Apare in fie-care lund.

CONVORBIRI LITERARE
No. 3. Bucure§ti 15 Martie 1899. Anul XXXIII.

SCRISORI DIN ANUL i85o

In Convorbiri literare de la 15 Iannarie 1898 s'a in-
ceput publicarea unor scrisori ramase de la raposatul meu
tata loan Maioresak. Cele reproduse anul trecut au fost mai
ales relative la miscarea de la 1648 in Tara romineasca.
Continuind seria inceputà, ajungem acum la scrisorile
din anul 1850, care oglindesc lupta politica a Rominilor
austriach .
Dupä singeroasa inabusire a revolutiei unguresti, Sasii
din Transilvania contesta Rominilor rneritul atitudinii lor
leale si cauita a le rapi roadele jertfelor aduse pentru casa
Habsburg. Disolvindu-se comitetul de pacificare din Sibiu
(compus din A. Treb. Lauriani, Simion Barnutiu, T Cipariu,
loan Bran, Nicolae Balasescu si Pierian Micas), Rominii
austliaci trimit o deputatiune nationala la Viena, ca sa le
apere drepturile pe linga guvernul imperial. Printre acesti
b rbati de incredere figureaza Petru Mocioni, Protopopul
Popasu, Cipariu, Laurianu, Barnutiu, Protopopii Balint si
Mihali, doctorii Dobran si Pomutiu, Aron Florian, V. Babes,
Ioan Maiorescu etc.
Cele rnai multe scrisori publicate aici ent adresate din
Sibiu si din Brasov diferitilor membri ai acestei deputatiuni
la Viena.
Pen tru mai buna intelegere a epocei vezi volumul II
din Istoria Transilvaniei» de George Bariiiu, pag. 622 si
urmatoa rele.
T. Maiorescu.

www.dacoromanica.ro
194 SCRISORI DIN ANUL 1850

I.

Popa Nicolae aálá§escu (probabil lui Aron

Florian la Viena).

Bucure§ti, 12 Ianuarie 1850 (31 Decernvrie 1849).

_
Iubite frau !
Eu la scrisoarea ce i-am trimis indatà dupd. ni-
merirea mea aici, ici astept rdspuns, dar pind acuma
poate nici n'a putut veni. Eu sint bolnav, cum i-am
scris, si am inceput o curd cu doctor Nisato, am §1
intrat in spitalul Brincovenesc de 12 zile. Aici e pace,
liniste, doarme pamintul, gazete nu vin strdine, si a§a
nu se stie de afard, pare, ca am fi ermetice inchisi.
Auz, ca. la Sibiu se fac arestdri necontenite de Ro-
mini, intre care si Roman, protopopul de la Birghis,
pentru cä doar ar fi adunat niste subscript uni si n'ar
fi primit in sate curat rornine niste inspectori Sa§i,
pina cind o sä mearga aceasta tot asa si ce sfirsit o
sd aiba.?
Eu de am si venit cu stirea si voia celor mai
mari, a gubernatorului si a lui Bach, cu toate for-
mele, dar auz, cä sint scrisori Ia. Agenpe, cercetind
causa venirei mele aici, si pentru ce noi Rominii sin-
tern in Transilvania nemu4urnici, in vreme ce am cis-
tigat toate ? *i zice 7imoni, cä nu putern Rominii
pretinde ca sa firn si in diregdtorii publice, fiind-cd
sintem mai puOni la numdr decit Sasii ? t Vezi cum
ne stiu si ne cunosc ei pe noi! Timoni este aproape
de 20 ani in Rominia, avind de a face tot cu Ro-

www.dacoromanica.ro
 SCRISORI DIN ANUL 1850_ 195

mini din Ardeal, care e o palma de loc de Bucuresti,

§i el nici atita nu s'a interesat sa. cunoasca bine Tran-
silvania cu popoarele ei, si pentru aceea tot face re-
laciuni oficioase la Viena despre noi foarte des.
Se tot a§teapta sa vie in locul lui Timoni un
Laurini de la Alexandria, va fi General-Consul und
Agent, dar v5.z cä nu mai nimereste.
Generalul Diders a plecat de 3 saptämini sa.-si
inspecteze Corpul, care sa fie de 60-70.000. Drumul
l'au luat din Bucuresti la Ploesti, Buzau, Focsani, Ro-
man, Man. Neamtu, Iasi, Galati, Braila, Giurgiu, si
se asteaptà in toata. ora. Turci sint putini, Io.000.
Fuad Effendi se facu ministru. Bem (Murat-Pasa)
fu chemat din Surnla la Constantinopol, unde fu pri-
mit la Poartd marec; dupa ce petrecu la Sultanul
vre-o ord, eSi trnbracat cu titlul de Musir, find tot-
deodata denumit sef a toata artileria otomand cu leafa.
2000 # (jloud mii galbeni) pe luna. ca si Omer-Pasa.
Aici de sCoale nu e nici vorba, la Sf. Sava n ci
poate, fiind ocupat de Rusi, si afará de aceea e de
tot ruinat.
Ura cea grozava asupra Rominilor din Transil-
vania nu se poate spune, fireste asupra inteligentilor.
Ei zic (o persoand aleasä, pe care aril, respectat-o tot-
deauna) cei nu 4-tiu, ce bine le-a fdcut lor revolufia
de an, dar acest bine '1 cunOsc, th i-a scdpat de Un-
gureni, carii le scoteau sufletul! ! ..5 i prin urrnare ei
sint hotáriti a nu mai prirni Romini Transilvaneni.
Mi se pare, ca' miine-poimiine vor avea trebuinta. de
noi de le vor crapa buzele si ne vor ruga sã le aju-
tam, dar ! .
LamAel intre altele auzind 0. Rominii Transil-
vdneni vreau cu totii sa fie numai de o religie, si
aceasta fireste cea ne-unitä, mi a vorbit in causa a-
ceasta foarte muk si nu fard temeiu. Religia face
mult si cla oare-cui drept, care nu 1-ar avea, de n'ar

www.dacoromanica.ro
196 , SCRISOBI DIN ANUL 1850

fi tot de aceea religie. Aici toti cunosc, cd dacat

de-aici n'ar fi tot de religie cu Ruii, ei n'ar fi
astdzi aiC sa-i pdzeascd asa tare sd nu Ii se intimple
ce-va räu. Po Ionia de-ar fi fost de o religie cu Rusia,
n'ar fi avut atita dandana. Rominii din Monarchia
Austriei de vor fi toti de o religie cu Rusia, dau un
drept celeia ca pe temeiul religiei sà. o protejeze si
tare sa o protejeze, in vreme ca *de n'ar fi tot de
acea religie, aceia n'ar avea tot acel drept, care cu
vreme poate fi foarte pricuros. Judeca bine aceasta
§i o coace in capu-ti, §i vorbe§te §i cu altii, nu e
materid mica.
Ce socote§ti cã ar fi de lipsd sä vorbesc cu ge-
neralul Liiders in causa noastra ? El poate foarte mult,
eu aril mare apropiere, ocasiunea nu trebue perdutd,
aplecare are sd ne implineasca toate cererile putin-
cioase §i cuvenite. Scrie-mi I

Cu 5aguna ne-am incordat tare, i-am zis ni§te

adevasuri, care nu i-au placut, dar nu-mi pasa, am
voit sa i le zic, §i nimeni nu-i va zice ca mine. Ne-
am certat pentru calugaria lui Pantazie, intrebindu-md
cu neplacere §i supar4 de ce .1,am desfatuit eu (§tii
atunci) la circiuma Media§ului ca sa nu se faca. ca-
lugär. Lam spus cá 1-am desfatuit mai intiiu Ca cd-
lugaria in Ardeal este §tearsa din fundament de pe
timpul Imparatului Iosif II, unde a ridicat toate ma
nastirile ne-unite, §i Pantazie va fi prin aceasta nefe-
ricit §i fara a aduce mare foIos, in vreme ce dacä
raminea in cele civile, cum slat tocmai acum timpu-
rile §i noi avem trebuinta de a§a oameni, ce foloase
ar fi putut el aduce §i natiunei §i sie-§i. 5i miine-
poimiine fiind vacantie de episcop, protopopii no§tri
tocmai pentru aceea nu-I vor alege pe el, fiind-ca este
calugar §i calugarii nu se sufere in Ardeal! i eard§i
zic, RoniInii Transilvdneni au protestat odatä in contra_
calugarilor sub Francisc §i protestul lor fu ascultat.

www.dacoromanica.ro
 SCRISORI DIN ANUL 1850 197

cind apoi ii s'a dau episcop pämintean (Moga).

Al doilea ob:ect de ceartã ne-au fost banii cle-
rului neunit, ce sint acum la casa provinciald vre-o
5o.000 fl., zicind cal el pe aceia voeste a-i scoate de-
acolo si a-i administra singur; la care i-am zis eu.
cä acei bani sint prea bine acolo, sá nu se.scoatd cai
sa se prdpddeascd.
El imi zise, cä ce crestin sint eu de vreau sä
fie Biserica noastrd sub epitropie, el vrea sä o nes-
robeasca i Biserica sd-si administreze averea, I-am
zis ca eu nu vd2 sa. fie Biserica noastrd sub epitropie,
ca a fost religia neunità pina acum numai suferitd,
asa au lost blestematele de legi, dar acum s'a scdpat
si este libera ca ori-care alta. Apoi eu Biserica nu
inteleg cei patru perqi, ci toata soc:etatea unei con-
fesiuni dintr'o tara, care are in cap un barbat ce se
chiama Episcop. Asa dar ar urma ca Episcopul a-
-cesta sa administreze banii, apoi cu durere marturi-
sesc cã pind acuma mult am umblat si Episcop si
cAlugar de treaba i om de omenie n'am aflat (afara
de Prea Sfintia Sa). Asa am vdzut la Arad, la Timi-
-soara, la Versetiu, la Neaplanta, Carlowitz etc. Mar-
turie este de aceasta chiar Prea Sfiptia Sa. Asa am
vazut in toatd Rominia si Moldavia : Episcop calugar
de omenie nu s'au aflat, din care causa a §i cazut
Biscrica asa, i cit mai sta.' este sprijinita numai de
seculari. Nu zic ca banii sub Prea Sfintia Sa nu s'ar
administra bine, dar Prea Sfigtia Sa e om, poate
muri, apoi banii ramin afara, pe mina cine stie cui,
-si negresit se vor perde to0.; dar acolo sint bine in-
grijiti, siguri, aduc interes regulat 6 la stud, mai bine
nu se poate. Pe aceasta s'a miniat, ca el banii vrea
sd-i speculeze negup.toreste, cd are asa mare trebuinta
de bani, patima nu si-o mai ascunde, vrea sà stringd,
sa adune, i fiind bogat, toate le are. La vorba
-care am zis-o, cd n'am vdzut Episcop calugar om de

www.dacoromanica.ro
198 SCRISORI DIN ANUL 1850

omenie, imi zice: dar Episcop necalugar, din popá .

de mir romin facut, ai vazut om de omenie? (intelege

pe Moga) Zic, aici eu inteleg pe Moga. Fiind-ca a-
cest fel de Episcopi au fost toarte rani, ca Episcopiile
toate, chiar si pc cele romine, le-au tinut din neno-
ocire pina acuma numai tot calugari Sirbi, de aceea
Episcop romin necalugar am cunoscut numai pe Epis,
copul Moga, care desi a si avut slabiciunile lui, dar
tot a fost mai bun ca toti. Sirbii pe citi i-am cunoscut,
cad el a. cumparat casa aceasta pe seama Semina-
riului, a Idcut o fundatie la Cluj, a mai lasat i dupá
moarte ce-va; dar de la Sirbi ce am vázut? Datorii
pe Biserica grozave, cit abia r5 ani putu sd se pla-
teascá.
5i de atunci nu ne-am mai intilnit.
Tot in seara aceea era dupã plecarea dum-
neavoastrd, 4--5 zile ii zisei: edeputatii nostri
vor ajunge la Viena, nu stiu cum vor fi primiti! ,
Imi zice: ccum sd fie I N'au fost ei bine prirniti din-
tr'a 'ntlia, incit daca nu eram eu, nu stiu cum ar fi
esit lucrul. Dar acum cum sa fiel Daca. ar sti saracii,
mai bine era sa nu se duda.,
De aceea, frate, nu stiu ce faceti,. ce ati Visit
p'acolo, scrieti-rni, sä stiu §i eu, §i poate §i eu pot
folosi ce-va; aici am Inca pe multi, cari se intereseazd
de causa noastra.
Constantin Ghika ear s'a facut Spatariu, N. Bi--
bescu chef d'Etat-maj.or. Intreaba toti de d-ta. Cine
a mai venit acolo? Era vorba sa vind §i D, Cipariu,
lancu Axente. Au cdpatat acesti din urma ce-va o-
noare? cä Diders i-a recomandat, i recomandatia lui
nu poate sd rdmind pe jos.

www.dacoromanica.ro
 SCRISORI DIN ANUL 1850 199

2.

G. Bari% membrilor deputaliunii nalionale

la Viena

Brae.ov, probabil 6 (18) Fevruarie 1850.

Fratilor !
Aveti gazete- Sibiului ? Va rog ca lingd diatriba
din No. 25 (Bole), pe care o comentez si eu, sal mai
addogati un ce positiv, peste care dederdm noi in
zilele acestea, cum cd adicã ininisteriul, ametit prin
necontenitele pire i prin raporturile esite de la Aca
rolina, demandase insusi in secret, ca Gubernatorul sd
prindd neaparat pe toti prefectii i tribunii si sd-i
traga pe toti la raspundere pentru toate faptele lor ;
acesta insd nu vol, ci inform5. pe ministeriu cà deo-
camdatä n'ar fi cu sfat a intreprinde aa ce-va. Co-
mentariul faceti-1 d-voasträ.
Beldestii 'de la Bodila scoaserd aici la Brasov o
comisiune cerceatoare asupra celor cad in toamna
anului trecut le deprädaserà moii1e. SAcelenii merg
la aceea comisiune si se supun ei, ca i oile lor la
belitori. Doi preoti md intrebaserd. Le-anf zis ca sd
protesteze cu tot adinsul. C. Sdcareanu, care la causa
aceasta e interesat pina dupà urechi, se duse in zilele
trecute la Sibiu, färd a ne consulta cu totii, cd ce
este de fa.cut. Nimeni nu protesteazd.
Corespondenta din Wanderer, trecutd si in Sa-
tellit No. 13, scanddli foarte mult pe ai nostri. Eu
n'am cind sà o sfdram chiar nernteste ; unele ca acele
se le nimiciti d-voastrd, dacd nu in alte gazete nem-

www.dacoromanica.ro
 200 SCRISORI DIN ANUL 1850

testi, apoi macar in Bucovina. Asemenea scandalira

si blestemgiile englezului, care din Times se retipa-
nra §i in Allgemeine Zeilung (3 Fevr.). Presa este
astäzi potestate de stat. Presa nernteasca ne otra-
veste toata viata noastra politica. Daca m'am invoit
unde-va la mijloace drastice, apoi acesta este cimpul
intrebuirei acelora. Axentiu (capritiosul Axentiu) este
infierat cu Aiudul. Ce mai raspuns amar i sfarimator
s'ar putea da! Unul din d-voastra. sau doi sau mai
multi ar trebui sä se ocupe nurnai cü refringerea
nimicirea atacurilor straine din cite es in jurnale. Eu
din parte-mi in foile noastre romine nu pot face si
scrie mai mult, mai tare, decit ceea-ce vedeti, faira
pericol de a fi opril cu totul, precum v'arn avisat si
mai de aproape astazi saptamina (30 Ianuarie st. v.).
Numai luati seamd, scrieti oare-cum asa ca Nemtii
sa nu socoata, cä bátind egoismul oaspetilor1), Ii ba-
tem chiar pe ei. Aratati Humoristului sotisele lui
Bole vomite asuprd-i in No. 25, etc. Folositi-vd de
ocasiune, in1esniti-1 cu feluri de acturi bune, sanatoase ;
comunicati-i schite din bdtaile muntene, care sint pentru
un jurnal ca Humorislul, insa ca istorie, ear nu ca
Erzählung.
Veti fi inteles ca, raporturile cerute de cdtre Gu-
bernatorul de la oficerii, cari fusesera pe linga Land-
slurm sau ii cornandaserl, mai loate au esit In fa-
voarea noasträ. Aceasta trebuearn sá v'o spui mai sus,
.dar d-voastra reduceti-o la locul ei.
Major Tair de la batalionul 23 de vindtori Inca.
facu un raport foarte bun din cdlatoria sa de la Aca-
rolina pina la M.-Osorheiu despre starea si simtimin-
tele poporului nostru, ear pe nobilii maghiari ii apdsä
in sensul corespondentei mele de la Turda.

1) Smiler. (Red.)

www.dacoromanica.ro
 SORTSORI DIN ANUL 1850 201

Fratele nostru I. Bran incepu a -§i da tare in

capete cu magistratul de aici. Alaltaeri Simbata (16
Fevruarie st. n.) imi spuse un senator, ca. tinurg §e-
dinta asupra lui, cpentru ca el Bran au ales
in puterea sa biurgermaisteri in sa tele Branului, apoi
au iritat pe Romini ca sa nu plateascà dajdea impdra-
teascA. Auzi ai dracului ce sint! Am vorbit cu
oameni din acele sate, Ei sint prea bucurosi a Odd
toatä dajdea deodata, cu toate restantiile pe care nu
le ceruse nimeni de la ei cit au curs resbelul. Mi se
pare insa cd Sa§ii ar voi a stoarce de la Romini a-
daosul, stiti despre care vorbisem eu in Gazeta §i
asupra caruia dederam plinsoare, pe care o yeti fi
primit.
Sacelenii Inca vä vor trimite, peste putin un me-
morial in vechea lor causa oiereasca, pe care d. Po-
pasu trebue sa o cunoasca bine ca §i mine. Deci aju-
tati-le ea sä va ajute §i ei.
Spuneti fratilor Iancu si Balint, cä tara toata e
ingrijata, cumca din§ii nu se vor mai putea reintoarce
in patria lor, cãci nu vor fi suferiti. Vedeti, faceti-i
-cunoscuti cu o maniera, ca sa, nu intre nici-un fel de
prepus la nimeni. Sa joace o rota de bdrbali, dupã
cum poporul si lumea din afard i§i formeaza idealul
sau despre din§ii.
Fratele Aron sä fie prea incredintat, cä eu con-
trolez prea de-aproape pe acel bdrbat, pe care dinsul
mi-1 dete in grijd. Pe mine anevoe ma va in§ela ;
cind va crede cà ma are, atunci ma va scapa, daca
va meritao. I-am §i scris, aratindu-i causa noastra din
o parte prea periculoasä.
Intre altele sa §titi, fratilor, cä poporul pune in
d-voastra cea mai tare speranta ; macar ca eard§i de
alta parte s'au intins prepus greu, cä sintqi prea rau
vazuti acolo la Curte, ba cum-ca, dacà n'ar fi mai
mers §i unele informafuni domolitoare de la Guber-

www.dacoromanica.ro
202 SCRISORI DIN ANDL 1850

natorul, abia v'ar §i mai primi. Ay se- simti. prim

Sibiu.
Amploiatli de romini se immultesc, ei insd sint
controlati §i spionati infricoyt. Nu face nimic, numai-
purtarea lor sd fie bund.
Zi lui Nitu cá Alexandrina1) se bolndvi. de multe-
supardri. Acum ear e mai bine, se simte prea neno-
rocitd, ca nu poate merge la tatd-sa.u. Dar unde este
dumnealui?

G. B.

P. S. Bologa se insurd (cununat de d. Glanz cu

fata lui Ziegler), Axentiu se insurd, Basiliu Maior se
insurk D. Cipariu merge la d-voastra.
Ce este cu Centralbureau pentru colonisdciune ?'
Ma rog prea mult, informa0-md, aratati-mi ce credeti
d-voastrd despre el, ca sä md §tiu intocmi. §i eu.

3.

Preotul Moise Sora Noac lui A. Tr: Laurian-

la Viena.

Nanda, 21 (9) Fevruarie 1850.

Domnul mac!
Multi ani sã traiti I Fi bun §i ertkor, cä dupal
ce vdzui din Gazeta cã te-ai reintors la Viena, imi

1) Fiica generalului Magheru, mai pe urmll Doamna Hara-

lambie. (Red.).

www.dacoromanica.ro
 SCRISORI DIN ANUL 18r0 203

luai indrdsnire a-ti fi incomod cu putintele litere:

Dupd ce eu de la rebeli si inchisoare si multe exe,
cutdri am patimit, si mai virtos dupd ce sint convins
cd sub cel mai mare foc singur eu cu activitatea mea
am apdrat satele acestea din marginea de perire, cari
erau menite focului, mi-am acut un recurs la d. co-
misar regesc Kende, in care am cerut drept rdsplatd
meritelor, a patimilor §i a speselor mele stalul cano-
nical vacant de la Oradia-Mare, si reintoarcerea in
bani umbldtori celor so fl. 43 kr., pe cari in banci
kosutiane le-am dat la sdrdcie in Saw-Mare).- care a.
mea suplicd. numai decit a trimis-o ci. comisar la lo-
curile . inalte, de unde eard i s'a retrimis spre
cercarea dreptului, si esind o Comisiune pura maghard
au jurat ca vre-o 13 oameni cari au fost mai bdtrini,
§i toate punctele patimilor mele, anume I2, s'au ade
värit, ba inca si al 13-lea, adicá impiedecarea scrip-
telor homaaiale ; cd episcopul nostru Vazul ne trimisese
un exemplbar din scriptul homagial guvernului revolu-
tionar menit, si dupd ce toate districtele l'au subscris,
bateri era incdrcat cu cele mai neomenoase spresiuni
asupra casei austriace, ne fortea si pe noi sd-1 sub-
scriem, ci stiind eu cd nu ma pot depArta de nenumd-
ratele mele frdtii pe cari le am in primul Reg. Grani-
tiar, nici pot tine cu Maria Sa episcopul, care era si
acesta tot totusi ungur, nici cu preotimea ungureand
foarte maghiarisatd. ; tot am trägdnat lucru de azi pe
miine cu subscrierea, pind intrard Muscalii induntru,
§i asa cele-l-lalte exemplare asteptind dupd al nostru,.
rdmaserd netrirnise in sus, si asa se mantui numai
singur prin mine tot clerul Oradian de nota ilzfide-
litatis; adevdrindu-se dar toate acestea d. comisar
pe lingd comandatia sa, de care in scii; m'au asi-
gurat, le-au trimis la locurile mai inalte cu vre-o cinci
documente de la protopopi despre purtarea mea, i.
cu unul de la Feldmarsalul Baron Wareithardt, despre,.

www.dacoromanica.ro
204 SCRISORI DIN ANUL 1850

ddruirea cdrtilor de rugdciune la scoalele regirnentelor

granitiare din Ardeal ; pot sd fie vre-o patru sdpta.-
mini de cind s'au speduit ; insd auzind eu cd Maria Sa
episcopul au umblat pe la Viena cu Salegeanu, cano-
nicul cel incins cu sabia contra natiunii, si stiind cd
aceste precum sint contrari tuturor Rominilor, da mai
virtos Ardelenilor, rnai mult mie, de cind la Synodul
trecut insusi dupa lungile oratii a mele aflard pe epis-
copul cu 16 mii fl. arg. ascunse din fondul vdduvelor, si
5alegeanu putin de nu fu tipat din Synod, de atunci
imi sincdusmani personali, ma tern sa. nu-mi fi pus
oare-ce piedecd in lucrul si inaintarea mea ; drept
aceea foarte cu mare dragoste te rog sd-mi fii pa-
tronul in lucrul acesta, sä am de a-ti multumi singur
d-tale fericirea mea dupã atitea patirni grele ; stalul
canonical care e vacant, se poate da si celor insurat,,
cd la unul care e tocmai vacant acum, au dreptul si
cei insurati. Foarte tare ma rog sã fii bun cit mai
curind a ma in§tiinta despre scripteld acelea, sosit-or
inaintea sacrului tron ? i nu sint cum-va impiedecate ;
de-ar fi acolo d. Maiorescu, stiu cd si d-sa mi-ar fi
-de ajutor ca sã se despiedece lucrul, cdrui trimit in-
chindciuni §1 sdrutare frdteascd. De yeti socoti cà ar
fi bine sä md duc acolo in persoand, m'as duce daca.
s'ar mai usura drumul, numai sa fiu instiintat unde
-voiu putea avea onoare a va gasi si saluta; eu am
fost la Misericordiani in quartir in Leopoldstadt. De
altminteri inoindu-mi rugarea §i umilit salue,ndu-va.
rämin
Al d-voastrà
plecni serv i frate
Morse Sora Noac,
paroch rom. din Nanda, comit. Satumarelui.

NB. Posta cea mai de-aproape o avem in Nagy-

.kdroly.

www.dacoromanica.ro
 SCRISORE DIN ANUL 1850 205

4.

Gavriil Munteanu (mai pe urm5 directorul

gimnasiului romin din Brasov) deputatilor na-
tionali la Viena.

Sibiu, 21 (9) Fevruarie 1850.

