Logofeteasa Maria Dudeasca

("Un logofăt vala h la Napoleon Bona-

parte•, pag. 18)

r--------- REDACTOR ŞEF - -· -------.

CRISTIAN POPIŞTEANU

Colegiul redactiei : DUMITRU ALMAŞ, CONSTANTIN ANTIP,

VIRGIL CANDEA, TITU GEORGESCU, DINU C. GIURESCU,
NICOLAE MINEI (redactor-Jef adiunct), ŞTEFAN PASCU,
M. PETRESCU-DTMBOVIŢA, AURICA SIMION
ŞTEFAN ŞTEFANESCU
•
 z1n
is c
nr. 6 iunie 1969

O. DĂMĂCEANU
O consfătu ire istorică . 2
MARIA COVACI
Presa ilegală în rezis- •
tenta antihitleristă . • 8
V. TEODORESCU
Cea mai mare bătălie o consfătutre botărttoare
pentru pregătirea lnsurec-
aeronavală a tuturor ţlel a fost organizată la 13
timpurilor (11) • • • • 13 iunie 1944 Intre reprezen-
tanţlt Partidului Comunist
Al. ALEXIANU Român şi cel al armatei.
Un logofăt valah la Na- O zugrăveşte unul dintre
participanţi, generalul Du-
poleon Bonaparte ? . 18 mitru Dămăceanu, dezvă­
ION COJOCARU luind lmprejurărl şl epi-
Semnificatia unui docu- soade Inedite şl emoţio­
nante.
ment • • . . . • . 22
ION NESTOR Rolul jucat de presa llega-
Continuitate în istoria lă a partidului comunist
formării poporului ro- in anu rezistenţei antl-
hltlerlste formează tema a r-
mân (11) • • • • • 24 ticolului semnat de Maria
Memento • . . • • 28 Covacl.
RĂZVAN THEODOPESCU
"Mileniul întunecatn şi "El a furat capul şi 1-a adus alei In ţară" - aşa glllsute!"te
un document privitor la aducerea capului lut Mlbat \il -
arta sa • • • • • 29 teazul la Tirgoviste. Dar cine a fost cel care 1- a :tdus 1
Policromii • • • • • 33 c. Rezachievlcl IncearcA să răspundă acestei tntrebări.
ELISABETA IOANIŢIU
Vînătoarea de vrăjitoare 37 Slujind cu deosebită rivnă pe ocupanţlt nazlştt, regele 1\fihal
şt dictatorul Ion Antonescu au Intrat adesea in conflict
W. CHURCHILL pe chestiuni mal mult sau mal puţin mărunte, aşa cum

Memorii (IV) • • • • 44 reiese din articolul "Războiul şlcanelor".

Semnal . • • • • • 50
locot.-colonel O. GOGA
Echipele operative intră
in actiune . . . . . 51
C. REZACHEVICl
Cine a adus la Tîrgovişte
corul lui Mihai Vitea-
zu ? • • • • . • • 55
HORIA LIMAN
Urme romane în Elvetia . 62
PETRE STRIHAN
Un divort domnesc • . 68
D. 1. SUCHIANU
De la istorie la filmul is-
toric . . • . • . 72
NORA ZIZI MUNTEANU
"Din păcate, cum ziceti
dumneavoastră şi d in
noroc, cum zicem noi ... " 80
Al. GH. SAVU
Războiul şicanelor . . 87
Panoramic . . . . . 93
Poşta redactiei . • • 98
Sumarul in limbi străine l 00
V. Teodorescu Incheie tn
acest num ă r evocarea celei
mal mari bătălii aeronavale
a tuturor timpurl1or. d intr e
americani şi japonezi (Ley-
te, octombrie 19·H)
Un nou punct de ved ere
cu privire Ja arta europea-
nă a epocii migratlel po-
poarelor aduce Răzvan The-
odorescu in articolul ,,MI-
leniul intunecat" şt arta
sa, la rubrica "Opinii-con-
troverse"
A fost oare logofătul Con-
stantin Dudescu in mi si-
une la Napoleon Bonaparte,
fn septembrie 1800 ?
Al. Alexlanu cautll să aducă
o clarificare In această
ch estiune.
Lupta unor mtliţieni bucureşteni cu o bandll de ttlhart e în-
făţişată s ugestiv in materialul Jet. colonelului o. noga, cu
prilejul celei de-a 20-a aniversllri a tnfllnţărll mHlţl e l.
,,Vînătoarea de vrăjitoare" de-a lungul veacurilor, ca psiho-
ză, diversiune şl mijloc represiv, este evocată de Elisabeta
Ioanlţiu.

•
•
...
Toxlu/ po core-/ publicam ma1
mo1iolistica 111 curs de p regatire.
Tn o doua jumătate o lunii mai 1944, in-
tr-o seară, nu-m1 amintesc exact ziua, am
participat la o consfătuire la Palatul regal.
Retin foarte bine că am ajuns la palat
cind se lasase întunericul. Tn încăperea în
care ne-om adunat, erau prezenti regele
Mihai, generalul Constantin Sănătescu, 1.
Mocioni-Stîrcea, Mircea lo anitiu şi o per-
soana pe care n-o mai văzusem pînă atunci.
A m aflat că era l ucretiu Pătrăşcan u, re-
prezentantu l Partidului Comunis t Ro mân, cu
care am făcut pentru prima oară cunoş­
tinţa in seara respectivă ; mi 1-a prezentat
generalul Sonotescu. Avea o figură
linăra de intelectual, pnvtrea pătrunză­
toare, iar i n vorbire folosea un accent mol-
dovenesc. M i-a spus că-i pare bine că mă
cunoaşte şi ca a auzit anumite aprecieri
bune despre mine.
ASA AM LUAT LE GĂTURA CU PARTIDUL
. COMUN IST ..•
F ireş te, iudeco ţile mele anterioare despre
pozijia P.C.R. şi impresia făcu tă de Pătrăş­
canu de la p ri mul contact au contribuit la
crearea, de la tnceput, a unui sentiment de
stimă şi pretuir·e reciprocă. Era primul meu
contact - deschis si declarat - cu un co-
munist ! La despărjire nu o m făcut nici o
a luzie la foP. tul că ştiam că el este altfel
decît noi cetlol ti. Tn acea se ară nu am cu-
noscut împrejurări le prin care P.C.R. luase
legătu ra cu rep rezentantul palatului ; rea-
litatea am cunoscut-o ceva mai ttrziu.
La o consfăt uire care o avut loc după
citeva zile, tot la palat, in prezenţa acelo-
raşi participan ţi ca şi in consfătuirea an-
terioa ră , s-a discutat despre situaţia d in
fară, care devenise critica.
DLJM ITRU DĂMĂC E A N U
General colonel în rezerv ă
JOS 1cprozinla un 1rogmcnt dintr-o lu::raro mo~
S-a arătat că masele erou tot moi ne-
mul ţum ite de regimul lui Antonescu. De ase-
menea, s-a mo i aratat că aceste mase erou
cu totul nemuljumite de continua rea războ­
iului alăt u ri de trupele hitleriste, co şi de
fap tul ca tora se afla sub ocupatie ger-
mana. lucrefi u Pătrăşcanu şi generalul Să ­
nă tesc u, core ou luat cuvîn tu l, s-ou pronun-
tat pentru ieşirea Ro mâniei d in ră zboi şi
pentru răstur narea lui Antonescu. După cîte
imi amintesc, toate acestea s-au discutat
însă într-un codru destul de general. Nu s-a
indicat nici o solutie• concretă d e răstur-
no re a regim ului de dictatură militară. N u
s-a ajuns la nici o concluzie p racti că . Noap-
tea, tirziu, după orele 23, s-a stabil it să se
continue discutiile intr-o altă consfătuire.
Inainte de despărţire, Pătrăşcanu mi-a spus
că numele meu ti era cunoscut încă de pe
timpul cînd o făcut ~i el cîteva clase la
Liceul internat din la şi, fiind cu cîţiva ani
tn urma mea. ·
După alte cîteva zile, ne· om ir1tilnit din
nou la palat, în aceea şi formu lă . Era la
în ceputul lunii iunie 1944. La această nouă
consfătuire (a trei a), s-ou discutat aproape
aceleaşi p robleme ca şi la primele două.
Singura diferenjă a fost faptul că in!erven·
ţiile participan)ilor s-au' legat mai mult,
mai direct d e necesita tea stringentă de o
se trece la actiuni concrete pentru în! ătu ·
rorea lui Anton escu. Dor· ne învirtea m î ncă
în generalităti. Tncercările lui Pătrăşcanu de
a explica punctul de vedere comunist nu
au reuşi t să schirnbe păre rea domi nantă ,
susţinută de rep rezentanţii palatului. Neajun-
gîndu-se nici de data aceasta la un punct
de vede re cît de cît unitar, reprezen tantu l
P.C.R. a propus sa ne întîlnim di n nou în
noaptea de 13 spre 14 iunie 1944, in allo
•
 .,.-1111. ajuns curin.cl in el re ptul casei
cu numărul 103. de pe CaLca 1\-lo·
şilor''
parte decit la palat. Cu propunerea sa s-au
declarat de acord toti participanţii. ~u .s-a
dat însă nici o indicaţie prec1să refentoo re
la locul unde urma să aibă loc această nouă
consfătu i re.
Din pa rtea lui Lucreţiu Păt răşcanu obser-
vosem o oarecare tendinţă de apropiere
către mine, lucru pe core, de fapt, îl do-
ream ci eu. Mi-o spus că ştia că Mircea
looni}i~ fusese elevul. meu, cind în.~epli:
neom fun ctia de d1rector al ~col11 lu r
Mihai * , ca' acesta îi vorbise bine despre
mine, dar· că "erati cam sever, domnule
colonel". La despărţire, într-un moment cînd
ne aflam singuri, mi-o spus că "peste cî-
teva zile o m să vă prezint pe un cunoscut,
prieten de-al meu".
Tntr-adevăr, după numai cîteva zile de
la cea de-o treia consfătuire de la palat,
l-am cunoscut pe prietenul lui Pătrăşconu ...
Nu om reuşit nici pînă astăzi să-mi reamin-
tesc cînd, în ce loc şi în ce conditii l-am
întîln it. Este însă cert că l-am cunoscut prin
Lucretiu Pătrăşcanu, şi anume înainte de 13
iunie 1944. Tn ziua respectivă, pe stradă, Lu-
• Pînă în anul 1940 a funcţionat. la palatul
Cotroceni o şcoală specială, i'n cadrul căreia
vlitot-ul rege a urmat. cursurile liceale şi a
trecut examenul de baealaurea1. Am condus
această şcoală timp de doi ani (1938-1940). P rin ·
trc ce1 patJ·u elevi ai şcolii, in afară de Mihai,
se a!la şi Mircea Ioaniţiu.
creţiu Păt răsconu mi-o prezentat pe prie-
tenul său, pe care mi 1-o recomandat "ingi-
nerul Ceouşu". Moi tîrziu aveam să aflu
adevăratul său nume : Emil Bodnoroş.
- Tmi pare bine că vă cunosc, domnule
colonel, mi-a spus "inginerul". De altfel
om auzit cîte ceva despre dumneavoastră.
- Bune sau rele, domnule inginer?
- Credeti că dacă erou ele rele ne moi
întîlneam n'oi astă sea ră aici ?
Scurt şi precis, de la început 1
Inginerul Ceauşu era îmbrăcat într-un cos-
tum maro. Avea pantalon golf.
Din primele cuvinte pe care le-am schim-
bat, rezulta că inginerul Ceouşu cunoştea
unele fapte despre mine. Probabil că în
prealabil avusese vreo discutie referitoare
la persoana mea cu Pătrăşconu sau cu olt-
Cineva.
Dacă nu moi retin in ce loc 1-orn întîlnit
pe inginerul Ceouşu, în schimb îmi. ominle~c
destul de bine ce anume om d rscutot 1n
seara aceea cu dînsul.
Printre altele, mi-o spus că ştie că detin
o functie importontâ în codrul unui co-
mandament din Capitală. M-a întrebat cind
om făcut Şcoala de război, d~că-mi place
cariera armelor ... (Tot pe ocol1te !). A pre-
cizat că "de acum încolo, domnule colo-
nel o să ne vedem moi des". N -om dis-
cut~t însă nimic referitor la actiunea ce se
preoăleo. La despărţi re inginerul Ceouşu
mi-~ propus să n.e întîi nim. în seara de 13
A
iunie la ora 21 sr 30 de mmute, la Incepu-
tul străzii Clemenceou (astăzi Gabriel Peri),
colt cu strada care trece pe lîngă Ate-
neul român. De acolo urma să plecăm îm -
preună într-un olt loc...
 Cum ştiam c6 P6tr~şcanu este comunist,
rezu lta că prietenul sOu era tot comunist.
Nu mi-ou spus-o nici unu~ nid celălolt, dor
nici nu moi era nevoie so-mi confirme dtn-
şii 1 Era al doilea comunist pe core-I cu-
nosteam ...
Nu mi-om dat seama in mod precis ce
anume părere şi-o făcut d espre mine in-
ginerul Ceouşu in această primă intilnire
cu el. Am avut însă impresia că ne-om apro-
piat oarecum unul de altul, chior di n pri-
mul moment al intrevederii. Tn ceea ce mă
prive~te, din modul său de o se prezenta
- înfăţişare, atitudine, vorbire hotărîtă,
glume presărate - om rămas cu o impre-
sie foarte bună. Avea un fel de o fi de core
se apropia însuşi felul meu de o fi. Cred că
ne-om mspirot o anum ită încredere reci-
procă. Numai aşa s-a putut explica de ce,
la citeva zile după ce ne văzusem pentru
prima oară, aveam să ne întîlnim numai în
doi, într-un anumit loc, să ne urcăm în ace-
laşi autoturism şi să ne ducem la o casă
conspirativă o partidului comunist.
Di n cele d e moi sus rezultă că legătura
mea cu Partidul Comunist Român o trecut,
î ntr-un anumit f el, prin palat. Pare parado-
xa l, dar aşa a fost 1
Reflectînd astăzi asupra acestui episod,
mă cuprind emotii fireşti. Mă întreb ade-
sea : cum de mi-a acordat partid ul atîta
încredere ? Doar nu cuno.scusem pînă
atunci - ca să spun astfel, "pe viu " - nici
un comunist. N u a jutasem partidul în nici
un fel. La toate acestea se poate da o sin-
gură explicaţie : în acele cond itii deosebit
de grele pentru România, punînd moi pre-
sus de orice interesele vitale ale poporului,
interesele apărării fi i ntei sale naţional e,
P.C.R. o căutat să mobil izeze toate forţe le
patriotice la actiunea de răsturnare o dic-
taturi i militara-fasciste. Aşa cum aveam să
aflu si eu chiar în focul acelor evenimente,
P.C.R: se declarase gata să col aboreze cu
to ate partidele, grupările ş i persoanele cu
influe nţă, indiferent de pozitia lor de clasă
şi de convi nqeri le lor ideologice, pen tru
răsturnarea dictaturii ontonesciene, scoate-
rea ţări i di n războ iu l ontisovietic, întoar-
ce rea armelor împotriva G ermaniei naziste,
formarea unui guvern din reprezentant ii tu-
turor fortelor antifasciste, î nfăptu irea de re-
forme d emocratice.
tN NOAPTEA DE 13 SPRE 14 IUNIE-
Aşa cum am arătat mai i nai nte, la ultima
din intilnirile de la palat s-a stabilit - la
propunerea reprezentantului partidului co-
munist - să se organizeze o consfătuire
comurl'ă, la care să participe reprezentan-
tii P.C.R., ai palatului, ai arma tei şi ai ce-
l orlalte partide şi grupări pol itice intere-
sate şi angajate i n actiunea de răsturnare
o regimului antonescian.
Acolo urma să se hotăra scă modalitatea
pract ică de înlă tu rare a lui Antonescu, ca
şi alt3 probleme legate de aceasta. Data
4
-
de desfăsurare o consfătuirii a f ost fixată
pentru noaptea de 13 spre 14 iunie 1944.
Printre cei care fu seseră stabiliti să par-
ticipe la această consfătuire m-om num ă­
rat şi eu .
. Tn seara zilei de 13 iunie am plecat li-
niştit de acasă, îmbrăcat <:ivit, calculîn-
du-mi în a şa fel,timpul încît la ora 21 ,30 să
ajung pe strada Cl emenceau, colt cu strada
Episcopiei, de lîngă A teneu l român, a şa
cum mă înţelesesem cu inginerul Ceouşu.
Exact cînd am ajuns la locul stabilit, lîngă
trotuar s-a oprit o maşină m ică *, apărută
ca din pămî n t. lîn gă şofer se afla ingine-
rul Ceau su. Mi s-a pă rut de dota aceasta
mult mai ' rece, moi distant. Tn rea litate, era
preocupat. Mi-o spus doar un singur cu-
vînt : "urcati" 1 Toată scena n-o du ra t d ecît
cîteva secunde. Apoi ma ş ina a plecat. Cînd
am auzit rostindu-se cuvîntu l "urcati 1"'
pronu ntat pe un ton d estul de imperativ,
nu prea mi-a convenit. Nu eram obişnuit
cu asemenea "tonuri", venite din partea
"oricui", în special în functia în core mă
aflam în a cea v reme. Ulterior însă mi-om
dat seama c ă în împrejurări cu totul de-
osebite, ca a ceea în care ne aflam, nu se
putea proceda altfel.
Nu ştiam precis in ce loc vom merge.
Inginerul Ceauşu nu-mi adresa nici un cu-
vînt. A schimba t doar citeva vorbe, pe
şoptite, cu şoferu l, cuvinte pe care eu, a şe­
zat pe ca napeaua din spate, nu le-om
auzit.
N e-am îndreptat spre Pi ata palatului cu
toa tă viteza, apoi am luat-o în jos pe Co-
lea Victoriei. Inginerul Ceauşu, destul d e
preocu pat, se uita din cînd în cînd î ndă răt,
prin geamul din spatele maşinii. Tn timpul
cînd îşi întorcea capul, îş i rezema bratul
stîng de speteaza scaunului pe ca re şedea.
M îna dreaptă rămînea însă tot timpul ne-
m iş.cată . Tn ea avea un pistol încărcat, gata
să facă uz de el, dacă situati a ar fi im-
pus-o.
Pe un drum destul de o colit şi întorto-
cheat am ajuns în cele din urmă în Calea
Moşilor, cam in dreptul bisericii Olari. Aici
am coborît. Am luat-o pe jos pe Colea Mo-
* Am rămasoarecum surprins cind am văzut •
că maşina cu care a venit inginerul Cea uşu
era, in realitate, un t axi, inscris pe piaţă ca
multe alte autovehicu le de aces t fel. Asa c um
mi-a povestit -~va mai tîrziu ing inerul Ceauşu,
şoferul ei era ... n anume Gheorghe Călin, avînd
n umele conspirativ Matei, om de încredere
al partidului comunist. Pentru a fl scutit de
rechlziţil. taxiul respectiv avea Intotdeauna un
aspect ex terior neîngriji t şi se defecta ca .,la
comandă".
Cind şoferul stJa că are de fndepltnit o anu-
m ită sarcină, aştepta in staţie ceasuri Intregi,
t rebăluind ceva la m aşină : monta sau d e-
monta un cauciu c, repara ceva la motor, tn·
locuia sau curăţa o bujle etc. Dacă tn acest
timp n solici ta cineva pentru vreo cursă, şo·
ferul , cu o voce supărată peste măsură, răs­
pundea invariabil : ,.Nu pot cucoane ; nu vedeti
că maşina e defecU ? !" Dacă işi făcea însă
apariţia inginerul Ceauşu, taxiul .,se repara"
ca prin farmec. ,,Gata domnule !", ti răspun­
dea scurt .,Matei", după care pornea imediat
tn cu rsă...
şilor, tntr-un pas grăbit, fără s~ schimbOm
vreo vorbă. Ne-am indreptat spre bu-
levardul Regele Carol •, pe trotuarul din
dreapta. Nici acum nu ştiam unde ne vom
opri. Inginerul Ceauşu încă nu-mi spusese
mmic. "Rătăcind" prin aceste străz1, m-a
cuprins 1-a un moment dat o stare de ten-
sil.me nervoasă. Am ajuns curînd în drep-
tul casei cu numărul 103, de pe Calea Mo-
şilor. Inginerul Ceauşu a bătut de cîteva
ori în unul din geamurile care dădeau
direct în stradă.
Fără -a aştepta vreun ră.spuns, am intrat
imediat pe o poartă care dădea într-o curte
prelungă. Cel cu care mergeam n-a scos
nici acum nici o vorbă.
După ce am făcut citiva paşi, am urcat
nişte scări, după care am pătruns în casă
printr-o uşă deasupra căreia se afla o co-
pertină de sticlă. Am intrat apoi într-o
mică săliţă. Aici, pe podea, se afla un pistol
automat în pozitie de tragere, avînd gura
tevii îndreptată spre intrare.
După ce am trecut printr-un hof, am
intrat intr-o cameră din stinga, printr-o ar-
cadă în perete, care era mult mai lată de-
cît aceea a unei uşi obişnuite. Aici ne-am
oprit. Tn prelungirea acestei incăperi, pa- " •..am intrat imediat pe o poartă care
dădea într-o curte prelungă"
ralel cu holu.l, se afla o altă cameră, des-
părfită 1prin~r-un glasvand, care nu a fost
deschis tot timpul cînd ne-am aflat înău.ntru.
Camera respectivă era luminată. Prin gea-
mul mat al glasvandului am putut observa maşina de către Gheorghe fonescu-Bălă·
umbre care se mişcau tot timpu.l dintr-o cea nu.
p-arte în alta. Erau oamenii partidului, în· După ce ne-am adunat toti opt, am trecut
sărdnati cu asigurarea pazei. intr-o altă cameră, aflată în dreapta ho-
Tn încăperea în care am intrat noi nu lului.
mai era deocamdată nimeni. Drumul atît Am luat loc la o masă dreptunghiulară,
de misterios pe care-I făcusem pînă aşezîndu-.ne cîte doi pe f iecare latură, in
aici, apoi vorbitul în şoaptă, semna- această ordine : generalul M ihail şi gene-
lul de la geam, măsurile ·de pază... Ca rolul Sănătescu, pe una din laturile mari,
să fiu sincer, toate ace.stea nu au fost de- Mocioni-Stîrcea S·i Niculescu-Buzesti la unul
pa·rte de a-mi produce o anumită stare de din capete, PătrC:lşcanu şi inginerul Ceauşu
nelinişte, aşa cum .se întîmplă cînd faci un pe cealaltă latură mare, iar eu şi loa nitiu
lucru pe ascuns. Era pentru prima oară cînd la celălalt capăt al mesei.
luam parte la o consfătuire cu adevărat Consfătuirea a început cam în jurul
conspirativă. De-abia acum mi-am dat orei 22.
seama ce însemna, în fapt, o asemenea în- f.nainte de a începe dezbaterile, lucretiu
tîlnire. Cîtă deosebire între aceasta şi cele Pătrăşco.nu, figură ce ne era cunoscută tu-
fa care participasem noi, "cei pa!,ru" ••, sau turor, 1-a prezentat pe inginerul Ceauşu, ca
cele care avuseseră loc la palat ! reprezentant al partidului comunist.
După cîtev-a clipe au .sosit în cameră şi A luat ·apoi cuvîntul generalul Sănătescu.
ceilalti participanti - Lucretiu Pătrăşcanu, El a spus cum vede palatul că se poate
generalul Consta·ntin Sănătescu, Grigore Ni- organiza actiunea de înlăturare a lui An-
culescu-Buzeşti, generalul Gheorghe Mihail, tonescu. Tn fond, el nu o făcut altceva de-
Ion Mocioni-Stîrcea şi M ircea loanitiu. Ul- cît să se refere la acea formulă elaborată
timii ~care au venit au fost generalul Mihail de cercurile de la palat cu care erau de
şi M ocioni-Stircea. Toti fuseseră aduşi cu acord majoritatea celor prezenti, cunoscută
sub numele de "varianta G igurtu" *.
* Astăzi Bulevardul RepublicU. Această variantă consta, într-o primă fază,
** Incă din luna decembrie 1942, generaHi
Gh. Mihail şi C. Nicolescu, colonelul Radu in înlocuirea, cu avizul lui Hitler, a lui
Rosescu şi cu mine am constituit un grup pe care fon Antonescu cu i1nginerul Ion Gigurtu, a
noi l-am denumit .,grupul celor patru" - care
urmărea ideea răsturnării regimului l ui Anto- lui Mihai Antonescu de la Ministerul de
nescu ; in acest scop luasem legăt ură şi cu Externe cu Gr. Niculescu-Buzeşti, a gene-
palatul. In tot acest timp, grupul nostru nu a
intrezărit, în să, nici o soluţie practică de în· * Despre .,varianta Gigurtu" am auzit. pen-
făptuire a gindurilor noastre. tru prima oară, 1n acea seară.

