Sunteți pe pagina 1din 8

Sfantul Isaac Sirul: Calea lui Dumnezeu e Crucea de fiecare zi, cci nimenea nu s-a suit la cer cu rsful

Despre poftirea lumii


Adevrat este cuvntul Domnului, pe care l-a spus, c nu poate cineva dobndi dragostea de Dumnezeu odat cu poftirea lumii, nici nu e cu putin s dobndeasc prtia de Dumnezeu (comuniune cu El) mpreun cu prtia de lume, nici s aib grija lui Dumnezeu mpreun cu grija lumii : Cci cnd prsim cele ale lui Dumnezeu pentru slava deart, sau de multe ori pentru trebuina trupului, muli dintre noi se apleac spre celelalte. Acetia declar c lucreaz pentru mpria cerurilor, dar nu-i aduc aminte de porunca Domnului pe care a spus-o: De vei avea toat grija pentru mpria cerurilor, nu v voi lipsi de cele trebuitoare firii celei vzute, ci v vor veni vou toate mpreun cu celelalte . Oare se ngrijete El de psrile cerului cele fr de suflet, zidite pentru voi, i nu are grij de voi? . Nicidecum. Celui ce se ngrijete de cele duhovniceti, sau de vreuna dintre ele, cele trupeti i se druiesc fr s se ngrijeasc de ele, cnd i lipsesc i cnd vine vremea. Iar cel ce se ngrijete peste trebuin de cele trupeti cade de bun voie i de la Dumnezeu. Deci de ne vom strdui s ne ngrijim de cele ce trebuie fcute pentru numele Domnului, Se va ngriji El nsui de amndou felurile, dup msura nevoinei noastre. Drept aceea, s cutm trirea cu Dumnezeu nu n cele trupeti, uitnd de lucrurile sufletelor noastre, ci s ne ntoarcem toate faptele noastre spre ndejdea celor viitoare. Cci cel ce s-a predat odat pe sine lucrrii virtuii, din dragostea sufletului su, i dorete s desvreasc lucrarea ei, nu se ngrijete iari de cele trupeti, fie c le are, fie c nu le are. Fr ndoial, Dumnezeu ngduie adeseori ca cei virtuoi s fie

ispitii de acestea i las ca ispitele s se ridice mpotriva lor n orice loc. Cci i lovete n trupul lor, ca pe Iov, i-i aduce la srcie i la deprtarea oamenilor de ei i-i lovete n cele ce le-au dobndit. Dar de sufletul lor nu se apropie vtmarea. Nu e cu putin ca atunci cnd umblm n calea dreptii sa nu ne ntmpine mhnirea i ca trupul s nu sufere de boli, de dureri i s rmn neclintit, dac dorim s vieuim n virtute. Omul care vieuiete dup voia sa, sau cu pizm, sau n cele spre pierzarea sufletului, sau n altceva din cele ce-l vtma, are osnd. Dar cnd umbl n calea dreptii i-i face drumul ctre Dumnezeu i ctig pe muli fcndu-i asemenea lui, dac l ntmpin vreun lucru din acestea nu se cuvine s se abat de la ea, ci trebuie s-l primeasc cu bucurie, fr iscodire, i s mulumeasc lui Dumnezeu c i-a trimis lui harul acesta, i c s-a nvrednicit s cad pentru El ntr-o ncercare i s se fac prta ptimirilor proorocilor, apostolilor i celorlali sfini. C si acetia au rbdat de dragul acestei ci necazuri, fie de la oameni, fie de la draci, fie de la trup. C nu se ntmpl s vin acestea fr ncuviinarea i fr ngduina lui Dumnezeu, ci-i vin ca s i se fac prilejuri spre dreptate. Pentru c nu e cu putin ca Dumnezeu s fac pe cel ce dorete s fie cu El, s lucreze cele bune, dect dac i aduce ncercri pentru adevr. i nu e cu putin ca acesta s se fac vrednic de mrirea lui Dumnezeu, dac nu intr la ea prin ispite; i nu se bucur de ea, fr darul lui Hristos. Aceasta o mrturisete Sfntul Pavel, artnd c lucrul acesta este aa de mare, nct l socotete dar (harism). Cci e mare lucru s fie cineva pregtit s ptimeasc pentru ndejdea n Dumnezeu (Fil., 1, 19). Cci zice: Aceasta ni s-a dat nou de la Dumnezeu, ca nu numai s credem n Hristos, ci i s ptimim pentru El. Tot aa a scris sfntul Petru n Epistola lui (I Pt., 3, 14): Cnd ptimii pentru dreptate, snteti fericii c v facei prtai ptimirilor lui Hristos . Drept aceea, cnd te afli la lrgime s nu te bucuri, iar cnd te afli n necazuri, s nu te ntristezi, i s nu le socoteti pe acestea ca strine de calea lui Dumnezeu. Cci pe calea Lui se umbl din veac i din neam n neam prin cruce i moarte. i de ce vin acestea? Ca s afli c eti n afara cii lui Dumnezeu i ai prsit-o pe ea. i tu nu voieti s umbli pe calea sfinilor, ci voieti s-i pregteti ie alt cale, ca s umbli pe ea fr ptimire? Calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, cci ni menea nu s-a suit la cer cu rsf (cu tihn). Calea tihnei tim unde sfrete, iar pe cel ce se scufund pe sine n Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu s fie niciodat fr grij, ns el trebuie s fie cu grij pentru adevr. Dar i din aceasta se cunoate c este sub grija lui Dumnezeu, c-i trimite pururea suferine. Dar cei ce petrec n ncercri nu snt lsai niciodat de purtarea de grij a lui Dumnezeu s ajung n mna dracilor. Mai ales dac srut picioarele frailor i acoper vinoviile lor, i le ascund pe ele ca pe ale lor proprii. Cel ce voiete s fie n lumea aceasta fr grij i o dorete aceasta, dar voiete s vieuiasc totodat n virtute, e strin de calea aceasta. Cci drepii nu numai c se nevoiesc n faptele cele bune, ci se i afl de bun voie ntr-o mare nevoin pentru biruirea ispitelor, pentru cercarea rbdrii lor. Dar sufletul care are frica de Dumnezeu nu se teme de ceva care-l vatm trupete. Cci ndjduiete n El de acum i n vecii vecilor. Amin.