Frei/dor!
In fine dupa doa scrisori catre Moldovan si alta
catre dinsul, dupa 0 provocaciune prin Gaze/a, fratele
Axentiu subscrise la 20 §i, cum mi-a fagdduit, inrninud
Gubernatorului raportul. Amicul nostru insarcinat cu
compilatia calre Ministeriu e Inca tot bolnav, abia a
trecut peste raportul lui Ianeu. Eu am fost mai de
multe ori la dinsul, i-am ardtat cit ar folosi causei
noastre cind s'ar fi putut trirnite si din partea Gu-
bernatorului de-aici o recomandatie sau aratarea ade-
varului tocrnai acum dupa urzoriu din iSartea depu-
tatilor, dupa petiOunea lui Erdeli si dupa substernerea
raporturilor din partea Prefectilor ; mi-a fagaduit ca
se va sill, dar n'ar fi stricat cind l'ati fi mai poftit si
voi, cum vorbiseram, din Cluiu prin vre-o scrisoare;
ceea-ce s'ar putea face si din Viena. In toata intim-
plarea raportul din partea Gubernatorului o sa se mai
intirzie, de§i Gubernatorul spuse lui Axentiu cd e mai
gata, §i mdcar amicul ma incredint5, cd toatd grebtatea
a fost pind sd treaca peste al lui Iancu ; dar oare
n'ar fi cu sfat a mijloci la "Ministeriu mai cu seatna
cu ocasiunea noelor calomnii ca sd provoace pe
Wolgemut ca sd trimità intregi raporturile cornandan-
tilor militari atasati la Landsturm, care apoi s'ar putea
publica si din parte-ne si cu o lovire ani dobord pe
calomniatorii de nu s'ar mai ridica!

www.dacoromanica.ro
-206 - SCRESORI -DIN ANUL 1850

D. N. Manu imi trimisa aldturata copie de o

scrisoare ca sa o expediez pentru d. Barnut. Eu va.
trimit alta de un _circular. Vedeti ca la societatea Ca-
tolica din Tirol ii pasa foarte de mintuirea romi-
nilor mrejile si,le intinde pina peste noi, Tot
de la aceasta fintinà aflarn da mai deunazi a circulat
-o subscriptiune pe la preotii Lemeniani ca sa. spriji-
neasca pe episcopul: in aceasta. causa §i sens s'a tri-
mis doa instantii la Arhiepiscopul de Strigon, si din
partea Consistoriului Blasian
De alta parte dernonul desbinarii a inceput a
sarnana serninta zizaniei intee uniti si ne-uniti. Cite-va
sate vrind sa treacd la ne-unire, si in specie trecerea
, si primirea unui cleric, a dat ocasiunea Consistoriului
de la Blasiu sa pirasca pe S,aguna la Gubernatorul
de proselitism (?) Ca in tara Hategului comisariul Bar-
doszu a rea§t-zat, cu mina armata pe un preot unit
inteun sat a caruia iocuitori trecut'i la unire il scoa-
sera. Ar fi de urgentä trebuinta sä scrici voi de-acolo
atit S,agunei cit si lui Crainic. ca sã fie mai prudenti.
Nu e vr'un spirit de proselitisrn din partea S,agunei,
ci o adevarata nesocotinta vrednica de desaprobare.
Trebuia sa trimita circulare, cum am zis eu, pe la
protopopi si popi ca sã capaciteze pe oarneni a ra.-
minea ceea-ce sint deocamdata. Caveant consules etc.
Ma tern ca dupa ce vorn respinge pe ,nurnarosii ini-
mici din toate punctele, ei ne vor ataca aici in partea
cea mai slaba cu succes, Capul bisericesc va fi piatra
scandalei! Ginditi-va bine si in consultaciunile voastre
nu nitati a trage si pe om curn este nici mai bun nici
mai ram. Abnegatia crestineascã este foarte rara, mai
cu seama la Vicarii iui Hristos ;,.i ai Apostolilor!- Deci
cind m'ar intreba si pe mine cine-va a§ zice: sau doi
Mitropolig sau nici wzuli Nu trebue sa se sperie eine,
va de rivalitatea ce s'ar isca intre doi capi spre -pa-
guba natiunei ; in adevar e mai mare pericol a con-

www.dacoromanica.ro
 SCRTSORI DIN ANUL 1850 207

entra soartea notiunei in mina numai unuia cat4 se

poate mai lesne corurnpe decit doi ! Asa dar sau doi
capi sau nici unul, ci numai emancifiafie §i a neuni-
.tilor de sub Sirbi, Si a unitilor de sub catolici. Ear
incit pentru exercitarea puterii celei mai inalte in bi-
serica, eu as propune sau un Sinod mixt, compus din
Epi uniti si neun4i, Sau doa distincte, unul compus
din Epi neuniti pentru neuniti, si altul compus din
Epi uniti pentru uniti. 5i ca sa se tae odata pentru
totdeauna ocasiunea de iutrigi straine si de frecaxile
dintre noi, si mai cu seama ca sa se ridice temerea
ce o ar putea avea guvernul, as cere pentru romini,
chiar in contra .liberta.;ii de constiinta, o lege ca nici
uniii sa nu poata trece la neunire nici neunitii la
unire. Ridicarea acestei legi apoi a§ lasa-o viitorului.
In politica. mai mult dedt ori-unde nu trebue perdut
din vedere: ca sci se facet' ce se fioale, ear nu ce ar
fi mai tine!
In tot Sibiul linga guberniu, ba in tot fundul re-
gesc,, Ofard de 5ebe§, nu e un advocat -romin, ca sa
orienteze pe bietii romiui ratacind cu instantiile de la
Pontiu Pilat pina la Kaiafa. Bran s'a facut inspector
sdsesc, Popovici 5erban asemenea o grrala neer-
tatd, caci ca advocati cu mult mai mult ar fi putut
folosi natiunei si pungei lor, daca fe-a fost tocmai de
punga, decit in calitatea ce o au. Deci scriti Voi de-
acolo lui David Almäsanu, ca sä vina din Fagata*,
unde tot tae el ciinilor frunza, §i sa deschiza o can-
celarie pentru suplice, sa se lase de .a vina post de
judecator, un advocat romin in Sibiu e de o tre-
buinta. neaparata.
Auz cd pe Nernes, cornisar de cerc din Zarand
l'au scos sub titula cal nu e destoinic, si l'au suplinit
printr'un n6.rnt bucovinean. Vezi asa, un unic comisar
de cerc era in tot districtul Fagarasului si si acesta
-a trebuit sa ia lurnea in cap. In poSturi mai inalte

www.dacoromanica.ro
208 SCRISORI DIN ANUL 1850

mai este Moldovan, Manu, Orbonas Dorgo, Pap

dar nici acestia nu vor face pureci mulci, mai cu seama
cind aude cine-va pe Bah zicind cã Manu flU e de
nici-o treabh, j pe Volgemut de Moldovan cã n'a ab-
solvat jura tot atitea pronoxtirii de furtuna ce va veni.
Eri fiind Axentiu la Gubernator dup.. ce l'a in-
trebat, de acitit certele intre Bole §i Transilvania, a
adaos: cd le voiu suspenda Je amindod. Pentru Bole
e adevarat cä ear a inceput a ne batjocori si calom-
nia ; dar Transilvania e foarte moderatä, Nu §tiu ce
temeiu ar putea avea guvernul a o suspenda pe aceasta
din urrna, mai virtos ca in causa cu diregatorii din
Ora§ia Barit are docurnente acum, Ca §tirea despre
furtul de lemne nu e minciuna aceasta numai pro
nofitia voa, pina va veni vremea ca sa iasa la luminà
cu ele. Eu i-am scris se grabeasca a veni la Sibiu.
Iancu sa-si scoata. portretul §i sa-1 litografieze a-
colo, caci Constantin nu-1 a nimerit de loc. Asernenea
§i Balint. N'ar strica a se pune si in eDie Romänene
etc. inaintea raportului fie-caruia cind se vor tipdri.
Trimiteti la Bucovina din raportul lui Iancu ba-
taile de pe la Parade, incepind de la Pelzagia Ro§ia.
A lui Axentiu trimiteti-I intreg de la inceput care
arunca o lumina peste operaciunile militare. In a lui
Axentiu am adaos aceste (vezi #), addogati-le §i in
eel de-acolo; caci raportul lui Caspar numai a§a se-
explica.

Gavriil Munteanu.

e-r

www.dacoromanica.ro
- 17M RELi _
209

VIORELE
Viorele, viorele, scumpe flori de primdvard,
OcM albaftri ce suridey dupci zile lungi de chin,
Vei privesc, §.i pling cu lacrinzi fericit al vci Mid eard,
,?i vii port cu drag la buze *i MI string cu dor la sin.
Voi aducey oile mindre, vol aducey mindru soare,
Voi aducey cer aMastru foird patd, find nor,
Stoluri drage de rindunele qi de tainice cocoare
,.57 vint lin care deschide mugurul infloritor.

Codrul ear o sd tresalte de cintdri ciripitoare,

Cinzpul ear sii field 'n soare de rod viu acoperit,
,i isvorul sci suspine penteo dragoste de floare
,?i talanca sd rdsune in amurgul Micorit.
BY, of fifi bine venite, flori de viaid vestitoare I
Vol, renagey bucuria pentru cugetul mihnit,
,i speranyi cea divind intr'o inimd ce moare,
credinca 'ntiiritoare inteun suflet chinuit !

Cesar I. Vergolici.

www.dacoromanica.ro
210 6RAId DE GHINDA

CRAIU DE GHINDA
Piesä teatralä in trei acte.

ACTUL III.
Aceeasi odae.

SCENA I.
MARIA, LENTA, apoi IORGU.

(Lenta chaste inteo carte).

MARIA (De-afarã) Lento, Lento 1 (Intà aductnd pe o tava, o

cafea cu lapte). Ear cu romantul in mina 1
LENTA Mie nu mi-ai adus cafea ?
MARIA Du-te de ti-o ia i tu, asta e a lui Iorgu. Haide,
asculti cind lti spui, i rnai lasa romantul!
Ii ia carte din minä).
LE NTA (Bosumflatà) Of! Nu mai e de trait in casa astal
(Ese).
IORGU antra, in momentul cind ese Lenta) Ce e mama? Ce
are Lenta ?
MARIA Ce si fie ? Vrea sa i le dea omul pe toate in
mini. A capiat cu cititul. Uite-ti cafeaua,
Iorgutule.

www.dacoromanica.ro
 CRAM DE GHINDA tit
IORGU $i ce citeste ?
MARIA Ia prapastii de-astea cu Conti, romanturi. (Ii Brat&
cartea).
IORGU (Examinind-o) 4 Alteia sa amoru6... Hm! Cu de-
astea isi trece ea vremea ?
MARIA S'a invatat de la Efimita. De cind avem slujnica
nu mai pune mina pe nimic. Bea cafeaua ci
se raceste.
IORGU Citeste romante. Hm I hm I
MARIA Vrei sa-ti aduc si api rece de la put?
IORGU Lag mama, nu te rnai osteni. Eu nu sint invatat
si fiu ingrijit. Cit am stat la Bucuresti nu m'a
dadácit nimeni.
MARIA Cite oi fi suferit dragutul mami I Oi fi rabdat si
de foame ?
IORGU De, poate.
MARIA Bat'o pustia de carte ! Mai bine ciutai si tu o
slujba la tribunal. Uite Costica...
IORGU (Sorbind din cafea cu un zimbet) E ! Mania 1 Lasi a
§i a§a n'o sa ajung eau. Mi-au lipsit multes
e adevarat, dar dupa ce treci necazul, il uiti.
Alta" soarti va pregatesc eu, lasa, cind oiu
ajunge unde mi-e gindul, o sa vezi, o si fie
bine si de nenea Costici.
MARIA Costica e bine si acum.
IORGU Ne-a fost de mare ajutor.
MARIA Nu sintem vrednici si-i trecem pe dinainte. An-
gheleanu ne stringea de git cu dobinzile, toad
chirioara el ne-o minca.
IORGU Pentru ce nu 1-ati departat de casi?
MARIA Ce stai de vorbesti I Ne lasa pe drumuri, dad
nu-i luam ochii cu odaita din fund si cu cite-o
mincarica.
IORGU Rau v'a stors!
MARIA. Tu, de la Bucuresti habar n'aveai! Invatai carte,

www.dacoromanica.ro
212 CRAM DE GRINDA

si noi eibdam pe-aici. Dar acum s'a isprivit,

gindesc, azi scapam de belea.
IORGU Aoa crezi?
MARIA Vezi bine. Efimita o si-i dea bani lui Costici.
IORGU (Dupa o pausá) Mama, crezi d-ta ca nenea Costici
o sa fie fericit cu femeea asra ?
MARIA Maki precista I Dar mai potriviti nici ca se poate.
Tineri, frumooi.
IORGU Nu zic asta. Vorba e ca apucaturi...
MARIA. Ce zice unul zice oi altul. Sa-i vezi cum se in-
teleg ! Ti-e mai mare dragu.
IORGU N'ai bagat de searná nici-o prefacatorie ?
MARIA La Efimita ? Draguta maichi ! Ioi .di tot sufletul
chid vorbeote. Rtde casa, cind skschide gura,
vesela, sglobie.
IORGU (Pe gInduri) Cu de-astea nu-i a fost greu sa-1
ameleasci pe nenea Costici!
MARIA Si-1 vezi cum se aprinde cind sta de vorbi cu
cat Face fete-fete.
IORGU Bietul om
MARIA In casa npastr5 ;di cl nu prea a fost veselie
Marc. Cind trdea tat'-tiu, tot cearti, tot lipsã,
voi mincati cum da Dumnezeu, va coseam eu
hainutele.
IORGU Multe ai suferit pentrti noi mama! (Ii slruti mina
cu recunogtinta).
MARIA Odata s'a inseninat casa 1 Rasuna curtea i gra-
dina de ciripitul copiilox. Mari de asta ne a-
juti mult oi la cheltueali. E mina deschisa.
Dupa urma ei mai avem i noi citeun lucruoor
in casa. Lenta mititica se foloseote oi ea cu o
rochita, cu o pelerina. Masa ne e incircati,
poftim i mosafiri, slujnica la cuhnie, una-alta.
Da ce ai, de sta:, aoa posac ?
IQGU Ce sa am ? ma gindesc, mama, ci tot belougul
ista venit din mina unei straine, rear trebui al

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA. 213

te bucure asa. Ia judecl: içi vine in casä un

om dupa drumuri sili dl o pungi de bani.
Nu-1 intrebi nici cine F, nici de unde o are, o
deschizi, iei bani dintr'insa, ii cumperi haine
luioase, maninci bucate scumpe, i tocmai cind
eti sltul §i gatit, auzi §optinduqi-se la ureche
ci banii äia au fost de furat,
MARIA (Nedomiritä) Cum, nu pricep.
IORGU Vreau si zic ci in saricia voastri erali mai ii-
nistili inainte. Mincali un codru de piine, dar
era al vostru.
MARIA Nu §tiu, lorgule, unde vrei tu Nsi bali, dar ;tiu
una §i buni: nu mai mergea cu sárlcia. Si
mai presus de toate, casa, casa ne rodea. Efi-
mica ne scapl dupi drumuri.
IORGU Dar dad am cluta s'o scapim alt-fel?
MARIA. Cine s'o scape? Tu, cu cdatele astea roase?
Bat5.-te norocul de bleat, tot copil ai limas!
Zapisul lui Angheleanu e Invrãjbit, cere punga
doldora. Alt-fel ne bate toba la u§l. Umbra cu
limba scoasi. Acurn te pomeneti cu el. (Anghe-
leanu deschide up din fund) Na Ptfiu, ptflul a
1

trecut uciga-1 toaca pe lingl mine. (I§i face

cruce).

SCENA II.

ACEEI*I, ANGHELEANU.

INGHEL. Buni dimineatl. Ai dormit bine, studentule ? Ai

visat frumos?
MARIA Ca in casa parinteasci.
IORGU Da, da, mi-am adus arninte din copillrie, d-le
Anghelenc. Par'c 11 vedeam pa tata sltul de

www.dacoromanica.ro
 214 CRAW DE GHIND.A.

viat5, nehotlrit la nici-o treabli, Pe mama, mun-

cind din ri sputeri si ne creascA. Pe noi, rebe-
giti, sfrijiti, jinduind o hainfi, o gheat'a.
ANGHE L. (Mormaind) Hm ,hm! AO dus-o greu, ce e drept.
MARIA Dar D-zeu nu ne-a lásat !
TORGU i acum, le yid pe toate alt-fel. Numai pe d-ta
tot cum te-am ponlenit : gras, voinic si cu.
portofelul plin de polite. .
ANGHE L. Pricep, bac' in datoria casei. Azi o sd vá scapaii
si de ea g de mine.
IORGU (Trecind) Nu se stie!
ANGHEL. Cum ?
TORGU Poate sä nu ti-o platim tocmai azi,
ANGHEL. (Ingrijat) Ce spune bleatul, cucoani ?
MARIA Te sperie, nu-1 vezi?
ANGHEL. (Cu neastimpk) Unde e Costicl ?
MAR l'A S'a dus la biserici sa-i adud anafuri Efimiti.
IO 3GU Ce ? fa si anafura ?! Ha, ha, ha!
ANGHEL. (Incremenit) Ride de anafurl ?
MARIA Iorgulel Ce faci maid.?
IORGU Cum sd nu riz ? Auzi... Efimita... anafura 1... Ha,
ha, ha!
ANGHEL. De-astea ai invatat, dragl, la scoall ?
IORGU 0 ! Am invAtat si altele, o O. vezi !
ANGHEL. (Incet) N'am bucurie de bleat, cucoanã I
IORGU Cit despre datorie... ,
ANGHEL. Ma rog, ma rog, eu nu vorbesc cu d-ta despre
. datorie.
IORG-U i pentru ce nu?
ANGHEL: Pentru cl d-ta esti... esti prea grozav I Cunoastern
noi. Ai invatat filosofia la Bucuresti si iei lumea
in periplivn.
IORGU Domnule Anghelene, nu te supara, dar mi se pare
ca insemnez si eu ce-va aici...
ANGEEL. Nu vreau eu sk qtiu. Eu am cu Costici 0 cu

www.dacoromanica.ro
 ORAIU IDE GHINDA 213

E6nita ce am. Mline se implineste i vreau sä

mi se nurnere banii I
MARIA (Incet) Nu te mai pune cu el, o st ti-i nurnere
Costica.
IORGU Ce-i soptesti acolo, mama.?
MARIA. Nimic, nimic. Fii i tu mai domol, Iorgule, prea
te-ai ficut tinclaros la Bucuresti.
IORGU Cum, n'ani dreptul sa...
MARIA. Costica e mai mare si stie cutn s rindueasci lu-
crurile.
IORGU Dar ma priveste i pe mine datoria asta.
ANGHEL. Asa ? Atunci scoatc bani i numara 1 Aud ? Ai
amutit ? Bani domnule, nu laude 1
IORGU Domnule Angbelene !

ANGHEL. (Tanto§) Ce poftesti, domnule Iorgule ?

MARIA Sst! Táceii, ca. va, aude lumea i crede cà va
certati. (Intimpinindu-1 pe Nicu §i pe Ionel care Yin
prin fund. In aoela§ timp Lenta inta prin dreapta).
Poftiti, poftiti!

SCENA

ACEEAW, NICU, IONEL, LENTA.

IONEL Sarut mina. Ce faci lorgule ?

IORGU Dragi Ionel, vino incoa si te sarut. Eri, Cu ye-
nirea, obosit de drum, n'am putut sta de vorba.
(I1 särutA).
1ONEL Imi pare bine, Iorgule, ca nu ma uiti.
IORGU Sa te uit ? Dar noi am petrecut multe cind eram
mici. Ia sa §edem colea. (*ed.amindoi la o extre-
mitate a scenei).
MARIA Lento, di dulceii mosafirilor.
NMI De ce va mai suparati ? Ia Iasi...

www.dacoromanica.ro
16 &US& DE GHINDA

ANGHEL. Cum sä lase domnule? Auzi, supirarel Ma. rog,

nu-1 asculta cucoana. Adu. Lento, adu i cafea.
NICU Lacomul! (Lenta s'a dus la dulapior i pune duleeata
In farfurioare).
ANGHEL. Lasi ci eu iau din borcan.
NICU (LInga Iorgu i Ionel) Salutare bucuresteanule, vor-
. biti secrete ?
IORGU Nu. Ne mai aducem aminte the ce.va din co-
pilirie.
NICU Erni nedeslipiti, de mine va furisati totdeauna.
IONEL Dad erai bitius.
ANGHEL. Nici acum mi e mai breaz !
NICU Simpaticule, ma, persecuti ? (Intepat) Vorbiti, ma
rog, nu vreau sa va supdr. (Luindu-I de brat pe
Angheleanu) Hai la chiseaua cu dulceata. (Urea).
MARIA (Lentei) Pe Efimita unde ati lasat-o ?
L ENTA Dincolo. I-am spus ca. e si nenea lorgu aici §i
n'a vrut sa vie.
MARIA Ce spui?
N1CU (Ineet lui Angheleanu, aratindui pe Iorgu) Ce-o fi a-
vind de sta asa retras? Poate ci nu vrea si ne
mai bage In seami?
ANGHEL. Face niste mutre!
NICU Ne ia de sus, filosoful !
LENTA (Adueind duleeata) Poftiti.
NICU Merci.
MARIA (La up, din dreapta) Ano, fit cafele.
LENTA ((Jferind lui Iorgu) De ce stai asa de-o parte, nene
Iorgule?
IORGU Lento, am aflat lucruri rele despre tine.
LENTA Ce lucruri ?
IORGU Superi pe mama. citesti numai carti de-astea.
LENTA Romantul lui Nicu.
IORGU (Surprins) Nicu ti le th? (o prive§te lung).
LENTA Nu iei ? (eatre Ione!) Nici d-ta ? (Intoreindu le spa-
tele) Cum poftiti I (urea).

www.dacoromanica.ro
 CRAW DE GETINDI 217

NICU (Intimpinind-o) D-soara, ne cinti ce-va la pian?

LENTA Cum nu... (Lasind tava) Care cintec ?
MCU (La ureche) 5tii tu care 1
LENTA (La plan; cinta din gura §i se acompaniaza cu un deget)

(Draga Nicusor
(De cind in armata
(Tu te-ai inrolat
(Eu sint desolata, etc...

IORGU (Care a ascultat-o nedomirit) Lento, ce e asta?

LENTA Cint la pian.
TORGU Asa cu un degea
LENTA Dar cu cite vrei ? (Sculindu-se bosumflata) Tu crezi
ca toata lumea trebue sä ante ca la Bucuresti
ANGHEL. (Catre Nicu, incet) Poftirn, o ceartä i pe fata acum !
MARIA Ce e? Ce e?
LENTA Nenea lorgu... prea e pretentios!
IORGU Mama, Lenta nu mai are nici-o treaba prin casa?
NECU Cum, d-soara, ne Iasi cu cintecul neispravit ?
IORGU Nu va suparati, dar Lenta mai are si alt-ce-va de
facut. Toata ziva numai pian, i ce pian I
NICU Noi ne multurnim i cu atit
IORGU Apropos... d-ta ii dai sorA-mi romante de-astea ?
NICU Sint abonat.
TORGU Fa bine si la-ti-le indarit... (Ii arunca cartea).
NICU Cum ?
IORGU Astea sint bune pentru cucoana Efimita 1 (II in-
toarce spatele §i coboara la Ionel).
MARIA (Ling& Nicu §i Lenta) Nu v.1 mai puneti cu el CI e
ciudat.
NICU (Lentei) Fa-i in necaz ! ispraveste cintecul.
LENTA Sa cint, mama ?
MARIA Cum vrei, maid.
LENT A (Se duce la pian i reincepe) aDraga Nicusor...
IORGU (Pe ghimpi) Ear !?

www.dacoromanica.ro
Li CRAM DE GHINDI

MARIA Ce-o fi de nu mai vine Costicl ? (Lenta continua

cintecul incet).
ANGHEL. (Pe jeratec) Prea s'a bisericit si el! Cind are omul
treburi de regulat mai Iasi biserica.
MARIA Vorbesti si d-ta par'ca ai fi lorgu!
IORGU (Ducindu-se la Lenta enervat) Lento, nu vrei sa ma
intelegi ?
NICU (Intepat) Poate cà nu-ti place societatea noastra!
IORGU (Privinclii-1 lung) Societatea d-voastra ?!... Faceti ce
poftiti I (coboara) Ionel, vino in gradina... (urea).
Mama, cind o veni nenea Costica, trimete sa
ma cheme. (Ese prin fund cu Ione]. Lenta s'a dus
imbufnata la up din stinga. In momentul cind ese
Iorgu, Efimita se arata in pragul uei unde e Lenta).

SCENA IV.

MARIA, ANGHELEANU, NICU, LENTA, EFIMITA.

EFIMITA (In prag) A plecat?

LE NT A S'a dus in gradina cu Ionel.
EFIMITA (Inainteaza, rasuflind) Ufl (catre Maria) Costici a
venit ? (e agitata).
NICIT Sarut minusitele. Ah ! Ce toaleta I Dupa jurnal I
LE NTA Nicule, vii sa facern cafeaua dincolo ? (Ese cu Nicu
in dreapta).