5

•
n t:j
8· ld
\ 7• lq
.. 1
1
o .o
1 b
rolului Constantin Pantazi de la Ministerul
de Război cu generalul Constantin Sănă­
tescu, în fruntea Marelui stat major ur-
mind a fi promovat generalul Gheo rghe
M ihail. Urma să se explice guvernului na-
zist că această sch imbare devenise nece-
sară datorită comp romiterii guvernului
•
prezidat de mareşalul Antonescu, guvern
nepopulor, ş·i că, in vede rea "mobi liză rii
tuturor forţelor pentru continua rea războ ­
iului", era nevoie de un guvern de 11 prest i-
giu şi autoritate".
Tn cea de·o doua fază , deţinînd po rto-
fol ii le princi pa le, noua ech i pă guvernamen-
tală trebu ia sa studieze posibilita tea ieşirii
Rom âniei d in război, mergind la nevoie
pină lo în trebuin} o reo forţelor armate. Se
preconiza ca în aceas t ă s i tua ţie Gigurlu să
nu fie de acord cu so luţ ia scoaterii Româ-
niei din razbo i, pe motiv ca il va supă ra pe
Hitler. Atun ci, sub presiunea celorlaiJ i mi-
ni ş t ri, preşedin tele guvernu lui urma să-şi
dea demisia. Tn locul vech iulu i cabinet a r
fi venit, după "fo rmu la Gigurtu", o altă
ech i pă, care se prevedea că va fi în mă­
su ră să ducă lucrurile pînă la capăt, i n
d irecţia scoateri i ţării din război, ruperii
aliantei cu German ia si intoarcerii arme-
• •
lor împotriva nemţilor.
După cum rezul tă din cele arătate mei
sus, planul re fl ecta o concepţie a ş a-z isă
" lega listă" , de tă răgănare, care, pe dea-
supra, avea un ca racter aventurist ; nu era
greu să descifrezi aici amprenta unor po -
liticieni ca Maniu, B ră t ianu ~• i a altora care
urmăreau să evite o acţiun e sp r ijinită pe
fort a maselor popula re, pe o largă coa liti e
politica.
D u pă cum om .rel ata t mai tno inte, cu
a cest punct de vedere se declarase de acord
,
G
,
•
.
Dr. 3.
Dr 4·
~
5
"Am luat loc la o ma să dreptun-
qhiula ră, aşe:.tnclu-ne cite eloi pe
f iecare laturd ... cc
1. General ul Ch Mihail; 2 gene-
ralul Const antin Scmătescu; 3. 1. 1\io-
cioni-Stircea; 4. Gr . .Viculescu-Bu-
=eşti ; 5. Lucreţiu Pătrăşca n u;
G. Emil Bodnaraş; 7. colon elul Du-
m itru LJâmăceanu; 8. j" \fircea Ioa-
niţiu
majontalea participantilor la consfatu ire*,
fap t ce îl determinase pe Lucreţi u Pătrăş­
canu, ca re res p insese ideea gu vernului G i-
g urtu, să aprecieze la un moment dat co
ce rcurile de la palat ar pu tea să nu ac-
cepte o colaborare cu P.C.R. decit pe acea
variantă.
A luat apoi cuvîntul inginerul Ceauşu. Cu
un calm ca re dădea siguranţă, in cuvm te
simple, a făcut o expunere clară, temei nic
argurnentată, a rătîn d că pl an ul p ropus de
pa lat nu poa te fi acceptat. El a caracteriza t
acest plan ca fi ind absurd, nerealist şi im-
posibil de realizat. A subiiniat apoi pe
scurt d e ce îl socoteste aventu ri st. Ar fi o
'
utop ie - spunea el - să se creadă că
Hitler ar fi de acord să înlocuiască pe An-
tonescu - om ca re-şi făcuse în suficientă
măsu ră dovada atasamentului
• fată
• de Ger-
mania - cu un a ltul, ca re nu oferis e inca
* Ţinsa arăt că in cadrul une1 consratujri
care a avut loc la palat in noaptea de J8 spre
19 iunie 194.4, la can~ au luat parte, după cîte
reţin, generalu l S anătcscu, colonelul Rusescu,
Emil B odnaraş, Pătrăşcanu, eu şi ~î culescu­
Buzeşti, acesta din unnă mi-a spus mic şi lut
Rusescu. t n mod dc:schis, că el, Bulcşti, nu a
!ost pentru planul Glgurtu.
doveti -pre~ mori de loialitate fată de Ber-
lin. A ma i arătat şi faptul că Gigurt u era
compromis în rîndurile maselor d in. Româ:
nio, în legătură cu acceptarea d 1ctatu lu1
fascist de la Viena, d in 30 august 1940. Pe
cel vizat să f ie pus in fruntea guvernului 1-a
caracterizat ca pe un om de sl abă com-
petenţă .
Inginerul Ceou şu a vorbit apoi despre ura
maselor fată de războ i ul h1tlerist, despre
i nfringerile suferite de trupele germane pe
front, între care a amintit şi de bă tălia de
la Stalingrad, înche i ată cu o victorie epocal ă
a Armate i sovietice. De asemenea, d însul o
ri dicat în discu fi e şi problema incidentelor
ce aveau loc i ntre tru pele romdne de pe
front, pe de o parte, ş i cele germa ne, pe
de altă pa rte ; o vorbit despre situatia cri-
tică d i n tară, ca şi despre co nsecinţele
cont i nuă rii războiului . Printre altele, el o
averti zat pe cei prezenti despre distrugerile
la care ar f i supusă to ra noastră în . cazul
desfăşurării actiunil or mi litare pe tentoriul
românesc. Tn această p rivin}ă - o precizat
inginerul Ceouşu - este bine să se retină
că trupele sovietice, în ofensiva lor împo-
triva armatelor fasciste, ajunseseră pe te-
ritori ul României, eliberind pînă la mi jlocul
lui aprilie cîteva jud ete din partea de nord-
est o ţă ri i*· Din cele spu se de inginerul
Ceou şu rezu lta în mod clar că Partidul Co-
munist Român acorda atentia cuven ită şi
factorilor externi care favorizau acţiune a
de răsturnare o regimului antonescian.
Actiunea trebuia .conce pută nu ca o lovi-
tură de stat, ca un ,,puci" de ope ret ă - o impune să ridicăm la luptă masele, armata,
continuat i ngi nerul Ceou ş u - ci ca o ac-
t iune la rgă, ca re să cuprindă masele
populare, armata de pe front şi din inte-
r ior, toate fortele patriotice. " Noi nu vrem
aventură , ci dorim să infăptuim un act con-
şti ent, bine p regăti t, cu sorti siguri de iz-
bînd ă . Cl ica trădătoar.e trebuie lovită în
pl in ; ieşirea ţării din război trebuie reali-
zată cu arma în mînă ; situaţia în co re ne
găs i m cere să trecem n eapărat, fără şo­
văială, la luptă împotriva nemţi l or. Pentru
aceasta nu există decît o singură posibili-
tate - organizarea unei acţi u ni co re să cu-
p ri ndă mase lo rŞJi populare şi armata. N u-
moi în această situatie aliatii ne vor acord a
a tenţie, vor sta la masa tratativelor, pentru
a discuta cu noi în cheierea armistitiului ".
Inginerul Ceauş u a închei at prim a parte
o expunerii sale repetînd aprecierea că
" planul G igurtu" este absurd, aventurist,
fă ră sorti de iz bîn dă, imposibi l de o fi luat
în seamă. Cînd o rostit aceste cuvinte cu
• La 2 apr1lie 19H, guvernul sovietic dăduse
o declaraţie i n care se preciza că ,.intrarea
trupelor sovietice pe teritoriul României este
dictată exclusiv d e necesităţile de război şi de
faptul c ă trupele inamlce continuă rezisten ţa·•.
La 12 aprilie 19H , guvernul sovietic a propus
suvernului antonescian condiţli de armistiţiu,
pe care acesta le-a respins. Ba, mai mult chiar,
căpeteniile antonesciene au luat măsuri pentru
întărirea <lispozitivului existen t al frontului,
pentru pregătirea unor noi allniamentc de
rezistenţă, pentru mobilizarea de noi forţe.
otita convingere şi fe rmitate, celor prezenti
li se tăiase parcă respiratia. Nu pot să uit
din această în tîlnire o anumită scenă co re
nu este exclus să f i sporit emoti a unora d in
ce i prezenti ; to t că utînd să argumenteze
netemeinicio fo rmulei G igurtu, inginerul
Ceou ş u a dat la un moment dat atit de pu-
ternic şi de nea şteptat cu pumnul în masă,
încît om tresărit cu toţii ! Pentru o clipă,
calmul de la inceput se pierduse pe drum !...
Tn opoziţie cu orienta rea cercurilor de la
palat, core preconizou ca actiunea de răs­
tu rnare o guvernului fascist să se reducă la
o lovitură de pala t, înfăptuită de un grup
destul de restrins de persoane, partidu l co-
munist o venit cu un plan concret, realist,
bine fundamentat, pe core inginerul Ceouş u
1-a prezentat în continuare. ln principal, pla-
nul P.C.R. prevedea următoarele : răsturna­
rea prin forţă o d ictaturii militoro-fos{;iste,
scoaterea ţării din războiul hitlerist şi în-
toarcerea a rm elor împotriva Germani ei na-
ziste, declanşarea luptelor contra trupelor
hitlerista pe întreg teritoriul ţării - atit pe
front, cît şi în interior.
D upă ce a subliniat că partidul comun ist
pune mare preţ pe crearea unei un itati de
acţi une, pe crearea unui front larg de forte,
reprezentantul pa rtidului comunist a arătat
că tot ceea ce se preconiza era un act
conştient, pregă tit şi organizat în interesul
fundamental a l poporului romdn. Pentru
reuş ita actiunii ·noastre - o spus el - se
pe toţi patrioţii în măsu ră să-şi aducă o
contribuţ ie pentru scoaterea jării din situa -
ţia catastrofa lă în core se afla.
După expunerea făcu tă de inginerul
Ceauşu au luat cuvîntul şi alti participanti
la consfatuire... '
Tn cele din urmă, datorită realismul ui său,
planul o fost însuşit de cei prezenti şi s-a
trecut, la momentul potrivit, la aplica-
rea lui.
Au trecut douăzeci şi cinci de ani de cînd
Partidul Comunist l?omân, în colabora re cu
celelalte forte politice, a organizat şi con-
dus insurecţia armată de la 23 August 1944.
Acţi unea de acum un sfert de veqc a dus
la răsturnarea regimului antones t ian, la
ie~ire o României din războiul an ~ sovietic,
la alăturarea ţării noastre coalitiei antifas-
cista în lupta pentru eliberarea patriei şi
zdrobirea Germaniei hitlerista. Pe drumul
deschis atunci, poporul nostru, luîndu-si
soarta în propriile miini, sub conducerea în-
ţeleaptă o partidul ui, o înfăpt uit cele mai
profunde transformări social-politice din
•
istoria societă ţii româneşti, împlinindu·}i
idealurile de libertate naţională şi socială ,
sub semnul socialismului ca re o biruit p e
pămîntul patriei noastre.
7
 In activitatea de mobilizare Ji organizare a mişcării de
-
- -
rezistenfă antifas-
cistă, partidul comunist a acordat o mar.e atenfie diferitelor miiloace de propa-
gandă - radio, manifeste, fluturaşi, broJuri etc., dar mai ales presei de partid
ilegale ti presei organizatiilor de masă.
Pina 1n primăvara anului 1944, P.C.R. a dispus de peste douăzeci de ziare,
unele dintre ele avind o aparitie aproape neÎntreruptă. Printre ziarele cu o largă
circulatie care au continuat să apară şi in anii dictaturii malitaro-fasciste sau
care şi-au inceput aparitia in această r,erioadă, enumerăm : "Scinteia", "Dunărea
roJie", "Moldova roşie", "Presa liberă', "România liberă" (Banat) "Tineretul pa-
triotic", "Nepszabadsz6g" {libertatea poporului) "Lupta patriotică 11
, "Buletin in-
formativ", , "Buletin", "Buletinul Capitalei", "Chemarea , "România liberă"
11

" Bonsagi Magyar'' (Cuvintul maghiarilor din Banat) etc.

resa
• u
a
A •

1n r ez
,.
u
a

Dr. MARIA COVACI

Cine simte cu fara •••
Curi nd după instaurarea dictaturii mili-
tara-fasciste şi pătrunderea trupelor hitle-
rista în România, ziarul "Scînteia ", în ar-
ticolul A CUI E BIRUINŢA , demasca cu
vehemenţă, la 8 octombrie 1940, regimul de
dictatură fascistă şi amestecul brutal al
Germaniei hitleriste în treburile interne ale
României, prin impunerea în fruntea ţării a
guvernului de la 6 septembrie 1940. oA
venit biruinta cămăşilor verzi şi în Romd-
nia. Nu prin lupta poporului, cum se lău-
dau ei, ci printr-o lovitură de teatru o unei
clici în slujba imperialismului german. A ve-
nit biruinta agentilor imperialişti!or germani
şi italieni împotriva poporului român. lmpe-
rialiştii germani şi italieri vor să-ş i asigure
in România un regim politic care să se su-
p ună la toate cererile lor ... "
Prin articole sau simple semnalări erau
demascate samavolniciile legionarilor îm-
potriva cetăţenilor pa şnici, atacurile impo-
triva unor personalităţi ştiinţifice şi poli-
t ice, asasinatele din noiembrie 1940 de la
Strejn ic, Jilava şi din pădurea Snagov.

B
 Presa patriotică a desfăşurat o vie şi
perseverentă campanie de demascare a
tratatelor economice şi politice încheiate de
guvernul antonescian, prin care România a
fost subordonată din punct de vedere eco-
nomic şi politic Germaniei naziste, înce-
pînd din toamna anului 1940 pînă în vara
anului 1944. "Buletinul" din august 1942,
arătînd că acorduri le economice din acel
an prevedeau sporirea cantitătilor de ce-
reale pentru export în Germania, indemna
ţărăn imea să nu predea cantitătile impuse
de stat, să ascundă produsele, ,,să nu dea
nici un bob de griu pentru cîrmuirea lui
1. Antonescu". Tn aprilie 1943 ziarul patriotic
11 România liberă", în articolul PE CINE SĂ
CREDEM, demasca efectele catastrofa le a le
politicii promovată de dictatura militaro-
fascistă, atît sub aspect economic cit şi po-
litic. Şi tot "România liberă", referindu-se la
situatia politică în care fusese adusă tara
ca urmare o al iantei încheiate de guvernul
fascist cu German ia naz istă, publica în pri-
măvara anului 1944 o su i tă de articole în
care era infierată pol itica Germaniei hitle-
rista în România. Astfel, în articolul " JAFUL
N EMTESC", apărut la 22 martie 1944, zia-
~ ........ ; '

.' tq~ 'ttJ

rul arăta că la 9 februarie s-au încheiat ne- (•b·o.~..".. .,;,._ :, •• .;.•••··,·,·,•, , ,.";, . ..\.,,, , •••.·.._,•, ,-No...".,."..,,,..,,• •·.to·o,, ,,,,,,,,.".., :.: HH

gocierile econom ice cu Germania. Comuni-

catul preciza că România se an gajează să
sporească exportul de cereale în Germania.
Exemplar din "Buletinul" confiscat
"Germanii cîştigă de două ori : ne dau pe de organe le de siguranţă la 19 apri-
cereale arme, pentru care cîştigă şi soldati lie 1943
pentru scopurile lor•.

Pentru o coalitie a fortelor tarea şi pedepsirea trădătorilor de tară etc.

