Viata si invataturile Sfantului porfirie

Evanghelos Bairaktari, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 7

februarie 1906, in localitatea "Sfantul Ioan Karystia", din Insula Evia. Parintii sai, Leonidas
si Elena, au primit de la Dumnezeu cinci copii. Cel de-al patrulea, botezat Evanghelos, a
fost Cuviosul Porfirie.
Din pricina saraciei, tatal sau a plecat in America, spre a munci la Canalul Panama.
Mezina familiei traieste inca, fiind monahie. Pentru a-si ajuta material familia, la varsta de
numai 10 ani, tanarul Evanghelos a fost nevoit sa lucreze la minele din zona si la niste
bacani din Halkida si din Pireu.
Pe cand avea in jur de 12-15 ani, citind viata unui sfant pustnic, tanarul
Evanghelos a luat calea Sfantului Munte Athos. A dus inca de mic o viata de rugaciune, de
ascultare desavarsita si de nevointe pustnicesti. Primul sau nume de monah a fost Nichita.
Fiind bolnav, el a fost fortat sa se intoarca in localitatea natala.
In ziua de 27 iulie 1927, la varsta de numai 21 de ani, parintele Porfirie a fost
hirotonit preot, de catre Arhiepiscopul Porfirie al III-lea al Muntelui Sinai si Rait. La randul
sau, mitropolitul Pantelimon din Karystia l-a hirotesit in slujirea de duhovnic. Apoi, in anul
1938, la varsta de numai 32 de ani, Cuviosul Porfirie a fost numit arhimandrit.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, parintele Porfirie a slujit ca preot intr-
un spital din Atena. In aceasta slujire a ramas Cuviosul vreme de trei decenii (1940-1970).
Urmatorii ani, parintele Porfirie si i-a inchinat construirii Manastirii Schimbarii la Fata, din
localitatea Milesi, regiunea Atica, Grecia. In anul 1984, el s-a intors in Sfantul Munte
Athos, unde a ramas pana la plecarea sa la Domnul.
Cuviosul Porfirie a fost bolnav toata viata, insa el nu a incetat niciodata sa-I
multumeasca lui Dumnezeu pentru toate bolile sale. Adesea, el spunea: "Multumesc lui
Dumnezeu ca mi-a dat multe boli. Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala
mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este
pentru pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu se straduieste sa ma curateasca."
Cuviosul Parinte Porfirie a trecut la cele vesnice in dimineata zilei de 2 decembrie 1991, la
varsta de 86 de ani, in Chilia Sfantul Gheorghe, a Schitului Sfanta Treime, din pustia
Capsocalivia, Sfantul Munte Athos.
A fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai vremii noastre, precum si, cu darul lui
Dumnezeu, un mare facator de minuni. Cuvintele sale, pline de har si de adevar, au fost
adunate in mai multe carti, traduse si in limba romana.
Minunile savarsite de sfantul porfirie
Cand a izbucnit al II-lea razboi mondial, in octombrie 1940, a fost numit paroh la
Paraclisul Sfantului Gherasim de la Policlinica din Atena, langa piata Omoniei.
La policlinica era un caine la care Parintele tinea foarte mult, asa cum tinea la toate
celelalte animale, pasari si plante. Parintele tinea mult la acest caine pe care il socotea
"prietenul" sau.
La un moment dat a venit in Grecia un grup de oameni de stiinta americani, care,
in colaborare cu personalul stiintific al policlinicii, urma sa faca anumite experimente, in
care aveau de gand sa se foloseasca de acest caine, de "prietenul" Parintelui. Asadar, in
ziua experimentului, Parintele Porfirie a plecat din policlinica. S-a intors abia seara si,
imediat, s-a indreptat spre laborator. A deschis congelatorul in care se afla animalul mort,
l-a privit plin de tristete si i-a spus: "Ce ti-au facut, bietul de tine?". Atunci, dupa cum
parintele insusi ne-a povestit, minunandu-se, cainele a mai dat o data din coada, in
semn de salut, asa cum facuse prima data. Dupa cum vedeti, inainte sfinteniei, chiar si
natura se inclina, iar limitele firii dispar!
"ntr-una din zile cnd m-am aflat la Atena, m-am dus la Paraclisul Sfntului Gherasim de
la Policlinica din Atena, unde se afla Bunicuul, pregtit s mrturisesc pcatele svrsite
de la ultima spovedanie. Printre alte pcate pe care mi le notasem pe o hrtiu, mi-am
notat i s-l rog pe printele s m sftuiasc ce s fac i n ce fel s m port, pentru a
deveni mai bun. Aadar a doua zi m-am dus la biserica. Printele se afla n dreptul uii
din dreapta a Sfntului Altar, cum intri nuntru. M-a primit bucuros i, fr s-i fi spus
pentru ce am venit la el, m-a chemat la el i a nceput s m povuiasc, spunndu-mi:
- Fiule, s fii mereu bun, s ieri, s iubeti, s-i faci treaba contiincios, s te rogi i s
te lupi.Eu rmsesem mut, fiindc cuvintele sale erau chiar rspunsul la ntrebarea pe
care voiam sa i-o pun."
Dupa moartea parintelui Yannis K., Bunicutul vazuse ca parintele se afla in Rai,
inconjurat de multa lumina. Dupa vreo treisprezece ani s-a savarsit si preoteasa Maria K.,
iar cand fiul sau A., l-a ntrebat pe Parintele Porfirie despre parintii sai, acela i-a raspuns:
- Cu mare bucurie se bucura! Ii vad imbratisati, bucurandu-se impreuna de pacea Raiului.
Astfel Parintele Porfirie vedea si sufletele celor raposati, stiind unde se duceau si cum se
duceau.

Canonizarea Cuviosului Porfirie din Capsocalivia
In ziua de 27 noiembrie 2013, Sfantul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, sub
presedentia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, a aprobat canonizarea Cuviosului Porfirie
Bairaktaris, care s-a nevoit si s-a sfintit in pustia Capsocalivia, din Sfantul Munte Athos.