SCENA V.

MARIA, EFIMITA, ANGHELEANU.

MARTA De ce esti asa aprins Ia obraz ?

EFlm. Sint nerabdatoare, mama. A vrea sa %%id odata
lucrul sfirsit I Da ce o fi cu Costica ?

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA '219

ANGHEL. 5i eu stau pe jeratec 1 5tii ca Iorgu ar avea

pofti si...
MARIA Ia lash' I Nu mai stirni i d-ta I
EFIM. Ce ? Ce?
ANGHEL. Zice ca s'ar putea intimpla sä nu-mi plãtii azi.
EFIM. De ce?
MARIA Nu mai lua seams. I Präpastii de-ale lui 1
EFIM. A vorbit ce-va cu Costici ?
MARIA Nici n'au dat ochii pin5. acum: Dar pentru ce
fugeai de Iorgutu, Efimito ?
EFIM. Eu fugeam ? Cine si-a spus ?
MARIA Nuii place fiu-meu ãl mic ?
EFIM. Cum nu! Foarte mult. E drigut, prea dragut !
ANGHEL. Se vki pentru intiia oara... ce sa-i fad...
EFIM. Da, da, pentru intiia oark &este. (schimbind) VA,
spus, o s. azi mult pe-aici ?
MARIA Trei sãptäminh.. o luni...
EFIM. (Umblind preocupata) 0 luná... (Cu neastimpär)
Costica nu mai vine 1

ANGHEL. (Inciudat) S'o fi facut sfint !

EFIM. Dar unde s'a dus ?
MARIA La biserica.
ANGHEL. aducA anafura.
EFIMITA Mie ? Ha, ha, ha I (sufocata) Uf I Ma stringe de
git funda asta I (Nervoasä, i rupe funda de la git
§i o arunca).
MARIA (Ridicind-o) Nut de ea, siracula! (-Pnlita sade).
ANGHEL. Aj hotarit tot ? V'a0 inteles ?
EFIMITA (Sastisita) Tot, tot, fricosule Uite banii colea!
I

(Scoate un portofel Intesat).

ANGHEL. (Sgiind ochit la portofel) Ce spui ?!
EFIM. Vreau s ti-i numere Costici cu mina lui.
ANGHEL. (Fierbina) Ce face, frate, de nu mai vine ? I Ciu-
dat om mai e i Costica asta. Face ornul o
cruce, dok si pleacit. Poftim I Biserica II tre-
bue I (Oprindu-se la fereastra) Ah 1 Uite-l! Bin9

www.dacoromanica.ro
220 CRAM DE GHINDA

c'a dat D-zeul A intrat in curte. (Strigind)

Costica I Vino, frate, odata!
EFIM, Vine? In sfirsit

SCENA VI.

ACEEA*I, COSTICA.

COSTICA (A.lergind) Ce e ? De ce ma strigari asa ? Ce ai

Efimiro?
EFIM. Nimic, nimic; te asteptam cu nerabdare.
COSTICA. Ti-am adus anafura; obiceiul casei.
ANGHEL. (Smulgindu-i din mina hirtiuta) Lasa, frate, anafura,
ca avem altele acum !
EFIM. Costicd, vreau sa ispravim cu d. Angheleanu. Ia
stari colea.
MAR IA (La up, din dreapta) Ano I
COST. (Rizind) Inieleg, de-asta nfa chema asa grabit.
Bine, si ispravim. (Se a§azá la masä).
MARIA (Anei, care a apArut fn pragul u§ei) Spune-i lui Iorgu
ca a venit Costica.
COST. Mama, vino §i d-ta si fii fari. (Maria coboar4 §i
§ade lingb. ei),
EFIM. (Seetind birth dintr'un portofel) .Uite, o mie, o mie
si cinci sute, clod mii, trei mii, trei mii oi
sase sure, parru mii...
ANGHEL. (Care §ia- scos din buzunar un portofel mare, 'scormo-
ne§te in el, foarte agitat la vederea banilor) Uncle
o fi, frate, polio ?
EFIM. (Numarfnd) Patru mii si doa sure, patru mii si
sapte sute, cinci mii. In cap! Asa e ? Noroc
sa-i dea D-zeul

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA 221

ANGHEL. Uite-o I iff! M'a trecut naduseala. 20Q de gal-

beni ! Doa mii si patru sute de lei, Ia numari
colea... (Intinde mina),

SCENA VII.

ACEE.A4I, IORGU.

IORGU (In fund) A venit ? Unde e ? (Coboara) Da ce faceti

acolo ?
ANGHEL. (Stind cu mina intinsti) Ce faci omule, numeri ori...
COST.a. Iorgule, vino incoa, sa fim cu totii . Vreau si-i
platesc datoria lui nenea Anghelean U.
IORGU Cu ce bani ?
MARIA I-a dat Efimita cinci mii.
IORGU (Incruntat) Cu banii dumneaei ? Ia stati, ma rog,
nu va grabiti.
ANGHEL. Ce e asta ? Ce vrei si zici ?
IORGU Ca nu e nici-o graba.
COST.
MARIA ))Cum ? (Efirnita se stoolA).
ANGHEL. Ce te amesteci d-ta ? Ce zor ai ?
IORGU Ce zor? 0 sa vezi d-ta I
ANGHEL. Ta asculta-mA, domnule
IORGU FA bunAtate i ine-ti gura 1 Sa nu te amesteci in
afaceri de familie.
ANGHEL. Eu am numArat banii mei I Eu...
IORGU Si o sa ti-i iei indarat I Deocamdata fa bine si
esi afara I
COSTICA Iorgule I Ce faci ?
ANGHEL. Si nu va jucati cu mine! sa tii ca ma indri-
cesc I V'ati gasit alageaua! (Lenta inträ aducind
cafeaua. Nicu a rámas in up din dreopta).
MARIA Domnule Anghelene...

www.dacoromanica.ro
S22 CRA1U DE GHINDA,

LENTA Poftiti cafele.

ANGHEL. Ia slabeste-ma cu cafeaua 1
COSTICA Nene Anghelene !
ANGHEL. Ce nene ! Ce nene! Nu vreau sa mai stiu de ni-
meni. Ma indracesc! Lisati-ma in pace I Lasati
ma in pace! (Ese furios, trIntind up).
LENTA (La dreapta, Meet lui Nicu) Se cearta, hai dincolo !
(Dispar amindoi).
IO RGU Cucoani, te rog sa-ti iei banii de-aici I

EFIMITA (Mu§cinduli batista) Ah!

IORGU Nu ne trebue banii d-tale, cind e vorba sa des-
robim casa parinteasca.
EFIMITA (Luind banii brusc) Fa ce poftesti ! (Ese In stinga).
MARIA Iorgule, ce faci?
IORGU Mama, du-te dincolo, te rog.
MARIA (Cu desavirqire nedomirità, pornqte spre dreapta, fa-
cindmei cruce) Maica precista! Si-a pierdut min-
tile la Bucuresti. (Ese).

SCENA VIII.

COSTICA, IORGU.

CO3TICA. Ia spune, ce e purtarea asta ?

IORGU (Dindu-qi osteneala sa, fie lini§tit) Nene Costi ea, am
fost poate cam grabit, dar te rog, vino de stai
colea i asculta-ma. (*ed).
COSTICA Nu pot sa-mi dau seama.
1')RGU Nene Costica, dupa trei ani de lipsa de-acasi,
dupa trei ani de necazuri, viu i eu sa va vaz.
Imi ardea suflettil de dorul vostru! Necotenit
pe linga grijile invataturii, mai aveam pe de-
asupra i grija voastra. A trecut an dupa
an; eu nu stiam decit din scrisori ce faceti.

www.dacoromanica.ro
 CRAW Dt GECIND.A. 223

Mi se parea ca viata voastra de-aici e senina,

poate lipsiti de multe, dar curaia, cinstitä!
(Costica, face o mie.care) Aibi rabdare! $tiam ca
esti d-ta aici, sUlpul casei, si nu ma temeam
de nimic, Cind tn sfirsit dete Dumnezeu
sa ma invrednicesc sá viu si eu acasa, mindru
de ce am facut, te gasesc aici ?
COSTICA Ce? Casa in stare buna, mama sanatoasa., Lenta
cu minte.
IORGU Asa crezi?
COSTICA. Asa spuneai i tu aseara.
1011GU Aseara mi s'a parut cä e asa, dar azi, cind imi
deschiz bine ochii, nu mai vaz nimic 1 Tot e
darapanat, tot e putred!
COSTICA Ce e asta? (Se scoa1a).
IORGU (Cu inima sugruman) Nene Costica! Mai bine ga-
seam casa pustie, pe mama moarti, pe Lenta
pe drumuri, decit sä te fi gasit pe tine in
starea asta!
COSTIOA. Da cum sint? Cum ?
IORGU Esti prins intr'o cursa din care ca sa. scapi trebue
sä pierzi ce ai agonisit toati viata I
COST1CA Eu? Eu?
IORGU i fara sa simi, fara s bagi de seama
COSTIOA Torgule, ce spui tu ? Nu te pricep!
IORGU 0 sa vezi ! Asculta : Acum zece ani cind a murit
tata, noi am ramas ca vai de noi! Saraci si
datori vinduti. Tu ai apucat un drum, eu altul.
Tata, cit a trait, nu s'a gindit ci o sa lase
dupa el niste copii nenorociti, fãrä sprijin de
nicaeri, pe drumuri. Mama, femee simpla, ce
stia? A muncit ziva si noapte ca sa nu ne
lipseasca plinea! Atit a putut sa ne dea. $i
ne-a dat mult 1 Puteam sä ajungem destrabalgi,
hoinari de poduri, 114, daca nu am fi avut de
la Dumnezeu darul sa ne cirmuim singuri, s.

www.dacoromanica.ro
t24 CRAIU DE GHINDA

ne strecuram prin toate relele fira sa se atinga

nici- unul de noi. Asta nu dovedege ci noi nu
am fost iiite copii orinduiti sa ne pierdem ?
Ne-am cipatuit singuri, 2§a. e?
COSTIC.A. Da.
IORGU Poate indrasni cine-va sa ne arate cu degetul ?
COSTICA. Nu.
IORGU Acum, dupa ce am ajuns aici prin munca, dupa
ce ne-am brazdat o cale in viata prin noi insi-
ne, cind puteam si trecem cu fruntea senina
pe dinaintea ori-cui, nu ar fi pacat sa darimarn
tot ce am cladit, si-i dam prilej lumii sa ne
zica : aii fost saraci, ati crescut pe maidanuri,
aii vinturat lumea fi acum ati aiuns sa va pri-
cops4i dupà urn-ia altora I
COSTICA Cine poate sa zica asta 5 Cdi ?
IORGU Nona. tuturor I Mie, mamei §i mai cu seama tie 1
COSTICA Eu am trait din munca mea
IORGU Pina acum, dar de azi Incolo vrei sa maninci
piine alba cu banii altuia
COSTICA. Ai cui?
IORGU Ai Efimiiei.
COSTICA Ce?
IORGU i tot cu banii ei vrei sa desroboti casa, casa
ramasa de la tata I
COSTICA. Insuratoarea imi da dreptul asta !
IORGU Dreptul asta nu trebue sa 1i.1 iei, pentru ca te
injosqtel
COSTICA Curn?
IORGU Pentru ca banii igia nu sint muneili I
COSTIC.A. lorgule 1
IORGU Ai intrebat-o de unde ii are?
COST. Nu.
IORGU Cind a venit, si-a spus cine e ?
COST. Mi-a spus ca a fost oropsiti.
IORGU Dar ce a facut in viala ei ?

www.dacoromanica.ro
 CRAM DE GHINDA 225

COSTICA. Nu, nu mi-a spus I Ce a facut ? Ce ?

IORGU Intreab'o pe ea !
COSTICA Efirni:a?! Ab ! (Rámirie inmArmurit. PausAy
IORGU Cu asa bani nu vreau sa-i dai pline mami, nici
sa desrobesti casa tati I (Pausa).
CO3TICA Pentru asta ai venit acasi ?
IORGU Am venit la vreme.
COSTICA. Ca sa ma nenorocesi I
IORGU Nu, ca sa-ti fac un bine.
COSTICA. Bine ? Care bine? Cind nu siam nimic, eram
slobod, ma simteam fericit. Mi se parea un
Inger, hunätatea lui Dumnezeu. i acum, ma
infior cind ma gn.lesc la ea, o vaz mita, mur-
dara. Tu mi-ai deschis ochii si o vad ce a fost,
o vad cum a fost.
IORGU Eram dator sa ti-o arat.
COSTICA Da da, rdtacirea ar fi fost grozavii I Dar acum
cind stiu adevarul, cu ce ma aleg, ce soarta ma
asteapta ? Pentru ce mi-ai spus ? Pentru ce nu
1 ai lasar pe un hiet orn ca mine sa traeasca
cum- poate ? Ce nevoe am eu de lantul 5sta cu
care vii sa ma, stringi de git ? Nu vezi cà ma
onloard ? Nu intelegi cã firea si nevoile mele
nu pot sa-1 rabde ? Cinstea I Cinstea! Dad nu
ne-ati scoate voi, filosofilor, dinaintea ochilor
stafii de-astea, noi, oamenii simplii, care ne
ducem viata de azi pe mtine, am till linistiti
neframintati de ginduri I Dar nu se poate! Voi
nu va place odihna si pacea, va place sginda-
rirea, sbuciumul, urletul. Bine. Mivati-va, scor-
moniti, urlati, cind yeti crede ci ati biruit, o
sä ne gasiti pe toti morti !
IORGU Cum, ma invinovatesti ?
CO6T1CA- i ce ai vrea sa-ti fac ? Sa-ti zic boda-proste ca
m'ai nenorocit ? Si-ti sirut miinile ? Dar nu
vezi ca ma omori ?

www.dacoromanica.ro
26 CRAIU DE GHINDA -S-1.
IORGU Nu te omor, te inviez. Luindu-ti de la gura co-
drul de piine, çi luminez sufietul. Dacà nu ve-
neam la vreme, aici in casa noastra s'ar fi al-
cätuit Inca un cuib in care minciuna i nara-
vurile rele ar fi crescut in buna voe 1 Din
disuce ca a noastra rdsar cele dintii fire ale
neregulei care s'a intins peste tot. Aid incol-
tesc patimele i incet-hicet se intind pini sus,
sus de tot, de unde apoi fasfirindu-se cu ne-
rusinare, cuprind tot, conrup tot; invenineazä
in dreapta si in stinga, sfrunteaza munca, dis-
pretuesc meritul, invalue vecinic adevarul, incit
omul cinstit, muncitor si sjnatos, e dat mereu
hi o parte, batjocorit i calcat in picioare de
netrebnici. Tu esti tinar, esti sanatos, daca
vrei belsugul, dobindeste-1 prin munca.
COSTICA Dar dud mi-am lasat sufletul sa mi se prinza de
fiinta asta, cind m'am hotarit si-mi leg viata
de a ei, crezi tu ca m'am gindit s'o intreb
cine e, de unde e, ce bani are si de une Ii
are? Nu, nici n'am visat I Pentru banii ei crezi
tu a am tremurat privind -o cu smerenie ca pe
o sfinta? Nu, nu, nu! Am tremurat pentru ea,
pentru dragostea ei, pentru golul pe care mi-1
umplea colea in inima!
IORGU 0 iubesti ?
COSTIC.A. Toate, toate m'au ispitit s'o iubesc! Chipul ei,
bunatatea inimei, blindetea, voioasia, tot, tot,
ptnii i ajutoarele ce pe nebigate de seama i
le dadea mami I Gindeste-te! Ani intregi
i-am petrecut muncind ziva si noaptea, ca sä
aduc piine in casa. In ori-ce c1ip, nevoe, bo-
cet i tinguealä I Si singur, singur 1 Nici brat*
nici casa, nici odihna! 0 vorba buna de la ni-
meni, de la nimeni o minglere I Grija si ear
grija 1 Mama, Lenta, tul 5i singur, singur1 Eu

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA 227

nu eram om ? Eu nu aveam suflet? Nu simteam

oi eu uevoe cum simte cea mai de rind fiinta
sä resuflu un minut ? Sa zic : minutul Asta e al
meu, 1-am muncit, 1-am furat necazurilor 1 Dar
cum puteam sA-1 am ? Cine era sh mi-1 dea ?
Gurile aoteptau piine, dobinzile creoteau oi pi.
cAturile de ploae gAureau tavanul casei !
Intr'o zi... soarta... bunA rea, nu otiu, ne aduse
in casd fiinta asta blajini. Ca o ran de soare
imi, desgheta sufletul. Ea imi aduse minglerea,
vorba bunA. Acest rod, pe care ilKimneam cum
rimneote copilul o broboana de strugur in bolta.
Ea mi-a adus dragostea, m'a facut sä ma
simt om 1
IORGU SlAbiciunea asta nu trebue s'o ai d-ta !
COSTICA Nu? Pentru ce nu? Si unui dine i se intinde un
tol in prag ca sa nu degere 1 Eh sa nu am nici
atit ? I Ce ai vrea ? SA ma despart de ea ?t Dar
atunci trebue sá mA despart oi de mine 1 Cum ?
N'am oi eu dreptul sa miesc ? Pentru ce toc-
mai cind vezi ca-mi ride oi mie o ran de no-
roc, vii si-mi scoti ochii cu asemenea adevA-
ruri ? Si daci a pacatuit in viata ei, ce-mi pasä
mie ? Nu mai vreau sA rabd cite am räbdat!
Mi-e dragi ! Nu pot sa ma despart de ea!
Pustietatea i munca IT1'111 obositl Ce-mi pasi
mie de tine, de lume oi de pärerile voastre ?
Voi n'ati trudit aici ani intregi de-a rindul 1
A vinturat lumea ? Ei oi? E oropsità? Dar eu
ce sint ? Un biet om de rina, neotiut de nimeni,
aruncat intr?un colt. de lume 1 A strins bani
vinturind lumea ? Ce-mi pasä mie? Imi bat
joc! Nu vreau sä tiu nici de tine, nici de
lume, vreau si otiu numai de nevoea mea
IORGU Nene Costin, taci ca te aude mama 1

www.dacoromanica.ro
?Is CRAW DE GHINDA

COSTICA. (Afar& din sine) Plead de-aici, om rau ce esti,

frate ftirá suflet! Lumea, lumea! Cine o sa vie
sa-mi vindece inima? Cine o sa-mi ,clea o mina
de ajutor la necaz? Tu? Lumea? Putin va pasa!
Si eu rabd, sufer, mor! Nu, nu, fara Efimita
ear ramii singur, ear lincezesc! Si nu pot, nu
mai pot, mi s'au sleit puterile!
IORGU Ce ai de gind?
COSTIC.A. Sa fac ce vreau.
IORGU Gindeste-te bine!
COSTICA Ma insor.
IORGU Nu cu ea! Nu poti, nu trebue
COSTICA Lasa-mä in pace I
IORGU Nu ma sill sa...
COSTICA (Tipind) Lasa-ma in pace, lasa-ma, lasa-mä

SCENA IX.

ACEE4I, MARIA, apoi NICU, LENTA, IONEL.

MARIA (Intrind din dreapta) Ce e, ce s'a intimplat ? De ce

strigi asa, Costica?
COSTICA. (Umblind agitat) Nu e nimic, mama, nu e nimic.
MARIA Ce ai facut, lorgule? Bine, cu toata lumea te
certi?
IORGU Nu ma mai cicill si d-ta!
MARIA Efimita plinge, Angheleanu a turbat, pe Costica
1-ai nedjit Vai de mine! Dad era vorba si
ne turburi ast-fel casa, mai bine ramineai la
Bucuresti.
IORGU i d-ta imi spui asta ?
MARIA Si Lenta, mititica, s'a speriat. la uite-o ce sfioasi
e i ?Denta, Nicu i Ionel yin din dreapta).

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA, KG

COSTICA (Celor care intra) Veniti, veniti incoa sa Vo spun

si vol I Uite, durnnealui, filosoful, a venit de
la Bucuresti sä ma invete cum sa traesc, sa-mi
fad. morala. Ha, ha, ha I (Ride silit).
IORGU Nene Costica, iti pierzi mintile?
NICU Ne cinti, d-soara Lento, cintecul ala ?
LENTA Fireste, hai la plan. (Se duce cu Nicu la plan).
IONEL Ce s'a intimplati Iorgule, de ce esti asa aprins?
IORGU Nimic, nimic.
LENTA (Cintind) 4 Draga Nicnsor, etc...
MARIA Asa, mai inveseliti casa.
NICU (Cintind) «Draga Nicusor, etc...
LENTA Ha, ha, hal Ai ramas in urma. (Rid cu hohot).
COSTICI Ispraviti odata cu pianu si cu risetele astea!
IORGII Mama, ce se tot tine Nicu dupa Lenta ?
MARIA Ce vrei sa.-4 fac? Ciudat om mai esti, te legi de
toata lumeal
IORGU Faceti ce poftiti. (Sparge o scrumierb.).
MARIA Veniti dincolo, copii, ca aici e balamuc.
(Maria, Nicu, Ionel si Lenta es in dreapta).

SCENA X.

COSTICA, IORGU.

(CosticA a ramas nemiscat intr'o parte).

IORGU Ce ai hotarit?
COSTICA (Ferm)- Ma insor.
IORGU Daca e asa, d-ta ma silesti sä nu mai ascund ni-
mic. Nu-ti pasi de nimeni, zici ca nu vrei si
stii in. a chip si-a strins banii? Fie. Poti sit
induri ori-ce, poti sa te injosesti cum vrei,
asta te priveste. Un lucru fnsa n'o 55-1 poti
indura, si asta ma priveste pe mine. Poti si

www.dacoromanica.ro
no CRAIII DE GHINDA

infrunti lutnea toatà, pe Ufi om insä n'ai sà--1.

poti infrunta l (Efimita e in pragul 'lei din stinga)
COSTICA Pe cine?
IORG-U Pe mine.
COST. Cum ?
IORGU Mi-a fost arliantA !
COST. Ce?1 Doamne, Doamne, nu ma lasa! (Cade pe un
scaun).

SCENA XI.

ACEE/!4I, EFIMITA.

EFIMITA (Venind in mijloc) Esti un misel! (Cu vocea stinsa,

intorcindu-se spre Costica) Costid, eartl-rn'd I
COSTICA (Respingind-o) Fugi, nu ma. atinge!
IORGU Tagadueste dad poti !
EFIMITA Eu ? De ce ? Ca sä-1 intarit mai eau ? Nu e nevoe.
Lai spus tu destule 1 Acum te intreb i eu :
pentru ce ai facut asta?
IORGU Ca sa apar cinstea casei.
EFIMITA i en o minjeam ? Cum ? In ce chip ? Ce am
facut ? Am vinturat lumea ? Dar pentru ce ?
Din vina cui?
IO RGU A ta.
,EFIMITA (RAcMnd) Minti l M'am pomenit in lume arun-
catä la voea intimplarii. Parintii, rudele, strai-
n ii, toti m'au gonit, toti m'au mintit ! Pentru
ca am facut o greseala 1 N'am, gasit un om
cinstit care sa-mi dea o povata sau o bucatica
de piine fari interes. Ce trebuea sä fac, sa
ma omor ? N'am avut curaj. Eu nu urasc viata,
e frumoasi, fermecitoare, fie aci in casa voastra
cinstitd, fie acolo undc am fost aruncati dc

www.dacoromanica.ro
 (R.A.IU DE GITINDA. 231

soarta. Altii m'au silit sa traesc asa. Si miseii,

lenesii care traesc din bani nemunciti, prie-
tenii tai de petrecere, au chefuit pe socoteala
sufletului meu !
IORGU Destul, taci!
EFIMITA Nu, vreau s10 stie si frate-tau. M'ai cunoscut la
petrecere, la café-chantant. Eram vesela, nebuni 1
Voi cintati, beati sampanie, pretindeati zimbete,
voiosie. Va zimbeam, rideam, dar numai sufletul
stie cum, numai inima mea, dad as putea s'o
scot din piept ar fi in stare sa spue cit sufe-
ream I Desgustata ca nici-o mini ctrata nu mi
se intinde, mi-am batut joc! Frumusctea nil
nenorocise, mi-am batut joc prin ea! Am ris
de voi, de toata lumea; am ris cu hohot, pina
cind inteo zi, satula de riset si de minciuna,
mi-am simtit sufletul innecat de jale! Nu mai
puteam sa ma sufer asa! Scirba de a zimbi
unuia si altuia, bautura si rusinea de a stringe
cu talerul ma ingrozeau Ma ardea dorul unei
I

vieti adevarate. Rivneam un adipost cinstit, o

vorba pornita din inirna. Imi trebuea un colt
tainic, o lume, unde necunoscuta de nimeni sa
mi se pard ca ma nasc din non. Am plecat
ca o nebuna, cautind acest liman. Nu-mi lipsea
ninlic ca sa pot pretiude si eu dreptul de a
tral in rindul oamenilor. Suflet, bunatate, recu-
nostinta. Intimplarea tn'a adus aid, in casa
voastra. N'am stiut unde viu, nu cunosteam
nici locul, nici oamenii. Aici ain gasit lumea
pe care o rivneam de atitia ani. Sase luni mi-
am cladit un raiu. Ma obicinuisern cu cinstca
pina intr'atit, incit nimic nu mai ramasese in
mine din ce a fost. Cum putea o nenorocita
ca mine sä nu o iubeascä pe mama voastra I
Dragostea de mamal vdpaea asta care mereu

www.dacoromanica.ro
23 ORA1U DE GEINDk

mi-a ars sufletul, aici mi-am potolit-o. Uitasem

cu desavirsire ca am fost orbpsitä de 11560.
(Indirjita) Parintii mei !... Le ertasem tot, pentru
mama voastra! Acum ear trebue sa-i urdsc.
Nenorocita de mine! Tocmai cind irni cLiclusem
cu credinta viata in mlinile unui om cinstit,
cind mi se parea ca de aici nu o sa ma mai
desprind niciodata, vii tu, grozavule I Tu, care
ai rasfoit la scoala sute de Cara Tozind un codru
de piine i ma rostogolesti cu toate visurile
mele, in prapastia ratacirilor tale ! Tu i in-
%rapt cinstea din carti, dar eu am invatat-o din
traiu amar, din saracie, adunind cu cheta si
bind cu desfrinatii I Care din noi o cunoaste
nlai bine, cum ? 0 biata femee ajunsä ran din
villa altora, n'are voe sa se pocaeasca ? Nu i
se earta sa apuce pe calea cea dreapta ? Pentru
te i-ai spus? Pentru ce nu rn'ai lasat sa fiu
cinstita acurn, dupa atitea suferinte ? Ai suflet
de orn, judeci, sim/i I Pentru ce nu ma lasi sa
traesc ? Pentru ce imi furi nadejdea? Spune,
spune !
IORGET Nu poti sa rAmii in casa noastra, pleaca. 1
EFIMITA Auzi Costica ? Vrea sã ma dcsparta de mama, de
tine! Dar nemilostivule, tu irni ceri viata! Nu
poti sa fii asa crud! Va rog, nu ma siliti sa
pornesc ear in lume, sint satula., nli-e groaza
Fie-va mila! Lasati-ma sa stau aici I In miinile
voastre aveti misuflet ratacit, dati-i adapost
fiti crestini!
ID AGO' Nu poti sa fii nevasta lui frate-meu!
EFIMITA Costica, nu mai am nimic pe suflet ! M'am spo-
vedit 1 Acuin hotarastt, tu!
COSTICA Am muncit toati viala, i cind credeam sa ra-
suflu, sa zic i eu Doamne ajuta, Dumnezeu

www.dacoromanica.ro
 04.1TI D GHINDA 238

nu vrea I 1341e, ma suppp voei lui. Sa ho-

tarksq cull Na mai facem logodna 1
WIMITA (Cu un striglit teribip Ahi Asa ?