• •
palr1oflce
Tn pofida prigoone1 şi terorii dezlănţuite
împotriva sa de către dictatura mil itaro-fas-
cistă, în condiţii neinchipui t de grele - şi
care merită a fi evocate pe larg într-un alt
material - P.C R. a reuşit, prin organele de
presă de care dispunea, să mobilizeze la
luptă masele împotriva noz iştilor şi a guver-
nului antonescian. Documentele programa-
tica elaborate de partid în această perioadă
si
•
înd eosebi PLATFORMA PROGRAM DIN
6 SEPTEMBRIE 1941, prevedeau în esentă :
răsturnarea d ictaturii militaro-fasciste ; înce-
tarea războiu l ui împotriva Uniunii Sovietice
şi participarea alături de coalitia antihitle-
ristă la lupta împotriva Germaniei naziste;
a lungarea din toră o hitleriştil or, recuceri-
rea. libertăţilor democratice şi independen-
tei nationale ; formarea unui guvern al in-
dependentei naţio nale, cu participarea re-
prezentan ti lor tuturor fortelor patriotice ; eli-
berarea părţii de nord a Transil vaniei, ares-
\
Aceste teze au fost larg populorizate în
rîndu l maselor.
Pe lîngă precizarea obiectivelor ce stă­
teau în faţa mişcării de rezistenţă patrio-
tică şi antifascistă, presa ilegală a con-
sacrat un număr mare de articole proble-
melor legate de formele organizatorice, cu
ajutorul cărora puteau f i realizate practic
aceste obiective.
La 28 ianuarie 1943 a apărut ziarul pa·
triotic 11 România liberă" (Bucureşti), din re-
dactia căru ia au făcut parte : Mircea Bă­
l ănescu, Silviu Brucon, Gheorghe Dinu,
Al exandru Graur, Petre Iosif, George
lvoşcu, Horia Liman, George Macovescu,
M ihai Magheru, Mircea Nădejde, Lucretiu
Pătrăş canu, Grigore Preoteasa, Gh. Vlă­
descu-Răcoasa, M ihail Sebastian şi altii. Jn
centrul atentiei sale a stat realizarea Fron-
tului unic national de luptă al poporului
român împotriva războiului şi a hitlerismu-
lui şi crearea Frontl)lui Unic Muncitoresc.
Pornind de la ra portul de forte pe plan in-

9
 • tice ontihitleriste. Tn urma numeroaselor tra-
tative şi d iscuti i purtate de P.C.R. cu celelalte
forţe democratice în vederea real izării aces-
tui front, ziarul " Român ia liberă"' publica
o seamă de articole, pri ntre core cele in-
titulate: NUMAI LUPTA UNITĂ A FORŢE­
LOR PATRIOTICE NE VA PUTEA SALVA DE
tU U( a PAITMtO• ~ U4 JC)IU4 toat.\..a ":'.'~
IN (l'.AMU. ·I.)I. f-A f~ -~ .~ LA PIEIREA SIGURĂ; MOMENTUL OPOR-
..{ ~
•
. ..::
....
•:O
TUN SAU " SFTNTUL AŞTEAPTĂ" . Combătînd
... J atitudinea liderilor P.N.Ţ. şi P.N.L., core te r-
giversau rea lizarea unei largi coa litii naţio­
nale ontihit leriste şi refuzau să intre, în
1943, în Comitetul Naţional, organul core
... urma să coordoneze activitatea acestei coa -
..,
• liţii, "România liberă'', scria că 1. Men iu
"socoteş te că nu e oportună actiunea con-
tra nemţi/ar, actiunea de doborire o dic-
taturii Antoneştilor, de retragere o trupe-
lor, de subminare' o maşinii de război ger-
mane şi pentru formarea unui g uvern cu
adevărat naţional " . Acelaşi articol subli-
nia că : "Poporul român, după această
teorie, trebuie să aştepte co armatele aliate
f
• să fie /o graniţele ţării, co oraşele şi satele
'
să fie distruse în folosul lui Hitler, catastrofa
să fie completă ..."

A trecut vremea memoriilor

.
:'
-
-: ·. .. ........~ .i
Ziarele patriotice au publicat însă şi o
seamă de luări de pozitie ale unor membri
ai acestor partide, ale unor persona li!ăfi
Obiectivele în scri se î n Plat f or ma
pol itice, culturale şi eclezia sti ce, care se pro-
t'1·ontului Patriotic Antihitlerist alt
· n u nţou pentru rea lizarea cit mai grabnica
al.'llt 1.m larg rcou in rind1ll maselor o coa liţiei natio na le, în vederea salvări i
populare ţării. Tn 1943 a apăru t în " Rom ânia liberă"
SCRISOARE DESCH I SĂ CĂTRE IULI U MA-
NIU, tri m isă de un membru al P.N .Ţ
core spunea " No i sîn tem imbrînciţi
ter n ş i internaţional, de la stad iul de dezvol- moi departe de către banda trădătorulu i
tare a m işcă rii de rez is tenţă, punînd pe pl'i- Antonescu pe drumul pieirii noastre no-
mul plan interesele fundamentale ale po- fionole. Şi,
in vreme ce toată lumea con~
porului român, P.C.R. cons idera că numai ştien tă se cutremură lo gindul că ne vom
unirea într-un singur front a tuturor forţelor prăvăli, dv., dom nule preşedinte, vă incă­
national e antih itleriste va fi caoab ilă să sal- păfinoţi, din nenorocire pentru foră, in a
veze tara de la catastrofă. Ca o urma re fi- reda mereu memorii. Trebu ie însă să infe·
rească , presa ilegală a acordat, încă din legefi că o trecut de mult vremea memori-
1941, importa nta cuvenită acelor probl eme ilor. Cine simte cu fo ra şi vibrează de po .
care, prin rezolvarea lor, puteau să duco la triotism o avut răgaz să se dezmet icească.
realizarea coal iţiei pe scară naţională. Zi ~­ Azi o face memorii şi o răm îne pasiv în-
ru l patriotic "Preso Liberă" (Bana t) subli:1io seamnă incapacitate vădită, înseamnă com-
în iulie 1941 : "Să ducem lupta comună cu plicitate cu că lăul Antonescu, deci cu Hi-
oricine care ar vrea sa focă pînă şi cel mai tler... E ceasul marilor hotărîri. Scrufa[i-vă
mic lucru pentru eliberarea popoarelor, pen- adinc conştiinţa şi veti descoperi c6 nu
tru pa ce ş i contra terorii fasciste". Tn ia- v-ati făcut încă datoria către joră ... Dacă
nuarie 1942, acelaşi zi ar a publ icat nume- veti şovăi sau veti ră m îne rece şi încreme-
roa se articole în core demonstra necesitatea nit fată de tragedia ţării, partidul r.ostru se
obiectivă a uni rii tuturor f ortelor patrio - va prăbuşi in neant. Ţara nu va pieri.

10
 Tn măruntaiele ei se vor găsi for}e v11 şi no1,
care o vor salva'' .
Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan,
. ·- .. -.....,;

scria, la rîndul său, în "România liberă" din

ianuarie 1944: "Trebuie realizată o mai
deplină dreptate socială. Trebuie să dispară
inegalităfi/e atit de izbitoare in repartiza-
rea bunurilor intre indivizi şi familii. MuPca
va trebui aşezată in drepturile ei şi în cin-
stirea ei deplină, co factor detet minant in-
tre indivizi.
In nici un caz nu se poate recunoaşte acea
teorie in care s-a codificat egoismul şi or-
goliul rasist, teorie după care unele nea-
muri ar avea privilegiul la o existentă moi
largă, in baza unei pretinse superiorităţi nu-
merice sau de calitate".
Tn oiticolul MEMORIUL DOMNILOR IULIU
• MANIU ŞI 1. C. BRĂ TIA NU, publicat în "Bu-
letinul" din 4 septembrie 1943, se arăta că
l iderii celor două partide 11 0U datoria, mă­
cor in acest ultim moment, să injeleagă că
singura posibilitate de o satisface dorinta
fierbinte o poporului este lupta şi nu me-
moriile".
Ampla campanie din preso patriotică, pe
linia realizării coalitiei naţionale antihltle-
riste a avut rezultate eficiente asupra clari-
ficării poziţiilor diferitelor grupări politice
în miscarea
. de rezistentă.
. Ea a determi-
not un curent de opinie favorabil realiză-
rii unirii tuturor fortelor progresi ste, ca re
doreau sincer salvarea patriei printr-un
fro nt comun, antihitlerist.
Preso comunistă şi patriotică a făcut cu- Presa a publicat numeroase apeluri
noscute celor moi largi cercuri politice şi la unire a tuturor fortelor progre·
grupuri so ciale succesele obţinute pe siste, ant ihitler iste ale naţiunii
această linie, marcînd crearea, în a doua
jumătate a anului 1943, a Frontului Patriotic
Antihitlerist, pe baza platformei propuse de •
în care au salutat şi subliniat importanta
P.C.R. Chemarea FRONTULUI PATRIOTIC,
real i zării Frontului Un ic Muncitoresc la 1
publicată în ziarul " Rom ânia liberă" din
mai 1944, ca pe un factor hotărîtor în des-
28 ia nuarie 1944, spunea : ,,A sosit ultima făşurarea m i şcării de rezistenţă a poporului
clipă ci nd moi putem rupe cirdăşia cu român spre forme superioare - insurectia
Germania hitleristă şi ieşi din războiul nationolă
•
.
nemtesc... Datoria voastră este să vă olă­ Tn august 1944 " România liberă
11
a pu·
turati marelui Front Patriotic şi alături de blicot declaratia
•
.de constituire a Blocului
cei/o/ţi conducători patrioti să aduceti po- Naţional Democrat, prin care se făcea cu-
porul /o lupta so măreafă pentru solvo- noscut acordul realizat între P.C.R., P.S.D.,
reo fării". P.N.Ţ. şi P.N.L., în vederea luptei comune
pentru salvarea tării. Ziarul sublinia că
Coloanele presei ilegale din anul 1944 re-
realizarea B.N.D. - etapa cea mai înaltă
flectau tot mai des succesele obţinute de o procesului de formare a Frontului unic
fortele patriotice în actiunile de realizare a national al p oporului român - avea o
coaliţiei najionale, capabilă să înfăptuiască more importantă în grăbirea acţiunii de
practic dezideratele poporului român. Nu- doborîre a d ictaturii militaro-fasciste şi de
meroase ziare patriotice ou publicat articole scoatere a tării din război.

il

BULETINUL CAPITALEI
Blocul Naţional Democrat a fost re-
zultatul activităţii desfăşurată de
comunişti pentru unificarea mişcării
de rezistenţă antihitlerist ă din Româ-
nia
,.
• .. ..: ' • - . ::.A..! . . •\.
Pentru o "răscoală armată
generală"
Presa patriotic~ a reflectat Tn paginile
sale marile frămîntări ale maselor populare
din România anilor 1940--1944. Starea de
spirit a muncitorilor, ţăranilor şi intelectua-
lilor, ca şi acţiunile întreprinse de ei au
făcut obiectul a numeroase articole publi-
cate în ziarele ilegale. " Presa liberă.,, " Tine-
retul patriot•, "Chemarea.,, "Apărarea pa-
triotică", "Buletin• şi altele au prezentat
pe larg puternicele mişcări greviste, sabo-
tajele executate de muncitori, rezistenta
fărănirnii fată de rechizitii şi munca for-
tată. Cititorii erau informati cu regula ri-
tate despre acţiunile antifascista organizate
de tineret şi despre tot mai numeroasele
luă"i de atitudine antihitleristă din partea
intelectualităţii noastre. • 1944, a dovedit că munca eroică a comu-
Cu vie satisfactie a fost primită vestea
constituirii Uniunii Patriotilor, organizatie ale
.l2
. ...
cărei documente progromatice au fost pu-
t .......
..~
blicate în ziarul "România liberă", în nu-
mărul din 28 ianuarie 1943.
Alături de poporul român, în lupta con-
tra fascismului şi războiului ou fost mobi-
lizaţi şi oameni ai muncii apartinind mino-
rităţilor naţionale cărora li se adresa presa
patriotică tipărită atît în limba română, cît
şi în limbile lor materne.
Ziarele ilegale constituiau de asemenea
unul dintre instrumentele principale de in-
formare a maselor populare asupra pro-
blemelor majore ale s i tuaţiei internationale.
Tn coloanele lor erau consemnate şi co-
mentate, cu promptitudine şi spirit comba-
tiv, evenimentele de pe fronturi şi evolutia
situatiei politice din diferite tări. Cercuri
largi de cititori aflau astfel despre adevă­
ratul mers al operatiunilor militare, despre
victoriile obţinute de coali tia ontihitleristă.
Trebuie spus că, în această privinţă, comu-
niştii core lucrau în diferite redactii ale pre-
sei legale, împreună cu ziariştii pe care reu-
ş iseră să şi-i apropie, au ştiut să orienteze
in aşa fel publicarea de informatii şi co-
mentarii încît situatia tot mai critică a fas-
ciştilor putea fi lesne sesizată de marele
public cititor.
Tn vara anului 1944, P.C.R. a folosit intens
toate posibil ităţile pe care i le putea oferi
presa patriotică pentru a arăta că numai
printr-o actiune hotărîtă şi de masă se poate
pune capăt gravelor dificultăţi şi primejdii pe
care le avea de înfru ntat tara. Ideea necesi·
tăţii unei lupte armate împotriva cotropi-
. ~ o..r.~JI' . • ...... . •. tarilor hitleri şti a fost pusă cu multă insis-
tentă in coloanele ziarelor ilegale fiind oră­
tată drept unica cale. "Alungarea nemţilor
este singura salvare de la moarte şi cata-
strofă - scria "România liberă" din 9/1 O
august 1944. Revolta maselor româneşti im-
potriva iefuitorilor şi asasinilor hitlerişti tre-
buie să se transforme in luptă cu arma in
mină in contra lor". Tn numărul difuzat la
22 august, acelaşi ziar sublinia că "poporul
român şi armata sa trebuie să se răscoale
şi cu arma in mină să alunge uneltele nem-
ţeşti de la guvern şi trupele nemfeşti din
farăn, singura formă de salvare a ţării din
catastrofa în care o aducea dictatura mili-
tara-fascistă fiind "o răscoală armată ge-
nerală a poporului şi armatei sale".
Chemarea partidului a fost auzită şi atît
poporul, cît şi armata i-au dat curs. Iar
victoria înregistrată de insurectia ar-
mata antifascistă, începută la 23 August
niştilor şi patriotilor care au lucrat în preso
ilegală nu o fost zadarnică.
'

•
VICTOR
(Continuare dLn nr. t r ecut)
-----------------------
Ab ia după tre i zile de
că utăr i, la 19 o::tombrie, un
avion al marinei nipone o
reuşit să descopere grosul
flotei americane, care, la
acea dată, se afla la 180
mile de Leyte. Escadro co-
mandată de viceomiralul
Kurita s-a oprit, conform
planului, în golful Brunei
(msu la Borneo}, pentru a c;e
aproviziona cu petrol, şi a
pierdut jumătate de zi, de-
oarece tancurile care tre-
buiau să aducă combustibi-
lul au întirz;at cu pes te
şapte ore. Celelalte forma-
Trupele americane la a-
saltul unei insule ocu-
pate de japonezi
TEODORE SCU
tii, prevăzute de Operatia
Sho-go şi comandate de
N ishi muro, Shimo şi Ozowa,
ou nnvigot şi ele oe rutele
stabilite, spre arhipelagul
f ilipinez.
Tn ciuda mijloacelor de
informare de core dispu-
neau (serviciile secrete, ra-
darul, avia ti a de recunoaş­
tere îndepărtată, captareCJ
şi înregistrarea emisiunilor
de rad io etc.), americanii nu
ou detectat, într-o primă pe-
rioadă, nici una dint:-e esca-
drele core se apropinu de
Leyte ş i nici măcar vreun
vas izolat al joponezilor sau
importantele transferuri de -
•
Leyte,
23-26 octombrie
1944
•
( )
avioane pe core aceştia
le-au realizat pe aeropor-
turile fil ipi neze. Se repeta
"miracolul" - absolut inex-
pli cabil - de la Peorl Hor-
bour 1
Abia in zorii zilei de '22
octombrie, submarinul Dor-
fer o anuntat prin radio
apropierea unei puternice
fo rmatii navale japoneze,
care se îndrepta spre Fiii-
pîne. Era escodra lui Ku-
rito. Dorter o urmărit, îm-
preună cu alt submarin,
Dace, vasele nipone şi în
ziua de 23 octombrie, la
ora 5~2, a lansat trei tor-
13
 ..
f:l~tef~
.· . ftipo~e.
..
· ··
.·'
·:
pile impotriva crucişă to ru­
lu i greu Atogo, va sul a mira l
al lui Kur ito, lovindu-1 in
pl in. Un olt crucişător greu,
Tokoo, o fost şi el g rav
ovoriot de două torp ile, iar
un al treile a cruc işăto r greu,
Mayo, o fo st pur şi simplu
pulverizat de torpilele Ion-
sate de Doce. Incerci nd să-I
mai lovească o dată pe Tcr-
kao, pentru o-1 scufunda,
submorinul Dorter o eşuat
pe un banc de nisip in
noaptea de 23 spr-e 24 oc-
tombri e ş i a fost părc s i t de
ech ipajul său .
Acest p ri m an gajament
scotea in reli ef uimitoa re
deficiente•
la ambele flo te :
americanii s-au lăsat sur-
pr i nşi de escadro j apon eză,
iar aceasta a fost incopa-
14
Teat rttl lltptelor de la Leyt e
bilă - ca ş i in o n! i prece-
denti - să focă fată pe-
ricolului submarin.
Vulnerabilitatea
supracuirasatului
Formatia• de sub comanda
omirolulu i Halsey - Task
Force 38 - era împărtită In
patru grupări, denum ite
Tosk Groups {TG), care, la
23 octombrie, erau concen-
trate i n dreptul strîmtorii San
Bernordino. Tn ordine, de la
nord la sud, se plasaseră
TG 38-3 (sub ordinele vice-
amiralului Frederick Sher·
•.
•.
•.
•'
lfl - ~ .rttt~~r ;canfl
.-mit;,~~~
H~t~ey
.•:
non), TG 38-2 (sub ord inele
contraomirolului G era ld Bo·
gon) şi TG 38-4 (sub ordi-
nele contraom irolului Ralph
Davison). Cea de-o pa tra
grupare, TG 38--1 (com:Jn·
d otă de viceomirolul John
MocCai n), core pleca se
pentru a se oprovizior.o cu
combustibil la Ulithi, a fost
rechemotă î n mare grabă.
La 24 octombrie, aviatia
japoneză, decolînd de pe
bazele din Filipine, a atacat
cu vio l enţă un ităţi le omer;-
cane. Deşi r iposta a fost
promptă ş i destuf de eficace,
un bombardier i n picaj ni·
 canilor, care ou avut ca re-
zultat scufundarea lui Mu-
soshi, împreună cu 38 de
ofiteri şi 984 de membn oi
echipajului. Celălalt supra-
cuirasat, Yomoto, ca şi cu i-
rosotele Nogoto şi Horuno
ou fost şi ele ovoriote, in
vreme ce crucişătorul greu
Myofo, lovit de două torpile,
o trebuit să porăsească teo·
trul de luptă. Tn fato acestor
pierderi, Kurito s-a gîndit
o clipă să abandoneze pla-
nul initial, dor ordine; 1e ve-
nite pnn radio do la Tokio
i-au cerut să-şi îndepi:-
nească pînă la capăt mi5iu-
A 1.. ia( ia acoperă ofcnsit·a americaHă neo. Totuşi, din dor;f"'r,"'J de a
in Pacific prin atacuri puternice nu-şi lasa in voia soartei va-
sele ovariate, amiraiul o fă­
cut un ocol spre .101 d-e-;t,
ceea ce s-a soldat cu o în-
TJnpă debarcare. ln luptă cu trăţ~ători izolaţi japonezi tîrziere de sapte ore fnt 5 de
graficul stabilit în Operatia
Sho-go. Abia spre seară,
Kurita a luat din no•J di
rect ia est-sud-est, <;p 'C3 stri rn-
toorea San Bernardino, spe-
rind că americanii nu vor
remarca această manevră.
Spre ghinionul lui însă, în
seara de 24 octombrte, un
avton de recunoastere, deca-
lat de pe porlovionul lnde-
pendence, a zărit flota ni-
ponă apropiindu-se de ex-
tremitatea occidentală o
strîmtorii. Tn aceeasi zi, ome-
• • • #' •

ncan11 au reperat şt esco-

pon de tip Suisei a reuşit
sa ajunga tn apropie. ea
portavionului usor Princeton
din gruparea TG 38-3, şi să
arunce o bomba de 250 kg
exact in mijlocul punţii su-
perioare. Explozia a pro-
vocat aprinderea rezervei de
carburonţi de pe bord ; :n
ciuda unor eforturi dispe-
rate, celelalte vase ale for-
motiei ou trebuit să se r~­
semnez e in CPI~ din urmă
do::1r cu salvarea supravie-
tuitorilor de pe vasul trans-
format intr-un rug plutitor.
Tn dimineata aceleiasi
zile, aparatele· american'e
1
decok1 e de pe pistele port-
avioanelor au reperat esco-
dro lui Kurita, frustrînd:.t i
astfel pe japonPzi de efec-
tul surprizet. La ora 10,26,
bombordierele in picaj şi
ovioonele torpiloore oparţi ..
nînd grupării TG 38-2 au
lonsot primul atac împotriva
flotei nipone, în Marea Sibu-
yan. O bombă şi o torp.lă
au lovit in plin suprocutrc-
satul Musoshi. Tmpreuna cu
Yomoto, 11 geamănul" său,
Musoshi era cel mai more
vas de razboi care se con-
struise vreodată (el nu a
fost egalat nici de otunct
încoace). Avea o lungime de
263 metri, un deplasament
total de 72 809 tone şi cea
mai puternică artilerie insta-
lată pe bordul unei nava -
nouă tunuri de 457 mm.
Un nou val de atac al
avioanelor americane, efec-
tuat la ora 12,35, a dus la
lovirea supracuirasatului cu
tncă patru torpile. La orele
13,30, 14,15, 15,20 şi 15,50
s-au produs următoarele
atacuri aeriene ale amen·
drele de sub comanda lui
Nishimuro şi Shima, care se
îndreptau spre strimtoarea
Surigao. Nimeni nu o putut
explica insa de ce Nishimura
nu o avut de suferit decit un
stngur atac aerian (core i-a
avariot un cuirasat si un dis-
trugator), iar Shima 'ş i-a con-
tinuat colătorio fără a fi cu
nimic deranjat de americani.
Tn urma zborulu1 de recu-
noaştere al unui hidroovion
aporţintnd crucisătorului
Mogomi, Nishimuro a aflat
că in golful Leyte era ampla-
sată o foarte puternică for-
matie americana. Viceamira-
lul a transmis această infor-
ma)ie lui Kurito, dor nu si lui
Shimo, care naviga doar cu
40 de mile în urma lui : în-
tre cei doi comandanti ni-
poni domnea o vie antipatie,
core se manifesta pînă şi pe
planul colaborării în cursul
unei misiuni. Culmea e ins6
cc.1 nici Kurita, nici Nis.hi ..

