Pagina

de start
Schitul Darvari
Forum de discutii pe teme religioase si nu numai
a
forumului FA FAQ Ca Cautare MeMembri Gr Grupuri In Inregistrare
Schitul ProProfil MeMesaje private Au Autentificare
Darvari

SF IOAN GURA DE AUR:Cel care isi iubeste viata o va pierde

Creaza un subiect nou Raspunde la subiect

Pagina de start a forumului Schitul Darvari -> Din Sfintii Parinti

Subiectul anterior :: Subiectul urmator

Autor Mesaj

fragmente
MTrimis: 13/04/2005 9:47 Titlul subiectului: SF IOAN GURA DE AUR:Cel care isi iubeste viata o va pierde Raspunde cu citat (quote)

Data inscrierii: 24/02/2005
Mesaje: 53
din
COMENTAR LA EVANGHELIA DE LA IOAN
SF IOAN GURA DE AUR
ED.PELERINUL ROMAN
ORADEA 98

OMILIA 67

„Cel care îşi iubeşte viaţa o va pierde; iar cel care îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva să-Mi urmeze, si unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu il va
cinsti" (Cap.12, Vers. 25,26 - Vers.34).

1. Cine este cel ce iubindu-şi viaţa sa o va pierde? Pentru ce se tulbură Iisus Hristos.

2. A trece prin cruce pentru a ajunge la slavă. Diavolul alungat din lume prin moartea lui Iisus Hristos.

3. Iisus prezice învierea şi biruinţa sa. A slăvi pe Dumnezeu: a-i da slavă, şi prin credinţă şi prin viaţă curată. Dumnezeu nu este atît de necinstit de către pagini pe cît este de către creştini. Păcatele care tind la stricăciunea publică, sînt acelea
care fac să se hulească mai mult împotriva lui Dumnezeu: adică lacomii şi cei ce răpesc bunurile altuia.

l.
Viaţa prezentă este plăcută şi dulce, ea este plină de plăceri şi de pofte; nu pentru toţi, ci numai pentru aceia care se ataşează de ea şi-şi fixează gîndul aici în ea. Căci dacă, dimpotrivă, se priveşte cerul şi bunurile care sînt pregătite in el, sigur că viaţa aceasta va fi
dispreţuită şi nu se va mai face caz de ea. Este admirat un trup frumos, pînă cînd se arată unul mai frumos şi mai plăcut: atunci ceea ce ne-a răpit pe noi la început şi ne-a pus în uimire, noi îl dispreţuim. Dacă vrem să contemplăm frumuseţea divină şi chipul ceresc al
împărăţiei cereşti, noi vom rupe imediat legăturile care ne ţin legaţi de lucrurile acestei lumi. Căci iubirea de lucrurile pămînteşti este un lanţ. Iisus Hristos voind să ne facă s-o înţelegem, ne zice: „Cel care isi iubeste viata o va pierde; iar cel care isi uraste viata in lumea
aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică" „Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sînt Eu, acolo va fi şi,slujitorul Meu".

Se va spune că acolo sînt taine, dar nu este nimic; dimpotrivă, aceste cuvinte sînt pline de lumină şi de înţelepciune. Dar cine este cel ce iubindu-şi viaţa sa o va pierde? Acesta este cel ce caută să-şi împlinească poftele lui vinovate, cel ce-i dă vieţii mai mult decît i se
cuvine. Iată pentru ce ne dă Scriptura această învăţătură. „Nu vă lăsaţi amăgiţi de poftele voastre cele rele"; chiar prin acelea vă pierdeţi viaţa voastră: o asemenea purtare pierde drumul care duce la virtute. Dar, dimpotrivă, cel ce-şi urăşte viaţa sa în lumea aceasta, o
păstrează.

Cine este ce-1 ce-şi urăşte viaţa sa? Cel ce se opune sfaturilor rele pe care i le dă viaţa. Şi Iisus Hristos n-a zis: Cel ce nu cedează, ci cel ce urăşte. Cum, în sfîrşit nu putem nici să ascultăm în mod voit, nici să vedem cu linişte persoanele care ne sînt urîte; la fel trebuie să
avem o îndepărtare extremă pentru viaţă, atunci cînd ea ne oferă lucruri potrivnice lui Dumnezeu voinţei lui.