SCENA XL

ACE4§Ir MAFIA, NIC17, ANGHELEANUp LENTA, IONEL.

TON (A)E1ergInd) Ce e ? Ce e
COST. Nu mai facem logodna.
TON Cum, ce s'a intimplat?
COST. (Pliternic) Nu e treaba r4mepui. Nu mai facem
logodna 1
NWA 44mito3 c,e e nThica?
EFUETA Nimic, njmic. A.sta-sçara ma mut, plec! Anico,
Anifo I Stringe totl Achi-mi palaria Adu-rni
manta,ua 1 Kepedg, rcp*I
TOTE Dar cg e ? De ce ?
EFI*ITA De ce ? Ha, ha, ha 1 Uite craiu de ghinda, uite-11
A venit pe drum de seari, in casa, cu necaz,
cq scirba 1 A venit, a venit, uite-11 Ha, ha, hp!
TOU Asta nu s' mai ponieniti
LENTA Cum, n'o si mai juarn la salpn ?
MARIA Ear raminem sraci lipiti ?
ANGHEL. Asta e bitae de joc. (Aniea aduce o manta mare
de voiaj, o dantelä. E#mita ca nebuni infiquilnduse
in dante16, §i in manta)
EMITX Pa; da. Batae de joc 1 Eu, femee hoinara, fãrä
capitiiu; fiind inclirjita in potriva oamenilor
cinstiti ca voi care traiti la mahala, am venit
aici sa-mi bat joc de voi. Cu bani adunati
la cheta, v'am dat in loc de pible neagra jimbli,
in loc de apa vin, in loc de rochi de stamba,
matase. .1.Parn inveselit cu vorbp. $i risul meu,

www.dacoromanica.ro
t84 CRAIU D GHIPDA.

V'am facut sa simtiti ca traiti, i v'a plicut.

V'am inoelat cu vorbe dulci i m'ati crezut 1
M'ati iubit, m'ati mingieat, m'ati .socotit ca pe
o sofa, ca pe un copil al vostru. Vai de voi I
Nu otiati ca-mi bat joc, ci vreau sä va fur li-
niotea. Dar tocmai cind voi va credeati mai fe-
riciti, tocmai dud eu socoteam ca v'am uluit,
rasare cinstea, spaima asta a omului de rind,
strigoiul asta cu dinti de otel. Rinjeote oi vä
striga in gura 'mare : orbilor, deschideti-va
ochii i vedeti ! Jimbla care o mincati e plina
de noroiu, vinul care il beti e otrAvit, hainele
de pe voi sint patate, fiinta pe care o desmier-
dati e o avestita! Goniti-o, aruncati-o pe dru-
muri. Ha, ha, ha! i acum pornesc ear in lume.
Ma duc ear acolo unde mi- e locul. La bauturi.,
la perieceri, in sgomot, linga copii descreerati,
intre trintori, intre desfrinati. Ha, ha, ha I
Acolo mi-e lumea. Cu cheta plina inteo mInä
§i cu paharul de oampanie_intealta. Aici nu e
loc pentru mine. Aici nu in'Cap oi eu I (Cade
plingind).
MARIA Cum, Efimito, pleci ? Ma 1ai aici cu Iorgu ?
EFIM. (Mrind ca o pantera) Auzi, o ia groaza! Invatatura
ta nu inghenuche in fata acestui adevar? Uite
adevarul, orbule I Tot ce ai invitat tu, e o mini-
ciunä.
MARIA Ran-1W Efirnito, fie-ti mila de mine I
EFIM. (Innecind-o plinsul) Nu, nu se poate, nu se poate !
cade in brate) Mami, earti-mi I Ti-am vrut
binele, te-am iubit din tot sufletul. Nu mai pot
sta aid. Ca in vis, adu-ti aminte cä a trecut
pe-aici o biata femee care te-a inteles, care te-
a bucurat cu o mingiere, care a gustat linga
tine din fericirea iubirii de mama. 0 biata.
&with adusi de vint, rupta dinteun copaciu

www.dacoromanica.ro
 CRAIU DE GHINDA 235
,
putred si pe care vijeliasoartei o poarti din
loc in loc. Vijelia ear a Inceput, g ma duce,
ma duce unde vrea intimplarea. Costici mi-a
dat azi inelul asta. Ai vrut sa legi prin el dra-
gostea noastri! Una din toarte s'a rupt. la-I
indarit 1Numai cruciulita asta, mama, pe care
mi-ai dat-o tu, lasà-mi-o I Ea a sa-mi aduci in
totdeauna aminte de chipul tau. Si in zile rele,
cind voiu fi singuri pe lume, oropsiti de toti,
o sa ma uit plingind la ea, o s'o sarut si o
si-mi alin durerea. gindindu-ma la tine.
Rimii sAnitoasä ! (Se ardna plingind in bratele
Mariei. AfarA se aude armonica cintfnd cintecul din
aotul Intilu. Efimita se desprinde din bratele Mariei
gi Amine Inmärniurita). Ah ! Cintecul. Ear cinte-
cul prevestitor de fericire. S'au dus toate acum,
s'au dus I (Fixindu-1 pe Iorgu) Craiu de ghinda
si-a implinit menirea. Adio ! (Ese prin fund.
Cintecul se pierde).

SFIlt*IL
Vasile Leonescu.

--mall, MI 1

www.dacoromanica.ro
 236 PRIVIRI ASUPRA PILOSOPIEI UPANI*ADELOR

PRIVIRI
ASUPRA FILOSOFIEI UPANIViDELOR

Cit flmp poporul indiatt se niliginiid in hdtarele strimte

din partile de rniaza-ndapte $i apus ale Hindbstanului, in
thiutul scaldat de fluviul Ind si afluentii sai; dtide clima lo-
cului era aproape aceeasi cu cea avuta in patria primitiva
indo-europeani, atita timp el isi putuse desvolta in mod
firesc, din germenii de culturi Addg cu sine, o civilisatie
proprie; mai ales ci atingerile sale cu neamurile straine pe
care in ydrte Id nithieik, in parte le alungase aiurea, find
neinsemnate i sporadice, nu fusesera in stare si schimbe
mai nimic din acest mers normal de desfasurare al lucru-
rilor. Cind insa o buni parte dintre Arieni a fost nevoid
sa paraseasci tinutul din Pengeab i sa ocupe paminturi ii
. mai incapatoare si mai fertile, unde inci de mult se stabi-
liseri alte neamuri, atunci s'a pricinuit o turburare in acel
mers normal, turburare niscuta de altminteri i dinteo fun-
damentala prefacere a caracterului national.
Vechea populatie impartita pe clanuri, pe care o gi-
sisem cultivind agrul in tinutul Pengeabului i minind pe
imasuri comune vitele domestice, singura ei avere mai de
seami, se immultise prea tare pentru ca sä mai poata in-
capea in aceste hotare strimte. iruri, iruri de rasboinici,

www.dacoromanica.ro
 PBIVIffl ASUPRA PILOSOPIEI UPAMA.DELOR 287

avind drept calluza pe cei mai viteji dintre ainsii, au porni t

spre rasarit, pe singura cale deschisa lor inainte, si dupa ce
an trecut pustiul larg din Sarasvati, au patruns in valea ro-
ditoare a tluviului Gange si a puterhicului su afluent Ia-
muna. Aceste clanuri risboinice, precum erau si bine orga-
nisate, au sups cu usurinti tetitoriul cuprins intre Hima-
laya la miazi-noapte, si colinile Vindhya la miazi-zi, pustiul
Sarasvati la apus si pini la imbucatura Iamunei in Gange,
spre rasarit ; in acest tinut, mare cit Franta si Germania la-
olalta, in asa zisa Madhyadeca, taxa de mijloc, in limba
sanscrita, s'au stabilit ele definitiv si au limas pina in zilele
noastre.
In mijlocul unei naturi impunatoare, precum era cea
de la Gang, insuSirile sufletesti primitive ale rase:, despre
care s'a spus mai 'hainte un cuvint, adica acea inclinare va-
dita cltre nemAsurat, cdtre extraordinar, puteau ele oare sä
famina neatinse, sau aveau sa capete o noi sporire ?
«In centrele mari ale civilisatiunii asiaticev, zice un
cugetätor insemnat, «energia rasei omenesti este märginità,
am putea zice, infricosati de fenomenele cafe o impresoara.
In afara de primejdiile &esti unui climat tropical, mai sint
acei munti care par'd ating cerul, si ale caror dine re-
varsa fluvii largi, pe care nici-o putere omeneasca nu le
poate intoarce din drum, sau sa le stavileasca cu vre-un
zagaz. Acolo se gasesc paduri nesträMtute, linuturi intregi
acoperite cu ha tisuri nesfirsite, ear dincolo de aceste hatisuri
se intind pustiuri aride i fad hotare; acolo omul isi vede
toata slabiciunea sa 5i neputinta de a lupta contra puterilor
naturii. In afara, si de ambele laturi ale acestui Centru imens
se afli marl largi bintuite de furtuni cu mult mai ingrozi-
toare decit cele din tinuturile noastre din Europa si se des-
lantue cu asa furie repede incit este cu neputinta de a se
apira de urmarile lor pustiitoare. Si ca si cum totul ar fi
planuit in aceste regiuni ca sa impiedice actiunea omului,
pe aceasta linie lunga de coaste, de la imbucatura Gangelui
si pina la capatul cel mai de sud al peninsulei, nu se aflä

www.dacoromanica.ro
238 PRIVIRI ASTJPRA PILOSOFIEI UPANI*ADELOR

un singur post larg cu adapost sigur, cu toate ea aid ar fi

mai trebuincios decit in ori-ce aka parte a lumii. Tendenta
acestor fenomene inconjuratoare era in Indii sa inspire te-
mere. De aci s'a nascut acea dragoste pentru tot ceea-ce
este depirtat, acea inclinare catre infinit i acea nepasare
pentru momentul actual care caracteriza toate ramurile in-
teligentei indiene. A ceasta inclinare stapinete nu numai lite-
ratura lor, dar mai cu seama, religiunea i artele lor. La
dinsii principiul universal este, in a reline puterea de jude-
cata si a da friu liber imaginatiunii.0)
«Soarele din Indii este teribil,, zice Taine, ((nici-o
fiinta omeneasca nu-1 poate rabda cu capul gol, afara numai
de semintia neagra. Inchipuiti-vi sub un cer innabugt, o rasa
straini esita dintr'un tinut temperat, ba chiar rece. Exerci-
tiile corporale ajung de nesuferit ; gustul pentru repaos si
pentru lene incepe; stomacul nurnai are trebuinte ; nrochii
se molesesc ; nervii devin excitabili; inteligenta, visitoare si
contemplativa, si yeti intelege indati cum s'a format straniul
popor pe care ni-I descriu astazi calatorii : o sensibilitate
femeeasca i nelin4tita, o fineti extraordinara de perceptii,
un spirit ajuns la hotarele nebuniei, capabil de toate furiile,
de toate slabiciunele si de toate_ excesele, gata sa se des-
echilibreze la prima ciocnire, vecin cu halucinatia, cu ex-
tasul, cu catalepsia, o imaginatie foarte aprinsa ale carei vise
monstruoase incovoae i framinth pe om, precum un urias
ar strivi un verme; nici-un sol omenesc n'a dat atit prilej
yentru desvoltarea religiunii., 2)
Pe de aka parte populatia Indiei se premenise in trei
rinduri, ear valea Gangelui mai ales, unde se stabiliseri
pentru totdeauna clanurile rasboinice ariene, se formaseri
trei rinduri de state, dintre care cele mai din urma, statele

') M. Thomas Buckle : Histoire de la civilisation en Angle-

terre", t. I p. 159.
2) H. Wile; Nouveaux essaie de critique', Art. le Bouddhisme,
pa g. 269.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA PILOSOFIEI TIPANIADELOR 239

mongolo-turanice, au ajtms la un grad de cultura destul de

inalti.
Se intelege, cind Arienii strirntorali in valea Pengea-
bului, au. luat si ei drumul spre rasarit si au supus tot te-
ritoriul de la Gauge i Brahmaputra, formind pe ruinile im-
periilor turanice state noi puternice, cultura popoarelor an-
terior stabilite n'a putut sä ramie fárä nici-o influenta asupra
alitoarelor clanuri.
Din amestecul cu rasa mongola si mai cu seami din
imprejurarile de viala istorica prin care au trecut Arienii in-
dieni, s'a nascut in sinul popoarelor _de la Gauge dol mani-
festäri particulare, una de ordine sociala, fiinlarea cast elor
si alta de ordine morala, conceptia transmigrarii sufletelor,
manifestari care alcatuesc fondul intregei vieti sociale, reli-
gioase i spirituale a poporului indian. In cite-va cuvinte
ni se impune asa dar, sa spunem in ce sti, nu atit feno-
menul formarii castelor, ceea-ce pare a fi mai cunoscut, cit
mai ales conceptia despre transmigrarea sufletelor, cad fara
cunoasterea lor Intelegerea filosofiei cuprinse in Upanisade
famine problematica.
Poporul rasboinic arian, patrunzind in cimpia vasti din
nordul peninsulei hindustanice, unde existau de veacuri
centre politice mult mai mari si mai civilisate decit cele ce
le formase el la Ind, a trebuit sa lase deoparte nesfirsitele
sale certuri, care vrãjmdpu clanurile intre ele si care mic-
sorau puterea lor (le lupta si de resistenia contra strainului
si, ascultind de glasul calauzei lor rasboinice, sa implinteze
stapinirea lor in tot lungul fluviului Gange. Din aceasti im-
prejurare, ca si in Europa medievala dupa invasia germanica,
se naste sistemul feudal, precuin ii cunoastem de aiurea.
Nu vom urmari pas cu pas procesul de transformare al so-
cietaiii indiene, caci aceasta nu intra in cadrul studiului
nostru; atit putem spune ca, din vechea i omogena masa
a poporului arian s'au desficut trei clase apaite una zisá
Kcyatrias, marii baroni feudali, detinatorii puterii materiale
a noei societali; alta, Brahmanii sau preolii cu puteri morale

www.dacoromanica.ro
240 PRIVIRI ASUPRA PILOSOPIEI UPANI,54DELOR

nelim itate si in fine cea de-a treia, \Taiga, sau tAr.Animea

agricoll, destul de fericitä la inceput, cäci avea de lucrat pe
pretul unei dijrne derisorii ogoarele nobililor resboinic4
ogoare intinse i indestuldtoare pentru hrana lor proprie,-si-a
copiilor lor. Diferentele intre aceste trei clase la inceput nu
erau mari, asa incit sa aibi caracterul castelor de mai tirziu :
legaturi de rudenie intre ele se pnteau face.
Alt-fel statea lucrul ins fati de vechea populatie moo,
gola i neagri : aceasta era foarte numeroasi, aceasta era
primejdioas4 prin puterea ei de resistenti i prin puterea ei
de absorptie. Prin urmare se cerea o cu toga altA procedare
decit cea avuti pith ad fatd de Arieni ; ear procedeul era
impus prin firea lucrurilor : trebuea si se pue o sta-
vild de. netrecut amestecului intre cele doi lumi, cea stApini-
toare i cea subjugatA, cAci altminteri elementele nearice,
prin puterea de atractie ce o exercitA intotdeauna patura
prima de popor asupra thvälitorilor, mai ales cind acestia
sint putin nnmerosi, ar fi sfirsit si inghita cu totul pe cei
nou veniti. AceastA amenintare grea a trebuit, se intelege,
sA intretie i si rthreascA vrAjrnasia nAscutA intre cele doi
lumi odatA cu deposedarea unora de catre cei-l-alli de bu-
nurile i prerogativele avute. Din aceastk causi, pe cind la
vechii Persani, care si ei se impArtiseri in trei clase sociale,
in rAsboinici, preoti i agricultori, divisiunea a rimas in
hotarele unei specificAri de clasa, farii greutatea alungirii
uneia din legaturile de inrudire cu cele-l-alte, prin formare
de caste, la Indieni din contra, s'a alcAtuit de o parte o
prima divisie, compusa din elementele ariene cu cele trei ale
sale subdivisiuni, i apoi o a doa divisie, forrnati din ele-
mentele nearice, din pAtura de popoare mongolo-turanice,
numitA de cdtre Indieni ccudrasl. Cuvintul de Varna, aclici
culoare; intrebuintat in sanscrita cu insemnarea de cast%
aratà lamurit, cA diferenta de culoare mai deschisi a pielei
la poporul invadator fati de vechile popoare, a dat nastere
de sigur acestei conceptii de caste ; ear ingradirea stavilita
intre lumea arian i cea neariath a slujit de basa mai tirziu

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEI UPAgI*ADELOR 241

pentru intocmirea in caste a celor trei elemente cunoscute

de noi/ sub nutnele de Kcyatrias, Brahmani i Vaygias. Dar
nu aceasta era sä fie singura transformare intimplata in so-
cietatea indiana.
Dintre cele patru caste, Kcyatrias, Brahmani, Vaigyas
si cudras, cea mai puteruid si mai cu vazi era fall in-
doeala cea dintii. Dar aceasta n'avea sä dureze mult : Bra 11.-
manii care chemau prin formulele lor pe zei intru apararea
intereselor mari nationale, au trebuit de timpuriu sá inte-
leaga importanta kr si prin, urmare sã conceapa pentru
dinsii o stare sociald, dad. nu mai bunk cel putin egala cu
aceea a Rásboinicilor; mai ales cá transformarile supravenite
in conceniile religioase ale poporului indian, inlesneau a-
ceasta tendenta a preotilor.
In adevAr, religia acurn nu mai era intemeeati pe con-
templatia putt a fortelor si fenomenelor naturii, ci se re-
dusese totul la o pronuntare Era caldura i färã viata de
formule seci si complicate, menite sa. insele i sä atraga pe
zei ca printr'o forta magicd. Ceremonii externe, cu un ritual
foarte complicat i cu un aparat si mai complicat de jertfe,
eata intreaga viatä religioasa din aceste timpuri ; caldura
tainica a unei rugi fierbinti facuta cu toata evlavia, si jertfa
adusa cu sufletul smerit, acestea de mult slabisera. Se inte-
lege de la sine, ca intr'o societate, unde sprijmnl si min-
tuirea din partea zeului nu se putea capita decit din corecta
pronuntare a formulei de rugaciune si din implinirea intreaga
a ceremonialului j-ertfei, intr'o asemenea societate importanta
clasei preotesti avea sa cistige tot mai mult, pina end si
arunce in umbra i pe puternicii si bogatii Kcyatrias. Ceea-
ce s'a i intimplat.
De alttriinteri caderea castei Rasboinicilor era hotarita
de soarta : interesele acestora intrasera in conflict cu inte-
resele intinselor mase de poporatie agricold, fie aceasta cu-
prinsi in casta Vaigyas. sau in casta mai miserabila, zisa
cudras. Taranimea ariani, cit timp avusese cu indestulare

www.dacoromanica.ro
.242 PRIVIRI ASUPRA FILOSOPIEI UPANIADELOR

Tirana zilnicà i irnplinirea nevoilor absolute din lucratul o-

goarelor intinse, ramasese in liniste si supunere fact de marii
stapinitori ai sohilui, de nobilii Kcyatrias. Aceasta tardnime
ii cauta linistit de treburile sale, platind regulat dajdiile, de
altminteri nu tocmai grele, impus'e de puternicul feudal.
Cind insa aceste ogoare n'au mai fost indestulatoare, din
pricina ca acelas agru trebuea sä multumeasca o popalatie
de trei si de patru ori mai numeroasd, atunci conflictul a
fost de neinlaturat, caci nemultumirea stirnita din aceste
cause adinci, n'avea decit si fie atitata de catre preotul am-
bitios, pentru ca ea sa se transforme intr'o revolta pe fata
in contra stapinului. Dar nici monarchia nu era in mai bune
Taporturi cu aceasta nobilime rasboinica. Regele, pe vremea
marilor cuceriri i ce-va mai in urma, era obicinuit sa vazi
intreaga lume sand respectuoasä la picioarele sale, poruncilor
sale nu se impotrivea nici-o putere orneneasca, sfatul celor
batrini de odinioara ramasese un organ social lard viata pi
fad nici-o functiune. Acum din contra, monarchul se vedea
stind aproape sub epitropia marilor baroni feudali, care nu
intelegeau i nici cä vroeau sa vaia ridicindu-se in hotarele
domeniului lor vre-o aka autoritate decit a lor proprie. Prin
urmare umilirea acestei clase ingimfate era prima si ultima
conditie de viata pentru autoritatea regala.. Vrajrnasie i ura
apa dar intre Rasboinici i rege, vràjm4ie si ura intre mul-
timea apasata din cele doa clase sociale, Vaigas i cudras,
s! aceeas casta de mai sus, vrajmasie i ura in tine intre
Brahrnani si Kcyatrias, din atita vrajmasie i uri adunata,
ce putea sa easi alt-ce-va, daca nu o rascoala generala contra
vrajmasului comun i nimicirea puterii acestuia? Statul me-
dieval intemeeat pe virtutea bratului a trebuit si faca loc
unui stat intemeeat pe puterea spiritului, ear inteleptul brah-
man sa ocupe situatia pe care rasboinicul o pierduse.
Dar dad brahmanul ajunsese, purtat de valul impre-
jurarilor politice, sa dobindeasca plenipotenta in statul in-
dian de la Gang; ii era cu mult mai greu sa o pastreze
aceasta putere, mai ales ca prin experienta capatati ar fi