11
Por t av ionu l Pri ncf.>ton a-
vari at d e avioanele j a-
poneze
Yamato, cel mai mare
v as de luptă japonez
16
muro nu s-au alarmat de
ericolul care-i pîndea la
E eyte. Ei erau convinşi c.ă
avioanele japoneze staţie­
note la bazele din Filipine
şi puse sub ordinele vicc-
amirolului Shigeru Fukudome
vor reuşi, pînă la sosirea lor
i n golf, să nimicea s că cea
mai mare parte din vasele
americane. Dar pe de o
parte Fukudome nu era de
loc dispus să actioneze in
sprijinul celorlalti doi ami-
rali, preferînd să atace cind
şi cum credea el de cuviinţă,
iar pe de altă parte avi aţia
japoneză din arhipelag su-
ferise pierderi grave : din
cele a proximativ 400 de
apara te cu core intrase în
luptă în dimineata de 24 oc·
tombrie, nu-i moi rămăse­
seră, în seara aceleiaşi zile,
decît vreo cincizeci capabile
,să focă fa tă inamicului.
Tn sfîrşit, formatia-na dă,
de sub comanda lui Ozowa,
nu fusese încă descoperită
de americani in zorii zilei de
24 octombrie. Spre amiază,
viceamiralul şi-a trimis, in
•
..
1

zboruri de recunoaştere, 76
din cele 116 avioane de care
dispunea, dar nici unul din-
tre ele nu a fost reperat
de vreun vas american. 41
de aparate, epuizindu-şi
combustibilul, s-au prăbuşit
in valuri. Abia la ora 16,35
un avion american a iden-
tificat escodra japoneză,
informindu-1 imediat pe
amiralul Halsey.
Orele care au urmat au
fost poate cele moi dra-
matice ale bătăliei de la
leyte.
Taurul dă buzna
Holsey se găsea pe ne-
cş!epta te în fato unei di-
leme : impotriva cui să-şi
ind•epte lovitura principală
- impotriva lui Kurito, core
se apropia de strîmtoarea
San Bernordino şi ameninta
zona de debarcare ameri-
cană din golful Leyte, sau îm-
potriva lui Ozowa, care,
după toate aparentele, se
afla in fruntea grosului flo-
tei nipone ? Ordinele pri-
mite de la Tnoltul comanda-
ment oi S.U.A. indicau rn
mod categoric că trebuie
profitat de orice ocazie pen-
tru o anihila marina ina-
mică. Escadra lui Kurita su-
ferise P.ierderi grele în urma
atacunlor aeriene şi nu pă­
rea să constituie o primei-
dia demnă de luat în seamă.
;
Tn sud, viceomiralul Kinkoid,
în fruntea Flotei a 7-a, stătea
de veghe la intrarea în
strîmtoarea Surigoo.
Pornind de la aceste pre-
mise, Halsey ajunse la con-
cluzia că solutia cea moi
bună era să plece imediat
in urmărirea lui Ozawa şi
să-i nimicească formatia . Vo-
luntar, impulsiv şi foarte si-
gur de sine, amiralul fusese
supranumit "Bu/1" (Taurul).
Porecla s-a dovedit înteme-
iată in acea s tă imprejurare,
cînd, fără să ţină seama de
părerea multora dintre mem-
brii statului său major, el a
dat ordin intregii Tosk Force
38 să pornea scă spre nord,
cu o viteză de 25 de noduri.
Amiralul american inghiţ1se
momeala japoneză, cu un-
diţă cu tot 1
Kurita avea acum drum li-
ber spre strimtoarea San
Bernardino, păzită doar de
cîteva distrugătoare şi port-
avioane de escortă. Halsey
era atit de obsedat de ur-
mărirea lui Ozowa, incit
două comun icări primite in
cursul noptii de 24 spre 25
octombrie despre pătrunde­
rea lui Kurito in strîmtoare
nu au izbutit să-I abată din
drum.
Tn aceeaşi noapte, esco-
drele lui N ishimuro şi Shima,
intrînd in strimtoarea Suri-
Distru gător japonez
lovit în plin
de bombele americane
goo, au angajat lupta cu va-
sele de sub comanda lui
Kinko id. Ciocnirea o inceput
la ora 22,19, dor punctul cul-
minant a fost atins moi bi ne
de /otru ceasuri moi tirzi•J,
cîn japonezii ou inregistrat
pierderi mori : distrugătoa­
rele Yomopumo Michishio şi
Asogumo au fost scufundote
sau scoase d1n uz, cuiroso-
tul Fuso a suferit o lovitură
mortală, iar cuirosatul Ya-
moshiro o fost ovonot. lo-
vit din nou de torp;le peste
o oră, Yomashiro a sărit in
aer. Cînd ou intrat în acţiune
şi vasele grele americane -
cuirosotele si crucisătoorele
-,din escodro lui Nishimura
nu au moi rămas decit doua
nave, ambele ovoriote : cru-
cişătorul greu Mogami şi dis-
trugătorulShigure.
la ora 3,19 noaptea a in-
trat în luptă şi escadra lui
Shimo, care o împărtăşit
trista soartă o celeilalte for-
maţii nipone : crucişătorul
u şor Abukuma o fost ovoriat
de torpile din primele clipe,
iar crucişătorul greu Nochi
s-o ciocnit cu "g e amănul•
să u din escodra lui Nishi-
muro, Mogami, core se înde-
părta încet de teatrul bătă­
liei. Partea curioasă este că
ontagonismul dintre cei doi
am irali japonezi o moi avut
Continuare în pag. 98
17
 LEGEND
Sigiliul lui "Costanclin Graf Du-
descul, Otcirmuitorul Diranului Va-
lahii cei mici" (d7.tpă Emil Vîrtosu
.,Glosse sigilografice''. Sttldii şi cer-
cetări de numismat ică vol. Il, Bucu-
reşti, 1958, p. 435- 437)
~ -.
• .1
·n ogo
A L. A L E X 1A N U
Ultimii ani ai secolului al XVIII-lea au în-
semnat pentru bătrîna Europă o epocă de
adînci frămîntări si de prefaceri hotărîtoare.
Istorica revoluţie 'din F ranţa, culminînd sim-
bolic cu decapitarea monarh ului, cutremu-
rase asezările continentului pe o rază de
citeva 'mii de kilometri, ca un seism de mare
intensitate. Uriaşe vilvătaie mistuise din te-
melii institujii şi edificii statornicite de veac~ri
si, mînate de vint, ajunsese pînă la por!d~
Orientului. Nobili emigranţi şi revolu}ionart
entuziaşti pătrunseseră şi In ţările no.?stre,
unii fredonind cîntece de l1bertate, olţ11 pa-
vestind scene de groază. Neguţători .ş!
cetăteni ai tinerei Republici Franceze, .ven1t1
în Principate, ca Hortolan şi Pellet, ISton-
seau fapte de necrezut, răscolind în sufletul
românilor dorul aprig de libertate.
Invadată de inamici din toate părtile,
Republica Franceză fusese salvată pri n vite-
jia fiilor ei.
ln tările noastre, faptele lor de arme erau
urmările şi numele lui Napoleon Bonaparte
incepuse să fie cunoscut pămîntenilor. De
succesul armatelor Revolutiei îşi legaseră
18
ŞI ISTORIE
. ~- . .. . -
' . •
ăt va 1ah
sperantele toate noroadele impilate care os·
teptau ceasul. e liberări i . . •.
Tn Bucuresti, un mănunchi de roman1, des-
cendenti din cele moi vechi familii, era
hotărît 'să lupte pentru independenta princi-
patului şi pentru instaurarea unei do'!'nii
pămintene. Printre ei se numărau .. Ci~p t n~­
nii Ghiculestii, Goleştii, Brincoven11, Şttrben,
va'corestii .:__ Enăchită si Alecu - şi alti
boieri patrioţi. · · .
li se olătură vei vornicul Constontm Du-
descu, ce l mo i bogat, cel moi darnic şi cel
mai risipitor tînă r din toată Va lahia, ghebos
st urit la chip, aşa cum n1-l în fat' sează unul
dintre tovarăsii lui de călătorii, contele Au-
guste de Lag.arde.
Vestea campaniei din Italia ajunsese pînă
în Tara Românească. Tn Bucureşti răsunau pe
str6zi - relatarea aparţine lui 1. G hica -
" Morsei eza" şi " <;a i ro". De curind luase
fiinta consulatul Frantei si o dată cu el se
instalase in Cap i tală 'tină'rul agent oi Repu-
blicii, Emile Goudin, core intretinea legă­
turi cu morii boieri munteni şi cu răzvrătiţi
de seam ă, co Ri ga Velestinlul şi Pasvanog lu,
pasa de Vidin. Primit cu bratele deschise de
spcitorul Monu, Gaudin cunoscuse pe Eno-
chită Văcărescu, pe Şuţeşti şi pe Constant in
Dudescu. "Softizo Doudesco"' ii vo seri
moi tirziu, prin 1803.
SCRISORI CONSPIRATIVE ŞI MANIFESTE
INCENDIARE
Tn 1796, la tronu l Ţării Romdne~.ti veni
Alexciridru Ypsi lonti şi .sub och.i i lui .~oierii
munteni putură consp1ra nestmghenţ1, ur-
zind legăturil e lor cu Franta.
fn acel moment, năzuinţele romani lor
coincideau cu ale sîrbilor, grecilor şi bul:
garilor, ba chior şi cu ale turcilor răsculoţ1
sub steagurile lui Posvano~lu, P?ŞO rebe l
din Vidin. Goudi n, consulul Frante1, care cu-
noştea moi de multă vreme locurile şi oa-
menii din sud -estul Europei, făcea legătură
intre căpeteniile din Balcani şi genera lul
Napoleon Bonaparte, în vederea unei răs­
coale generale ce trebu ia să preceadă răz­
b~i~l. î~J1p~tri_:'o t~rAcil~r. Despre o_::este p re-
w lui Capidon Po şo fură nimicite de rebelii
gotJn ş1 from 1nton 1nso nu ne-au ramas prea
multe dovezi, în oforo unei coresponden ţe
conspirative între Constantin Dudescu şi
Posvonoglu. O scrisoare secretă , semnată de
Dudescu, căzu în mîinile voievodului, core
însă închise ochii şi tăcu, in joc fiind capul
unuia dintre fruntasii boierimii. Turcii nu
oflară nimic, oso cum va arăta mai tîrziu
contele de Langeron în memoriile lui 1 •
Un an moi tîrziu, un fior de nerăbdare şi
teamă cuprinsese Balcanii. Căpeten iile po-
la
poorelor înrobite oşteptou un semn doar
pentru o dezlănţui răscoala cea more.
Purtatorul veştii avea să fie poate Riga Ve-
lesti nlul, core se afla la Viena, primi nd in-
structiuni prin Bernodotte, comunicînd desi-
gur prin scrisori cu Bonaparte, alcătuind şi
editînd hărfi, dar mai ales cîntece şi afi ş e
incendiare, în imprimeria lui Vendoth şi
Miller.
Catre sfîrşitul lui 1797, man ifeste tipărite
in greceşte i nvadară Bucureş tii. Se amintea
in ele de vechea libertate o Greciei si se
incitau raialele la revo ltă. Pe uliţe se şoptea
c6 fuseseră adus e prin tabăra lui Po.svono-
glu, de la Vidin. Dor Poarta aflase că se
tiporeau la Vien a ş i ceru austriecilor să
aresteze pe i nstigatori, tocmai în momentul
in core R1go p leca la Ve netia, -chemat acolo
pentru a se întîlni cu Bonaparte.
Tnţelegind primejdia, sul ta nul schimbă
domnia. La începutul anului 1798, pe tronul
Ţări i Românesti se urcă Hangerli voievod.
Postul de consul al Frantei la Bucureşti fu
ocupat de către un om şi moi energic, Flury,
iar cel de la la ş i, de Porrant.
Tn capi tala Volohiei, manifestele impră s­
tiote pe ul ite provocară un entuziasm efe
nedescris. Dor toate sperantele se năruiră
1 Documentele Hurmuz:lltJ, Supl. I, vol. IH,
p. 381.
fntr·o clipă : pe nea şteptate sosi vestea ex-
trădării lui Riga şi apoi o uciderii lui de
către pasa de la Belgrad. Fi lofroncezul Du·
mitrache' Turnavitu fu executat şi el.
Se lovea fără crutare.
" UN OSMAN A l!_ARUNC~T PISTOL TN
BUNA PARTE"
La 24 ianuarie 1798 de la V iena oştepto
"marfă" sau poate numai ştiri Constantin
Dudescu. '
Şi, tot cam in aceea şi weme, generalul
Bonaparte debarca în Egipt. Poarta se văzu
silită să-i declare război. Armatel e mame-
lucilor fură zdrobite de francezi şi sub zi-
durile cetătii Vidin oştile de sub comando
lui Posvonoglu. Izbit puternic din afară ca
şi dinăuntru, imperiul părea că se clatină.
Sud-estul Europei urmărea cu speranţă şi
încredere victoriile armatei lui Napoleon.
Agentul Republ icii, cetăţeanul Flury, fu-
sese arestat la Bucureşti, apoi dus la Con-
stantinopol ~i întemniţat la Şapte Turnuri.
Aceea ş i soartă avu ş i consulul Porront, co-
legul său din laşi. La 2 noiembrie 1798, so-
siră la Bucureşti p rimele şti ri despre în-
frîngerea armatei la V idi n. Apoi se află şi
despre pierderile din Egipt. Zadarnice erau
acum proclamafiile lui Hongerli, acele
" Bune vestiri de birurnfă ce au făcut pute r-
nicele o,tiri ale Prea luminatei Porfi asu-
pra frantuzilor", ca re od useră într-o zi
chior stirea că "un osman au aruncat pis·
tol în 'Bună Parte si
•
I-au omorît". lumea cu·
no şteo adevărul.
Vremurile erau însă tulburi. Tn februarie
1799, Hongerli fu asasinat şi in capitala
Ţării R o mâneşti îş i făcu intrarea Alexandru
Moruzi, numit domn de către turci. Incepu
vînătoarea partizanilor Revoluţiei franceze
si oi lui Napoleon : d upă Turnovitu, după
Riga Velestinlul, venea acum rîndul altora .
Intr-o noapte, clucerul Alecu Văcărescu fu
ridicat de ornăuti şi, cîteva luni mai tîrziu,
asasinat. Tnverşu norea bo ierilor împotriva
vo ievodului crescu. După cum povesteşte pe
larg Ion Ghica, într·uno din scrisorile lui
catre V. Alecsandri, ei hotărîră atunci sa·l
trimită pe boierul Dudescu la Paris, so
vorbească cu Napoleon.
O dată cu topirea zăpezilor, vornicul Con-
stantin Dudescu plecă la drum. Nimeni nu
ştia unde ...
De altfel lumea era obi şnuită cu desele
călătorii a le boi erul ui. Nici măcar proospă·
tul domn oi tării nu bănui nim ic. Dudescu
ere bolnav şt ii trebuiau băi vindecătocre.
19
Şi Cîmpineanu fusese ta Spa, tn Belgia.
Ştirbei călătorise şi el la Karlsbad ...
Careta, trasă de şase cai, însoţită de 30
arnăuţi călări, în costum de barşon roşu,
strălucit găitănati cu fir de aur, ieşi pe
poarta casei şi se îndreptă în goană mare
către bariera ora ş ului.
Cunoaştem ·i tinerarul obişnuit pe care il
urma princiarul echipaj al marelui vornic
Constantin Dudescu, în drumul lui spre
Apus : mosul peste noapte la Piteşti, ta is-
pravnicul ţinutului, vărul său Nicolae Go-
lescu ; trecerea călare a muntilor, pe la
Turnu Roşu, nelipsite vamă a Transilvaniei ;
popasul la Sibiu, unde Dudescu întîlnea
vechi cunoştinţe, printre care ~i pe prietenul
său, baronul Brukenthal ; as1sta la repre-
zentatii de teatru şi se îndrepta apoi spre
Deva, traversînd Făgetul şi Lugojul.
Arad şi Mociu, cîmpia u ngară, Szegedin
după care urma, în sfîrşit, Peste unde bo-
iP.rul ajunse pe la începutul verii. Acolo
îşi lepădă giubeaua îmblănită de pos-
tav gros şi scurta cu pacea de samur şi îşi
îmbrăcă fermeneouo de mătasă subtire, cu-
sută cu fir. Aşa străbătu Viena, cu echipajul
şi veşmîntul lui oriental, bucuros să stîr-
nească vîlvă. Dinicu Golescu, unul d in m embrii
Tn pragul toamnei logofătul Dudescu intra "Partidei Nationale"
pe portile Parisului.