(Din volumul Filocalia (X), Sf. Isaac Sirul, Cuvintele despre sfintele nevointe, trad. si note de pr. Dumitru Staniloae, EDIBMBOR, Bucuresti 1981)

Gheron Iosif Isihastul si avva Isaac


Staretul spunea ca Vietile Sfintilor sunt o oglinda in care fiecare poate sa-si vada lipsurile sale. Ucenicii sai isi amintesc cum in orice situatie el stia sa le spuna intodeauna o povestire folositoare din Vietile Sfintilor pentru a aduce lumina in vreo nedumerire sau in vreo problema a lor. Studia foarte mult pe Avva Dorotei, Scara si Everghetinosul. Citise de mai multe ori si Filocalia. Uneori citea Istoria Bisericeasca si foarte rar Pidalionul Sf. Nicodim Aghioritul. Fireste, avea marea binecuvantare de a-l avea povatuitor in studiul duhovnicesc pe staretul Daniil. I-a placut de asemenea Pelerinul rus. Mai tarziu, cand el insusi a devenit staret, ii sfatuia fierbinte pe toti nu numai sa citeasca aceasta carte, ci si sa o daruiasca si altora. Foarte mult l-au ajutat scrierile si epistolele Sfantului Nectarie, Mitropolitul Pentapolei. Auzise de el pentru prima oara de la staretul Daniil, care il cunoastea personal. Dar cu siguranta ca a aflat multe lucruri si de la staretul Ieronim, atunci cand a vizitat mai demult Eghina. Cu adevarat, avea multa evlavie la Sfantul Nectarie. Dar cartea care i-a fost Staretului Iosif insotitoare nedespartita de-a lungul intregii sale vieti a fost Cuvinte ascetice a Sfantului Isaac Sirul. Adeseori tinea cartea sub perna sa, astfel incat sa fie primul lucru pe care sa-l vada de indata ce se trezeste. Si atat de mult a pus in lucrare invataturile lui, incat intreaga viata a Staretului Iosif a fost o carte vie a Sfantului Isaac Sirul. (in: Arhim. Efrem Filotheitul, Staretul meu Iosif Isihastul, Ed.Evanghelismos, Bucuresti, 2010, pag. 7879). Gheron Iosif a nutrit o evlavie deosebita fata de Scrierile ascetice ale Sfantului Isaac Sirul. Capitole intregi le spunea pe de rost, mai ales cele care despre faptele monahilor si despre cum trebuie sa fie monahul exemplu pentru ceilalti. Pasajul cel mai important din scrierile ascetice, pe care smeritul monah Iosif il spunea tot timpul, era calauzit de dorinta de-al sluji pe cel de langa el: "Oriunde te-ai afla, socoteste-te cel mai mic si slujeste pe toti fratii tai.