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEE UPANI*ADELOR 243

putut face si altii ceea-ce umilul preot indeplinise cu atita

-succes. Trebuea deci gasit un mijlot de aparare; ear ac es:-
milloc intrebuintat de brahman pentru a pastra mai departe
puterea in miinile sale, este noua conceptie teologica pe care
-o s:cleste adinc in creerul poporului arian, conceptie care
transforma din temelie societatea indiana, introducind hi
mersul civilisatiunii sale un fenomen de o importanta cul-
-turala extraordinari. Negresit cä se impune cercetarea pro-
Ilemei, in ce consta fondul acestei noi conceptii teologice,
Fie-care clasä sociala ajunsese, in urma cuceririi, nu
,numai ai.I aiba zeii säi speciali, dar chiar i un timp anu-
mit pentru aducerea jertfelor. Brahmanul sacrifica zeilor sai
-particulari mai ales in timpul primaverii, pe cind Kcyatrias
-considera vara ca anotimpul cel mai priincios pentru rugi-
ciune, ear Vaigyas Ii reservase toamna. Tot asa se -speci-
fcasera i zeii pentru fie-care casta : taranul Vaicyas 41.
-alesese spre adorare pe demonii furtunelor i timpului vije-
lios, pe salbaticii Maruts, de care atirna intreaga sa existenta,
Rcyatrias din contra ig avea privirile sale alintite asupra
zeilor rasboiului Indra si Varuna, pe cind Brahmanul se in-
china mai cu evlavie lui Agni, Soma si Soarelui, inchipuiti
-sub forma lui Savitar i Sarasvati, sau mai ales lui Brah-
manaspati.
Am vazut mai sus la ce proces de transformare fusese
supuse credintele religioase ale poporului indian. Acest pro-
ces de transformare incepuse prin identificari, care facuse
pe lndieni si confunde la olalta divinitati bine distincte odi-
nioara. Dar daca toate divinitatile se pot confunda intre ele,
atunci ele toate trebtiesc sa fie fete multiple ale uncia si
aceleeasi persoane divine, care se manifesta in chip diferit
in imprejurari diferite i in locuri diferite, ear universul acesta,
cu toate aparentele fenomene nu este decit o manifestare
trecatoare ale acestui zeu unic. Prin urmare, inclarttul acestei
iumi pe care o putem cuprinde cu simturile noastre, exista o
alta suprasensibihi, isvorul misterios al vietii, din care ton]
purcede si in care totul tinde si se piarda. Fiinia eternii,

www.dacoromanica.ro
244 PRIVIRI ASUPRA VILOSOFIEI UPANIADELOR

unica i supra-sensibilá este acel Brahman curat ca seninut

cerului, sau spiritul pururea in nemiscare, asa numitul Atman.
De altminteri asupra acestui lucru vom reveni mai departe-
cu prilejul expunerii filosofiei indiene cuprinsi in Upanisade.
Destul numai ca, dupa conceptia teologica. noua a Brahma-
nilor, alumea este un Brahman desvoltat, precum Brahman
este lumea inca n germene, nedesvoltata.n Toata lurnea de
aparente este un Brahman intrupat, impus i turburat de
dorintele cele amagitoare ; ear noi cu atit sintem mai apro-
piati de Brahman, spiritul, cu cit ne desprindem .rnai mult
de lumen aparentelor, de cea materiala, i dupa cum fiintele
si lucrurile cuprind in sine mai mult- din partea spirituala
sau cea materiala, cu atita sint mai departate sau mai apro-
piate pe sca,ra ce duce catre virf, unde sta eternul,, seninul
si linistitul Brahman. Cu acest 'Chip s'a format un fel de
rinduire pe trepte spre spiritualisare, unde sus de tot se afla
Brahman, eonceptul abstract fara persoana j din el s'a pia-
madit Brahman cel personal cu trup i suflet, ca re la rindul
sau a devenit isvorul fiintelor divine, intrupäri ale diferitelOr
fenomene ale naturii. Ce-va mai putin spirituale decit zeii
erau spiritele vazduhului, plamadite i ele cu mai putin'a ma-.
terie decit sufletele srneritilor Brahmani. Dupa acestia se
rinduesc in fine in ordine, ca pe niste trepte din ce in ce
mai jos puse, mai intiiu nobilii din casta Kcyatriss, apoi
negustorii din casta Vaicyas, urmati si ei de dare Qudras,..
ca ultima veriga a acestui lant de fiinte cu figura omeneasca.
De aci inainte lantul se urmeaza neintrerupt printr'un alt
sir de corpuri impure, precum sint animalele, rinduite ca si
oamenii po anumite trepte, plantele, pita ce ajungem la
materia neinsufletita. Fie-care intrupare s'a facut la rindul
sau; ear fie-care fiinta, penttu ca sa treacä dintr% lume in
ferioara in alta superioara, mai neintinata, mai spirituala,
trebuea sa fi prima pe rind toate formele intermediare. De
aci si indrituirea formelor de cast4.
Aceasta conceptie asa intocrnita n'ar fi avut nidi-o in-
flue* asupra poporului de rind, care n'ar fi priceput-o,.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRE ASUPRA FILOSOFIEI UPANISADELOR 215

daub Brahmanii n'ar fi legat de dinsa idea Trenatern dupa.

moarte. Negresit ca sufletele celor sfinti, prin faptul
câ sint curate ca lumina, nu mai aveau trebuinti de
hrana, cad partea dotintelor disparuse dintr'insele ; prin ur-
mare raiuI lui Yama, din vechea credinta irano-indiana, a
trebuit sa dispark, Din contra sufletele celor rai, care cal-
casera in viata poruncile legii religioase, erau pedepsite
aspru, silite si zaca in haosul noptii i intunericului, in mij-
locul unor chinuri grozave pe care imaginatia aprinsa a sat.-
manului indian si le zugravea cu multa. precisie. Locasul
intunericului, aceasta nouã vale de plingeri, unde copacii in
loc de frunze au limbi de sabii, unde corbii i vulturii ea
bufnitele traesc din cadavrele celor ce simt toate chinurile
durerii, unde oamenii ca pedeapsi mai usoara, sint pusi si
inghita carbuni aprinsi sau sa bea plumb topit, pe dnd fiinte
inaripate siluesc pe cei nenorociti si se tie cumpArià pe un
fir de fier ars, acest locas plin de geamate era invelit, aci
de un intuneric adinc, ad era luminat de vapaea flacarilor
ce tisneau de pretutindeni iinprejurul mortilor, pentru ca in
aceasta clipa de lumina sa vada bine toata ticalosia si tristetea
acestei viei. Pina si in groapii, pedeapsa cea mare din viatd,
dIdurile trOpicale, erau folosite ca st dea i iadului nota
infioritoare a durerii nesuferite. Ori-ce om care in viata se
purtase bine si dupa preceptele legii, trebuea, pentru ca sa
piarth elementele necurate de care era imbibat, sä renasca
inteo alta viati, sa se ridice din nou pe pamint, sa capete
trup si si-si reapuce de trait o viata noua de om, dintr'o
castA superioara : de fusese, de pilda, in viata sa anterioara
un Qudras, putea, de cum-va purtarea lui fusese nepatati,
sa revie dupa moarte si sä ia pe parnint trupul unui Vai-
gas, si tot asa mai departe, pinä cc deslipindu-si de pe
dinsul i lepadindu-si elementele necurate si turburi pe care
ilusia desarta i dorintele le adusese sufletului, sa intre
treptat-treptat in sufletul nepatimas si vecinic in repaos al
lui Brahman, unde nici dorinta, nici intristarea, nici mlicar
gindirea nu mai exista. In aceasti goana insetata a omului

www.dacoromanica.ro
246 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEI UPANMADELOR

catre o viata mai inalta, mai putin plamadita cu materie, in

aceastä continua transmigrare de suflete prin diferitele trepte
sociale, era destul o simpla gresala, sau chiar o nebagare de
searna in indeplinirea unei jertfe, ori in pronuntarea unei
formule de rugiciune, pentru ca munca atitor vieti trecute
si buna purtare si fie zadarnicite 2i sa sileasci pe cel cazut
in pi= ca sA-si reia de jos in sus formele de intrupare ale
fiintelor celor mai miserabile, ca sa fie intr'un cuvint chinuit
de dureroasa transmigrare a sufletelor. Cind codicele de legi
ale lui Manu, zicea: ggindeasca-se pa catosul cite transmi-
grari sufletul trebue si faca din propria sa gresala, gin-
deasca-se la reinvierile sale din zeci de mii de milioane de
sinuri de mama), vom intelege indata ce infiorare adincä
putea sä cuprinda pe nenorocitul indian la auzul acestui
blestem, el, care inteo singura viata gustase atita durere si
amaruri, incit sa ceara zeului ca o binefacere pretioasa des-
legarea mai repede de acest traiu, ce i-a turburat linistea.
Aceasta putere a noii doctrine a fost destul de mare ca
sa tie in ascultare pe smeritul arian si sa-1 fad sa nu mur-
mure niciodata contra arogantei celui, dupa cum pretindea
doctrina, si mai curat, si mai aproape de Br Oman dintre
toti citi traeau la lumina soarelui.
Dar aceasta doctrina a mai avut si alte efecte asupra
societ1tii indiene: daca fie-ce pas in aceasta lume arneninta
pe om cu pierderea fericirii de veci si-1 impinge fárä voe
catre chinnl grozav al trecerii din treapti in treapta de la
lumea mai necurata, mai materiala catre cea spirituala, atunci
acea viata cata si fie cea mai buna care ne-ar putea ajuta
in miseria noastra si ne-ar da mijlocul sa scapam de rele'e
ce ne impresoarj. i cel mai bun mijloc de scipare nu putea .

si fie decit chinuirea cu voea noastra si a trupului si a

sufletului in tot lungul acestei vieti scurte, pentru ca sa
dobindim eterna pace si multumirea de veci in sinul lui
Brahman. De acl s'a nascut idea acelui ascetism salbatec,
,

care a adus transformarea Indiei intr'o chilie calugureasca.

Din aceasta credinta a transmigrarii sufletelor a isvcrit asa

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA F1LOSOFIEI UPANI*ADELOR 247

dar curioasa tensiune de spirit cltre monachism i ascetism,

tensiune mult mai incordata si mai respindita in Indii decit
in Europa in vremurile de inflorire a monachismului si asce-
tismului medieval.
Aceasta ar fi starea societatii indiene in perioada nu-
mita Samhita. Nimeni n'ar putea spune lätnurit, cind ince-
teaza perioada zisi Samhita, si cind incepe cea de a treia,.
perioada brahmana, caci trecerea se face pe nesimtite si le-
gatura este asa de strinsi intre ele, incit, ca sä intelegi noua
lume, se cere sa pornesti totdeauna de la datele cuprinse in
cea veche, mai ales in spusele cuprinse in Iajur-Veda cea
neagra. Noua perioada, Brahmana, se infatisaza in realitate
sub doa fete: una, care se rapoarta la limpezirea cestiunilor
religioase si la practicarea j rtfei, din care rnai tirziu va esi
printr'o supra-desvoltare, perioada Sutras, ear cea-l-alta Cu
atentia indreptata spre speculatiunile filosofice si teologice.
Speculatiile teologice vor alcatui, cartea padurii. Aranyaka
numita i hotarita pentru bine credinciosii Brahmani cart
s'au retras departe de sgomotul lumii, in vre-o chilie pier-
duta la umbra copacilor in paduri, ear speculatiile filosofice
vor forma colectia Upanisadelor.
Precum Rig-Veda isi avusese drept leagan al formarii
sale tinutul din Pengiab si precum Iajur-Veda se alcatuise
in tam de la Gange si Jarnuna, tot asemenea si cultura brah-
mana, pe care o putem cunoaste prin celebra opera numita
cataptha-brahmana, Oldenberg chiar pretinde cà adupa
himnele din Rig-Veda, cea mai importanta scriere din in-
treaga literatura vedica este Q-brahmana, s'a format la
curtea regelui Yanaka din Vieha, capitala unui regat foarte
intins afiator in spre pirtile de rasarit ale fluviului Gange.
Aici, la curtea acestui rege, gasim noi pe filosoful Yajna-
valkya, autoritatea nediscutata a intregei coIi, un brahman
intelept. care isbuteste sa rastoarne principiile vechei scoli
brahmane, calauzita de autoritatea unor Brahmani precum
erau Agvala, Vidagdha, femeea Gargi Vakaknavi i altii.
Este o perioada fericita intru toate, aceasta perioada culturali

www.dacoromanica.ro
248 PRIVIRI ASUPRI FILOSOFIEI UPANI*ADELOR

numiti Brahmana, i pretutindeni se vede o tensiune iucor.

data de a se deslega problemele cele mai grele privitoare la
orig:.nea uuiversului, la atributele multiple si la puterea ne-
marginitului in bunatate Brahman, sau privitoare la intelesul
fiintei ornenesti ori la taina nepatrunsa a viitorului. La a-
ceasta apriga lupta pentru adevar si stiinta iau parte nu nu-
mai preotii brahmani veniti din partile apusene ale cimpiei
Hindustanului, din centrul numit Madyadheca, nh numai
puternicii nobili din casta Kciatrias, nu numai smerilii ca-
ratori din negustoreasca in parte casta Vaicyas, dar chiar si
elementul femenin, intre care se disting mai ales subtila
Gargi Vakaknavi i insa-si solia celebrului fundator al scoalei
din Videha, frumoasa Maitreyi1). 0 personalitate extraordi-
narã pentru aceste vremuri, cata sa fost regele Janaka, din
Videha, renumit atit prin sprijinul pe care-1 da celor versali
in grelele probleme teologice\ i filosofice, cit mai cu seama
prin intelegerea cu care patrundea ori-ce discutie abstracti,
speculativa i prin propria sa intelepciune. Aici, din porunca
marelui rege, se institue concursuri de intelepciune intre
diferitele scoli teologice, dar mai ales intre scolile din Pan-.
ceala, care infatisau spiritul cel vechiu aristocratic si con-
servator, §i coala alcatuiti in centrul din Videha, mai de-
rnocratici i revolutionara, pusa sub autoritatea superioari
a brahmanului Jajnavalkya. In Biihad-Aranyaka, o carte din
catapadha-Brahmana, intilnirn, facuta pe larg, descrierea unui
asemenea concurs.
Regele Janaka, in mijlocul multimii adunate cu prilejul
.unei jertfe, poruncate sa se pue drept pret al biruintei o
cireadi de moo de vaci, de coarnele cirora la fie-care se
aflau legate 10 pada de aur. «Prea cinstiti Brahmani, zice
regele, iutreaga cireadi a acelui o sA fie, care se va fi do-
vedit ca un cunoscator mai adinc al lui Brahman.» Fiind-ca
nici-un Brahman nu indrasnea si se infatiseze ca competitor,

') Leop. von Schroeder: Indiens Litteratur und Cultur, p. 208.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI A.SUPRA. FILOSOFIEI UPAIMADELOR 249

Yajnavalkya spuse scolarului sin : cScurnpe Sarnacrava,

ia cireada Lu Ceea-ce i facu. Se miniara task Brahmanii de
fapta lui Yajnavalkya : aCe oare, strigarã ei, acesta vrea
sa treaca printre noi drept cel mai ales brahman ?( Si Ac-
vala, preotul de jertfe (hotar) al regelui Yanaka, II intreba. :
(Esti tu in adevar, o Yajnavalkyar cel mai ales brahman
dintre noi ?)) Acesta zise : Ma voi pleca smerit de sigur celui
mai ales dintre brahrnani, asupra vacilor insi dorinta mea e
indreptata.» De aci inainte incepe adevarata peripetie a con-
cursului. Fie-care dintre brahmanii, care se socoteau rnai
esind din rindul muitimii, punea inteleptului Yajna-
valkya intrebarile pe care le banuea ca mai greu de deslegat.
Asa de pildit brahmanul Kahoda Kaushitakeya intreaba : D e-
slu§e§te-rnd, o Yajnavalkya, ce sta cuprins n Brahman cel
-vazut i cel tainuit, cine este Atrnan, care zace in Totul !
De ce natura este acest Atman, care sta mai presus de foame
si de sete, de patima si de intristare, de batrinete si de
moarte ? Atman, pe care cunoscindu-1 brahrnanul isi paraseste
copilasii, i nita de averile sale si le lasa, si inceteaza de a
rnai dorl de lume 1»
La toate intrebarile acute raspunsurile sint gata §i sint
rnultumitoare, ear filosoful, in rnijlocul multimii incintate, in-
dreptindu-se catre potrivnicii sãi amutiti, le zice : «Prea cin-
stiti Brahmani 1 Care dintre voi mai doreste, poate si ma
intrebe, sau voi toti sa ma intrebati 1 Care dintre voi do-
reste insa, 11 voi intreba eu, sau intreba-voi pe toti lv Ear
hind-ca nimeni n'a mai indrasnit sä ia cuvintul, Yajnavalkya
paraseste locul adundrii, dupa ce scolarul sau a avut grija s.
mie inainte-i cireada de r000 vaci.
Starea sociala din vrernea acestei perioade brahmane nu
este decit cea cunoscuta in perioada anterioara, numai ci
sistemul castelor se desavirseste, inchizind pe oameni in
cercuri de fier din ce in ce tot mai strinse, ear credinta in
transmigrarea sufletelor cu toata perspectiva infioratoare a
reinvierii inteo serie de trupuri cu toate chinurile iadului,
patrunde tot mai adinc in creerul poporului si-1 formeaza.

www.dacoromanica.ro
250 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEI UPANI*ADELOR

in asa chip, a ori-ce revolutie, ori-ce sguduire morall ve-

nita de atunci incoace in Indii, nu va mai avea decit un
resunet slab si o influe4i trecatoare asupra firii indianului._
Acum prin urmare se stabileste definitiv natura morala a.
poporului arian de la Gange, care-I va face sa se deosi-
beasca indata de natura morala a cri-cdrui alt popor din
univers.
De altminteri, aceasta pornire patimasa catre viata con--
templativa si, mai tirziu, anihilarea tutulor fortelor de acti-
vitate prin straniul chietism, in care lumea de la Gange se
pierde, capati si mai mare impuis prin felul de educatie la
care indivizii sint supusi din leagan i pina la moarte. Un
canon de educatie se raspindeste si domina peste societatea
intreaga, de la brahman incepind i sfirsind cu Vaigyas, canon
care era menit si impietreasca societatea si mai bine in cele
patru caste cunoscute. Acuin S'a alciituit i s'a desiivirsit siste-
mul numit al celor patru Agramas, adica al celor patru trepte
in mersul vietil omenesti.
Ce erau aceste patru Agramas ?
Fiind-ca nimic nu se putea concepe mai inalt si mai
intelept decit ceea-ce fusese consemnat in cele patru Vede,
idea de a face pe toti Arienii, fie ei Brahmani, fie Kcyatryas
sau Vaigyas, sa se impartaseasci cu adevarurile cuprinse in-
tr'insele, s'a inchipuit un sistem de imortire a vietii in ve-
derea acestui scop. Conform acestui canon, consfintit de legile
religioase si de codicele de legi formate, omul de la nastere
;i pina la moarte trebuia sa treacd prin stadiile de Brahma-
carin, Grishastha, Vanaprastha si in fine Samnyasin.
Copilul odati introdus in comunitatea clanului trebuea
la virsta de 8 sau ii ani, sá päräseascd cu totul caminul
pirintesc i sa intré ca ucenic in locuinta unui brahman,.
uncle afari de micele slujbe ce indeplinea pe linga maestrul
sit], avea sa invete pe de rost nu numai Vedele, dar si se
cunoasci 'bine partea practica a indeplinirii jertfelor. Fiind-ca
Veda se numea in limba indiand Brahman, copilului in aceasti.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEI UPANIADELOR 251

fag i se zicea Brahmacarin, student aI Vedei. Durata de

timp cit petrecea pe linga vatra ,dascalului sau atirna de im-
prejurari, une-ori era de 12 ani, alte-ori, dad inteligenia celui
doritor de a sti era mai slaba, \tinea 18, 24 i chiar 48 de
ani, in nici-un cas insa mai putin de II ani. Tinarul scolar
in tot timpul sederii sale in casa dascalului, spune Max
Midler, este supus la o disciplina riguroasa. Trebue sa spue-
rugaciunea de doa ori pe zi, dimineata n revarsatul zorilor
si seara lii amurg. Dimineata i seara in fie-care zi face oco-
lul satului cersind si aducind stapinului tot ce capita. El nu
minca decit ceea-ce-i dedea maestrul. Aduce apa, cari lemne -
pentru altar, matura gunoiul din preajma vetrei, i slujeste
pe stapinul sau si zi si noapte. In schimb, acesta II invata
Vedele precurn toate cunostintele folositoare ca sa intre
in al doilea stadiu al vielii 1).
Studiul Vedelor pe deplin facut, tinarul ajuns in virstá
de 21-22 de ani, era cununat de catre maestrul situ si silit,
ca un pater familias, sa devie un Grihastha. In aceasta noul,
fasa era obligat pe de o parte sa invele singur Vedele, ear-
pe de alta sa fie si el un rnaestru pentru tinerii ucenici dori-
tori de a sti. Aceasta noul fasa incepea in totdeauna prin
savirsirea ceremoniilor de casatorie, dupa ce fostul ucenic
avusese, consimtimintul dascalului sau.
In fine, copiii sit a;unsi in stare s aiM casa lor pro-
prie, atunci menirea arianului pe pamin t era implinita ca
parte lumeasca, i trebue, parasindu-si caminul it copiii sai,.
si plece singur, sau, daca legatura cu femeea sa era de ne-
desfacut, une-ori inscIit de femeea sa, sa rataceasca prin pa-
dure si sa dud viala de pustnic, care alcatuea al treilea
stadiu in viala, cind omul ajungea un Vanaprastha, stadin,
ingaduit numai celor din primele doa caste.
In aceastä perioada a vietii et nu mai era supus la
rnultimea socotita a jertfelor, nici nu mai era obligat si
pronunte firã gresala atitea formule de rugaciune, a carora .

1) max Muller, Origine et developpenlent de la Religion. p. 308-

www.dacoromanica.ro
 262 PRIVIRI ASUPRA FILOSOFIEI UPANI*ADELOR

uitare in partea lor cen mai neinsemnati in stadiile ante-

rioare, ar fi adus drept urmare pedeapsa cea grea, cea ne-
suferitã a reinvierii intr'o forma mai josnica ; acum, la
umbra facoroasa a copacilor seculari, Engl. malul vre-unei
ape limpezi, in linistea adinca a singurátalii, neturburat de
nici-o grija, nici apasat de vre-o nevoe, caci roadele copa-
cilor din padure dedeau cU imbelsugare hrana trebuincioasa,
omul, cazut in conternplatia naturii majestoase de la Gange,
cauta si patrunza valul care impresoara originea acestei
lumi i sa deslege, de se poate, taina universului, ear din
examenul constiincios i cu* amdnuntul facut i asupra firii
sale proprii, precum ii facuse si asupra lumii, nizuea si
gaseasca identitavf.a ascunsa dintre eul sau individual si eul
etern, neynarginit, care alcatueste fondul neschimbator
neperitOr al acestei lumi de aparente, de ilusii desarte si de
nernarginita durere.
In aceasta directie de pioasa vietuire el era ajutat de
cuvintul pe care-I propovaduea Cartea paduriic, acele Ara-
nyaka, la care mai tirziu se alaturara, ca o chee fundamen-
tali a cladirii filosofice vedice, renumitele Upanisade.
In fine, brahmanul ajuns la pragul mortii, dupa ce a
avut prilejul sä cunoascA mai de aproape i prin aceasta sa
se cufunde cu tottil in natura neperitoare a nevazutului
Brahman, dupa ce s'a convins pe deplin de nirnicnicia a-
,cestei lumi trecatoare, desbarindu-se pentru totdeauna de
amagiroarea dragoste a vielii, luind cu sine blidul i toiagul
Cersetorului, singurul sau bun statornic de aci inainte pe
pamint, o pornea in lume, &IA adapost i fara alt sprijin
decit cuvintul rugaciunii si apriga sete de a-si gisi odati
sfirsitul in calatoria sa pe aceastä vale de miserii si de
durere.
In acest stadiu de Samnyasin, trumai brahmanul putea
-sa intre, cãci in acest traiu lung de chin si de suferinte nu-
mai el trebuta i numai el ii putea curati sufletul de toate
prEile necurate, care turburasera esenta divina din care is-
v orise odinioara.

www.dacoromanica.ro
 PRIVIRI ASUPRA TILOSOFIEI UPANIWELOR 27,53

Din aceasta orinduire a traiului lor, in care o mare

pdrte a vieiii era ocupata cu cercetarea problemelor asupra.
lumii nevazute, s'a desvoltat si mai mult inclinarea primi-
tivi a indianului cdtre filosofie. In nici-uh trup altul §i nicä,
eri aiurea, afara, poate, pe vremea plamadirii si intemecrii
crestinismului, nu mai gasim la vre-uri alt popor asa por-
nire sufleteasca pronuntata pentru deslegarea problemelor
asupra formarii lurnilor, spre cercetarea fundamentelor exi-
stentei, sau despre nepatrunsul mister al viitorului. 0 s ete
curioasil apuca pe toti de a cunoaste cu ochiul rnintii miezul
fenomenelor trecatoare ale firii, si de a recunoaste si con-
templa indaratul eului fie-caruia, sufletul universal, eul etern
al lutnii. Ei se intrebau continuu, ce este in sine acea forta
nevazuta, care se da pe fatä in toate lucrurile din univers,
si dacä acel concept, nwnit in diferite chipuri, traeste in
afarA de lume si are constiinta de existentA sa. Si fiind-ca
aceasta forta universala din care luase fiinta lumea intreaga,
printr'un proces de gindire firesc, o concepuse sub forma
repaosului, de aceea s'a si nãscut la poporul indian apriga
dorinta de a se desbara odata si, poate, cit mai fare, parere
de tau, de areasta viola necAjiti cie atitea rele, unde nest-
tioasele patimi si amagirile amare sint calauzele noistre, pi
a cauta sa patrunda iti acea lume senina a repaosului, in
sinul lui Brahman, cel pururea neturburat. ilegresit ca unei
asemenea p-orniri a trebuit sä corespunza si o iiteratura
semi-teologica si setni-filosofica, unde sa se dea o asa zisa.
deslegare problemelor de mai sus. Ear aceasta literatura se.
numeste la Indieni, Upanisadele.
(Va urma).