UN DRUM DE ZAHAR PE CHAMPS ELYS~ES ,

Era prin septembrie 1800. M esagerul boie-
rimii din Valahia se afla la Paris, făcînd
vizite Ş·i poate şi da.ruri Josephinei de
Beauharnais, sotia primului consul Bona-
parte, în casa din strada Chantereine.
Celebra locuinţă a sotilor Bonaparte de-
venise locul de pelerinaj al tuturor nemul·
tumitilor şi al celor care credeau în steaua
lui Napoleon. Franta întreagă era la pi-
cioarele primului consul, învingătorul de la
Marengo. Pe scenele teotrelor, reprezento-
tiile erou întrerupte pentru a se cînta im-
nuri patriotice în cinstea salvatorului Fran-
tei. Stri gătul "Vive BonaparteN răsona pre-
tutindeni.
Constantin Dudescu închirie o casă som-
ptuoasă unde avea să dea ospătul despre
core se va duce vestea pînă in ţară. Mu-
safirii nu erou numeroşi, dar erau aleşi :
frumoasa doamnă Recomier, spirituala
doamnă de Staei, generalul print Ponia-
tovski şi alte cîteva personalităţi de frunte
ale Franţei.
Se spune că trăsurile invitatilor inointau
pe un drum p res ărat cu zahăr, evocînd pei·
sojul natal al Dudescului şi ului.nd pe iluş·
tri1 convivi ai boierului valah. După unii,
scena s-a petrecut pe Champs Elysees, altii
lasă să se înţeleagă că în curtea castelului
de lîngă Versailles. Masa o fost, fireşte,
îmbel şugată, iar, la sfîrşitul ei, doamnele
Fran tei găsiră sub şerveţe l ele lor cite o
"bagatelă" din diamante, rubine sau sma·
ralde de pret.
Ce a însemnat o asemenea munificientă,
în Parisul anilor 1799-1800, nu vom putea
intelege astăzi decît dacă ne gîndim că,
din cauza blocadei provocate de război,
zahărul ajunsese o adevărată raritate în în-
treaga Frantă, consumul lui atingînd abia
citeva mii de tone anual. Şi acesta n-o fost
desigur nici primul, nici ultimul banchet de
pomină, dat de Constantin Dudescu in vre·
mea ~ederii lui la Paris. Dor nici legenda,
nici 1storia nu pomenesc moi mult des-
pre ele.
ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA
Constantin Dudescu (şi nu Nicolae Du·
descu, cum greşit i -au spus multă vreme
me moriol i ştii, cercetătorii şi istoricii care
I-au pomenit în lucrăr•ile lor), de la o cărui
naştere se implinesc două sute de ani,
fiul lui N icolae Dudescu şi al Anitei Go·
!eseu, a fost ultimul descendent, în linie
bărbătească, al neamului său. O dată cu
el se stinge ·şi numele fam iliei, păstrat doar
In cîteva versuri satirice, în denumirea unei
mahalale din inima Bucureştilor şi în cîteva
pagini ale unor cărti sau documente, prea
putin cercetate pînă astăzi. Lipsa dovezilor
documentare i-a făcut pe un ii să se în-
doiască de faptul că Dudescu 1-a întîlnit
pe Napoleon la Paris. Tncă din jurul anului
1900 Gr. 1. Lahovory, mînat de o legitimă
curiozitate de a afla cît de adevărată era
legenda legată de numele şi călătoria Du·

20
descu1ui, a intreprins diverse cercet ări prin
bibliotecile Apusului, răsfoind paginile de
istorie c.onsacrate lu i Napoleon, jurnalul
şederi i împăratului la Vien a, Monitorul Ofi-
cial al Frantei din acele vremuri şi adresin-
du-se lui Delisle, directorul Arhivelor Naţio ­
nale din Paris. Dor voiajul făcut de eroul
nostru fusese particular şi secret, nu avea
ce să caute în protocoalele ş i hirtiile ofi-
ciale ale Consulatului sau Imperiului. Nici
investigaţiile făcute la Viena n-ou fost mai
fructuoas e. După numai 100 de an i, urmele
călător iei boierului român erau sterse.
• Cer-
cetările lui Lahovory au fost, după cite
ştim, singura încerca re serioasă de a lămun
misteru l care pluteşte şi azi asupra acestui
memorabil voia j, făcut cu rosturi politice, în
Apus, pe vremea lui Napoleon Bonaparte.
Emil Virtosu (in "Napoleon Bonaparte şi
proiectul unei Republici aristo-democro-
ticesti i n Moldova, la 1802" - Bucu reşti,
1947) şi Germaine Lebel (in " l a France et
les Principautcs Danubiennes du XV-eme
siecle a la chute de Napoleon", Paris, 1955)
socotesc călătoria logofătulu i la Paris ca
"legendară", în lipsa documentelor pro-
bante.
Dar vreme de un secol s-a vorbit despre
această călătorie ca despre o realitate ne-
îndoielni că. A povestit-o cu lux de amă ­
nunte G olescu odată întors de la Pa ris. Po-
meneşte de ea pe larg, cîţiva ani mai tîrziu,
•.•. •,• .•. ;.;.
.i
.
~
t ... <
'•
s..
•. .
Pagini din volumul lui Auguste deLagarde, tovarăşul de
Dudescului: "Voyage de Moscou. d Vienne ...". Paris, 1824
:liplomatul prusian Kreuchely într-un raport
diploma tic, din 6 ianuarie 1822, cunosci nd
faptele din însă ş i mărturisirea Dudescului.
A relatat-o moi tirziu ,.peregrinul transil-
van" Ion Codru Drăguşonu, lo 1843. Apoi,
J. A. Vaillont in ,.L'Empire c'es t la Pa ix .. ,
aporută la Paris in 1856, ~i Elios Regnoult
in ,.Histoire politique et sociale des Pr.nci-
pautes Don ubionnes ", Paris, 1855, amintesc
si e; rlesore aceste întîmplări istorice. Pe la
1850 bătrînii vorbeau despre audienta lu i
Dudescu la Napoleon, despre memonui în
care se ce rea protectia acestuia, despre bo-
gătia nema ipomenită a Dudescului, despre
plimbarea pe drumul presăr at cu zahăr şi
despre smaraldele, de more valoare, dărui­
te de logofătul nostru Josephinei de Beau-
harnais. Moi pomeneste despre această că­
lătorie Ion Ghica ("Convorbiri Economice",
"Scrisori" . .,La Fronn~ e t les Pri nci11autcs Do-
nubiennes, 1789-1815"). Pompiliu Eliade
("De L'in fluence fro nc;oise ... ") G 1. lonescu-
Gion ("Istoria Bucurescilor"), iar istorici de
seamă co A. D. X(-!nopol, N . Iorga şi altii
tin seamă de ea. Şi ne întrebăm : poate fi
socotită simplă fantezie o asemenea călă­
torie la Paris, cînd a stirnit atîta vîlvă la
vremea ci şi s-a bucurat de atîta cred it timp
de moi b ine de un secol după aceea ? Cre-
dem că nu 1 Cercetările de mîine vor stabili
partea de adevăr şi l egendă a călătoriei
personajului căruia i-am închinat aceste
rînduri.
călci.torie al
21
 C ititondc:. ::tpleac5 - ţi cu r·:lbdJrc
EMN IFICA TI A ochii pe n1anuscrisul cc-J rept·oducttn.
ÎP.cepe cu sen1nătura : este a bibJio-
tec~rului .\ lihai Eminescu. Citc)tc apo1

UNUl DOCUMENT introducerea ş i tălmăceş tc-o ca pe o

strădan ie a că rturarului care a fost el.

• • . ..

..

. ·:·
~·

..

• l

.. .
;

>
" •.

o'
.•
·. .. .. .•
'·: ':· --~--
, .. • _ ..... oh ........
:-
": ~

·'
. .... . ..
~

(
• > -
.... .. .;..
~
•
.., ~ ···
• 1~
'

_ ,.. . t . . ..

... ., ....
:·

• s. '
.: :: ...
' . ... .;..;,...:" ............... .
• '
..... .. / n •"l
t ••~ ..q
t

,-:.'' •.·./~
;.~:.u..<..,.,..
...
,
.. ", t·~-~~
•
... -·~· ::::\·: .·...•, .·...
.
. ..
.. '
.. ('' y~...C..!C. j..(41-/ C•~ ; lifc'···
. .,ţ ~ ,t·~-· ~"(
'
'

'
,
'
~_, ......,../>..41~~
.
' " -; ,,..·.,.-
·'
•' . ".
~

.. . '
.. ..
~ 1 ,. ... .'
-
' .... , l .,
..

'

: . .: ......·· -:~.....""'··. ..·. :: ..· • rl ••

It
 Parcurge ~ i tabelul şi retine titlurile poate vea• fi c.le acord cu not cJ...
Şi
.
cărţilor. Prima este din 1645, ultima din ...
ceea ce "1ţ1 pre7entam este un preţios .
1803. Iar autorii sînt fie dintre modeştii document.
anonimi, fie un Dosoftei, Ditnitrie Can-
temir. Citeşte apoi aprobarea semnată
de ministrul Titu Maiorescu. Dr. 10 COJOC RlJ

." ·'"'"J
• • "' r
.• ··:

-
·:···
'
:::
·. ·. .··,•
•

'
,
. ...) .+"""
'•.•/ _,.".,.IV ' / ... ~·
.. ...
t ~ , ,... ,.

<,
, - :-""
. y .-_.
./.-: ' . ·"' /.' ·'.• / . ..., .. , •."t.r , ..
./'"4fl' .,., , .

.• :-. ,
. ~ ..., • .( :.. , ",;..$ >:~· . "_
:" . , .. ...... . ",.
"'"'
···:·· ··--~--
( :;... •• •.
~ -~-: :-.-
.•: ···~
.. . ,. / ·•.
)'
• ·>.•
,::-~...=-~v~f.•"'•" ~~ _ ,·,. .., _ <-", ~ ( ·.; ' "'·: .ce . .

/ '.
....."';.,. . •••· •••••"'''Y.-

•
f
' ':,.;, l;r~~~
···--· .-"" ••••v•:-....:···>. ··:......·;,. ·c· CO ··<";1'7v•••-.. IY•••··~ '•
/ '5V<·;:-:::i: ··~=r=·t ~-i<-.r-··
~
'o 'o
~ · .. • .: "':' ,.,r. "·,.,. · ..
f vt-., ~ ·.•
•, (_,:..,.. ; F. ' ', ''
o .. ,.. ,.

, '/' •
• •

..
, _:-. '""' '( .--:·/' ,...: , .. '~~t>-.., , .:, ; .,." ....... .. ·' •.:·

' ' .... ....

. ··"'
.·. 'T.~ ,·'·'·" >.:.:
,·
·:·.·· ••• ·: :-.:. :·

<: .::............) .. ·.
·'• '

.... ( .' ':+

...
~::« ~"
)
..
</)',.. !
'

23
 CONTINUITATE ÎN ISTORIA
FORMĂRII POPORULUI ROMÂN
•
unor ves 1g11
eo og1ce
ION N ESTO R
membru corespondent al Academlel
,. ..
Un moment de răscruce istorică
O situatie nouă intervine în spatiul bal-
cano-carpatic în jurul anului 680 e.n. Ea se
datoreşte unei noi şi duble mişcări de mi-
gratie, în fluxul căre ia, pe de o parte, un
nou grup de nomazi călăreţi averi se adau-
gă celor deja instalati în Europa centrală,
întemeind ceea ce cercetarea modernă a
numit "al doilea kaganat" (cea. 680-796
e.n.), iar pe de alta, "protobulgarii"' tura·
nici din spatiul dintre Volga şi Marea de
Azov se revarsă şi ei spre vest şi sînt siliti,
în condiţiile date, încă destul de obscure,
să se instaleze cu cetele lor principale în
nord-estul Peninsulei Balcanice, unde înte-
meiază "primul farat Bulgar" (681-971 , res-
pectiv 1018 e.n.). Rapo rtul dintre aceste două
mi şcări, ca si in genere relatii le dintre
averi ş i protobulgari, mai ales în ceea ce
priveşte răsfrîngerea lor asupra soartei
spaţiului nostru carpato-dună rean, nu au
fost nică ieri direct şi explicit consemnate în
vreun text scris şi sînt încă greu de desci-
frat şi pe plan arheologic. Ne găsim în fata
une1 perioade dintre cele mai decisive din
24
~ ·
• ••
•
procesul formării poporului român, al că·
rei studiu se reazemă acum aproape exclu-
siv pe investigatia arheologică, de la care
este de aşteptat şi elucidarea continutului
ei istoric real. După cum am sugerat deja,
situatia a devenit mai comp lexă, deoarece
Imperiul bizantin este înlătu rat acum, pen-
tru o vreme, aproape complet din cîmpul de
forte carpato-dunărean, unde nici raportul
"strategic" dintre averi şi protobulgari nu
este încă limpede.
Pentru Podişul Transilvan, se pune în pri-
mul rînd problema dacă grupul gep:dic
tîrziu amintit şi-a păstrat pînă la circa 680
e.n. fiinta etnică independentă sau nu. Con·
cret, dacă se poate dovedi că cimitirele lor
au dăinuit ca atare - ca cimitire separate
de cele ale celorlalti componenti ai popu-
latiei Transilvaniei de atunci - pînă la 680
(cum admit M. Russu şi K. Horedt) sau nu.
Nouă lucrul ni se pare posibil, dar înco
nedovedit. Este absolut limpede însă că,
dupa data amintită, aceşti gepizi încetea-
ză de a mai exista ca grup etnic separat.
Tn al doilea rînd, noile descoperiri, mai
ales cele de la Bratei, au dovedit că
obiecte de factură avarică timpurie au fost
 •

folosite şi de gepizi şi că, de asemenea, piese

avarice tîrzii au fost folosite şi de populatia
băştinaşă. In schimb .s-a descoperit acolo un
mormînt izolat, al unui tînăr luptător avar
călare (din secolul al VIII-lea e.n.). Aceste
fapte sînt de natură să ia orice consistentă
teoriei "centrului avarie" din secolele VII -
VIII e.n. din vestul Transilvaniei, construită
pe bază de descoperiri răzleţe şi interpre-
tate unilateral (K. Horedt). Reiese mai de-
grabă că avem de-a face cu raiduri izolate
avarice şi cu o influenţă culturală avar i că,
manifestată în preluarea unor podoabe de
centură şi de piese de harnaşament (de
origine asiatică) specific avarice (nomade). •

Faptul că astfel de piese avarice tîrzii

(din secolul al VIII-lea e.n.) s-au descoperit
pînă departe spre nord şi est, la Vistula şi
Nipru, în context slav, dar şi la Izvorul
(VIaşca) şi la Histria (Capul Viilor) in Do-
brogea, în cuprinsul unor cimitire birituale
apartinind clar fazei initiale a culturii Dridu
("Protodridu"), în timp ce ele sînt total ab-
sente în mediul protobulgar sud-dunărean,
pune într-o anumrtă lumină, pe de a parte,
problema raportului avari-protobulgari
la nord de Du năre, pe de alta, teoria ori-
ginii protobulgare a culturii Drrd11.
Nu este însă mai puţin adevărat că mi-
graţiile amintite din jurul anului 680 e.n. au
afectat în mod hotărîtor şi regiun ile cxtra-
carpatice ale ţării noastre. Numai faptul că
--
tn Cîmpia Munteană au fost îngropate
atunci, de către purtătorii culturii lpoteşti­
Cîndeşti tîrzii, o serie de tezaure de mone-
de bizantine de argint, [ultimele piese de
la Constantin al IV-lea Pogonatul (668-685
e.n.}, exact ca în tezaurul de la Zamianschi
Vîrbovok, în Slovacia orientală !J, ceea ce
marchează, de altfel, şi încetarea, pentru
o vreme, a pătrunderi i monedei biz-:Jntir.e
in aceste regiuni, este suficient pentru o
arăta că noua penetraţie nomadă o fost
resimţită de mediul locaL
Se poate pune chiar întrebarea dacă nu
cumva si cunoscutul tezaur de monede si
podoabe de la Firtoş, in Transilvonia orien-
tală, recu;:>erat în stare foarte fragm entată,
nu ar fi fost îngropa t tot în această vreme,
ş i nu pe la 630 e.n., cum s-a crezut, fiind
pus in legătură cu evenimentele din centrul
Europei, care cu greu vor fi putut avea un
ecou pînă în această îndepărtată regiune
transilvăneană. Fără a putea analiza mai
departe situatia în discutie, două aspecte
sînt, credem, de retinut în legătură cu ea.
Primul se leagă de problema dacă - aşa
cum O. Onciul se gîndise deja în 1885 -
nu cumva încă de pe acum se instaurează
în anumite regiuni nord-dunărene o dom i-
naţie (nu o prezentă) protobulgară -care,
aşadar, nu se va fi extins de-abia în seco-
lul al IX-lea de la sud •ta nord de Dunăre.
Al doilea aspect este acela că data de cir-
ca 680 e.n. reprezintă termenul cronologic
post quem (ultimul tremen), pentru transf er-
Fragmente de cercei bizantini din
argint găsite la Sărata Monteoru,
sec. VI-VII
- - .. --
. .·. - -
marea atît a situatiei politice-militare, ci• şi
a culturii materiale în spatiul carpoto-bal-
canic. Acest din urmă fapt este confirmat
arheologic prin împrejurarea că după aceas-
tă dată - şi anume curînd - cultura mate-
rială din spaţiul dintre Balcani şi Carpaţii
nordici se transformă şi capătă aspectu!
Protodridu. Tn unele locuri trecerea la noul
aspect cultural este confirmată în mod clar
şi stratigrafic.
REVELAŢIA DRIDU
Disputa privind cauzele acestei transfor-
mări culturale, moi exact originile elemen-
telor caracteristice culturii Dridu, este ştiut
că a căpătat forme extreme : origine lo-
cală, în ultimă instanţă romanică (Eug. Za-
hario), pe de o parte, origine exclusiv pro-
tobulgoră, din aria nord -Pontică num iră
Saltovo-Maiatk (M. 1. Artomonov), pe de alta.
Nu este necesar să reluăm dezbaterea în
acest loc. Destul să subliniem dodr că cel
ce scrie aici socoate a avea puternice te-
meiuri să acorde o pondere precumpăni­
toare bazei romanice şi bizantine ...
Căci răspîndirea culturii Dridu (din seco-
lul al VIII-lea pînă în secolul al Xl-lea e.n.)
se acoperă, la nord de Dunăre, încă de pe
acum, în foarte mare măsură cu cea a ro-