Iisus Hristos le vorbea atunci despre moarte ucenicilor săi, adică despre moartea sa; şi el prevedea că această noutate îi va arunca în tristeţe; pentru aceasta vorbeşte cu această putere: Pentru ce să mai vorbesc zice el, despre resemnarea pe care voi trebuie s-o arătaţi
pentru moartea mea? Dacă voi înşivă nu veţi muri nu mai aveţi de nădăjduit nici un folos. Remarcaţi, fraţilor, în ce fel amestecă Mîntuitorul cuvintele mîngîietoare cu cele care puteau să apară puţin cam dure. Ar fi fost sigur ca greu şi dur pentru omul care iubeşte viaţa aşa
de mult, să audă vorbindu-se că el trebuie să moară.

Şi pentru ce voi merge eu ca să mai caut exemple în veacurile trecute, pentru că azi aflărn atîţia oameni care suferă în mod voit atîtea lucruri fiindcă iubesc viaţa aceasta; cu toate că ei cred într-un viitor, într-o altă viaţă mai fericită? Văd ei ceva clădire, ceva maşină
minunată, ei zic cu lacrimi în ochi: cum inventează omul lucruri pentru a muri apoi şi a fi redus la ţarină! Atîta trezeşte patima viaţa aceasta.

Iisus Hristos pentru a rupe orice legături, zice: „Cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică". Şi ceia ce urmează face să se vadă în mod vădit că El n-a spus-o decît pentru a-i învăţa pe ucenicii săi să alunge frica; ascultaţi-L: „De-Mi slujeşte
cineva, să-Mi urmeze". Vorbind despre moartea sa arată că cere de la ucenicii săi ca să-1 urmeze prin faptele lor, murind la fel ei înşişi căci un slujitor trebuie să-1 urmeze peste tot pe stăpînul lui pe care-1 slujeşte.

Gîndiţi-vă în ce vreme zice Mîntuitorul cuvintele acestea: El le zice, nu cînd era persecutat, ci atunci cînd erau în pace şi linişte, atunci cînd ei se credeau în siguranţă. „Să-şi ia crucea sa şi să vină după Mine" (Mt. 16,24); adică, fiţi gata totdeauna la pericole, la moarte şi la
a părăsi viaţa aceasta. Apoi după ce i-a făcut să se gîndească la lucruri grele "şi întristătoare, el îi înalţă prin făgăduinţă şi răsplată.

Care este această răsplată? Căci a-1 urma, înseamnă a fi cu el; prin care face să se cunoască cum că moartea va fi urmată de înviere căci, zice el: „Şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul meu". Unde este Iisus Hristos? în cer. Să ne ridicăm dar inimile noastre acolo şi
duhurile noastre chiar înainte de înviere.

„Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va iubi". Pentru ce n-a zis: Eu îl voi iubi? Fiindcă ucenicii nu aveau despre el părerea pe care trebuiau s-o aibă, şi fiindcă aveau una mai înaltă despre Tatăl. Ei nu ştiau că învăţătorul lor va învia, cum ar fiavut ei atunci despre El o parere
dreapta?
Pentru aceasta, le zice fiilor lui Zevedeu: „Dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stînga Mea, nu este al Meu a da ci celor pentru care s-a pregătit" (Mc. 10,40) deşi El este cel care judecă, Iisus Hristos spune aici că el este Fiul de drept al Tatălui; căci Tatăl îi va primi ca pe
nişte slujitori ai Fiului lui adevărat şi legitim.

„Acum sufletul Meu este tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă pe Mine de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta". (27) Dar acesta nu este limbajul celui ce trebuia să convingă că el mergea la moarte în mod voluntar? Acela este, dimpotrivă,
sensul acestor cuvinte. Mîntuitorul, ca nu să se zică, că fiind lipsit de durerile omeneşti lui îi era uşor să filozofeze asupra morţii, si că el îi îndemna pe alţii la aceasta, neavînd de suferit nimic el însuşi, face să se vadă aici că cu toate că se temea, totuşi n-a refuzat-o, fiindcă
ea trebuia să fie foarte folositoare şi utilă. Intr-un cuvînt, aceste cuvinte îi aparţin trupului pe care 1-a luat el, şi nu dumnezeirii sale. Iată pentru ce zice el: „Acum sufletul Meu este tulburat". Dacă el nu era aşa, ce urmare ar mai fi fost între aceste cuvinte si cele
următoare: „Părinte, izbăveşte-Mă pe Mine de ceasul acesta"? Dumnezeiescul Mîntuitor este atît de tulburat, încît îi cere Tatălui său să-1 scape de moarte, dacă ar putea s-o evite.