Teohari Antonescu.

www.dacoromanica.ro
54 MI DOR

MI-I DOR ...

Mi-i dor pe rnuschiul moale
Sub brazi umbrosi si sad,
PAeanjenit in zare
SAtutul rneu 8S-I vAd ;
S'ascult doina de jale
$i an; de ciocarlie ;
S'aud de clopot glasuri,
Cind toaci 'n liturgbie
Fatunci de pietate.
Patruns tot gindul meu,
.SA preamaresc in tainA
Pe bunul Dumnezeu I

Mi-i dor in earbA verde

$i moale, matAsoasi
SA §ed, s'ascult departe
Cos* bAtind pe coasà.
$i chiar, pe linga mine,
Sa salte, pe carare,
Isvorul vecinic vesel,
Cu vecinica-i cintare
$i soaptele lui line
SA le ascult mereu
Cind preamAresc In taina
Pe bunul Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 MI DOR 255

Mi-i dor sa stau pe ginduri

La margine de riu,
Si despre lumea asta
Nimic sa nu mai §tiu,
Si gindurile mele
Departe sa patrunda,
Cind sare apa 'n cercuri,
Legind undi de undi
Si uit amarul vietii
Ce port in pieptul meu
Si se maresc in taina
Pe bunul Dumnezeu.

Mi-i dor la holda verde

Sa merg in preumblare
Cind glas duios de tulnic
Rasuna 'n departare ;
Sa numar pitpalacul,l)
Cind pleaca holda val
Si spice dupi spice
Alearga 'n sus pe deal
Atunci o romoniti
Sa-mi spuna dorul meu,
S'apoi sa laud tainic
Pe bunul Dumnezeu.

Maria CiobaA.

1) In Muntii-Apuseni e credintS in popor, ca de clt-eori (dupi

olalta) cintit pitpalacul atitia sloci (un slot vechiu 40 kr.) vs
costa mälaiul.

www.dacoromanica.ro
256 RECENSII

RECENSII
CRONICARII MOLDOVENI DIN SECOLUL.
AL XVII-lea.

Cercetarile critice asupra cronicarilor presinta interes,

atit din punctul de vedere al istoriei literare cit si al isto-
riei politice. La noi, unde cronicele formeaza principalul ele-
ment pentru cunoasterea trecutuluil aceste cercetari au o
importanta cleosebita i, prin urmare, un studiu ce-si pro-
pune sä latnureasci cestiunele Inca obscure privitoare la
vechea noastra istoriografie, va fi in totdeauna bine venit.
Ast-fel se presinta si studiul d-lui d-lui Gidei, de curind
aparut, asupra (Cronicarilor moldoveni din sec. al XVIb,t)
despre care voim a ne ocupa. Mai 'nainte insi de a intra
in cercetarea acestui studiu, cite-va cuvinte asupra circum-
stantelor in care el a fost lucrat, nu vor fi de prisos, pentru
o mai dreapta masura in apreciarea calitatilor ca i defec-
telor, ce eventual vom intilni in cursul recensiunii noastre.

') A. V. Gidei: Studiu asupra Cronicarilor moldoveni din secolul'

2174 din punct de vedere al limbei, metodei i cugetdrii. Cu. o prefatä
de d. V. A, Urechia, Bucure§ti 1898, 1 vol. in 80, pag, XV-352.

www.dacoromanica.ro
 RECENSTI 257

Premiat in Iunie 1894,9 la concursul ce Facultatea de

litere din Bucuresti deschisese pentru studentii sai asupra
acestui subiect, memoriul d-lui Gidei fu presintat apoi ca
tesa pentru obtinerea titlului de licenta. Se stie Insa ca te-
sele de licenta, scrise in genere inteo virsta cind autorii lor
nd s'au familiarizat inca nici cu minuirea stilului nici cu
metodele de investigatiune, sufer mai toate de neajunsurile
provenite din aceasta causi. be alta parte se mai stie ca
aceste- lucrari, in marea lor majoritate, se caracterizeazi prin
putina originalitate a cercetarilor i resultatelor la care ele
se opresc, defect provenit, in (asul cel mai fericit, din timi-
ditatea autorului de a se departa de opiniunile admise, alte-
ori din lipsa de pdtrundere i insuficienta de informatiuni,
ambele atit de frequente la debutanti.
Intelesi asupra caracterului sub care se presinta lucrarea
de care voirn a ne ocupa, e drept a recunoaste Inca de la
inceput ca, daca ea nu este cu totul lipsita de unele din
defectele ce semnalaram, aceste defecte sint compensate insä
prin calitati reale, care promit un istoric i desteapta spe-
rante pentru temeinice lucrari viitoare.

Studiul d-lui Gidei incepe cu o prefata de d. V. A.

Urechia, care, documentata cum sint toate lucrarile har-
nicului nostru istoric, ,e importanta mai cu seama prin
multirnea indicatiunilor de hrisoave ce ea di, privitoare la
familia Urechestilor.
Prefetei Ii. urmeaza o Introducere lunga, prea lunga,
64 pagini, fata de 18r (pag. 65-246) consacrate studiului
propriu zis, in care sint tratate cestiunile generale, a caror

') Anuarul universitdtii dim Bucurefei, pa anul qcolar 1894-95,

Bucure§ti 1896, p. 67.

www.dacoromanica.ro
258 RECENSII

cunostintä prealabila era necesara, dupa parerea autorului, pentru

intelegerea cronicarilor moldovenesti din secolul al XVII-lea.
Dupa aceastä introducere autorul intri in tratarea su-
biectului, studiind viata si scrierile lui Ureche, ale adnotato-
rilor sái, Eustratie Logofatul, Simion Dascalul i Misail Ca-
lugarul, apoi pe Miron Costin. Dol anexe, coprinzind glo-
sarele cuvintelor disparute din uz si care se intilnesc in le-
topisetele lui Ureche i Miron Costin, inchee opera, care se
presenti ast-fel ca un studiu complect asupra istoriografiei
moldovenesti din secolul al XVII-lea, din intreitul punct de
vedere cal limbei, metodei i cugetariii. Intru cit lucrarea
d-lui Gidei corespunde cerintelor criticei vom cduta a arata
in cele ce urmeaza.

Troportiunile neobicinuite date Introducerii, indrepta-

/este o cercetare mai arnanunhita a ei, pentru a se vedea
Intru cit lungimea introducerii corespunde importantei cestiu-
nilor ce aceasta coprinde, precum i legatura dintre aceste
cestiuni si subiectul.
Prime le cuvinte cu care se incepe Introducerea sint
afirmarea unei legi istorice :
uPrivit in manifestarile sale, omul se presinta observa-
tiunilor noastre ca resultat a doa cause : I) Al hereditatii,
care ii determina constructiunea fisiologica in genere... 2) Al
educatiunii prirnite, fie aceasta educatiune sub forma de scoala
(educatiune sistematica), fie mediul inconjurator fisico-social»
(pag. 1).
Admitind ca aceastä constatare, ast-fel forrnulata, ar
avea puterea de lege istorica ce II atribue autorul, acceptind
cbiar sensul dat ad cuvintului ceducatiune), constatarea
d-lui Gidei nu va riimine mai putin inutila pentru desvol-
tarea subiectului ce si-a ales. Causa sta in faptul cä mij-
loacele de care d-sa a dispus, nu i-au permis a demonstra
infiuenla a nici unuia din acesti doi factori determinanti asupra
cronicarilor moldoveni.
Putinele date biografice ce d. Gidei a adunat, mai

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 259

puzine chiar decit s'ar fi putut aduna, asupra cronicarilor

si mai ales asupra ascendenzilor acestora, fac imposibila ur-
marirea influenzei ce hereditatea a putut avea asupra «con-
stituziunii fisiologice, a scriitorilor nostri de letopisele.
De altá parte, pentru a vedea influenza educaziunii su-
feria de cronicarii moldoveni, ar trebui sa se cunoasci bine
cum erau scolile in care ei au studiat. Nurnai cunoscindu-se
bine in ce consta invazarnintul din acele §coli, care erau
ideile pedagogice, morale, politice, etc., ce se predau in ele,
-s'ar putea conchide, in casul cind urme de aceste idei
s'ar intilni in letopisezele moldovenesti, la o influenza
reali a ,educaliunii sistematice» asupra cronicarilor. Se stie
cd Ureche i Miron Costin si-au facut studiile in scolile din
Po Ionia. Pentru cunostinza insà a invazamintului din aceste
d. Gidei nu a avut decit un articol al d-lui Hasdeu,
scris in 1868,1) articol excelent Idea indoealà, dar neindestu-
lator pentru a deosebi in ce consta influenza scoalelor po-
lone asupra cronicarilor moldoveni, adica ceea-ce preocupa
pe d. Gidei. Ar fi fost deci. mai natural ca d-sa nici sa nu
agite o asemenea cestiune, pentru a carei resolvire nu era
-destul de pregatit. Slabiciunea resultatelor in aceastä privinfi
netemeinicia conclusiunilor trase din necunc*tinza deplinä
a faptelor se va vedea mai bine din capitolele consacrate
cronicarilor «sub raportul cugetariih.
Aci ne marginim a constata cä stabilirea raporturilor
de caus Si efect intre cronicarii nostri si hereditatea sau edu-
-caziunea primitk, neputind avea o aplicare in corpul scrierii,
nu ajuta cu nimic la cunostinza subiectului i rAmine, prin
urmare, inutilA.
Intelesi acurn asupra oportunitatii consideraziunilor ge-
nerale cu care se incepe introducerea, putem trece, impreuni

') B. P. Hasdeu, Uncle inveitaic Rominii vechi? &oalele polone

in privinta Rominilor. (0 sehita), n Anuariul general al Instructiunit
publice, 1864-65. Bueure§ti 186, p. XV1XIX.

www.dacoromanica.ro
260 RECENSII

cu autorul, la o cestiune mai apropiat d. de subiect, aceea a

manuscriselor in care ni s'au pdstrat cronicele moldoveriesti,_
sau, cum se exprimd autorul : cs5. cercetdm operile croni-
carilor sub raportul originalitaii textului».
Asupra acestei importante cestiuni citim mai intli o
categoricd afirmatiune :
«Cronicarii ce avem de studiat, sint : Gr. Ureche si ad-
notatorii si irnediati : Eustratie Logofatul, Simeon Dascalul
si Misail Calugdrul; in fine Miron Costin. Originalul nici
uneia dintre cronicele scriitorilor acestora nu se cunoaste Inca.
Cronicele in cestiune ni s'au pdstrat numai in copii, mai
mult sau mai putin indepdrtate de original, modernisate
toate diferind unele de altele» (page 3 sq.).
Aceste cuvinte spun limpede ca pina acum nu se cu-
noaste textul original al nici-unui cronicar moldovenesc din
secolul al XVII-lea, al lui Miron Costin, ca si al lui Ureche.
Asa cel putin spune d. Gidei la pag. 3 a studiului sdu.
Deschizind insd acelas studiu la pagina 76, citim din con-
tra CA :

M. Kogalniceanu in cea de a doa editiune a «Letopi-

setelor» a utilisat pentru cronica lui Ureche, compilatiunea
insd-,si a lui Miron Costin, care fu aproape contemporan lui
Ureche» (pag. 76).1)
De o parte dar avern cd anu se cunoaste Inca» origi-
nalul nici unei cronici, de alta cd Kogalniceanu a cutioscut
utilizat originalul lui Miron Costin. Intre aceste clod afir-
matiuni, care se contrazic, unde e adev-drul? S'a pastrat ori
nu s'a pastrat originalul cronicei lui Miron Costin ? Studiul
d-lui Gidei nerdspunzind precis la aceastà irnportantd intre-
bare, e necesar a ne opri putin.

') Cf. p.72 sq.: (Cronica lui Ureche) a ajuns la noi numai sub
forma de compilatiuni; numai una, rnult doA (a lui Miron Vostin si,
poate, a lui Simion Dascálui) din aceste cornpilatiuni vor fl Rind
directe de pe original; cele-l-alte sint copii indirecte.'

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 261

Adeväratà este numai prima afirmatiune: nu s'a pastrat

textul autograf al nici-unui .cronicar din epoca ce ne pre-
ocupá, ear eroarea contra afirmatirknii de la pag, 76 provine
din gresita interpretare a unei frase, eronatd ea insd-§i, a lui
Kogalniceanu.
Raspunzind d-lui Hasdeu, care spusese cä canalele lui
Ureche ne sint--cunoscute Tina acum_ numai in niste copie
mai mult sau mai puin moderne si modernisate,0) Kogal -
niceanu zicea :
cCind, insa", d. Hasdeu pretinde ea cronica lui Ureche
ar fi reprodusa numai dupi niste copie mai mult sau mai
putin modernisate, d-sa este in mare eroare. Cronica lui
Ureche, publicati pentru intiiasi data de mine, este scoasã
de pe un manuscris, care, dacá nu este originalul, dar este
netdgiiduit cea Inttiu sau una din cele intfiu copie ale
cronicei lui Ureche compilatii de Miron Costin Manuscrisul
acesta numard o vechime de cel putin doà sute de ani!2'2)
Acestea le spune Kogalniceanu in prefata editiunii a
doa a Letopisetelor (1872), raspunzind criticei anterioare a
d-lui Hasdeu (1865), de uncle urmeath ca dinsul cunoscuse
si utilizase acel vechiu manuscris Inca de lhi prima edilie,
nu numai de la a doa cum afirma d-nu Gidei. 0 prima
eroare.
A doa sta in interpretarca dat:t cuvintelor lui KogtI-
niceanu citate mai sus. Ele spun a manuscrisul in cestiune
este, dacä nu originalul cornpilatiunii lui Miron Costin, cel
putin una din cele mai vechi copii. Aceste cuvinte indoel-
nice se transformi, sub condeiul d-lui Gidei, in sigurania
imperturbabila ca acel manuscris e ccompilaOunea insa-si a
lui Miron Costin.,
In fine a treia eroare provine din faptul ca. insu-si Ko-
galniceanu se insela asupra vechimii acelui manuscris, care

1) Archiva istoricci, III, p. 34.

2) Xogälniceanu, Oronicele Bominiei, oclqia IL, t. I, BUeureti
1872, p. XVII.

www.dacoromanica.ro
262 . RECENSII

e mai modern i, in ori-ce cas, nu autograful lui Miron

Costin.
Manuscrisul este descris de Kogalniceanu printre cele
intrebuintate la editia I, sub No. I, ast-fel :
0 copie vechie, si prin exactitatea (?) sa negresit
scoasd de pe insu.i originalul, coprinzind Letopisetul lui
Ureche si a lui Miron Costin, precum ci adizosurile lui Eu-
stratie Logofdtul. Titlul i doà file de la sfirsitul domniei
lui Stefanita Voda, fiul lui Vasile Voda, lipsesc...1)
Aci vedem ca nici nu e vorba de original, ci numai
de o copie directi de pe original. La 1872 polemica face pe
KogMniceanu sa exagereze importanta manuscrisului, prin
cuvintele : «dad nu este chiar originalulz. Din descrierea,
mai amanunlita a acestui manuscris, facuta de d-nu V. A.
Urechia, se vede ca el nu este originalul cronicei lui Miron
Costin, ci o copie posterioara si, adaogam noi, avind inter-
calata cronica lui Ureche, in alta, versiune decit cea adop-
tata de Costinesti.
Acest manuscris, poarta in clasificarea, facuta de d. V.
A. Urechia, a manuscriselor cronicei lui Miron Costin,
in care se stie Ca este intercalatä i acea a lui Ureche,
numele (Codex B. Racovitean).2) Acutn el se pastreaza, ca
toate manuscrisele de cronici, ce au apartinut lui Kogralni-
ceanu, in biblioteca Academiei Romine, unde poarta numirul
Mss. 103.
Argumentele aduse de d. Ureche pentru a demonstra
ca acest manuscris nu este originalul lui Miron Costin, sint:
a) cá el este scris la inceputul secolului al XVII1-lea ; b) cä
scrisoarea codicelui nu, seamana cu a lui Miron Costin ;
c) ca in titlul continuarii lui Miron Costin se spune : «s'au.
scris de pre izvodul raposatului Miron Costin.,

Kogalnicearm, Letopisefele, t. I, in fine.

2) V. A. Urechiá, Miron Costin, Opere complete, t. I, Bucure§ti,..
1886, p. 6.

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 263

La acestea mai adaogam un al patrulea : Manuscrisul

coprinde adaosurile lui Eustratie Logofdtul, pe cind se stie
ci Miron Costin era dusmanul teoriilor ce aceste adaosuri
coprindeau despre origina Moldovenilor.
Din toate acestea urmeazä ci nici acest manuscris nu.
este originalul lui Miron Costin, cum inclina a crede Ko-
galniceanu, si cum afirma cu siguranta d. Gidei, ci o copie
posterioard, avind cronica lui Ureche in redactiunea trans-
misa de interpolatorii sai imediati.
Tot de aci se mai poate vedea si critica cu care sint
primite in studiul d-lui Gidei, opiniunile predecesorilor :
Afirma d. Hasdeu cä canalele lui Ureche ne sint cunoscute
pink acum numai in ni§te copie mai mult sau mai putin mo-
derne ,ri modernisate», repeta si d. Gidei, aproape cu aceleasi
cuvinte, cl ccronicele in cestiune (Ureche, Miron Costin) ni
s'au pastrat numai in copii mai mult sau mai putin indepar-
tate de original, modernisate.» Replica Kogalniceanu ci dinsul
a posedat «daca nu originalul, dar netagaduit cea intii sau
una din cele intii copie ale cronicei lui Ureche compilata
de Miron Costin», d. Gidei repeta si d-sa, cu mai multa si-
guranta Inca, ca Kogalniceanu a utilizat, ccompilatiunea insi-si
a lui Miron Costin.,
S'a vizut mai sus ca adevarata este numai prima afir7
matiune, cl, pina in present, nu se cunoaste manuscrisul ori-
ginal al nici uneia din cronicile secolului al XVII-lea. De aci
nesiguranta resultatelor la care se poate ajunge, sub raportul
limbei mai .ales, intr'un studiu asupra acestor cronici.
cln casul cel mai fericit, zice d. Gidei, s'ar putea recon-
stitul, cu oare-care siguranta, fondul originalului ; numai
acesta ar putea sa fie intru cit-va garantat (1). Cit priveste
partea linguistica (fonetica, morfologica, lexica si chiar sin-
tactica), originalul este §i va rdminea totdeauna nesigur, o
aproximatiune, cit de minima, totdeauna va exista, cird vreme
originalul insuli nu va fi cunoscut» (p. 4).
Inteadevar cit timp originalul va ramine necunoscut,
el va fi nesigur. In aceasta privinta autorul nu va gasi con-

www.dacoromanica.ro
264 RECENSII

trazicatori, mai ales dacä cuvintele d-sale nu ar fi luate ad

litteram. Altminteri ori-ce studiu linguistic asupra clasicilor
greci i latini, pastraV, dupi cum se stie, numai in copii cu
mult posterioare epocei in care ei au trait, ar fi o zadarnica
pierdere de timp.
Lipsa originalelor impunea autorului o lucrare preala-
bill de reconstituire, prin comparatia critica a copiilor exis-
tente. Fara o asemenea operatiune ori-ce conclusiuni, de
forma ca si de fond, ce f'ar trage din studiarea unei singure
copii, trebuesc primite sub beneficiu de inventar. Acest lucru
e recunoscut g de d. Gidei, cind constata ca :
, !Numai pentru cronica lui Miron Costin o recensiune
si critica a tuturor variantelor (cunoscute) s'a indeplinit deja
de d. V. A. Urechia. Deci cu mai multa siguranta se poate
procede la studiarea acestui cronicar.)
D. Gidei insa se grabeste a strica efectul acestor intelepte
,r.uvinte a daogind:
«Pentru cronica lui Ureche si a interpolatorilor sai o
aszinenea recensiune i critica nu s'a indeplinit Inca, i nici
noi nu vom intreprinde-o In studiul de fatd, (p. 5).
Cu .alte cuvinte cea ce s'a facut de altii vom face si
noi, ce nu s'a facut anici noi nu vom intreprinde-o». Lucrul
e comod dar putin stiintific. Declaratia d-lui Gidei, uimi-
toare inteo lucrare ce voeste sä studien, intre altele, §i
limba cronicarilor, arata de pe acurri temeinicia rezultatelor
la care, cel putin in aceasta privinta, d-sa a ajuns in studiul
de care ne ocuparn. Unde, de nu intr'o lucrare special cone
sacratã studierii cronicelor, trebue a se cauta studiul si cli-
sificarea manuscriselor in care aceste cronici s'au pastrat ?
Ce garantie ofere un studiu asupra limbei i stilului cronica-
rilor, facut inainte de a se fi ales cea-ce e propriu al lor, de
adaosele copistilor si inferpolatorilor de mai tirziu ? Dupa ce
criteriu, in fine, s'au deosebit particularitatile linguistice sau
silistice ale lui Ureche, de exemplu, de ale copistului, dupa
care Kogalniceanu si-a facut editia ?

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 265

La analisa capitolului respectiv vom vedea ca autorul

nu a luat, in aceasta privintä, nici precautiunea de a compara
limba .si stilul cronicarilor cu ale scritorilor bisericesti con-
timporani, comparare ce ar mai fi micsorat cimpul erorilor.
Aci ne marginim numai a culege marturisirea d-lui Gidei
ca s'a servit de «a doa editiune a lui Kogalniceanu) (p. 5),
desi se stie Ca aceastä editiune este inferioarã chiar celei
d'intii. 1)

Capitolul ce urmeaza este intitulat : cCaracterele -vietii

politico-econornice,, si coprinde demonstrarea teoriei, justa
de alt-fel, ca toata istoria poporului romin se explica prin
situaliunea politica ce el a avut-o in trecut :
«Toatä fenomenalitatea vietei poporului nostril, dealun-
gul veacurilor, este determinata, in prirnul IOC, de situatiunea
sa pohtica. Starea sa econornica, sociala §i intelectuala este
subordonata starii sale politice» (p. 7).
Aceasta situaliune politica este descrisa de d. Gidei in
putine cuvinte dar pline de amaraciune, aratind caderea tot
mai jos a poporului rornin :
«Putin numeros, hartuit rnereu si din toate pat-tile, fara
putinla de a-si reirnprospata foriele, lucru firesc era, ca in cele
din urma si cada obosit, si a cazut. Taurul era trintit ; to-
readorul s'-a apropiat incet (?) de el si apisind genuchiul pe
grumazii lui, fdcu din el ce vru (?); era stapinul absolut al
infricosatului animal. Aceasta e impresiunea ce capata cine-
va, urmarind caderea tot mai joasa a poporului romin sub

') Cf. Tocilescu, auclii critice asupra cronicilor romine, I, in Re-

vista pentru Istorie, etc., t. III, p. 268 : ,Editiunea a doa a Letopisete-
lor d-lui Kogalniceanu pe ling6, toate lipsele semnalate in prima
editiune mai are §i inconvenientul cä la transcr-iptiunea textului
cirilic in caractere latine nu s'a observat cu strictetá nici ortografia
textului, nici formeie archaice, ba chiar intentionat s'a cOutat cit
mai mult sä se moderniseze texturile pentru ca editiunea sO fie mai.
Topulara." Xenopol, Convorbiri literare, An. VI, p. 279 sqq.

www.dacoromanica.ro
266 RECENSII

apasatorul jug al otomanilor. Era pe la inceputul secolului

al XVII» (p. 8).
Acest tablou al taurului invins si din care .toreadorul,
face ce vrea, de un plasticism indoelnic, are, in plus, neajun-
sul de a nu corespunde realitatii. Caderea definitivi a Tani-
lor Romine sub Turci, nu are nici-o analogie cu privalirea
brusca a unui taur sub spada toreadorului, si, in nici-un
cas, ea nu poate fi pusa la inceputul secolului al XVII-lea.
Chiar dad am socoti domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601)
ca apartinind secolului al XVI-lea, teoria d-lui Gidei nu fa-
mine mai putin eronata si in cornpleta contrazicere cu resul-
tatele la care a ajuns la noi stiinta istoriei.
Situatiunea Tarilor Rornine fata de Poarta si Statele,
vecine, in secolul al XVII-lea, este cu mult superioara celeia
ce ele o aveau in secolul precedent. Cu rascoala lui Mihai
Viteazul se incepe o nol era pentru Rornini, o era de ridi-
care morala i materiall, in care voevozii nostri sint niste
personagii cu vaza la Constantinopole i aiurea, ear tarile
romine niste adevarate centre culturale. Aceasta ameliorare
a relatiunilor dintre Poarta i Principate este foarte bine ara-
tatá in recenta conferenta a d-lui lorga,') intemeeatd, ca toate
lucrarile acestui distins istoric, pe o adinca cunostinta si o
inteligenta interpretare a faptelor. Cercetarea serioasa a isvoa-
relor va duce la alte conclusiuni decit vechile clisee despre
o decadenta continua si progresinda a Rominilor.
Conceptia greitä insa ce autorul isi face despre istovi-
rea fortelor poporului \romin, poate ca nu provine atit din
necunostinta faptelor, cit din dorinta de a emite o teorie ori-
ginala asupra causelor ce au provocat nasterea literaturii
noastre nationale si emanciparea de sub slavonism :
(Obosit, clat nu ucis, urmeaza mai departe d. Gidei, a
cazut in lupta poporul Tominesc. Atunci, restul de energie,
care-i mai rdmdsese, l-a intrebuintat inteo alt-fel de muncd,
decit aceea fisicd (?), l-a Intrebuintat in munca intelectuald

') N. _forgo, Doci conferinli, Bucure§ti 1898, p. 36 sqq.