25

monitor şi cu aceea a dacilor. Această ras -
pi ndire o fost otestato în ultima vreme pen-
tru sp aţ iu l dintre Prut şi Ca rpaţii răsăriicni
(Dan T. Teodor-lo şi) şi pentru Transilvania
do sud-est (Bazinul Oltului superior : Pro-
todridu, identificat in cîteva asezări de Sze-
kely Zolt6n - Sf. Gheorghe) ; în Munte-
nia - pînă la Olt şi pînă în regiunea de
dealuri ! - descoperi ri le s-au inmultit C01-
siderabil în ultim a vreme şi există aşezări
Dridu otestote şi în Bărăga n.
Cercetarea exhaustivă o marelui cim i1ir
aproape exclusiv de inhumotie şi aproape
sigur creş tin de la Izvorul (Teleormon) -
de caracter Protodridu şi dotat sigur în se-
co lul al VIII-lea e.n. (Bucur Mitrea) - re-
prezintă una dintre cel e mo i reveioioa re
:Jescoperiri din ultimii ani din această pro-
vincie. Su r prinzătoareo proli fe rare o desco-
peririlor de a şezări Drid u de pe teritori ul
Moldovei este însoţită de dovezi .jj;, ce in
ce mai frecvente şi moi clare ale sup ·a;JJ-
nerii - începînd încă d in secolul al Vlll-!ea
- a curentului cultural Dridu peste unu l
slav ( Cucuteni-Băiceni, Bît co Oituzului, Do-
deşti etc.), de o relativ pute rnică circula tie
o monedei bizantine de bronz (începînd din
secolul oi X-lea ~ i pînă în secolul al Xli-lea}
şi de o dotare precisă a cul turii Drid'J ma-
ture din această provincie ("varianta Sen-
dreni", săpături N. Gostar-laşi), pri n mo-
nede de bronz bizantine bătute de Roman
al 111 -leo Argyros (1 028-l 034 e.n.) (cer~e­
tă ri în sudul Moldovei, în tre Prut şi Siret,
ale odmirabilului profesor d in Murgeni,
Ghcnută Comon).
26
•
Apltcă el~ aur lucrată .. cn rcpousse"
gcLSită La Sărata 11Iontto ru; sec. VI-
VII
Un olt fapt nou şi semnificativ este repre-
zentat de descoperirea din ulttmul an -
datorită zel ului unor tineri cercetatori a ti-
zati. (Octavian Tor_opu şi Gh. Popilion -
Cra10va) - o unur număr destul de m.:~rc
de aşezări Protodridu si D rid u mature în
Oltenia, unde pînă de ·curînd nu se semna-
Iose decît a ş ezarea de la Yerbito (Dolj)
situată, ol'icum, deja în regiunea de dea~
luri. Noile a şeză ri nu se concentr'=lazo nici
ele nicidecum doar pe linia Dună rii, ci pă­
trund adînc în interiorul provinciei, ca la
Branişte (oraşul Cra iova) si la Brabovo
(Dolj). De o deoseb ită import~ntă este cimi-
tiru l de inhumatie creştin din secolul al
IX-l ea e.n. (crono log ic şi cultural în directă
continuare o celui de la Izvorul), cerceta~
pa rţial în 1968 la Obîrşia (Dolj). ln imedia-
ta apropiere a cimitirului se află şi a şeza­
rea de ca racter D ridu (Oct. Toropu). S-a
făcut in felul acesta dovada co occs! com-
plex cultural nu a ocoli t teritoriul fostei
p rovincii Dacia, cită vreme se co nstată că
Dacia Inferior este de-a dreptul infestafâ
de aşezări Dridu. Co atare, orice argumen-
ta re Întemeiată pe o presupusă absenţă a
culturii Dridu in fosta provinc ie romană [)o-
eia o devenit caducă. Se pune totuş i în
continuare problema prezentei sau absen-
tei aces tei culturi î n Transilvania, pe teri-
toriul fostei provincii Dac ia Superior. Am
văzut că în sud-estul provinciei s-a identi-
fica t în mod cert faza Protodridu, ceea ca
s-ar putea pune în d irec tă continuitate geo-
grafică cu a şeză rile de acelaş i gen de din-
colo de munti din Moldovo, fapt morcot in
chipul cel moi concret de existent::~ f'l'larii
asezări Protodridu de la Bîte a Oituzului. Tn
'
ceea ce priveşte materialele de caracter
Dridu cunoscute încă mai de mult pe Mu-
reşul mijlociu, la Bl îndiona şi la Sebeş (co
să lăsăm la o parte descoperirile izobte
?i încă nestudiate, ca de exemplu dP. b Al-
ba Iulia şi T g. Mureş), sîntem puşi in fata
opiniil or că ele ar apartine, desigur, eul tu-
rii Dridu, dar ar fi "periferice" şi ca atare
nesemnificative (K. Horedt), sau că ,,nu pot
fi atribuite în nici un caz variantei Dridu,
deoa rece caracterul lor protobulgar nu se
poate nega" (C. Daicoviciu).
Faţă de situatia înregistrată pînă în pre-
zent in tot restul fării noastre (inclusiv, evi-
~ent, Dobrogea} şi tinind seama de expe-
rienta făcută în Moldova si Olten ia, ca si
in pa rtea de rasărit a Tro~s i lvan iei, ne so-
cotim în mod hotărît îndreptăţiţi să apre-
ciem absenta aşezărilor Protodridu in res-
tul Podisului
, Transilvan ca datorată, în pri-
mul rind, carenţei cercetătrilor şi nu absen- r..:r11ci dtn Bratei, cimitirul ele la
tei lor acolo. La faptele deja menţionate, deco1 ala cu SL?'iun şi două bcn::i cu
core foc plauzibila această opinie, se poe- lmzi m ~.:al (cultura 7Jridu. :;ce. Vl/1)
le adăuga acela că in cimitirul nr. 2 de la
Brotei - biritual, cu predominarea incine-
raJiei şi datînd cert din secolul al VIII-lea
e.n., cimitir apartinind unui complex răspîn­ " - i _.-.._,.
' •• .. C'- .. .
~ .r 1
· . • ...~ . . • . ·
••• ·~····'·.;"-
• ·
dit în secolele VIII-IX e.n. în toată Transil-
vani a de podiş ("tipul Medioş", după K.
Horedt) - s-ou identifi cat clar elemente lui oi XIV-lea, îşi trage in mod evident ori-
stilistice incipiente ale cerom icii Dridu. Tn ginea din cea a complexului "Mediaş" di:1
sfir~it, ceramica românească rnaramureşea­ secolele VIII-IX şi contine clare elemente
no d1n secolele XII-XIII e.n., identificată de Dridu, denvate din aspectul moldovenesc
Popa Radu în Silişteo veche o satulu i ro- ("Sendreni"} al acestei culturi. Această ce-
manesc (dupa documente) Sărăcsău şi din ro~ică feudolă moramureşeona autentifică,
core derivă direct cea a satelor maramu- aşodar, apartenenta românească a celei de
reşen e ale lui D ragoş şi Bogdan din seco- tip 11 Medioş", ce şi a celei Dridu.
Tn acelaşi timp, toate faptele şi ind;c,ile
amintite aici ne recomandă să părăsim une-
• ~ ... , .....
• .• '
-.~
.
... ..,., ... ._..,1,tJ; \ .
' •z 1 •
!. . . . .
.;.r.
~-
•
.. ~ ...., le obişnuinte de gîndire potrivit cărora 01 i-
ce prezenţă, semnalată pe orice cale pe te-
ritoriul tări i noastre, trebuie să fie neapărat
'
străină, romanicii sau românii, admisi ge-
neros - dar vai ! doar abstract - pe bo::o
"teoriei" continuităţii, urmînd eventual ~ fi
căutaţi (dor e curios că nimeni, din cei ce
gindesc aşa, nu-i găseşte în mod concret!)
prin cine ştie ce locuri inaccesibile sau as-
cunse (munţi, bălţi, stufărişuri etc.).
Ce ar fi să odn'lile m că printre vestig ;ile
arh-eologice din diferitele perioade core
ou iesit si ies la iveală 1n cantitati uneori
' ' '
1mpresiononle pe teritoriul tării noastre tre-
buie să se găsească şi cele apartinind ace-
lora core la un moment dat vor intra - in
Ccrcet de bron.:. di.ntr-un mormint de urma unui proces etnogenetic dinamic - în
mhurnaţie din cimitirul ele l a Bratei istoria acestei părji o lumii sub numele şi
(cu/cura D11c111, sec. Vlll) cu infăjişarea de români ?

'},'/
 111ag~~in
istoric
•

M E M.E H T O
iulie '69
• tn Juna Iulie 1889, Con-
gres ul I al Inte rnationalei a
II-a a luat hotbirea de a dr·
bătorl ziua de 1 Mal ca ,,zi a
solfdaritătU Internationale a
celor ce muncesc."
• Primul număr al revistei
politice, cultura le, ştiinţifice
şi li terare ,.contemporanul"
a apărut tn ziua de 1 lulle
1881, la l asi.
• 1 Iulie 1920 : este editat
primul nu măr (sc ria 1) a l re-
vistei .,Lupta de clasl". sub
ing rijirea sectiei Bu cureşti a
P artidului socialist. In lupta
id e ologi că pentru crearea
P a rti dului Comunist d in Ro-
m ân ia, revista a avut un rol
insemnat.
e Pa rtidul Comunist Chinez
a fo st creat la 1 Iulie 1921.
e Domnito rul Moldovei, S te-
f a n cel l\la re. s-a stins din
viaţă acum 465 de ani, in ziua
d e 2 iulie. "La sfînta P utnă,
unde măria sa şi-a asezat sin-
gur mormîntul ş i pi atra cu
inscripUe între flo r i de a-
c antă. nu s- a stins n ici o
clipă candela aprins!! tn iulie
1504" (M ihail Sadoveanu).
e 3 Iulie 1943 : crearea
P a rtidului Comunist d in Cey-
lon.
e C'onst .. n •l n P opovic 1 • lup tă­
tor al m i~căr ii m unclt orC'ş ti
d in România, s-a nă scu t la 6
iulie 1876.
e Acu zat de erezie, in ziua
de 6 iulie 1415 a fost ars p e
rug J a n Huss. reformator re-
lt ~f o c;, ideolog aJ mişcării
populare antifeudale, pentr u
independenta şi cultu ra na-
ţio nală a cehilor.
• Primu l vacci n antirabtc a
fost prepa rat d e către savan-
• Au trecut 10 de ant (9 tu-
lle 1929) de la moartea mili-
tantulu1 m işcării muncito-
reşti din România, Alexan-
dru Ionescu.
• Erou al războiului antihl-
tlerist, utecistul Constantin
Godeanu s-a născut la 10 tu-
ne 1919.
• Se implinesc 180 de a ni de
la revolutia burghezl1 dln
Franţa. "Ziua de 14 iulie de-
veni foarte curind un simbol
al libertăţii. Căci , dacă ziua
aceasta co nsfinţe a venirea la
p utere a unei clase n oi, ea
i nsemna şi prăb uşirea Vechiu-
lui R egim, m măsura in care
era intruchipat de Bastilla ..•
această clădire care devenise
simbolul arbitrariului şi al ab-
sol utismului fu cucerită de
poporul parizian" (Albert
SoboW).
• La 15 Iulie 1922 a fost
creat Partidul Comunist din
Japonia.
e Acum un secol şt juml1·
tate - 16 iulte 1819 - a in-
ceput expediţia navfgatorllor
ruşi F. F. Bellingshausen şi
M. P. Lazarev, care a dus
la descoperirea Antarctidel
(1820-1821).
• La 16 lul~e 1864 a fost In-
fiinţatăin timpul domniei lui
Al. 1. Cuza Universitatea din
Buc ureşti.
e 17 iulie 1930 :
Partidului Comunist din co-
lumbia .
o P entru activitatea sa a n-
ti fas cistă şl antirăzbointcă, la
19 Iulie 1941 a fost executa t,
tn inchi soarea Jilava. Filimon
Sirbu , militant de frunte al
mi şcă rii muncitoresti din Ro-
nrls la seghedln. " Doja prc>-
clama republica, desftinţarea
nobilimil şi suveranitatea
poporului" (F. Engels).
e Acum o juml1tate de se-
col - 20 iulie 1919 - a i nce-
tat din viaţă generalul Ere-
mia Grigorescu, comandantul
Armatei 1 pe frontul de la
Mb!şeştl.
e 22 Iulie 1944 : eliberarea
Poloniei d e sub jugul fascist.
Sărbătoarea naţională a po-
porului polonez.
e Organizaţia Mondiali a
Slnltăţll - O.M.S. - a fost
creată In anUl 1946. la 22
tu Jle.
e Au trecut dou ă decenti de
cind. la 23 Iulie 1949, au fost
tna ugurate primele coopera-
t lve agricole de p roducţie din
ta ra noastră. .,Cooperativele
agricole de producţie s-au do-
vedit forma cea mai potrl·
vită de organizare a muncii
unite a ţără nimii, de d ezvol-
tare a agriculturii pe baze so-
cialiste, de c reştere sustt-
nută a producţiei" (Nicolae
Ceauşescu).
e La 23 Iulie se comemo-
rează 100 de ani d e la naş te­
rea istoricului literar Gb. Ada-
mescu.
e 28 iulie 1914 : Austro-Un-
garia decl a r ă război Serbiei.
I nceputul primei conflagratii
crearea mondiale.
e Acum doul1 d ecenii, la 29
iulie, s-au Institu it ordinul
"Apărarea patriei" şi medalia
"EJiber a rea de sub jugul fas-
cist "·
e Prima con ferinţl1 inter-
naţională a femeilor comuniste

tul Louis Pasteur. la 6 iulie mânia. s-a ţinut la Moscova, in ziua

1885.
e tn ziua de 20 Iulie 1514, de 30 Iulie 1920.
e Doctorul NtcoJale Kretzu- la Timişoara, era ucis in chi- e Partidul Comunist din
lescu, intemeietorul inv ăt ă­
nuri groazntce G heorghe Doja, Marea Britanie a fost creat
conducăto rul răsc o a l e i loba- la 31 Iulie 1920.
mintu1ul medi cal din t ara gilo r românt si ma ghiari :
no astră, au o rul prim ulu i ma- trupul sli u. sfi rtE><'at t n patru e Poetul revolutionar Sân-
nuaJ românesc de anatomie, părtt. a fost pus la portllt> dor l•t> t6fl s a stins dtn v l ată.
s- a stins din viaţă in ztua de o raşe l o r Bud a. Pesta. Alba cu 120 dE> ani lu urm4, In
9 Iulie 1900. lul!a şt Ora d ea. !ar capu l trl• ztua d 6 31 tuue.
,
28
 OPINII e CONTROVERSE

''
''
'
RĂZV A N THE O D O RE SC U

O veche prejudecată - dintre cele ce

vezi cu surprindere că mai s tăruie încă pe
alocuri, în ciuda numeroşilor paşi înainte
făcuţi în investigarea trecutului - a soco-
tit răstimpul de aproape zece secole ce a
succedat antichităţii greco-romane şi a pre-
cedat Renaşterea drept o epocă de înce-
tinire a progresului uman, de eclipsă, mai
mult sau mai putin totală, pe firmamentul
artei, al civilizatiei in general. Că sîntem
aici in faţa unei erori grave a arătat-o de
mai bine de un veac şi jumătate întreaga
cercetare, multiplă şi complexă, a evului
mediu european, fiind necesar revirimentul
romantic cu binecunoscutele-i 11 Căutări de
origini", cu întoarcerile la izvoarele civili-
zatiei unor popoare, pentru a se descoperi,
alături de bogăţiile folclorului, de vîrsta
cîntecelor epice, pitorescul şi graţia artei
medievale, lumea de profundă spirituali-
tate, de elevotă sensibilitate şi de admira- •
bilă realizare plastică a romanicului, o
goticului, a Bizantului.

UN UNIVERS CI FR AT
Dar dacă costelele şi catedralele, manu-
scrisele si frescele, tapiseriile şi statuile lu-
crate de· adesea ononimii meşteri , din vea-
cul al Xl-lea pînă în cel de-al XIV-lea, ou
fost mai bine cunoscute şi mai mult în ţel e se
ca tot atitea pregătiri ale civilizatiei de mai
tirziu, dacă 11Cîntecul lui Roland", dacă
roadele fanteziei lui Chretien de Troyes sau
ale geniului lui Roger Bacon au pătruns de-
finitiv în patrimoniul clasic al culturii, epoca
mai timpurie, de început a "mileniului bar-
bar• - aceea a secolelor IV-X -, a consti-
tuit şi rămîne încă pentru multi iubitori de
frumos şi de istorie o vreme obscură, cu
neostoite invazii, răsunînd de zăngănitut
armelor, o vreme lips ită de monumente şi
de evenimente memorabile.
Pentru cel ce se apleacă însă mai răbdă­
tor asupra veacurilor intrate în limbajul
comun sub numele de epoca migratiei po-
Făcînd parte dintr-un celebru tezaur
descoperit acu m 111 ani l a Guarrazar
lîngă T oledo, a ce a stă co roană vo tiVă
d in aur, perle ş i safire poarta l a partE;a
infer ioară - lucrate din piet r e scw npe
şi m etal preţios - lite rele ce în tregesc •
f or mu l a dedicator i e "Reccesvin thus r ex
offer et". A ceastă ca po doperă a făurari­
lor iberici se leagă astf el de numele unui
î n semnat drmuitor vizigot d int1·e anii
649 şi 672, ea f iind d ăru it ă. proba bi l, de
către acesta unui lă caş bisericesc d in
Toledo şi îngropată, a lături de p iese si-
m ilare, i n mom entul cucer i r li arabe âe
l a î nceputul veacu lui al V 1li -lea

29
•
 po~relor, peisajul cultural al continentului M arturic a c~ultu lw. rc l w-velor, al lt clr.
nQstru oferă nu o dota oozc de linişte şi răspind it zn ecul m.e cliu cwo"can.
farmec, şi moi ales urmele unei arte bogate, această raclă intpodobit ă cu p i et re sem i.-
care, pastrind mult din pecetea împrejuro-
p reţ ioase şi cu in crustaţii ele cam ec an·
rilor contemporane, ne tălmăceşte un uni-
vers - adeseori criptic, cifrat oarcă - de ticc) a fost ofe rită - după cu m ne in -
gmdire şi de emojii estetice oie numeroa- fonnea::ă o inscript ie de p e piesa - ci c
selor generaţii ce au contribuit lo lenta către un anume Theuderich bi~e rlcii clr
configurare a Europei medievale. l a Sairn Mauri ce d'Agaww. din su du l
Tnceput al unor adînci preschimbâri nu I:..lc cţ ici, proba bil w. cursul ccac:vlui al
numai in st ructurile politice, ci şi in arta V III-lea clacă judecăm. c.J upă an aluyiile
ş i ideologie, secolul oi IV-lea, prin trium -
slili slicc cu piese ele po<loa bii clcscope-
ful creş tini s mu l ui ş i al noii capitole imperiale
1'it c i n a r ia cic l li:.aţie i j r ance
de pe tărmurile Bosforului inaupuro şi un
nou capitol al istoriei co nti nentulu i, o u·1ui
continent deschis acum, mai mult ca nici-
odată poate, înrîuri rilor A siei ce-şi trimitea,
din veac în veac, noi triburi de călăreji
nomazi co re oducecu noi rîn duieli si noi .
t- ,. ... . . ,. -
. - .
.. ~
.•..: .. . .
.

gusturi de-o lu ngul drumuri lor , de p6trun·

dere i n Balcani, în cent rul Europei ş i în
Occident.
Tn acest proces istoric, cu largi şi durabile Unu l cl w lle cele 11W t rcp i C-e n tctL n c nw -
rezonanţe în civilizat ia lu mii, poate cele
nw ne nt c a le art ei m a,w scrisului attulo-
mai pregnante ş i mai surpr i nzătoare trans-
formăr i petrecute in sinul culturii trodit1o·
irla1Zclc:.; este, fara in dot a / ă, ccau y h cl!a
nole antice se pol surprinde, o dată cu vea - ele la Lind i sf anze , l u ct a a sp1·c anu l 700
curile oi IV-lea şi al V-leo, în artele pla s- int r-un c.·unoscm cent 111 11W1WSlic din
tice. .V orlhwnbria, put ernic i1lf/lte1Z{ at ele mo-
Doco secolul al III-lea încă morcose arto nahism.ul irlandez. Vi.:. i unea cst ct ică a
romană cu semnul crizei prin care trecea a cestu ia, îm.b ibată de ecow~i ale t ra d.i-
imperiul, tot moi mult acum locul a rtiştil or t ici. celtice, se traduce m jocul fanLasti r
de nobila traditie au l ică şi elenistică fusese al liniilor şi al împletiluri lot, rod al
luat de simpli meşteşugari, care pe sarco-
foge creştine, în portrete de imparati, pe unei imaginatii puţin obi~mtilc ce n u
arcul lui Constantin din Roma sau pe mo- lasă fără clecor nici un colţ al su p rafet ei
numentele lui Theodosie 1 din Constantino - oruarnentat e
pol nu reuşeau decit să ofere imag inea
unei profunde muta!ii pe plan estetic, prin
pierderea străve chiului canon clasic al re-
pre zentări i omului căruia cioplitorul acestor
vremi, reinvi ind traditii le populare locale şi
suferi nd i nrîurirea plosticii Răsăritului, îi
dadea îndeobşte pozitia stereotipă, inex-
p ,·esivă sou forto brut ală, colosală, aceasta
d in urmă i"l p erfec t consens cu psihologia
unei epoci de anarh; i militare, de răsturnări
imperiale, de lupte necontenite.
Tn aceasta arta tirzie o Apusulu i roman ,
co şi in cec ti mpurie a Bizo.'ltului, gusturi si
co qceptii ole Orientului aveau sa vină
prin mig ratori - prin cei răsăriteni ca şi
prin cei qermonici, influentati de primii în
urma unei lungi conv ieţui r i i n stepele de la
nordul Mă rii N egre - , aducind o notă pro-
prie, lesne de d e~ luş i t i n cea moi more
parte a monumentclor prcfeuda le europene
(podoabe şi vase de metal pre ţios , ţesăt uri
sau sculpturi în piatră şi in lemn) de la
• Urol pînă la Atlantic si din pe n in~ ulo Scan-
dinavă pî nă în cea lbe ri că.