Parintele Ieronim din Eghina despre Sfantul Isaac Sirul si cartile sale
Oriundea se ducea, crea un nou centru duhovnicesc. Traind el insusi inlauntrul experientei tainice a Ortodoxiei, se straduia sa le transmita si crestinilor traditia apostolica si patristica a rugaciunii inimii. Mereu ii sfatuia sa studieze scrierele patristice, fiindca, prin intermediul lor, s-a transmis pana in vremurile noastre cugetarea patristica. Aceasta era tinta parintelui Vasilis (Parintele Ieronim): sa dobandim toti cuget ca acela al parintilor bisericii. El insusi era asa cum multi l-au caracterizat un parinte contemporan, un al doilea avva Isaac. [] Mai tarziu, cand a plecat, inainte de razboi, de la spitalul din Egina unde a stat prima data, si a venit la sihastria Bunei Vestiri unde a ramas pana la sfarsitul zilelor, si-a asumat saracia de bunavoie. Tot atunci a fagaduit sa nu mai poarte niciodata haine noi. Foarte aspru era si in ce priveste mancarea. In toate aplica felurite cuvinte de invatatura si povete ale avvei Isaac Sirul, la care tinea din cale-afara. S-ar fi putut spune pe drept cuvant ca parintele Ieronim din Egina, era o intrupare a cuvintelor avvei Isaac, atat de bine cunoastea invatatura acestui mare Sfant Parinte al isihiei. Ori de cate ori spunea ceva, parintele Ieronim neaparat pomenea, direct sau indirect, invatatura si cuvintele sfantului avva Isaac. Sfantul Isaac Sirul era totul pentru parintele Ieronim. De aceea, cine se ducea sa-i vorbeasca parintelui Ieronim, lesne putea crede ca avea inaintea sa pe unul dintre acei fericiti parinti ai pustiei, din primele secole ale monahismului. [...]

O parte insemnata a putinului timp care ii ramanea, dupa ce-si indeplinea numeroasele si feluritele indatoriri, il dedica studierii Sfintei Scripturi si a textelor patristice, mai cu seama a celor ascetice. Era foarte atras mai ales de cuvintele ascetice ale avvei Isaac Sirul, citindu-le in fiece zi. Nu trecea zi sa nu citeasca macar o pagina, lucru pe care il recomanda si fiilor sai duhovnicesti:

- Sa nu treaca zi fara a citi macar o pagina din avva Isaac. Eu il indragesc foarte mult, socotindu-l parintele meu duhovnicesc. Si, la fiece cuvant citit, sa te opresti, intrebandu-te in sinea ta: oare fac eu aceasta? Astfel vei fi impins sa treci de la lectura la punerea in practica a celor citite. - Parinte, eu citesc cuvintele avvei Isaac, dar nu vad cum m-as indrepta , i-am spus odata. - Asculta-ma, paharul, pe ce-l speli, devine tot mai curat. Sa citesti scrierile avvei! Nu uita sa faci aceasta! Si neindoios te vei folosi! Cu cat scufunzi paharul de mai multe ori in apa, cu atat se curata mai bine, chiar de nu ramane deloc apa intr-insul. [...] Odata parintele Th., pe atunci diacon, care il vizita adesea, i-a spus: - Parinte, spune-mi ce carti duhovnicesti sa citesc spre a ma folosi cat mai mult. - Avva Isaac, veni raspunsul parintelui Ieronim. - Bine, bine, despre avva Isaac mi-ati mai spus si am citit. Dar ce alte carti sa mai citesc? - Avva Isaac, starui parintele. - Da, dar alta carte in afara de cuvintele avvei Isaac. - Avva Isaac. Eu, daca pot sa lucrez fie si numai o parte mica din cuvintele avvei Isaac, nu-mi mai doresc nimic altceva. Asa si tu, citeste macar o pagina pe zi, cu