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 267

si ni-a dat productiunile literare ale secolului al XVII, dupa

ce mai intliu lepadi slavonismul, care ii intunecase pina aci
spiritul» (p. 8).
Acum se explica de ce decadenta politica a Rominilor
incepe din secolul al XVII-Iea, pentru ca in cursul acestui
secol apar productiunile literare in limba rornina. Restului
de energie a poporului romin, ne mai fiind cheltuit in ernunca.
fisica», sinonim : arasboi», clupa d. Gidei, i s'a gäsit
o intrebuinlare in munca intelectuala, pentru a nu se pierde
in zadar. Ear ca operaliune pralabili s'a impus lepadarea sla-
vonismului cccare ii intunecase pina ad spirituh. Se vede insa
cä aceasta intunecare, nu era o eclipsa i totalä, de oare-ce
strämoii notri din secolul al XVII-lea u putut.vedea 6 ei
trebue sa se lepede de slavonism inainte de a produce opere
literare in limba romineasca.
Aceasta e teoria d-lui Gidei. Pentru a o face admisi
i
.si de altii ea avea nevoe de o demonstratie desvoltata. Auto-
rul insi se multumege a o formula in mai- multe rinduri
(cf. p. 22, 134, 136), socotind-o apoi ca a!imisa. Numai atita
este insuficient pentru o teorie, cum este aceea a d-lui Gidei,
care nu e atit de evidenta pentru a se lipsi de demon-
strati e.')

Caracterisarea situaTiunii politice a carilor romine in

secolul al XVII-lea, la care autorul revine, este facutkin ter-
meni de o generalitate prea \raga, pentru a putea fi discu-
tata. E atit de vaga incit autorul insusi pare a se fi ratacit,
vorbind de vinzarea tronurilor rotninesti, ce «ajunsesera obiec-

') Socotim aceastä teorie ca originalti a d-lui Cildei, des). Can-

temir zisese mai nainte ca,: Moldovenilor serer mai dinainte de noi
le sta mai mutt la inimä sl facd fapte bune, nu sirs le eerie" ; §i mai
nainte Sallustiu (De bello catil. VIII): ,Prudentissumus quisque nego-
tiosus maxume erat ; ingenium nemo sine corpore exercebat ; optu-
',sus quisque facere 4uans dicere, sua ab aliis benefacta laudari, quam
ipse aliorum narrare, malebat."

www.dacoromanica.ro
268 RECENSII

tul de specula si imbogatire a camatarilor si a inaltilor func-

/ionari din Constantinopoles., «inca din a doa jurnatate a sec.
XVII», si de «scurta intrerupere din timpul dornniei lui
Mihai Viteazul», ce este anterioara. Aceasta confusiune ar
putea fi ns provenita si din o eroare de tipar.
Cuvintele une,ori sint intrebuintate de d. Gidei in in-
teleguri cu totul inedite :
«Fie-care clornn avea partisanii sai devotaii, ca i dus-
manii sai de moarte. De Aici isyorul unei adevarate anarchii(?):
-domnul ingaduind partisanilor sai jafurile i abuvirile cum-
plite, acestia tolerin.d domnului toate nelegiuirile, cruzimea
si calcarea obiceiului pamintului, osindind si ucizind fara
judecata» (p. h).
Toate acestea, nu trebue sa se uite ca se petrec in
secolul al XVII-lea.
Citatele acute ne dispenseaza cred a discuta cu deamii-
nuntul caracterizarea starii politice i economice ce a avut
Tarile Romine in acest secol, dupa d. Gidei. Starea politica
am vdzut-o, cea economict constä in glupta titanicd intre
proprietatea mare si cea mica,
Nu putem insi a trece peste cuvintele pline de o lau-
dabili ambitiune cu care autorul termina acest capitol
«A cunoaste acest lucru (lupta dintre marea si miCa pro-
prietate) este a intelege perfect felul de a fi al poporului de
azi, i, inielegind aceasta, am putea cu mai mult succes sd-i
asigurdm fericirea) (p. 14).

. Pentru a cunoaste «Societatea moldoveneasca pe la

jumatatea sec. XVII», autorul a crezut indestulator a se
adresa relailunilor numai a doi calatori strAini, Bandinus
Paul din Alepo, care au vizitat Moldova pe vremea lui Vasile
Lupu. Szurtul timp insa cit acesti doi calatori au petrecut in
Moldova, nu le-a permis o cunostinta aprofundati a socie-
tatei moldovenesti, i ar fi riscat deci a socoti relatiunile
lor ca o imagina fidela a Moldovei din secolul XVII-lea.
Aceastä va fi cu atit ma mult cu cit asupra unor puncte

www.dacoromanica.ro
 RECENTSII 269

Bandibbaus si Paul din Alepo se contrazic. Asupra acestor con-

trazicca -ri d. Gidei observa :
8«Comparind scrierile celor 2 calatori, observam ca im-
p resnt unile lui Bandinus despre poporul moldovenest difere
,.,
intru 1§ cit-va de cele ale lui Paul de Alepo. Asa, de pilda,
ospita litatea moldovenilor, relatata de Bandinus, contrasteaza
int? in mod curios cu vitiositatea grozava, de care face men-
tiune 1 Paul de Alepo, desi ambii visiteaza. Moldova aproape in
a cela timp. Explicatiunea credem cd std in aceea, cd Ban-
dind As a avut norocul ca in drumul sdu sd nu cadd pe mdi-
net e vr unor oameni rdh (p. 20).
Explicatiunea d-lui Gidei ridicA Iasi relatiunilot ambilor
calatori si chiar tutuldr calatorilor din trecut, present si
viitor, ori-ce valoare ca texte istorice. Daca Bandinus vorbeste
bine de tara pe care o viziteaza, causa e ea el a avut noro-.
cul csa nu cada pe rptinile veunor Dameni rah. Soarta, mai
putin favorabila cu Paul din Alepo, viu ca acest calaror sa
cada pe miinile unor oameni vitiosi, de unde si evitiositatea
grozava» ce dinsul constata la Moldoveni. Dar, abstractiune
facind de norocul sau nenorocul alatorilor, e drept a ne in-
treba : Cum era lara pe care icesti calátori o descriu ? Merita
sa se vorbeasca despre ea in bine ori in eau? $i dad, un
calator inevitabil trebue st se intilneasca cu oameni ori buni
ori rai, dupä cum o usa nu poate fi decix deschisa sau
inchisa, ce temei se poate pune pe niste relatiuni ce
atirna de norocul calatorului? Cu toate acestea capitolul in
care d. Gidei schiteaza, societatea moldoveneasci de pe la ju-
matatea secolului XVII, se intemeeaza numai pe relatiunile
acestor doi calatori, din care numai unul cu noroc'). Insufi-

') Cit de räutãciosi trebue s'a fi fost informatorii lui Paul din
Alepo se poate vedea, intre altele, din povestirea ce ei fac acestuia
despre ispravile amoroase ale nepotului lii Vasile Lupul, ce se urcAu
la suma fabuloas6, de 4000 de fecioare. 13n adevArat Hercul. Cifra
aceastà este Inregistat 5. de naivul diacon fara nici o obiectiune, ear
d. Gidei o citeszá ca pe o trasura de moravurile timpului.

www.dacoromanica.ro
7 370 RECENSII

cienia informatiunilor dä acestui capitol aspectul unui 4articol

improvizat de gazeta mai mult decit al unei lucriri dae eru-
ditiune.
De alt-fel, asa cum este facut, capitolul despre scocie-
tatea rnoldoveneasci e absolut inutil pentru cunostinla st ibiec-
tului, si nii vedem intru Lit Ureche sau Miron Cosintin ar
putea fi rnai bine cunoscuii, stiindu-se daca Moldovenii r 4zeau
posturile, versiunea Bandinus, ori nu le pazeau, cum a firma
Paul din Alepo.
Mai rernarearn, inainte de a termina cu acest capifbn\ll,
cã d. Gidei, care cu cite-va pagini mai nainte, sustinuse, cua
atita tarie, ca. Rominul cazuse, ca un taur obosit sub genu-
chiul toreadorului, Inca de la inceputul secolului al XVII-lea,
in acest capitol il arata din contra ca pe un popor rasboinic,
aceasta pe la jumatatea aceluiasi secol
ccA fi ostean, a sti sa se bata, a infrunta primejdia si
greutitile vremii, era preocupatiunea de capetenie a romini,
lor de pe acele timpuri, cind de cele mai multe ori cu min
pe arma trebuea sa-si apere omul ce era al sau, oH sa sf
inroleze, cind vod astriga la oaste» (p. 17).

Cu capitolul urmator ne apropiam de subiect. El este

intitulat cEmanciparea limbei i spiritului rominesc de sub
influen/a slavona si trateazi despre introducerea limbei ro-
mine in biserica, cancelaria i istoriografia Moldovei si Mun-
teniei.
cInainte insl de a vorbi despre o emancipare de slavo-
nism,. e natural st ne intrebam in treacat ce este slavonismul
si cum s'a introdus intre romini. Aceastd se impune cu atit
mai mult, cd cronicarul Ureche, ce avem a studia, represintd
ruperea o data pentru totdeauna de vechia influentd biKantino-
slavond §i pe calea indicata de el urmeaza apoi cei-l-alii cro-
nicari de dupa dinsul» (p. 23 sq.).
Cu alte cuvinte Ureche, fiind primul cronicar cunoscut .

ce a scris in limba romina, se impune sä ne intrebam cutn

www.dacoromanica.ro
 RECENSIT 371

s'a introdus slavonismul la Rornini. Cititorilor poate ci nu

va parea acest motiv destul de imperios pentru ca autorul
si ea cestiunea tocmai de la nivalirea Slavilor. a Catre finele
secolului VI d. Chr. are loc invasiunea slavilor,, incepe d.
Gidei, si trebue sa recunoastem cã e prea de departe, subiec-
tul fiind cronicarii moldoveni ce au trait in doa jumatate a
-secolului al XVII-lea.

Ah I passons au deluge.

De alt-fel compilatia ce d. Gidei face dupi scrIerile lui

'Rambaud1) si Leger2), singurele pe care le cunoaste asupra
acestei cestiuni, este neindestulatoare pentru a sti cum s'au
crestinat Bulgarii, de prisos si inutila pentru a cunoaste cum
s'au emancipat Rominii de slavonism.
Daca insi cestiunea crqtinarii Bulgarilor, neavind de-
cit raporturi foarte departate cu scoaterea limbei slavone din
bisericile si cancelariile rornine, ar fi putut lipsi Lira nici un
inconvenient din lucrarea d-lui Gidei; expunerea, chiar pe
larg, a influen;ei slavone si a conditiunilor in care ea s'a
manifestat asupra spiritului rominesc, nu era lipsita de interes.
In ce consta aceastä influenta ? Cind a inceput ea sa se ma-
nifesteze si cit a durat ? Pentru a ajunge la cestiunea in mai
imediatä legatura cu subiectul : Din ce cauza slavonismul a
incetat sa mai exercite vre-o influenti in 'raffle Romine ?
La aceste cestiuni d-nu Gidei rdspunde in urmätcrul
m od :
4 Fiind (poporul rornin) de origine latina, firqte cä
limba cultului a trebuit si fie in prirnele timpuri ale inva-

') A. Rambaud, L'enzpire gree au dixieme sack, Constantin For-

phyrogénete. Paris 1870.
2) L. Leger, Cyrille et Ardthode. Etude historique sur la conver-
sion des Slaves au christianisme. Paris 1868.Carte cam superficiala'
(Bogdan, Revista nod, II, 360).

www.dacoromanica.ro
372 RECENSII

siunilor, cea latina,, zice d-nu Gidei, dupa cum tot asa de
fireste s'a sustinut ca Rominii, fiind de origine latina, au
trebuit sa intrebuinteze, inaintea conciliului de la Florenta,
alfabetul latin, si dupa cum tot originea latina a Rominilor a
indreptatit cautarea obiceelor noastre juridice in cInsitutele,
lui Gaius si ale lui Justinian.
Cestiunea crestinismului la Romini si deosebirea stra-
tului pritnitiv romano - bizantin, notiunile abstracte ale
crestinismului, de cel bulgar posterior, termenii de ri-
tual, fail indoeala ct este cu mult mai complicata de cum
o arata d. Gidei.1)
Cu toata originea lor latina «Rominii sint nevoiti, atit
dincoace cit si dincolo de Dunare, si audieze Liturgia in
limba slavona a bulgarilor (medio-bulgard).0) Causele ce au
nevoit pe Romini la aceasta, dupa d. Gidei, sint : raspindirea
crestinismului sub forma slavona in Mesia,» puteinicul impe-
riu romino-bulgar al Asanilor,» anaternile ce Papa si Patriar-
chul isi aruncau reciproc la 1504, t ura seculara» ce Ro-
minii nutreau contra imperiului bizantin, s. a.
Nici un cuvint despre primul imperiu bulgar (68o-
1018), a carei stapinire asupra tarilor de dincoace de Du-
nare este mai siguri decit a imperiului asanesc.3) In schinab
insa se aduce ca probe pentru imbratisarea ritualului cresti-
nesc slavon de catre Rominii de dincoace de Dunare, rds-
pindirea. acestui ritual in Mesia. De alta parte citatele din Ni-
cetas Choniates si Benjamin de Tudela, aduse de d. Gidei

') Cf. I. Bogdan, Rominii g, Bulgarii, Bucuregti 1895, p. 19 sqq.

2) Curioase sint gi ranorkurile ce d. Gidei stabilegte intre limba
bulgar b. de azi gi cea medieval& : Bulgara modern6. care e o comp-
iiune (?) a limbei medio-bulgare, sub influenta limbilor vecine, mai
ales albaneza..." (p. 26).
3) A. D. Xenopol, Istoria Rominilor, Iagi 1888, t. I, p. 568 sq. ;
I. Bogdan, Iw din titlul domnilor romini (Convorbiri literare, t.
XXIII, p. 723 sq.); Ibid., Rominii §i Bulgarii, p. 19 sq., 54 ; Hasdeu,
Isiegru-Vodd, Bucuresci 1898. p. XLVIII sqq., LXXIV.

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 273

(p. 29) dupa Rambaud, pentru a demonstra aura seculara»

a Rominilor contra imperiului bizantin, privesc de asemenea
tot pe Rominii din Balcani i Pincl nu pe cei de dincoace
de Dunare.1) Ele nu pot fi invocate deci pentru a se explica
raspindirea crestinismului slavon in Muntenia si Moldova.
Aceasta pentru introducerea limbei slavone in bisericele
rorninesti. Pini ad era greu :
«Odata introdusi in Biserica romind, limba slavona de-
veni i limba literara a Rominilor, limba acestora nefiind
considerati ca literara, neexistind adica o literatura in limba
poporului romin (pag. 30).
In fine:
*De pe la jumatatea secolului al XVI-lea limba romtnä
incepu si se manifesteze prin traduceri mai intii, prin mici
1nsemndri cu mdnd(?) pe marginile vechilor cdrii i docu-
mtnte slavone, insemndri originale, ce represinti graiul viu
al poporului romine, pinà cind, in secolul al XVII-lea, opere
intregi, originale; es la lumina si nu numai cu continut re-
ligios, ci scrieri profane, opere istorice de mare valoare,
firul conducator al istoriografiei rominesti de astazi. Limba
romina cpãtâ fixitate, deveni limbi literara.
Acest fapt se numeste in istoria rominilor : Emanci-
parea limbei i spiritulai romdnesc de sub influenta slavond,»
inchee d. Gidei, neglijind insã sa indice si in ce anume tratat
de istoria Rominilor se aiiä intitulata atit de bombastic in-
troducerea limbei romine in scrierea operelor literare.

!) Afar& de aceasta termenii ura seculara" par cam exagerati

pentru a arata relatiunilor Vlalailor de la Pind cu Bizantul, cel putin
a§a cum le arat& Benjamin de Tudela. Acest c5.1&tor nu vorbe§te de
cit de prazile ce acest popor neastimpárat facea vecinilor sNi Greci,
locuitori ai cimpiei (Archiva istoricá 11, 25 : De ,pe munti ei se po-
gor in Grecia pentru pradei i holie"). Din potriv& in uncle räsboae
Vlahil de la Pind iau parte in rindurile armatei imperiale in contra
inamicilor Bizantului. De o lupt& secular& intre Vlahi p Bizant deci
nu poate fi vorba.

www.dacoromanica.ro
274 RECENSII

Daci insa intitularea este exagerata, ip schitnb propor-

tiunile in care influenta slavona s'a manifestat asupra Ro-
minilor sint, dupi d. Gidei, foarte inguste. Dupa cele ce
vazuram s'ar putea crede ci slavonismul la noi ar fi constat
-numai in faptul ci in bisericile romine se oficia in slavo-
neve si ca tot in aceasta limba se facea corespondenta pu-
blica si privata. Odata cu introducerea limbei romine in bi-
serici si cancelarii, inceteazi si influenta slavona, de aci :
«emanciparea limbei si spiritulni rominesco.
Acest mod de a intelege influenta slavonismului in
Tarile romine este, fad indoeala, prea ingust. Influenia a
fost mult mai adinci si mai intensi. Ea s'a manifestat asu-
pra vietei sociale si politice a Rominilor ca si asupra celei
c ulturale, ear aceasta nu s'a facut prin imitarea «desfiintatu-
lui stat romino-bulgar,» cum crede d. Gidei, asigurindu-ne
cä faima acestui imperiu cera inca vie in amintirea romi-
nilor» (pag. 29).
Un stat nu se organiseazi dupa cfaima, unui alt stat
«desfiintat,, ear lipsa textelor nu ne permit a cunoaste gra-
+Jul de vioiciune ce aceasta faimi a putut avea la Romini.
Influenta slavona asupra Rominilor e si mai veche si mai
intensa :

cToti germenii de stat si bisericesti, din care, cu sec.

XIII incepind, au esit institutiile noastre politice din evul
mediu, isi au originea in epoca preponderentei bulgare: or-
ganisarea socialä si politica in cneziate si voevodate, hierar-
chia bisericeasca, inceputurile nobilimei sau boerimei, limba
bulgara in cancelariile domnesti, in biserici, in literatura
profana si in corespondenta privata.,1)

Faptul insä ca cestiunea introducerii slavonismului in

Tarile Romine, fiind straina oare-cum de subiect, nu a fost
tratata de d. Gidei cu ingrijirea ceruta si-ar avea explicarea

I) Bogdan, Rominii §i Bulgarii, pag. 22.

www.dacoromanica.ro
 RECENSTI 275

in acea ca d-sa Ii reserva toad atentiunea asupra causelor

care au provocat elnanciparea de sub aceastã influenta.
Aceste cause sint in numar de trei, din care una fa-
tala. Causa fatala este ignorarea din ce in ce a limbei bul-
gare :
«Prima si cea mai importanta causa, care a pricinuit
emanciparea de sub slavonism, e o causas fatal& Aceasta
este ignorarea din ce in ce a unef limbi, care apartinuse
unui popor barbar ,si incult (?) §i prin urmare inaccesibila
gindirei mai inalte, progresului; i noi am vazut mai in
urma (?) ca poporul romin, invins pe calea politica, ii chel-
tueste restul energiei sale in activitatea intelectuala, (p. 32).
Fatalitatea ast-fel inteleasi devine fatala pentru autor,
falsificindu-i o teorie, justä in sine, si care, exprimat'a in
termeni mai potriviti, constituia o explicare rationala a intro-
ducerei limbei nationale in slujba religioasi a Rominilor.
Litnba slavona, fiind o limba straini de poporul rornin,
trebuea invatata prin scoii. $colile cu dascali de slavonie
deveneau din ce in ce mai rare si neindestulatoare pentru
a satisface cerintele intregei populatiuni. Gheorghe Stefan
aduce dascali de ia Kiev,1) ear Matei Basarab din Croatia,
dupi ce se adresase in desert in Bulgaria. Aci chiar, centrul
de alta-data al slavonismului, in secolul al XV1I-lea cultura
slavona este stinsi i inlocuita cu cea greceasca.2)
Minastirile romanesti, focarele culturei slavone, inca-
pusera, ce i cele bulgaresti, pe mina clerului grec, care, bine
inteles, nu aveau nici un interes de a intretine mai de-
parte slavonismul, mai curind de a'l inlocul prin cultura gre-
ccasci. Ast-fel ca, neavind de unde invata limba slavotri toti
preolii numeroaselor biserici din orase si mai cu seama cei

1) Doc. din 2 Aprilie 1656 (7164) in Uricariul, III, p. 279 sq.

2) Monumenta spectantia historian; Slavorum meridionalium. Acta
Bulgariae ecclesiastica, t. XVIII, Agram 1887, p. 48 et passim. Cf.
Xenopol, Istoria .Rominilor, IV, p. 76 sqq.

www.dacoromanica.ro
276 RECENSII

de pe la sate, se impuse necesitatea traducerii si tiparirei

cartilor de ritual si in limba rcmineasca, singura cunoscuti
de majoritatea acelor preoti. Mai tirziu, cind cunostinta lim-
bei slavone deveni o raritate, apanagiul citor-va carturari,
aceste carti se tiparira numai in romineste.
Zapisele de vinzare g alte acte private, ce se incheau
la sate printre tarani in asistenta megiqilor, au inceput, din
aceeag cauzà, a fi scrise de timpuriu in romineste. Ele se
scriau de diacii putin -Ciirturari, ce abia invatase la scale
rudimentare de pe prispele bisericilor si scrie «azbuchele,
si sa citeasca psaltirea. Numai actele oficiale de intarirea pro-
prietatei, emanate de cancelaria domneasca, unde se mai
putea gäsi logofeti cu cunostiintá de slavonie, numai acelea
se scrieau in limba savonã, lucru care a durat pin'A la Da-
bija Voda (1661-1646), 1)
De o rfatalitate», conditionata de atitea cauze, a caror
lipsa sau presenta ii puteau modifica caracterul, nu poate fi
deci vorba. i nici epitetele de cbarbara si incultä», date limbei
slavone, nu sint potrivite pentru un popor si o limbi care-
a putut avea o influienta culturala atit de puternica. Dad
limba slavoni a fost o limba barbara si incultä, ce trebue sa
fi fast a noastra pe acele vrernuri I
Tpt atit de gratuita este si afirmatiugea d-lui Gidei ca
limba slavona era «inaccesibila (sic) gindirei rnai inalte, pro-

1) Cit de putin raspinditk era cunostinta limbei siavone in

TArile Romine, inca de la inceputul sec. XVII, se poate vedea 0 de
acolo a Mihai Titeazul, voevod al Tarei Romine§ti §i fost Mare Ban
al Craiovei, nu i4tia .slavonefite, de acea toate autografele rämase de
la el sint scrise in rominev.e. V. Hurmuzaki, Documente, III, 1, p.
322; IV, 1, p. 22, 43, 166; N. Iorga, Documente noui fi in mare parte
rominefti relative la Petru ,5'chiopul fi, Mihai Viteazul, Bucure0i 1898,
p. 21 sqq. De remarcat este cunoscutul chrisov dat de Mihai Vi-
teazul mopenilor din Sularul (1 Febr. 1596), document scris in sla-
vone0e, ear in josul lui intkirea atitografa a voevodului in romi-
neste. Tocilescu, Rev ista pentru istorie, t. IV, p. 543,

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 277

gresului., In ori-ce cas inaptitudinea acestei limbi de a ex-

-prima ideile inalte nu putea constitui o cauzl care sk fad
pe primii nostril scriitori nationali a o lepada pentru cea ro-
mini. Ei nu aveau de unde sti cà limba romink neincercati
pinä atunci in lucrari literare, era mai <caccesibila» progre-
sului de cit limba slavona, rnladiatã de secoli de literatura.
Dar tgoria d-lui Gidei nu e in contrazicere numai cu
logica, dar chiar cu realitatea faptelor. Dovada cä limba sla-
voila nu era pentru strabunii nostri «limba unui popor incult
Si barbar», e veneratia de care ea se bucura in Tarile Ro-
mine. Si iar ca Rominii nu socoteau limba slavona incapa-
bila de a exprima idei inalte, e faptul cä singura scriere filo-
sofica din vechea noastra literatura «Invataturile» lui Nea-
goe Voda au fost scrise in slavoneste, 1) iar mai tirziu U-
diste Nasturel, care minuia cu asa indeminare condeiul scriind
romineste, proba traducerea romanului Varlaam si Joasaf,,
cind avu sa exprime «gindiri mai inalte», traduse pe Jrnita-
tio Christi» in limba slavona. 2)
Prin urmare nu lipsurile limbei slavone a cauzat dis-
parilia ei cu incetul din viata culturala a Rominilor, ci fap-
tul ca ea era o limba strAina si cu timpul nu se mai gäseau
scriitori indestul de cunoscatori de slavonie ca sri. scrie in
aceasta limba, si mai cu seama, nici cititori indestul de nu-
merosi. i unii i altii gaseau mai comod si scrie si si ci-

') P. Lavrovs, Casa HaxaaaTemnia soenow Baxamettaro

Ehrocr criuy nom- Omociro (Extr. din Memoriile Societatii de
istoria sJ antichitgtile rusesti din Moscova, 1896); Cf. I. Bogdan.
Iuptele Rorninilor cu Turcii, Bucuresti 1898, p. 79 sqq., 98.
2) Tipgrità la Min. Deal, 1647. Cf. Karataev, ()imam eitasatto-
pycemnur, Ems. Petersburg 1881, p 529, No. 633; Sava Chilan-
darec, .Rukopisy a starotisky Chilanchrské, Praga 1896, p. 89, No. 92.
Relevgrn aci un lapsus : Romanul Varlaam i Joasaf, tradus de U-
driste Ngsturel, nu s'a i tiparit cum credo d. Gidei (p. 48 nota 15),
Traducerea invatatului boer a rgmas ineditg ping acum. Cf. Gaster,
Literatura popular4 romind. Bucuresti 1886, p. 35; Id. Chrestomatie, t.
p. LII, 129; Sbierea, Miscoiri culturale, p. 282, etc.

www.dacoromanica.ro
278 RECENSII

teascä in limba cea mai bine cunoscuta lor, in limba ma-

terna.
D. Gidei ins* aduce cite-va exemple in sprijinul a-
cestei explicari. Paralelismul insa ce d-sa stabilote intre-
ccemanciparea de slavonism, de la noi $i reforma lui Luther
din apus, micsoreazi efectul exemplelor citate.

cPrecum Luther, inteo scrisoare a sa din 1524 . . . tot

asa mitropolitul Varlaam, in predoslovia Cazaniei sale din
1643 . .1 (pag. 34).