ARS BARB AR/CA

Vreme de aproape un mileniu, arta con-
tinentului avea să fie dom i nată de prefe-
rinţe, arătată î ncă de sci!i ş i de sarmoţ i,
pentru repreze n tă r ile zoomorfe, pentru scene

30
•
cu 1nfruntări şi lupte de animal e fantas tice
(ce aveau aproa pe de fiecare dală o va-
loare mag ica-simbolică, ilustrînd fie vreun
rnit asiatic, fie totemul unui trib de călăreti
si păsto ri), d e aplecarea spre schemoli zările
si geomet rizăril e liniore cu tradiţii proto -
isfori ce, de gustul pentru o bogată crorno-
tică în core aurul şi pietrele pre! ioa se con-
fereou vas elor d e cult sau insemnelor "re-
gilor'' barbon un fost put in greoi si baroc,
ce amin tea adesea de unele trâsături ale
artei Iran ului ohemenid, port şi sosonid.
Măştile umane, capetele de vul tu ri şi de
cai, grifonii, vrejurile, polmelele şi rozetele
apar, moi mul t sau moi pufin stil izote, pe
fibulele slove din părţile Dunări i şi de
la Nipru, pe gornllurile de centură, pe pla-
cile de sabi e, pe pondontivele descoperite
in Ungaria ş i Tronsilvon io, in Dobrogea şi
in Balcani, opar1inînd averilor, maghiarilor,
bulgarilor ş1 peceneg ilor, creind 1n aceste
secole ş i în aceste părţ i un anume gust, re-
lativ co mun şi un itar, al migroforilor si al
autohtonilor deopotrivă, după cum cupe,
f1bule, cor oane votive, garnituri sau arme
de felul celor găsite la Pietrooso, Ceseno,
Guorrozor, So in i-Denis şi Tournoi, legale
de conducătorii unor tr iburi gotice în migra-
tie de lo Dun ăre i n Ital ia şi Spania sau de
inceputurile statului merovingian al f ronei-
lai, vor fi influentat prin tehnică, decor şi
forme domenii întregi de artă di n Bi zan -
tul şi din Europa occidentală o secolelor
V-XII.
Caci moi ales arta prelucră rii metalelor
- adevărată " a rs barbarica" în prefeudol ism
şi evul mediu ttmpuriu, dar totodată una
1
•
dintre cele moi cunoscute, moi universale
direcţii de manifestare o gustulu1 contem·
paran - , ilustrată de numeroase tezoure •
descoperite m părtde nord-pontice, in spo-
tiul carpoto dunărean (Şimleul Silvoniei,
Apohida, Concesti, S1nnicolaul More), în
centrul Europei sau paslrate din vechime
în zestrea de artă a unor celebre obotii si
catedrale apusene (Conques, Mcnzo), avea
să determine treptat înhnporeo une1 anume
viziuni cromatice si decorative, fie 1n arta
impodobiril monuscriselol - ramura ajunsa
la o adevorotă culme a 1afinomentului, a
fantasticului geometnc şi zoomorf, în izola-
tele scriptoria irlandeze core 1n sec olele
VII, VIII şi IX ou dat la 1veolă capodoperele
de la Durrow, Lindisfarne sau Kells -, fie
in arta sculpturii in piatră şi în lemn cunos-
cută prin intermediul unor opere scandi-
nave din epoca vikingă, cum ar fi pietrele
funerare grovate din insula Gotlond, narmd
pasaje n1itologice din sogos - acum zo-
mislite de imaginaţia oomen :lor de la m1o
zănoopte - sou corăbiile cu rosturi fune -
rare, bogat împodobite, ca exemplarul, in-
tre toate fo1mos, găsit in 1904 la Oseberg,
in No rveg1a.
Moştenind din epoca precedentă gustul
pentru policrom ie, pentru desenul plin de
fantezie şi de nep1 evozut, pentru reperto-
riul zoomorf şi geometnzont, romanicul,
mtr-o oarecare măsură gohcul, ca ŞI arta
Bizant ului din vremea Mo cedonendor, Com-
nenilor şi Pal eologilor au folosit d in p:in,
in prelucrarea metalelor, 1n împodobirea
manuscriselor, o tesoturilor, fildeşurilor ŞI
ceramicli anume motive si teh nici ale Eu-
•
•
31

O spadă ca aceasta, d e la Snartemo (sfîr-
şitul sec. V 1), constituia pentru oamenii
Nordului scandinav un însemn al j01·ţei
războinice, dar şi al grijii pentru o cit
mai aleasă împodobire a portului unei
teni
•
ropei prefeudale, circulatia lor din epoca
migratiilor fiind prelungită pe drumur;le de
cruciade şi de n egoţ, ce făcea u ca, o dotă cu
secolul al Xl-lea, Răsăritul şi Apusul să intre
î n contacte moi rodnica şi mai ad înci in li-
teratură, în filozofie, în artă.
Vădita aplecare a veacurilor IV-X spre
podoabe, spre decorativ, spre formele di-
na mice - în core rolul traseulu i, al orna-
mentului mereu metamorfozat sau re pe!at
se făcea poate şi ecoul unei viziu ni estetice
a nomozilor, mereu în mişcare pe drumurile
stepei, cu conducători înconju ra ţi de fa stu l
am intind de vechii stăpînitori orien tali tde
unde profunzimea de metale şi pietre pre-
tioase caracte ristică artelor somptuoare din
prefeudalismul european) - nu a împiedi-
cat însă continuarea cultivării tradi tiilor
clasice in ramurile artistice ce por a fi fost
totu~i cele mai vitregite în epocă (arhitec-
tura, de pild ă), după cum nu a făcut cu to-
tul imposibilă reprezentarea omului, f ie ea
schematică ş i rudimentară uneori, în fresce
şi rel iefuri.
"Seductie" greco-romană, resimtită în sti-
lul şi forma operelor literare, filozofice, isto-
riografice ale unor Boetius sau Cassiodor,
lsidor din Sevillo sau Greqoire din Tours,
e întîlnită şi pe planul artelor plastice, tra-
ducîndu-se aici în persistenta unor tipuri
32
arh itectonice vechi - ca bosilico, pentru
care mai ales Roma papală o arătat o deo-
sebită predilectie (Sonta M oria Maggiore,
Loteranul, Vaticanul), mausoleul (cel de ta
Ravenno, al regelui ostrogot Theoderic, e
cel mai cunoscut), boptisterul (Poitiers), hi-
pogeul (Jouarre) - unele, frecvente şi în
arh itectura epocilor carolingio nă şi otto-
n ică, fi i nd transmise mai departe şi duse
la mare înflorire in romanic şi gotic.
PREFAŢĂ LA MAREA PLASTICA
Ca şi ~tiinta zidirii unor monumente in
traditia ŞI după planuri ale ontichitătii,
aceea o înfăţ1şări1 omului nu o fost străi n ă
artei europene prefeudale. Numai că aici
invazia geometr1cului şi o zoomorfului a
împins, pentru o vreme, în zone mai mărgi­
noşe ale P.losticH, antropomorfismul atît de
drag lumii clasice greco-romane şi de
aceea aparitiile - la început timide şi stin-
gace, apoi din ce in ce mai apropiate de
vechile canaane - ale reprezentării omu-
lui în sculpturi şi fresce, în mozaicuri Ş·i ma-
nuscrise, tin de tot atitea progrese ale in-
teligentei şi ale sensibilităţii unor oameni
ce nu puteau renunta la reflectarea, fie ea
şi imperfectăf o propriului lor chip in artă.
Schematice e inf6tişări antropomorfe de
pe podoabele de metal langobarde şi slove
din secolele VII-VIII, de pe stelele şi sar-
cofagele de piatră franco-renane din ace·
eaşi vreme, de pe monumentalele cruci ir-
landeze din secolele VIII-X, aparitiile unor
siluete umane ~i chior ale unor scene de
evidentă tradit1e clasică in manuscrisele
din Spania vizigotă şi mozorabă, în cele
merovingiene şi engleze din veacurile VIII-
X - cu prelungiri in miniaturistica prero-
manică din centrele de mare faimă de la
Reims şi Reichenau - , schitarea unor în-
cercări de portretizare, de i ndividualizare,
în picturile şi mozaicurile carolingiene d in
secolul al IX-lea de la Mustair, Auxerre,
Germigny-des-Pres constituie toate la un
loc, in ciuda deosebirilor de realizare, o
prefată, pitorească şi emotio nantă prin
căutările sale, la marea plo st;că rom a nică
şi gotică in centrul căreia a stat tot timpul
omul, anunţînd, d in primele veacuri ale ce·
lui de-al doilea mileniu încă, una dintre
principalele virtuti estetice renascentista.
Tn acest fel se poate spune că, departe
de a însemna cea mai obscură parte o
unui mileniu la rîndu- i considerat, uneori
destul de impropriu, drept un "ev intune·
cat", departe de a fi o "pată albă" în evo-
lutia artelor, vremea secolelor IV-X -
epocă de profu nde preschimbări sociale,
de permanente mişcări de populatii, de
nouă configurare a Europei politice şi cul-
turale - a însemnat, nu moi putin, şi o
perioadă esential6 în formarea gustului
european, o punte necesară -- traversînd
adeseori zone încă putin explorate - intre
două mari epoci ale istoriei, Antichitatea şi
Renaşterea.
 '"·

.. ----
-~
-. .. -
.. -· .- ~~

-·-......--
~....-
~ · --- --._..
,, ---.- r .. . . . . . . . _ ... 4 -·~

Aspect de pe o stradă a Bucureştilor în prima j\Jmătate a secolului al XIX-lea

("Un divort domnesc•, pag. 68)

'O
Bust in aur al împ6ratului Marc-Aureliu
g6sit în 1939 la Avenches - Elvetia.
("Urme romane în Elvetia•, pog. 62}
"Mileniul intunecat
şi arta sa"
(rag. 29)

Spania secolelor IX-XI a cunoscut, ca

o lectură predilectă, comentariul pe
care un călugăr autohton, Beatus din
Liebana, 1-a făcut în jurul anului 776
in legătură cu cunoscuta carte a
"Apocalipsului•, din care nu lipseşte
mentionarea animalelor fantastice.

Statuia, lucrată în veacul al X-lea din

plăci de aur aşezate în jurul unui
miez de lemn şi împodobită d~-a
lungul veacurilor cu ptetre pretioase,
înfătişeazc5 pe sfînta Foy şi se gc5-
seşte la Conques (Franţa).

Din inventarul divers al corăbiei funerare îngropate, in veacol al IX-lea, pro-

babil, la Oseberg, face parte şi acest car de lemn impodobit pe margini cu scene
din mitologia nordicc5 Jl cu reprezentări antropomorfe foarte stilizate•.
Francesco Goya : ,,Marele Jap-
("Vîn6toarea de vr6jitoare , pag. 37)
 ,_

-
w
~
PSIHOZĂ;
o
I-
DIVERSIUNE
-o
V')
,ŞI
o MIJLOC
::::>
UJ
V)
Q.
Căderea magicianului (tablou de Peter
Bruegel cel Bătrîn)
REPRESIV
•

.·: .·

• . __.

ELISABE TA IOANITIU
•

37
 "Fac: porlc dintr-o tagm6 secretă, con~ o
jurat să îndeplinească poruncile diovolulu.i:
Cei moi plăcu~i gustului nostru sînt prunc11
core nu ou fost încă botezati, dar nu ne
dăm înapoi să ne năpusttm şt asupra copii-
lor core ou primit nume creştinesc. Sub gin-
gaşe priveghere a ~1amei, sugoci ul d<?orm~
în tihnă, dar, cu a Jutorul Necurotulut, no1
ştim cum să răzbim pînă la el şi să-I uci-
dem cu vrăjile p e core i le facem. Părintii
sint proşti, ei îşi închipuie că odorul lor o
p ierit din pricina unei boli. Dor după inmot-
mînto re, noi venim la groapă şi îl smulgem
pe micuţ pămîn tului, aruncîndu-! apoi i:'ltr-un
ceaun cu a pă clocotită. D:n carn ea care
se desprinde de pe oase facem o alifie c~
·nsusiri fără seamăn : e destul să te ung1
cu e'ade tot trupul, că pe dotă te pomeneşti
plutin i n văzduh şi poti ajunge într-o cl i pă
unde doreşti. lor dacă inghiti cîteva picături
din fiertură, iedul îţi dăruieşte toate puterile
lui si atunci esti vrednic să intri în temuta
breaslă o vrăj i toorelor şi vrocilor".
Rindurile de moi sus nu sint rodul une1
fontezii scriitori ceşti, ci depoziţie autentică,
consemnată intr-un proces verbal, o deţinu­
tei Mortho Dressler din Berna. Era anul de
gratie 1..J36. Femeia o fost arestată la 16 fe-
bruarie şi supusă torturi!or vreme de peste
două luni. Măr tur isirea din core provine ci-
totul utilizat o fost făcută la dota de 4 mai.
Peste alte două soptămi ni, Mortho Dress ler
era arsă pe rug ca "vrăjitoare", împreună
<.u alte cinc i persoane - o femeie, două
fetite, un bărbat şi un băietandru de 14
ani - , acuzate că "i-au fost în mirşavele
sale fapte, complici, ajutînd-o să săvîr­
şească cele ce-i cerea diavolul".
Aşa glăsuieşte sentinfa. Ea nu pomeneşte
nici un cuvînt despre adevărata vină pe
core o poartă singurul bărbat condam nat în
faţa prea 6nstitului tribunal : Albrecht
Meer, de meserie fierar, lucrase in urmă
cu trei ani o armură pentru comitele Flărel,
care o mai purta încă, deşi nu i-o plătise.
Me şteşugarul îndrăznise să-i ceară în
citeva rinduri banii, dar in zadar. La slujba
rel igioasă din noaptea de Crăciun, Martha
Dressler, sora lui Mecr, a fost şi moi cute-
zătoare : ieşind în colea comitelui, i-a stri-
gat de fată cu lumea venit6 la biserică :
- Ce fel d e creştin eşti, Tnălţimea ta i
Faci chefuri şi bei vin din cel moi bun, în
vreme ce copi ii lui Albrecht se sting de
foame. De ce nu-i plăteşti ce i se cuv ine ?
La 16 februarie, comitele şi-o dat oste-
nea la s ă-i dovedească ce fel de creştin era,
stră j i le ridicînd de acasă pe fierar. Nu
singur, ci împreună cu Martha, cu so tia, cu
fiul şi cu cele două fiice ele sale. Tntreaga
familie o pierit în flăcările rugului, pentru
că Fl ărel nu gasea de cu viin ţă să- şi achi te
datoria.
ADORATOR li DIAVOLULUI
Pretextul a les pentru o condamna la
mo.arte .Pe cei şase oameni, pri ntre core
tre1 cop11, nu era deloc întîmplător : le sfîr-
38
şitul evului mediu, acuzatiile de vr6jiton a
serveau foarte frecvent la lichidarea celor
pe core seniorii şi virfurile cler icol e îi so~
coteau primejdioşi, insolenţi sau pur şi si m-
plu jenanţi. A ridica glasul împotriva crîn-
cenei exploatări, o pune lo îndoială ma-
car una dintre dogmele b isericeşti, o re-
vendica un drept elementar - iat ă tot
atitea "crime" ale căror făp toşi primeau
adesea
. 11
eticheta de "slu jitori ai diavolu-
lu 1 • ••
Procesele şi execuţiile, mai totdeauna în-
. de ceea ce om numi astăzi o zco-
sotite ...
motocsă publici ta te, constituiau nu numai
o metodă sistematică de represi une, ci
aveau şi scopu l de a răspîndi o teroare
"p reven t ivă" în sînul tutu ror celor care pă­
timeau de pe urma abuzurilor comise d e
cătie nobili şi înalţii p relaţi. De aceea, de
multe ori judecătorii nici nu-şi dădeau osle~
neala să "dovedească" delictele puse p e
seama acuzatilor, ci se mulfumeau să-i tor-
tureze si să-i uc idă, dîndu-le astfel de stire
celor e~entual sensibili la germenele răz~ră­
tirii să ştie ce-i aştepta dacă vor vreo să-şi
facă dreptate.
. U rmărirea, arestarea si condamnarea
"vracilor" şi a "vrăjito arelor" jucau de ase-
menea un important ro l de diversiune. Cind
povara mizeriei devenea prea puternică
pentru a moi fi supo rtată şi cînd, in conse -
cinţă, se contura pericolul unor mişcăr i
populare, devenea necesară găsirea unor
Japi ispăşitori, asupra cărora să se reve!'se
mînia îndelung acumulată a celor mulţi.
Ignoranta, obscurantismul ş i fanatism ul re-
l igios, întreţinute cu gri j ă de clasele po-
sedan te, crea seră un climat favorabi l per-
secutiilor
, de tot felul si
, asa-numitii
, , d emo-
nolotri - adoratori ai diavolului - con~
stituiau una dintre categoriile obişnuite de
victime. Femeile erau considerate făpturi
inferioare, core puteau cădea mai usor
pradă agentilor infernului. l ată de ce lor
li se imputa de predilecţie crima de a
practica "magia neagră ", iar psihoza co-
respunzătoare a rămas cunoscută, pînă în
ziua de ast.Jzi, sub numele de vînătoarea
de vrăjitoare'·
De la un capăt la celălalt al Europ·ei,
zeci de mii - poate ch iar sute de mii - de
"demonolatri" şi mai a les de ,,demonolatre"
au murit pe rug, pe eşafod, in camera de
tortu ră sau într- un fund de tem nită. La Koln,
numărul execuţiilor pen tru ,,relaţii cu diavo-
lul" se ridica, în secolele oi Xlii-lea si oi
XIV-lea, la 300 pe an. La Paris şi Geneva,
la Nurnberg şi Toulouse, la Lon dra şi Roma,
la Madrid şi Li sabona, in aceeaşi perioadă,
se inregistrau între 200 şi 500 de execuţii
anual.
1 Anchetele efectuate fn prima j umătate a
d eccnlulul 1950-1960 de comitetul senatorial
prezidat de cAtre ministrul J oseph Maccar-
thy a generat î n Statele Unite o veri tabilă is-
terie anticomuni stă , cunoscută tot sub denu-
mirea d e ,.vînătoare de vrăjitoare" , deşi d e
data aceasta victimele au fost în majoritate
bărbaţ~
 Tn august 1233, papa Grigore al IX-lea o
cre.o ! in m~d ofic.ial lnchizijio (sau Sfintul
Of1c1u, dupa cum 1 se spunea curent în cer-
curile .clericole}. Er.o un gigantic aparat de
repre~~une cu pr~pna sa politie secretă şi cu
propmle .sale tnbunole o căror menire era
de a păstra prin 1eroore dominatia b isericii
ca.tol i ~e asupra spiritului ş.i trupu lui omu-
lui. P1erderea de prestigiu suferită de cler
în urma vieţii de trîndăvie, îmbu ibare şi des-
friu pe ca re o ducea, curentele de protest
tot mai puternice care agitau masele de tă­
rani iobagi şi care adesea se transformau · în
răscoale, împotrivirea din ce în ce mai dîrză
o multora dintre locuitorii o raşelor pe care
rînduielile feudale ii stînjeneau i n dezvolta-
re a lor economică - iotă doar citeva din-
tre p roblemele pe care îşi propuseseră să
le soluţ ion eze inchizitorii. Armele lor erau
tortura ş i asasina tu l, iar motivul invo::at în
covirşi toarea majoritate a ca zurilor era vră­
jitoria. Din cele 30 000 de victime pe ca re
Sfîntul Oficiu le-a făcut numai in Tările de
Jos, peste 20 000 au fost acuza te de " dcmo-
nolatrie" . A proape toate femeile care au
pier!t în aA utodofe-u rile (o \d erile pe rug) or-
gan :zate 1n sudul Fran! e1 în secolele al
XIV-lea şi al XV-lea fusese ră condamnate
ca vrăjitoare, ca şi cele din Alsacia, Rhena-
nia şi W es tfa lia, in secol ele al XV-lea si al
XVI-lea, pe seama acestora din urmă p~nîn­
du-se în plus ş i crima de ... ontropofagie.
Multi dintre cei osîndiţi de inchizitori su-
fereau de maladi i Mintale sau nervoase.
Epilepsie, îndeosebi , reprezenta o manifes-
ta.re concludentă o puteri i pe core o avea
dJovolul a supra omului, convulsi ile ca re
• 39
Sfi Ht ul Iaco b ŞL mayicianu/ l/er mo-
y c ne ( Pet er Lllzwgc l cel Bat 1 w )
aveau loc fiind socotite drept încercări de
el iberare de sub dominatia Satanei. Pentru
" o veni i n ajutorul posedatului", se folosea
exorC/smuf - ceremonie rel i g i oasă de sti no ! ă
o sili necurotul să părăsească trupul in core
î şi face lăca ş . Un b izar amestec de ritual
creştin şi reminiscente păg îne, exorcismu!
răm înea de ce le moi multe ori ineficace -
a ş a cum era ş i d e aşteptat. Dac ă işi păst ra
totuşi un anumit presti giu, aceasta se da-
to ra cîtorva su ccese " miraculoase", expli·
cabi.le p~obo~ i lv printr-un efect si~il or cu su-
gestia h1pnot1ca. Tn aces t mod s1-au cistigat
iocuri i n calendarul catolic sfinti speciali- 1
z~ţi în a lungarea lui Lucifer : sf. Caprais
ŞI sf. G orgo:1 in Franţa , sf. Columban în
Irlanda, sf. Ocol în Suedia, sf. Gredius în
Germanie ... La loc de frunte printre izgoni-
tarii de d emoni se afla sf. Valentin, al că :-u i
cult a început în provincia sa natală, Alsa-
cia, de unde s-a răsp îndit în German ia si
restul ţărilor vest-europen e. Tnsuşi numele
lui Valentin este un derivat al verbului fa/fen
(o cădea} şi îşi ore originea in activita-
tea pe care o desfă ş u ra, exorcizi nd pe
epileptici.
Treptat însă, ceremonialul a fost lăsat
pe planul al doilea, în favoarea supl iciilor
ş i a executiilor. Tn 1530, inch izifia spa-
n i olă o ars pe rug 47 de femei la Sara-
gossa ş i alte 150 la Estello : si ngure lor
 vi na era o anestezie cutanată, care te făcea
să nu s i m tă, pe anumite zone ale pielii, în-
tepături le de ac. Şapte ani mai tîrziu, tot
în Spania, la Calahora, treizeci de ti11ere
ou f ost arse de vii pentru că... vorbeau
î n somn, ceea ce însemna că discutau cu
Satana. Tn deceniul 1540-1550, că l ugării
domi nica ni din regiunea lacului Coma (lta·
lio) au executa t peste 11 000 de persoane
care su fereau de tulburări nervoase. Din
ace la ş i motiv au pierit la Roma, între 1550
şi 1565, aproape 4 500 de femei . Tntr-o si n-
g u ră localitate, Valery (provincia franceză
SavoieL au fost trimise pe rug, în 1574,
optzeci de femei decretate "demonolatre"
pentru că nu denuntaseră pe una dintre ele,
ca re era dementă. Tn 1577, patru sute de
alienoti mintali din provincia languedoc au
fost înc hişi într-o şură imensă, căreia i s-a
dat foc.