2. Aceste cuvinte arată slăbiciunea naturii omeneşti. Dar eu nu pot alege nimic zice el, pentru a cere să fiu scăpat de moarte: „Căci pentru aceasta am venit in ceasul acesta"; este ca şi cum ar zice: oricît de mare ar putea fi tulburarea şi intristarea noastră, să nu fugim de
moarte: oricît aş fi eu de tulburat tot nu voi fugi de moarte.

Trebuie să suferim ceea ce ni se întîmplă; dar: „Părinte, preaslăveşte numele Tău" (2 Cool. Cu toate că tulburarea în care mă găsesc mă face sa pronunţ aceste cuvinte, eu spun contrarul: „Preaslăveşte numele Tău"; adică, du-mă la cruce: ceea ce arată o slăbiciune
omenească, şi neputinţa firii care nu vrea să moară, şi face să se vadă că Iisus Hristos nu era lipsit de sentimente omeneşti. Precum nu se socoteşte ca păcat cînd ne este foame, sau de a dori să dormim, de asemenea nu este o dorinţă viaţa prezentă. Ori, Iisus Hristos era
lipsit de orice păcat, dar nu de instinctele naturale altfel trupul lui n-ar fi fost un trup adevărat. Prin aceste cuvinte, dumnezeiescul Mîntuitor ne-a mai învăţat un lucru.
Si care? Că dacă ni se întîmplă să fim în necaz şi în frică, nu trebuie să ne lăsăm pentru aceia întristaţi, şi să ne schimbăm hotărîrea.

„Părintele Meu, preaslăveşte numele Tău". Iisus Hristos face să se vadă că El moare pentru adevăr, ceea ce numeşte el slava lui Dumnezeu, şi aceia s-a intamplat după moartea sa. Căci după moartea sa toată lumea trebuia să se convertească, să cunoască numele lui
Dumnezeu, să i se închine şi să-i slujească, si nu numai numelui Tatălui, ci şi numelui Fiului.
Dar Mîntuitorul n-o spune deschis. „Deci a venit glas din cer zicînd: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi îl voi preaslăvi". Cînd 1-a slăvit el? Mai înainte la botez: Şi eu îl voi preaslăvi încă după ce el va fi răstignit. „Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci
pentru voi" (30). Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: înger I-a vorbit" (29).
Şi pentru ce 1-au crezut ei? Glasul nu era clar şi de inţeles? El era, dar s-a şters imediat din mintea lor fiindcă ei erau grosolani, trupeşti, laşi şi nesăţioşi.
Unii n-au reţinut decît sunetul, alţii ştiau bine că cuvintele pe care le-a facut auzul sa auda, erau articulate, dar nu stiau la fel ceea ce s-a spus.
Ce zice Iisus Hristos? „Nu pentru Mine s-a fâcut glasul acesta, ci pentru voi". Pentru ce o spune el? Fiindcă ei ziceau adesea că el nu era trimis de Dumnezeu. Nu se poate ca acela pe care-1 slăveşte Dumnezeu să nu fie trimis de Dumnezeu, al cărui nume el îl face să se
slăvească, lată pentru ce zice Iisus Hristos: „S-a făcut glasul acesta?" Nu pentru Mine s-a făcut ci pentru voi". Acesta s-a făcut nu pentru a mă învăţa ceva lucru pe care eu nu-1 ştiam mai înainte, căci eu îl cunosc în mod desăvîrşit pe Tatăl Meu: ci pentru voi s-a făcut.