Luther $i Varlaam I

Cei-l'alti doi factori «ajutatori la emanciparea de sub sla-

vonism» sint : propaganda calvina din Ardeal i curentul
grecesc.
Intro cit prive$te propaganda calvina d. Gidei crede-
Ca ea a avut co contrareacliune (sic) in Principate), si Ca :

cOri-cit ar fi fost de mic maul jucat de acea propaganda

la emanciparea de slavonism in tarile noastre, nu i se poate
insa cu desdvir$ire nega o influientà binefacatoare pentru mis
carea culturali din aceste tari» (p, 39 sq.).
Dath propaganda calvinista din Ardeal a avut sau nu
o infiuienia binefacatoare asupra miscarei culturale de. din-
coace de mini, este o alta cestiune, interesanth fara indoiali
si care se poate discuta, straini insi de aceea ce si-a pro-
pus autorul a demonstra. Cestiunea ce interesa era intru cit
aceastä propaganda a provocat inlocuirea dincoace de munti
a limbei slavone cu cea romini, adici ceea ce d-sa numote-
cemanciparea de slavonism». Ca d. Gidei crede reala in-
fluienta miscarei reformiste in Mile Romine o probeazi cu
vintul ccontrareactiune», ce revine de mai multe ori sub
condeiul d- sale, totdeauna pentru a demonstra ci nationali
zarea serviciului divin in Moldova $i Tara Romineasci a fost.
in parte un efect al tiplriturilox rominoti ardelene.

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 279

Pentru aceasta d. Gidei stabileste mai intii existenta

«relatiunilor literare, intre 'raffle Romine si Ardealul, spri-
jinindu-se pe faptul cá Diaconul Coresi, care a tiparit pri-
mele carti in Transilvania, (era venit acolo din Tirgoviste. ,
Mai afirma apoi cá cexemplul tiparirei de Cazanii din Tran-
silvania, a fost imitat in Moldova si Munteniav, peste un
secol. Aci s'ar putea obiecta cã o dmitaie, ori-cit de
tardiva ar fi, nu constitue o ccontrareactiune.,
Pentru a demonstra influienta calvinismului in 'raffle
Romine d. Gidei trebuia mai intii sa precizeze ce intelegea
d-sa prin «contrareactiune, ? Era oare aceasta o «imitapune,
a sistemului calvinesc de a face cunoscute poporului adevi-
rurile religiunei ? Citatul de mai sus Indreptateste aceasta
pre punere. Era oare o adevarata creactiune,, in sensul
ci, temindu-se ca propaganda calvinista sa nu se intinda si
in Principate, voevozii si prelatii nostri, au preintimpinat
pericolul, traducind cartile religioase in rornineste, spre a
'Astra poporul la dreapta credinta ? Citatele ce d. Gidei face
(p. 4) din prefetele Mitropolitilor Stefan si Teodosie, jus-
tifici i aceastä presupunere. In fine o a treia ipoteza, in
care ccontrareactiunea» e independentà de calvinism,»
desi provocata de propaganda calvina, si in acelas timp,protiv-
nia inaltului cler i principilor de dincoace de munti, reese
clar din urmitorul pasaj, luat tot din cartea d-lui Gidei :
«Lai dar, cum calvinismul din Ardeal intentia (intetia)
dincoace de munti miscarea spre o literatura proprie romi-
neasci, independenti de literatura calvinista ; i aceasta mis-
care si-a luat avint, cu toata pirerea de rail si cu toate sla-
bele incercari ale inaltului cler g ale principilor, de a re-
invia curentul slavon ; carmuitorii politici i spirituali ai ro-
minilor vedeau o scadere a simtimintului religios in inlo-
cuirea slavonismului prin limba cea profana, care slujea ne-
voilor zilnice,. (p. 41 sq.).
Avem dar miscarea literara de dincoace de munt! pro-
veniti : a) din imitatia propagandei calvine ; b) din reac-

www.dacoromanica.ro
280 RECENSIE

tiunea contra acestei t3ropagande, si c) independenti de propa-

ganda. Cititorul nu are de cit greutatea alegerei.
La urma urmelor insa d. Gidei conchide ca :
aIntroducerea limbei romine in biserica se considera in-
adevar ca un abuz, caruia s'au supus principii Vasile (Lupul)
§i Matei (Basarab), numai constrhui de necesitatea izvoritd
din causa cea fatald, pe care am studiat-oD (p. 42).
In cazul, clad introducerea limbei romine in biserici se
datoreste numai faptului ignorarei celei slavone, ce rost mai
are propaganda calvina si pentru ce acele cinci lungi pagini
In care autorul se incurca atit de rau, voind sa o demon-
streze ?
Adevirul este ci intre propaganda calvina din Ardeal
si introducerea limbei romine in slujba religioasa de dincoace
de munti, nu a existat nici un raport de causi si elect, de
actiune si reactiune, cu atit mai putin de c contrareactiune, 1)
Curentul grec, 4 un alt factor explicativ al emanciparei
de slavonism», am vazut a indirect a contribuit la nationa-
lisarea serviciului religios in tarile romine, acaparind minasti-
rele, focarele de alti-dati ale slavonismului. E impropriu
insa a zice cà acest curent einterveni ca aliat in luptele ro-
minismului cu slavonismul. Aceasta pentru a nu a fost
o lupta, in sensul obicinuit al acestui cuvint, intre rominism
si slavonism, si nici nu poate fi vorba de o alianti intre
cel d'intii §i grecism. Ar fi a le atribui sfintilor parinti din
Orient o maid ce nici textele nici bunul shut nu le-o
acorda.

1) Cf. Xenopol, Istoria Rominilor, t. IV., p. 69 : Introducerea

limbei romine in slujba religioasä a Rominilor de dincoace de munti
nu fu datoritä, precum gre§it s'a admis pinä acuma, unei reactiuni
contra propagandei calvine, care, Intrebuintind limba rornink spre
a pAtrunde in cugetul inchinittorilor, ar fi provocat ili pe Romini a
se sluji de acelail organ spre a respinge eretica doctrine

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 281

. De alt-fel acest capitol ar trebui intreg reficut, pentru

ca O. se poatt vedea mai bine ceea-ce vrea sa spue autorul, cit
.si .pentru d se corecta unele frase ca :

(Dincoace de munti, de si vor fi existat tipografii inainte

de anul 1640, totusi pint la aceastt data (tip. Pravilei dela
Govora) nimic nu se cunoaste tipiirit in limba rotnind),
(P. 38). 1)
Sau :

«Relatiunile aceste literare ne explica pe de o parte con-

tra-reactiunea (?) din Principate, provocatä de calvinismul
din Ardeal, iar pe de alta constiinta clara, ce o intilnim la
toti scriitorii acestui secol, despre comuna origint a Romi-
nilor din cele trei tad. Ast-fel, mitropolitul Moldovei Var-
laam convoacd sinodul la Iasi pe la 1642, la care participd
patriarchul Constantinopolei, Partenie i apoi la 164 ti-
pan i respunsurile salt, un catehism ortodox, in care com-
bAtea invataturile din catehismele calvinoti.b (p. 40).

Nu vedem intru cit faptul ci la sinodul din 1ai a par-

tidpat i Patriarchul din Constantinopole, sau ca la 1645
Varlaarn a tipark un catehism anti-calvinesc, ar putea -con-
stitui niste dovezi de existenta unei ccontiinçe dare despre
-comuna origine a Rominilor din cele trei tariD ?

(Cultura i focarele culturale. Sub acest titlu autorul

voeste sa arate care era nivelul cultural in Moldova in se-
colul al XVII-lea si scolile din laid si din strAinatate, la
.care au putut invAta cronicarii moldoveni in acea vreme.
(Care e focarul launtric (sic) cultural al lui Ureche ?,
se intreabA nedumerit d. Gidei i negasindu-1 e nevoit st-1
caute afara din Tara.

') In privinta existentel de tipografii in Tara Romineaseii

inainte de 1640, cereettirile mai noi au inlaturat ori-ce indoialä, do-
vedind tipárirea la Tirgovi§te in 1545 a unui Molitvenie slavon. V.
-Bianu qi Hodq, Bibliografia romineascd veche. Bueure§ti 1898, p. 23.

www.dacoromanica.ro
282 RECENSII

«Plecau (Rominii) la invataturi inalta prin tari straine,

dupa ce mai intii erau fivoriti dupi chipul si aseminarea
rnicului nivel cultural din tara». (p. 45).
Intocmai deci cum se petrece si in present, cind tinerii
nostril bacalaureati sau licentiati se duc pentru a obtine di-
plome superioare de la Universitatile franceze, germane sau
belgiene. Nimic nou sub soare.
In acest capitol era locul de a demonstra influenta ce
au avut aceste focare launtrice sau externe asupra cronica-
rilor moldoveni : Intru cit Ureche sau Miron Costin dato-
resc felul lor de a vedea lucrurile, educatiunei primite in
aceste scoli. Am vAzut ca prima frazi cu care studiul d-lui
Gidei incepe este tocmai afirmarea ca i omul privit in ma-
nifestarile sale', se presinti cu resultat a doa cauze, din care
a doa este educatiunea. SA privim deci pe cronicarii moldo-
veni in manifestärile lor g sa vedem ce datoresc ei educa-
liunei, scolilor unde au invAtat.
Asupra acestei cestiuni insa, singura care intereseaza
din punctul de vedere ce autorul si-a ales, nu gasim nici
un raspuns. Gasim din potriva un istoric al scoalelor inutil,
si incoherent, presdrat de demonstratiuni curioase ca :
,
(Pentru ca de pe la 1544 sa inceapi a se tipari carIi ro-
minegti in Ardeal, pentru ca aceste carli cu tendinte calvi-
niste si poata fi periculoase ortodoxiei Rominilor, etc. tre-
bue numd de et sa fi existat scoala cu invilatura §i scrisoare
romineascA, alature cu cea slavoneasca» (p. 46).

Adici pentru ca sa se tipareasca carli rominesti in Ar-

deal, trebue sa fi existat scoli romanesti in Moldova 1
Ceea ce int\ereseaza insa nu e a se sti daci existau
scoli la sate sau in Iasi, 1) ci dad un Ureche, fiul vornicului

1) E caracteristic calculul ce face d. Gidei asupra numärului

gcoalelor din Iasi, Bandinus (ed. Ureche, p. 84) spune a scholae
Palachorum, Ruthenorum, Graecorum et Armenorum, universim

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 283

Nestor Ureche, i un Miron Costin, feciori de boeri mari au

frequentat, cu ghiozdanul dupa git, aceste scoli, i, in at
doilea rind, ce influentk au putut avea ele asupra acestor
cronica ri.
Rkspunsul ce dá autorul intrebirei ast-fel puse, ne dis-
penseazk a mai insista asuora acestui punct :
«Totusi nimic precis nu stim, relativ la materia de in
vitkmint al acestor scoale. Credem numai ck . d) (p. 47).

Atunci I?

Alituri de aceste scoli nationale, d. Gidei mai con-

stalk existenta in Moldova a scoalelor iezuitice, citind in,
primul rind pe cea infiintati de Despot-Voda. la Cotnari. Se
stie nsá Ca aceastä scoara era protestanfa, nu catolick i u
atit mai putin iezuitia. 1)
In fine tot iezuite erau Si scolile poloneze. Pentru cu-
nostiinta lor d. Gidei nu a consultat, cum am vkzut, de cit.

computando, sunt viginti in hac civitate." Repartizind acest nu-

mar, zice d. Gidei, intro cele patru nationalitati, result& pentru cul-
ture romineasca s qcoli eel putin." (p. 47). Tot acest calcul fi di
numai 50 tineri care urmau ia scolile rominegti, din 200 numarul
total al elevilor.
') De asemenea gregiti este lista ce da d. Gidei de profesori i
gcoalei din Cotnari : Limanius in loc de Lismaninus (Legrand, Deux
vies de Jacques Basiliebs, Paris 1889, p. 179) Lusinius Caspet , Peu-
cer, Ioachim Reticul, Iohann Sommer, g. a. ,Johahnes Lusiniust
nu Lusinius Casper" fusese adus din Polonia ca episcop nu ca pro-
fesor la Cotnari : Ion Liubcenie, ce'l adusese (Despot) din tara
Legeasca gi Ti Meuse Episcop. (Miron Costin, ed. Kbgalniceanu, I, 234;
ed. Ureche, II, 320). De aft& parte Casper Peucer, ginerile lui Me-
lanchton, ca i Ioachim Reticul nici nu au fost in Moldova, de gi
fusesera invitati de Despot. Ei nu pot deci figura pe lista oameni-
lor docti" ce profesau Ia aceasta gcoala. Cf. Xenopol, Istoria .Ro-
minion III, 77 ; Idem, Histoire des Roumains, I; 326; M. Burgheler
Despot Vodei Ereticul, Bucuresci 1897, p. 4, etc.

www.dacoromanica.ro
 284 RECENSII

un mic articol al d-lui Hasdeu, (co schitb, cum il numeste

,chiar invatatul nostru istoric. Paginele consacrate de d. Gi-
dei acestei cestiuni, nefiind de cit o parafrazare a cuvintelor
d-lui Hasdeu, nu vom insista. Constatam insa din nou cã
intre iezuitismul scolilor i ideilc cronicarilor nu e stabilit
nici un raport, care sa legitimeze acest excurs istoric. 9

Ultirnul capitol al introducerei poarta titlul cLitera-

-Iura romina in sec. XVII si caracteristica ei generala.-D
Dupa o insirare seaci de autori, traducatori si titluri
de carti, luate din manualul d-lui Philippide, 2) incepe carac
teristica literaturei din acest secol, impartitä tn literatura e-
clesiastica, juridica, poetica I istorica.
Influenta bibliei $i a evangelii este evidenta in scrierile
,cronicarilor moldoveni. Din nenorocire exemplul prin care
d. Gidei voeste s o demonstreze este riu iles. Ast-fel d-sa
Trind sa arate ca pina i cstilul se resirnte de influenta e-
zlesiastica,» citeazi o frazi din Ureche, in care conjunctiunea
,si este repetata de noa ori. Tot d. Gidei insa recunoaste
.ca acest pasagi este luat de Ureche din cron ica putneara.
In cazul acesta nu poate fi vorba de o influenta directa e-
desiastica asupra lui Ureche.-3)

1) Poate cá o citire mai atenta a cronicarilor ar duce la o con-

clusiune contrara de acea la care s'a oprit d. Gidei, adid. la lipsa
-de influentA iesuitia in scrierile moldovenesti. 1st-fel }Cron Costin
-,cfnd zice c acest Gaspar Vodá niciodatä post nu au avut, ce pe
ascuns in toate posturile minca came" (Roan. I, 291) nu
pare a ft fost inspirat de iezuitism, i nici confusiunea ce el face
numind pe reformatii adusi de Despot papistasi" nu aratá cA din-
.sul a putut Invata acestea de la iezuiti, dupi cum n'a invgat nici
d..Gidel, care vazuram ca, face aceasi confusiune.
2) Al. Philippide, Introducere a Istoria Zimbei i literaturei ro-
.4ntne, Ia§i 1838.
3) Cf. i p. 92, unde se d5. ca un exemplu de frumusetea sti-
+Atli lui Ureche pribegirea lui Petru Rares," pe care TJreche a
,luat-o din cronica lui Macarie, cum o spune insusi d. Gidei.

www.dacoromanica.ro
 RECENSTI 85

Tot atit de fericita e o aka afirmatiune a d-lui Gidei,

ca «opera monumentala (sir) a lui Dosoftei ePsaltirea in
versuriv, a trtbuit cu deosehire si influenteze poesia lirici
romina din acele vremb (p. 56). Psaltirea versificati de
Dosoftei, nefiind introdusa in biserica nu a putut avea o
mare influenta asupra Rorninilor.')
Despre cProloagele tuturor sfintilor», copera, nu mai
putin remarcabila, tot a lui Dosofteiu,» d. Gidei ne spune
ca crepresina desavirsita emancipare a 1(imbei) romine de
influenta straina; vietile unor sfinti le termind cu versuai»,
(P. 56).
Mai tint citate ca apartinind secolului XVII, «Invata-
turile lui Neagoe», -scrise pe la inceputul sec. XVI (1512
1521). pentru cuvintul cd ele s'au pastm inteun manuscript
din 1654. Un rationament analog le-ar atribul secolului al
XIX-lea, ele find tiparite la 1843.
Trecind la literatura poetica d. Gidei exclamd `._ cE de
mirare cum 1(imba) romina, abia la inceputul sau literar, se
putea mladia la toate genurile de activitate literara ; chiar
lucrari poetice avern de inregistrat la literatura sec. XVII,
(p. 57). Uita insa autorul ca; lucrarile poetice sint la origi-
nile tutulor literaturehir, Sint fatale, dovada literatura greaca.
Vorbind de literatura istorica, autorul nu se rnattineste
numai la Moldova, ci irnbriiii5eaza m*area istorica din cite
trele tarile locuite de Romini : Ardeald, Moldova si Tara

1) Cf. -1. Bianu, Psaltirea in versuri intocmitd de Dosofteiu, Bu-

curesti 1887, p. XXXIII : Psalmii lui Dosofteiu n'au avut nici-un
rasunet, n'au dat nici-un impuls in miecarea literark ei au fost In
curind uitati. Cultul ortodox si traditiunea nu le permitea sa fie
introdusi si imitati de bisericib." Gaster, Chrestornatie romind, Bu-
curesti-Leipzig 1891, p. XXII : Nefiind introdusä in biserick cáci nu
se intrebuinteazA in cultul religios, influenta acestei psaltire nu a
fost ait de mare precum s'ar putea astepta cine-va judecind dup5.
xAspindirea Psaltirei versificate prin restul Europei."

www.dacoromanica.ro
286 RECENSII

Romineasca. Vrind Insä sa imbratiseze prea mult d. Gidei nu

observi cã se contrazice, afirmind inteun 1oc ca :
cTot in sec. XVII s'a Raft i cea d'intii incercare de
istoriografie in 1(imba) romina, si primul care a incercat
acest lucru a fost cronicarul Gr. Ureche, (p. 59).
Ear in aka parte (p. 61), Ca via/a lui Mihai Viteazul
a fost scrisi de cancelarul acestui Voevod in romineste, de
unde s'a tradus in limba polona 4si de ad in latineste de
istoricul german Balthasar Walther, in Tirgoviste la 1597.0)
De unde urmeaza ca aceasta opera istorica este anterioari
celeia scrisa de Ureche in a doa lumatate a secolului XVII.
Marginindu-se la istoriografia Moldovei, asertiunea d-lui
Gidei era justa, si Inca cu reserva ca Ureche este pritnul
cronicar moldovean cunoscut, care a scris in limba romina.
Intinzindu-se insa la intreaga rniscare istorici romineasca, ea
-este falsa, dupa cum vazuram.2)
Introducerea se sfirseste cu cite-va consideratiuni ge-
nerale asupra constiintei de originea latina a neamului ro-
minesc, constiinta datorita parte ctraditiunilor pastrate de
poporul rorninesc», parte «prin influenta culturei iezuitice
din Polonia si din tali» (p. 62). Alte consideratiuni sint
privitoare la «cunostinta ce au scriitorii acestui veac despre
comunitatea de origina a Rominilor de pretutindeni.» D-nu

') Cf. Pepin Ilarianu, Tesaur de monumente, t. I, p. 4.

2) Cit despre ,,cronica foarte voluminoas0, ce, dup& d. A. Den-
susianu, s'ar fi sons in romineste Inc& din sec. XVI," Eli despre a
c&rei existent& d. Gidei, cu drept cuvint, se indoeste (p. 60 n. 25),
ea nu e decit traducerea ounoscutului cronograf al lui Dorotei din
Monembasia: BtAiov iirtroeocint etc. Pasagiul privitor la Petru
*chiopul din care d. Densusianu deduce contemporaneitatea acestei
-opere, s'a tradus de Dr. Barbn Constantinescu i publicat in Columna
lui Traian, 1871 No. 45. Nu poate fi vorba deci de o cronic& scrisi
in romineste in sec. XVI, ci de una din numeroasele copii durd o
traducere posterioarä- (probabil din sec. XVII) a cronografului gre-
cesc, scris intr'adevAr in sec. XVI.

www.dacoromanica.ro
 RECENSII 287

Gidei crede ci intru cit-va aceasta din urma cunovinfa se

datorqte unirei tarilor romine sub sceptrul lui Mihai Vi-
teazul.
Cu aceasta am ajuns la finele analisarei intrgclucerei.
Daca aceasta analisa a fost prea intinsa, explicarea sti atit
in dimensiunile introducerii cit i in faptul ca cestiunile in
ea tratate, tocmai prin generalitatea lor g. lipsa de precisiune
cu care au fost expuse, necesita o mai serioasi cercetare.
Generalisarile, chiar neintemeeate, au avut in totdeauna da-
rul, LI noi ca i aiurea, de a se ra'spindi mai repede decit
insuli cunoginta faptelor.
Odati acestea larnurite, putern trece la cercetarea cro-
nicarilor, cum se presinta ei in studiul d-lui Gidei.

(Va urma).

§tefan Ofaqanu.

-c----"-+ -e-,_--5-A'._42.1--'.1-9-;+"

www.dacoromanica.ro
288 SINGURATATE

SINGURATATE
,Ofeliei".

Prin spárturile mansardei

Vintul urla cu turbare
Eari soba-mi, arz'o focul
Nici-un vino 'ncoace &are.

Tabacherea sta.' de§artii

Si-al meu pIntece dt4man
E ca moara care umbli
Dar nu macind d'un ban.

$i ca sà mai uit neckul

$i nevoea mult amara
Ma wz l'inga. fereastrà
$i privesc cum ninge-afara.

Dar deodat'a bate 'n up :

Huruind tresare clanta
Si 'naintea mea se 'nchini

Pajul regelui de . . . Franta.

Iute spun si mi s'aduci

Un landou cu pse cai

www.dacoromanica.ro
 SINGURITITE 289

Si pornesc apoi in goani

Spre pslatul din Versailles.

Ajungind acolo, pajii

Ma 'ntroduc in sala 'nalti
Uncle cavaleri si dame
Se desfata la olalti.

Policandrele de aur
Stralucesc in mii de raze
Violinele rasura
Si tirnbalele vibreaza.

Printre spezi si evantalii

Ma afund, ma tot afund
Pin' ce dau la urma urmei
De frumigasa Cunicund.

Ea se lasa blind la sinu-mi,

U§urel si mladios
S'amindoi sburarn molatec
Pe parchetul sclipicios.

Dar nebun_ de gelosie

Conte le de la Chapelle
Imi arunca 'n nas mfinup,
Ma provoaca la duel.

Toata lumea se aduni

Curioasa 'n jur de noi
Ca si vada cine 'nvinge,
Cine cade din noi doi.

Spade le se 'ncrucisazi,
Dindu-si lovituri cumplite
$i aceasta din pricina
Cunicundei mult iubite.

www.dacoromanica.ro
290 SINGURATATE

Dar deodati aud . . . la naiba

Geme contele rinit ? 1

Nu, e mita care chiami

La 'ntilnire pe iubit.

Ch. Blanc.

E--->:-C-3

www.dacoromanica.ro