiu s p u n e unde-s îngropate comorile lui
Decebal.
Traian se r e î n t o a r s e r e p e d e în p ă d u r e ; dar
lui Bicilie îi r e s p u n s e alt c i n e v a :
— Să te scape pe tine"? A m s c ă p a t eu
-din m î n a t a ; dar t u nu-mi vei scapă «lin
m i n a mea.
De odată îî se năluci înaintea, ochilor un cu­
ţ i t de ale sale;, şl apoi îl simţi în p e p t ; iar
in u r m ă nu m a i simţi nimica,
E r a feciorul care s c ă p a s e dintre cei doispre­
zece, ce au îngropat sacii cu comorile lui
Decebal
•Decebal mai t r a s e odată cu s ă g e a t a , şi, în-
loc de Traian, ucise pe feciorul acela, c a s a
nu vîndă taina comorilor. .Dar a c e s t a cu cit
suflet m a i a v u . striga d u p ă Traian şi-î s p u s e
în ce loc zace c o m o a r a îngropată.
 58-

Decebal dă u n semn, din vîrful t u r n u l u i

celui ciunt, şi d e o d a t ă se aprind t o a t e pala-
turile şi t o a t e t u r n u r i l e Sarmis-Egetuseî, şi se
încinge o m a r e de foc p e s t e t o a t ă c e t a t e a .
Flăcările biciuesc ceî p ă r e ţ i , flutură, se
încolăcesc p e s t e cele coperişe şi zbură pî-
n ă p e s t e vîrfurile turnurilor.
Decebal stă în vîrful t u r n u l u i , maî s u s de .
cit t o a t e zidurile, şi se u i t ă de acolo, c u m
m o a r e o seminţie. Zidurile t r o s n e s c şi s e risi-
,pesc de j u r împrejur; bătrîniî şi femeile s ă r i r ă
' m foc, cîntînd cîntecele morţii.

P e u n cîmp dinaintea Sarmis-Eţ/etuzeî se

incaeră oastea r o m a n ă cu cea dacă în lup­
t ă grea.
Decebal se u i t ă la ele din vîrful t u r n u l u i ,
de a s u p r a flăcărilor. Stălpiî de fum se nal­
ţ ă mînioşî, şi se fac n o u r i întunecoşî pe dea­
s u p r a capului lui, mîncîndu-se în viitori uriaşe.
Dacii ştiu că l u p t ă l u p t a cea de m o a r t e ;
îşî înzecesc puterile, şi romanii n u p r e a p o t
s t r ă b a t e înainte. Dar Traian zboară în frun­
t e a lor, şi apoi încep a cade şi dacii, ca frunzele.
Decebal z ă r e ş t e p e Traian, şi îî strigă:
— P e tine t e a m a ş t e p t a t , ca să m ă vezi
ieşind din l u m e a a c e a s t a nebiruit.
 - 59 -

Apoi îşî s t r ă p u n g e pieptul cu s p a d a , şi

fcrăeşte murind:'
r — Să t r ă e ş t î , l u m e ; eu îmî închid ochii;
nu t e voiu m a i s c u t u r a din s o m n u l păcii.
Şi se adinei în somnul fără d e ş t e p t a r e ; în noap­
t e a fără dimineaţă!

Mîna morţii s'a întins p e s t e ţ a r a Dacici.

— Fugiţi!
V a i ! de zilele tale, d a c ă eşti n ă s c u t de
m u m ă de d a c ! V a i ! de capul t ă u , dacă te
închini altarelor luî Zamotxel S t e a u a ţi s'a
ş t e r g e , p o m e n i r e a îţî v a peri.
F u g i ! căci v a t r a ţi-o r i s p e ş t e ferul r o m a ­
nului; s p a d a luî t e t a e p e pragul colibei t a l e .
N u fugi, căci s ă g e a t a lui t e ajunge p î n ă n u
soseşti la marginile ogoarelor tale. U i t ă
că aî v ă z u t soarele luî Meitras; uită c u m
s e t r ă e ş t e ; î n v a ţ ă - t e c u m se m o a r e ! — Lăsa­
t e de a t e m a l u r c a pe scările măririlor de
p e lume; cari a u c a p ă t ; coboară-te în a d î n -
cul intunericuluî n e m ă r g i n i t ! . . . .
Romanii joacă împrejurul u n u l foc în
mijlocul codrilor. Focul a c e s t a e aşa., că a r d e
o c e t a t e m a r e , Sarmis-Egetusa.. — Şi apoi
a n r e m a s n u m a i ziduri negre şi p r i n t r e ele
tăciuni de o a s e şi m a i negre.
A fost o d a t ă pe p ă m î n t o ţ a r ă falnică
 - 60 -

Ţinea o mie ele mii de p a ş i înprejur; ţ a r ă :

a c e a s t a s'a făcut cimitir !
V î n t u l se v ă i e t ă prin codri. Frunzele tre­
m u r ă ; p u ţ i n e a u m a i r e m a s ; a c u m a cad şi
acele m e r e u -- m e r e u .
L u n a se uită p r i n t r e f'runzişele fagilor; c u m
s'au r ă r i t ! şi se uită prin ferestrele caselor-
c u m a u r e m a s fără. coperiş! R a z a ei pribegeşte
p r i n t r e p ă r e ţ i î • p ă r ă s i ţ i , prin ferestre u i t a t e
deschise; c u m aii r e m a s p u s t i i !
Corbii adulmecă p e s t e v e t r e risipite, la oase
neîngropate, ce zac p e câmpie.
. Riurile mină la vale movile de o a s e ; în ele
săgeţi frînte.
A t î t a s p u n cărţile b ă t r â n e ş t i . A t î t a scriu
tablele pomenirii.
Şi pe u n d e s t e t e a u palaturile acele străluci­
t e , şi pe unde se ridicau t u r n u r i l e acele înalte
ce-î a c u m a pe acolo?
Praf şi terină.

Sfîrşit.
Sub presă

GH. ASACHI

FABULE
II

P r e ţ u l 25 bani
In curînd

H. IBSEN

STRIGOII
traducere de Al. Antemireanu

Preţul 25 bani
 Adevărul asupra operilor abatelui
SEBASTIAN KNEIPP
Acum de curînd au apărut nişte
extracte din operile preotului S E B .
I v N E I P P , cari cuprind, culegeri de ici
colea, din cele 4 mari v o l u m e , scrise
de autor în limba g e r m a n ă . Publicul
a r e c u n o s c u t îndată acest fapt şi a re-
m a s surprins, pînă u n d e poate m e r g e
îndrăzneala unui editor, care a făcut
din a e e s t e cărţi folositoare sănătate!,
iu extract, care descrie palid ceea ce
autorul a c o m p u s atît de frumos. De­
m a s c a m această speculă dînd de Q
c a m : dată, d o u ă din v o l u m e l e com­
plecte ale preotului Seb. K n e i p p :