Cum ziceau că un înger i-a vorbit, sau că era glasul unui tunet care s-a făcut auzit, şi că ei n-au fost prea atenţi la aceasta, Iisus Hristos le zice: Pentru voi a venit glasul acesta din cer, ca să doriţi să întrebaţi ce a zis. Dar ei sînt aşa de stupizi şi aşa de îndărătnici, încît cu
toate că-i învaţă ceea ce a zis glasul care-i priveşte, ei nu mai întreabă ce a zis. Acest glas putea să nu apară aşa de distinct pentru nişte oameni pentru care el se făcea auzit, şi ceea ce vestea el. Iată pentru ce le zice Iisus Hristos: Pentru voi s-a făcut glasul acesta. Nu
vedeţi fraţii mei, că pentru ei, din cauza slăbiciunii lor, se fac aceste lucruri de jos şi simple, şi nu pentru Fiul, care n-avea nici o nevoie de acest ajutor?"

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară" (31). Aceste cuvinte, cum se potrivesc ele cu acestea" Eu L-am preaslăvit, şi-L voi preaslăvi iarăşi"? Desăvîrşit, şi ele sînt totodată de acord. Cum Tatăl a zis: „îl voi preaslăvi" Fiul-face să
se cunoască cu ce fel de slavă îl va preaslăvi Tatăl.

Şi care este această slavă? Stăpînitorul acestei lumi va fi scos afară. Ce vrea să spună aceasta: „Acum este judecata acestei lumi". Este ca şi cum ar fi zis: Judecata şi răzbunarea vor veni: cum? Diavolul, care este stăpînitorul acestei lumi, 1-a făcut să moară pe primul om,
pe care 1-a găsit vinovat de păcat; căci prin păcat a intrat moartea în lume (Rom. 5, 12). în mine el n-a găsit nici un păcat. Pentru ce s-a aruncat atunci asupra mea, şi m-a dat morţii? pentru ce a intrat el în sufletul lui Iuda ca să mă ucidă?

Să nu veniţi să-mi spuneţi că Dumnezeu a rînduit lucrurile acestea în aşa fel: căci o aşa rînduială n-ar fi putut proveni decît din înţelepciunea sa şi nu din a diavolului. Dar totuşi să examinăm purtarea acestui duh rău. Cum va fi lumea judecată în mine? Se va face să apară
acest duh rău ca înaintea unui tribunal, şi i se va zice: Că tu i-ai făcut să moară pe toţi oamenii, ţi-o trec cu vederea; căci aceasta ai făcut-o fiindcă i-ai aflat vinovaţi de păcat; dar pe Iisus Hristos de ce 1-ai omorît tu? Nu este totodată o nedreptate? Toată lumea va fi deci
răzbunată în Iisus Hristos. Pentru a vă face aceasta mai clar şi mai simţit, eu mă voi folosi de un exemplu.

Să presupunem un tiran crud care acoperă cu mii de rele şi-i ucide pe toţi cei ce cad în mîinile lui: dacă atacînd un rege sau un fiu de rege, el 1-a făcut să moară pe nedrept, chinul lui va putea să răzbune pe toţi ceilalţi pe care i-a ucis el. Să presupunem un cămătar care
cere de la datornicii săi fără cruţare ceea ce-i datorează ei, care-i loveşte şi-i pune în închisoare, şi apoi cu aceiaşi îndrăzneală face să fie închis un om care nu-i datora nimic. Atunci el va fi pedepsit pentru purtarea faţă de ceilalţi; căci acela îl va face să moară.

3. Se întîmplă la fel cu privire la Dumnezeu. Diavolul va fi pedepsit pentru ceia ce a făcut împotriva voastră, prin ceea ce a îndrăznit să-i facă lui Iisus Hristos, impotriva Lui. Fiti atenti la cuvintele Mantuitorului, si veti intelege ca aceia vrea s-o spuna prin aceste cuvinte:
„Acum stapanitorul acestei lumi va fi aruncat afara, in iad”, prin moartea Mea.