atentie mare, si vei vedea ca mult te vei folosi. Numai citeste-o cu mare atentie. Sa o socotesti ca pe-un soi de oglinda in care sa-ti privesti neputintele. Intr-atat tinea la avva Isaac si atat de mult ii patrunsese noima cuvintelor duhovnicesti, incat el insusi era marcat de ele. Viata, cuvintele si povetele sale ne aminteau de acest mare ascet care a fost avva Isaac Sirul. De aceea, multi oameni duhovnicesti, cand apucau a-l cunoaste bine, spuneau: Am cunoscut un om intru totul asemenea avvei Isaac Sirul. Nu citea pur si simplu scrierile avvei Isaac ci, asa cum ii sfatuia pe toti, incerca sa lucreze nesmintit tot lucrul folositor gasit in cuvintele avvei care ii erau ca o oglinda . Astfel, toata viata s-a luptat sa se curete pe sine, sa se sfinteasca, sa se lepede si de cele mai mici cugete lumesti, tintind lumina cereasca. (din: Petros Botsis, Parintele Ieronim, Sihastrul din Insula Egina, Ed. Bunavestire, Galati, 2003, pag. 79, 129-130, 308 ***

Parintele Paisie Aghioritul despre folosul citirii Sfantului Isaac Sirul


- Parinte, care carti duhovnicesti ajuta mai mult? - Mult ajuta diferitele carti ale Sfintilor Parinti care, in zilele noastre, slava lui Dumnezeu, circula cu miile. In acestea afla oricine orice ii trebuie. Ele sunt o hrana curata duhovniceasca si ne conduc in siguranta pe calea cea dreapta. Dar pentru ca sa ajute, ele trebuie citite cu smerenie si rugaciune . Textele patristice seamana cu cliseele (folosite in medicina), caci precum in acestea se fotografiaza starea trupeasca a omului, asa si in acelea se fotografiaza starea lui duhovniceasca . Fiecare propozitie din textele patristice nu ascunde doar unul, ci mai multe sensuri si fiecare le intelege potrivit cu starea lui duhovniceasca. Este bine ca sa se citeasca textul original si nu traducerea,

pentru ca uneori traducatorul explica prototipul potrivit cu propria lui stare duhovniceasca. Asadar, ca sa inteleaga cineva pe Sfintii Parinti trebuie sa se stranga putin, sa-si concentreze mintea si sa traiasca duhovniceste, pentru ca duhul Parintilor se percepe numai cu duhul. Mai ales Cuvintele Ascetice ale Sfantului Isaac Sirul ajuta foarte mult, dar trebuie studiate cate putin, astfel ca hrana pe care ele o ofera sa fie asimilata. Everghetinosul [6] este o mare binefacere pentru ca putem cunoaste pe deplin duhul Sfintilor Parinti. Ajuta pentru ca descrie nevointele Sfintilor Parinti impotriva tuturor patimilor, pe rand, si sufletul cunoaste cum au lucrat aceia si se foloseste. Vietile Sfintilor constituie o istorie sfanta, de aceea ajuta foarte mult mai ales pe copii dar sa nu le citim ca pe niste istorii. Nu este nevoie sa avem multa stiinta de carte ca sa dobandim evlavia. Daca vom cugeta la cele putine pe care le stim, inima se va imboldi . Unul sare in aer dintr-un tropar, iar altul le stie pe toate pe de rost si nu simte nimic, deoarece se misca in afara realitatii duhovnicesti. Cititi asadar pe Sfintii Parinti, fie si numai un rand-doua pe zi. Sunt vitamine foarte intaritoare. (din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca, Editura Evanghelismos, 2003) *** Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu afle nicaieri odihna. De aceea umbla nelinistiti chiar si imprejurul lumii precum cureaua masinii imprejurul rotii nebune pentru ca in toata planeta noastra nu incape multa lor liniste. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumeasca iese stresul lumesc. Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni (chiar si copii mici) la psihanalize si la psihiatri si construieste mereu spitale de boli psihice si instruieste psihiatri, dintre care multi nici in Dumnezeu nu cred, nici existenta sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca. Daca ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice si le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi facut bine toti cei ce ar fi crezut in Dumnezeu, pentru ca ar fi cunoscut sensul cel mai adanc al vietii. * - Parinte, ce sa studiez ca sa ma ajute sa ma eliberez de logica lumeasca?

- Mai intai sa citesti Patericul, Istoria iubitoare de Dumnezeu, Everghetinosul, adica nu carti de teorie, ci de practica, ca sa-ti plece logica lumeasca prin acest duh simplu patristic al sfinteniei. Dupa aceea sa incepi pe Avva Isaac, dar sa nu-l privesti pe Avva Isaac ca pe un filozof, ci ca pe un om luminat de Dumnezeu. (in: Cuviosul Paisie Aghioritul Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, 2003) ***