„Şi Eu cînd voi fi înălţat de pe pămînt, îi voi trage pe toţi la Mine" (32) adică şi pe neamuri. Şi de teamă ca cineva să nu zică: Dacă stăpînitorul acestei lumi are biruinţă asupra ta, cum va fi alungat în iad? Iisus previne această obiecţiune, şi zice: El nu mă va învinge; căci
cum îl va învinge el pe cel ce-i atrage pe toţi ceilalţi? Şi el nu vorbeşte acolo despre înviere, ci despre ceia ce este mai mare decît învierea: „îi voi trage pe toţi la Mine". Dacă Mîntuitorul ar fi zis: Eu voi învia, el n-ar fi făcut cunoscut că toţi vor crede în el. Dar zicînd: Toţi vor
crede arată şi una şi alta şi aminteşte că va învia, dacă ar fi rămas în moarte, şi dacă n-ar fi fost decît un om, nimeni n-ar fi crezut în el.

„îi voi atrage pe toţi la Mine". Pentru ce zice Iisus Hristos că Tatăl atrage? Căci Fiul atrăgînd, Tatăl deasemenea atrage. Eu îi voi atrage, zice el, fiindcă ei sînt în aşa fel opriţi de tiran, încît nu pot să vină de la ei înşişi, nici să scape din mîinile celui ce-i atrage. In alt loc
Mîntuitorul numeşte aceia jefuire: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întîi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?" (Mt. 12,29). Şi prin aceste expresii le arată furia lui. Ceea ce numeşte el acolo , jefuire", aici el numeşte „a
atrage".

învăţaţi cu aceste adevăruri, să ne trezim, să ieşim din învîrtoşarea noastră, să-1 slăvim pe Dumnezeu, nu numai prin credinţă, ci încă şi prin viaţă curată. Altfel nu va însemna că-i dăm slavă, ci că hulim împotriva lui.

Sfîntul nume al lui Dumnezeu nu este atîta hulit prin stricăciunea neamurilor pe cît este prin stricăciunea creştinilor.

Pentru aceasta vă îndemn, dragii mei fraţi, să facem tot posibilul ca Dumnezeu să fie slăvit în mod infinit.

Căci zice: Vai slujitorului prin care se huleşte numele lui Dumnezeu! Ori, zicînd Dumnezeu: Vai, el arată că cel împotriva căruia pronunţă acest cuvînt, va fi condamnat la chinuri şi la pedepsele cele mai aspre.

Dar dimpotrivă: Fericit este cel prin care se cinsteşte numele lui! Să nu trăim ca şi curn am fi încă în întuneric, ci să fugim.de orice fel de păcat, şi mai ales de cei ce tind la pierzarea comună: căci mai ales prin aceia este hulit Dumnezeu.

în sftrşit, ce iertare vom obţine noi, dacă Domnul dîndu-ne o poruncă să dăm altora propriile noastre bunuri, noi răpim bunurile altora? Ce nădejde de mîntuire vom mai avea noi? Veţi fi pedepsiţi, dacă nu-i daţi să mănînce celui căruia îi este foame; dacă mergeţi pînă la a-1
dezbrăca pe cel ce este îmbrăcat, ce iertare veţi mai obţine? Noi nu vom înceta să vă repetăm adesea aceste adevăruri; poate că cei ce nu le ascultă azi, le vor asculta mîine. Căci dacă se află printre voi unii de necorectat, cu atît mai puţin nu va fi greşeala noastră, şi noi
nu vom mai fi răspunzători, pentru că ne-am împlinit slujba noastră. Facă cerul ca să nu fim umpluţi de ruşine cu privire la aceste cuvinte, şi ca voi să nu fiţi alungaţi, ci ca noi să putem apărea toţi cu încredere înaintea tribunalului lui Iisus Hristos, în aşa fel ca noi înşine să
ne putem slăvi prin voi, şi să primim o mîngîiere pentru osteneala noastră; vreau să spun, să vă văd slăviţi şi încununaţi de Iisus Hristos, căruia i se cuvine slava, Tatălui şi Duhului Sfînt, în vecii vecilor. Amin.

Sus Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat

Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza: Toate mesajele Primele, cele mai vechi mesaje Du-te

Creaza un subiect nou Raspunde la subiect

Pagina de start a forumului Schitul Darvari -> Din Sfintii Parinti Data este GMT + 2 Ore

Pagina 1 din 1

Mergi direct la: Din Sfintii Parinti Du-te

Nu puteti crea un subiect nou in acest forum

Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum

Powered by phpBB 2.0.10 © 2001, 2002 phpBB Group

Varianta in limba romana: Romanian phpBB online community