CEl 72 DE PRINCIPI A l INFERNli!.UI

Demonolatria a dat naştere demono/ogiei.

Pregătiri pen tru Sabbat. Gravură
după tabloul lui David Teniers cel
Tînăr
Pactul în cheiat de Satana cu aba-
tele Urbain Grandier
Pentru a lupta cu eficienţă împotriva celor
ca re se închinau diavolului. au apărut spe-
cial i şti i în probleme de vrăjitorie. Autori ai
unor voluminoase lucrări "ştiinţifice", ei ex-
p licau, din punct de vedere teoretic, în ce
constă magia neagră, cum este alcătuită
lumea spiritelor rele, prin ce !:e manifestă
l egă turi le muritorilor cu Necuratul etc. etc.
Chemati ca experti de tribunalele laice sau
ale Sfîntului Oficiu, ,,demonologii" interpre-
tau fa ptele, atitudinile, cuvintele, ba chiar
~i înfăţişarea ocuzoţilor, oferind celor care-i
tudecau " motivele" de acuzare.
Tncă di n 1260, o bulă a papei Alexandru
al IV-lea enumera simptomele după care
urmau a fi identificati adeptii magiei
negre : ei îl renegou pe Dumnezeu, bleste-
mînd u-1, şi adorau pe Satana, căruia îi jert-
feau copi ii, pentru a căpăta în schimb de
la el puteri supraomeneşti. Tn 1484, o altă
bulă, emisă de papa l nocentiu oi VIII-lea,
recomanda cu insistentă inchizitorilor să
stîrpească pe demonolotri, indicîndu-le şi cî-
teva semne de recunoaştere.
Demonologii nu se multumeou cu formu-
larea unor teze cu corocter general şi fan-
tezist, ci stu diau problema căreia îşi con-
socrau eforturile în cele mai mărunte de-
ta lii. Ei ou realizat, de pil dă, un veritabil
rece n sămîn t a l iadului, ajungînd la con-
clu zi a că populatia lui se ridica - nici
mai mult nici mai putin - la 7 450 926 de
diavoli, împărţiţi în exact 1111 legiuni şi
avînd în f runte 72 de principi. Puterea su-
p rem ă era în mîinile Satanei, căruia i se
mai spunea şi l ucifer, Belzebut sau Asmo-
deu, a fară de cazul cînd era desemnat nu
pri ntr-un nume propriu, ci printr-un ter-
men sau o expresie menite să-i sublinieze
caracterul demonie (în aproape toate lim-
bi le există echivalente ale unor titulaturi ca
Ucigă-1 toaca sau Ducă-se pe pustii).

40

~ • - -·
Demonii erau de două sexe - sucubii
masculi) şi incubii (femeie)-, una din arme-
fe lor favori te fiind "seductie amoroasă" a
muritorilor de sex opus. La petrecerile or-
ganizate de ei - fa imoasele sobboturi -
vrocii şi vrăjitoarele erou invitati de
onoare, deplasările f ăcîndu-se de obicei
pe ultroropidele vehicule aerie ne ca re erau
cozile de mătură.
Jn evul mediu, şi chiar în pl i nă Renaş­
t~re, personal ităţi de frunte ale începutu lui
de viofă ştiinţifică o epocii, ca me-
dicul francez Ambro ise Pare sau multilotera-
lul savant italian Picco de la M irondola, deşi
protestou împotriva crudelor persecutii, a
torturilor şi execuţiilor, credeau totuşi în
existenta diovolilor, vrocilor şi vră jitoare­
lor, contribuind şi ei la îmbogăţi rea demo-
nologiei.
"Cei aflati în posesiunea demonului, scria
de exemplu Ambroise Pare (1509-1590), vor-
besc cu limba atîrnîndu-le din gură, aşa cum
vorbesc şi cu pîntecele sau cu mîinile şi pi-
cioarele ; ei ştiu n enumărate limbi necunos-
cute, fac pămîntul să se cutremure, stirnesc
vintul, dau glas tunetului şi lucire fulgerului,
Vrăjitoare ,,zbor". (Din seria
fn
"Capriciilorc' lui Francesco Goya)
- - '- - ~_ _!_. ' ~·· • - _ J_ ....! • " • ' - - ~ ' • • - •
smulg din rădăcini copacii şi îi sădesc aiu-
rea, silesc muntii să pribegească din loc în
loc, ridică în văzduh un castel şi îl pogoară
la loc, orbesc pe oameni şi le iau mintile..:
Dar dacă celebrul medic al regilor Henric
al 11-lea, Francisc al 11-lea, Carol al IX-lea
şi Henric al III-lea se mărginea la o prezen-
tare a puterilor de cor e dispuneau demono-
latr ii, nu mai puţin fa imosul jurist Jean Bo-
din (1530-1596} cerea cu insistentă exter-
minarea lor cit mai grabnică. Bodin, au-
torul unei lucrăr i care stirnise pe bună drep-
tate more vîlvă - "RepublicaN - în trucît
era un rechizitoriu la adresa absolutismului
monarhie, se manifesta ca un spirit înaintat
al timpului său. Tn domeniul religios, el pre-
coniza o largă toleronfă, ceea ce nu 1-a îm-
piedicat ca, într-un olt volum al său, inti-
tulat " Demonomanio vră jitori lor", să ple-
deze pentru "aprinderea a mii de ru guri pe
care să -şi dea ultima suflare cei supuşi dia-
volului N.
lmpotriva lui s-a ridicat un olt medic,
Jean W ier, core a militat, cu un cura j re-
marcabil pentru epoca sa, impotriva tortu-
rilor ş i a executiilor în ma să aplicate celor
41
 Vru.JLLuare eZuse la supliciu.. (Din
serza IJCapriciLlur" lui Francesco
Goya)

Patru. vrăjitoare (gravură in lem.n

de Hans Baldtmg Grien)

···~~ ~.•. ,J/.,1·~L-to~ ,·. .

l ......
,, ..,\
' ~0
., ~·.! ·~······'"
0 • •
.•·
1 ,._.
··~·:.t· 0 0
,. O O
lt
-~
· . . .·
<
.

bănu iti de magie neagră. Dar lucrarea sa, bătînd fără milă pe cei ca re luau apărarea
"De praestigiis doemonum", era un vast tra- nefericitelor lor victime. "Dacă a r fi să dăm
tat de demonologie, în core se cita numă­ ascultare acestui netot - scria ind ig nat că­
rul celor peste şapte milioane de diavoli şi lugărul dominican Oei Rio, referindu-se la
se vorbea pe larg despre strigi (vampiri), fj. Wier - ar însemna ca în curind să nu mai
conthropi (vîrcolaci) şi alte făpturi infernale. avem pe cine arde de viu !"
Spre deosebire de Bod in însă, Wier consi-
dera că vrocii şi vrăjitoarele nu sînt compli- MAfCA IOANA A TNGERtLOR
cii, ci victimele diavolului şi recomanda să
fie tratati Vînătoarea de vrăjitoare a con1inuat şi în
• cu blindete
•
si
• solicitudine.
Puţini ou fost cei core ou negat însăşi secolul al XVII-lea, care a rămas cunoscut
baza "teoretică" a demonologiei. Printre ei în istorie ca 11 Secolul luminii". Tn 1603, la
se numără fostul călugăr german Johonnes Bordeaux, o femeie era învinuită că iubeşte
Nieder, umanistul şi filozoful spaniol Juon un ... sucub; în 1609, cop iii din labourd
luis Vives, medicul englez Reginold Scott şi erau tîrîti . tribunalului ca demono-
. în fato
alti
•
citiva.
•
Dar în secolul al XVI-lea ni meni latri; în 1610, lnchiziţia a deshumat ca-
nu a mers cu î n drăzneala moi departe decît davrele din cimiti re le Nava rrei, acuzate
scriitoru l Michel Eyquem de Montaigne post mortem de vrăjitorie ; un an mai tîr-
(1535-1592), autorul vestitelor "Eseuri" şi al ziu la Aix, preotul louis Gaufridi, înnebu-
"Jurnalului" de călătorii prin Europa. El o nit de torturi, pierea în flăcări, mărturisind
negat cu desăvîrşire existenţa unor "spirite că se vînduse diavolului ; la Madrid, călu­
infernale", arătînd cît de criminale erau găriţele une i mănăstiri au fost executate în
persecuţiile organizate sub pretextul vrăjito­ 1649 pentru că sufereau de convulsii din
rrel. cauza unei alimentaţii deficitare ; aceeaşi
Dar demonologii ş i inchizitorii au rămas soartă a avut la Munchen, în 1628, o fetiţă
încă mult timp pe pozitii dominante, com- în vîrstă de zece ani . bolnavă de epilepsi~ i
Tn provincia i1o lionă Pug l io, în Saxonic, in
A lsa cia, în Ţara Galilor şi în multe alte
locuri tribunal ele au p ronunţa t mii d e sen-
tinte ca p ital e la a dresa vracilor şi vră jitoa­
relor.
Tn 1670, cinci sute de fă rani di n La Ho ye·
Dupi ns era u judecati pen tru aceea ş i culpă
ş i ş ap tespreze ce dintre ei cond a mnati la
moa rte. Parla mentul d in Rouen a co nfir mat
verdic tul, dar Ludovic a l XIV -lea 1-o anulat.
Magistra ji i au insista t îndelung pe lîngă Re-
gele-Soare să revină asupra hotărîrii sale,
d a r suveranul nu numai că nu a cedat, ci
a emis un decret prin core abroga pe-
deapsa cu moartea pent ru cri ma de demo-
nolattie.
Cel mai celebru proces di n Europa occi -
denta l ă o avu t loc în 1632 şi l -a impl icat pe
aba tele Urbain Grandier, parohul unei bi·
senc1 din Loudun . Cu cincisprezece ani moi
înainte, participînd la o p ro cesiune, el î m-
brîncise fără să vrea pe episcopul de Lu<;on
care mergea cu un rînd înaintea lui. Con-
siderind că .ges tul fusese fă cut cu r ea in-
tentie, înaltu l prelot îşi făgădui să se răz­
bune. Nu după mult timp, episcopul o îna·
inta t în ierahio ecleziastică, ajungînd toto-
data cel moi influent persona j al Frantei :
cordino lul Richelieu. · cu Satano, iscălit de Grand ier cu propriul
Cultivat şi cu idei relativ liberale, G ron-
dier era detestat de ceila lţi reprezentanti ai
clerulu i d i n l oudun, care îi i nte ntaseră în
citeva rîn d uri procese sub diferite pretexte :
cal omnie, corupere de minore etc. De f ie·
ca re dotă, însă, a bo tele reusise să -si dove-
dească nevinovătio. • •
• det in itivă, prin ca re Urbain Gran d ier, " d o·
O nou ă ocazie de o -1 ataca s-a ivit atunci
cînd maica superioară Ioana "a îngerilor",
storej a mănăstiri i din localitate, o începu t
să aibă halucinaţii nocturne. La început, ei
i s-a părut că primeşte vizitele fostului ei
confeso1·, preotul Moussont, mort cu un an
în u rmă. Apoi, după cît se pare, sugestia-
notă de una dintre călugăriţe, Claire de
Sazilly, rudă cu Richelieu, imaginea vizi-
tatoru lui a căpătat trăsături l e lui Grondier,
deşi acesta nu fusese niciodată la mănăs­
tire. După un timp, stareta a declarat că
"o aspeţii" nocturni s-au inmultit şi că aba-
te le îşi face aparitia nu singur, ci însoţit de
diavol.
Deli rul maicii superioare, întreţi n ut şi ex-
ploatat cu abilitate de noul ei confesor, a
dat naştere unei adevă rate psihoze în mă­
năstire, unde, aşa cum arată un document
de epocă, "cinci demoni isi ' fă ceau zi si
. sele p icioarelor, urcîndu-1 apoi pe scăunaşul
noapte mendrele într-u n vacarm de neîn chi-
puit".. Călugăriţele îşi părăseau noaptea
dormlloarele şi se ro stogoleau în convulsii
pe dalele de piatră. Intrînd în a ctiune, exor-
ciştii au aplica t terapeutica de rigoare - ru-
găci u ni, post prel ungit, flagelări etc. Re-
zulta tele o u întîrziat, bineînţeles să se ara te,
măsuril e luate ducînd chiar la o agra -
vare a simptomelor de isterie colectivă.
Tn 1632, Grondier a fost chem a t în fata
'
unui tribunal laic, pentru a răspunde de
,,pcrturbăi'Î i e pc <:cu·c le provoca p1mtre
m~ici~eJi s ur~ rile d i~'l .prea cuviosul ordin. al
sft ntet rsula . Ca ŞI 111 trecu t, aba telo ~1-a
su stinut în mod strOiu cit apăra rea. Dor î n
1633, Richelieu o încredin ţat unu i devota t
slujitor oi său, La ubordem on t - pc ca re- I
moi fol osise şi în alte împre ju răr i pen tru
a ·ri li :hida a dversarii - , misiunea de o con-
duce a ncheta şi p rocesul. M artorii, om3-
nin!ati cu cele mai cumplite cazne dacă
nu vor depune împo triva lui Grandier, au
făcut declara tiil e care li se cereau. Mai
mult ch iar, s-ă u modificat pînă şi do uă din
pun ctele esenţial e a le demonologiei. Astfel
se susţinea că un individ nu poate fi pose-
dat de diavo l fără consimţămîntul lui, dar
pentru a a trage pe călugăriţe de partea sa,
Laubardemon t le-o a bsolvi t de orice v ină.
De asemenea , se considera că demonul
ca re vorbeşte prin gura unui muri tor nu
poate spune decît minciuni, ceea ce însemna
că acuzati ile aduse obotelui prin intermediul
călugărite l or a flate în p rada Necuratului
erau neintemeiate ; s-a găsit însă un arti fi -
ciu, statuîndu-se că "în anumite împreju rări
şi constrîns de exorcisrne diavolul orăies!e
adevă rul !" S-au confectionat si probe mate-
riale false, printre altel e un aşa -zis pact
.... A
sau s1nge.
Abotele nu s·a lăsat intimidat şi şi-a pro·
clamat nevin ovăţi a în tot cursul procesului.
A fost în zadar, aşa cum în zada r a fost
si suplica trimisă de o mare parte din tre
localnici regel ui Ludovic a l Xlii -l ea. La 18
august 1633, tribunalul a pronunţat sentinta
vedit fără pu tintă de tăgadă a se fi fă cut
vinovat de magie neag ră şi ma lefi cii", era
condamn at să fie ars de viu în p iata Sfin-
tei Cruci din Loudun, iar "cenusa 'să - i fi e
zvirlită în bătaia vîntului". ·
fn zorii zilei u rmă toare, sub privirile aris -
tocraţilor .din oraş şi din îm prejurimi, veniti
la execuţ1e ca la un spectacol dintre ce.le
mai interesante, aba tele era exorcisat pen-
tru ultima oară : " Exorciso te, imundissime
spirite, omnis incursio adversari, omne phon-
tasme, omni legio, in nomine Domini nostri,
erodicore et effugere ab hoc plosmote
Oei ... " Cum nici invo caţie d ivin ă, nici apa
sfin ţită, răspîndită din bel ş ug asupra lui,
nu-l convis eseră să-şi mărturis e ască păca·
te le, osînd itul a fost supus lorturii "preala-
bile" : călu gării capuc ini, care luaseră asu -
pra lor sarcina executiei, i-au sfărîmat oa-
de fie r al rugului şi leg înd u-1 de sti lp.
Mişcat de suferinţele abatelui, căl ă ul îi
făgăduise că-I va strangula de indată ce
se va da foc rugului. Dar capuc inii i-au
confiscat frînghia şi ou veghiot c.a f lă cările
să ardă cît moi înc et şi agonia să dureze
cît moi mult.
Citiva ani mai tîrziu, în 1647, la Louviers,
preotul Boulle o cunoscut o soartă asemă -
(Continuare in pag 11;
13
·WINSTON

' -;.. .
•

Crizele erau viaţa lui, scopul e xis tenţei sale, iar cînd
nu se produceau se st1·ăduia să le inven teze
"Dorinta mea
cea mare O multime
•
de tre uri se-
rioase mă retineau în acea
perioadă pli'nă de eve.1i-
era să văd mente la londra. Dar avu -
sesem dintotdeauna convin-
realizată gerea că nimi c nu avea o
i mportan ţă mai mare ca de-
tn vara anului plina înţe legere între M a-
rea Britanie si Statele Un ite,
•
a ş a că, fără să stau mu lt pe
1943 gînduri, m-am hotă rît să
pl~c la Wash ingto n in-
eliberarea sotit de o echipă a lcă ­
tuită din cei mai buni co n-
Frantei'' silieri experti de care se pu-
tea dispensa pentru un scu rt
timp, londra. Cum în acel
anotimp călător i a noa stră c~
avionul fusese socotită pri -
mejd ioasă, am pornit în
z1ua de 1 ecem ne
- n.r.) spre Clyde. Prince
of Wo/es nu mai exista.
King George V urmărea va-
sul german Tirp itz. Noul
n ăscu t, Duke of York, avea
să ne ducă la destinati e, fă­
cînd u -şi totodată ş i roda jul.
Străbătind Atlanticul
l-a m luat cu mine şi pe
Sir Cho rl es W ilson (lord
Moran - n.r.), care în cursul
anu lui 1941 d evenise consi-
lierul meu medica l perma-
nent. Era prima că-lă t or i e p e
care o făcea cu mine, dor
de aici îna inte avea să mă
însote a s că pretutindeni. Tn-

Hotărîrea Congresului S.U.A. de
declara război Germaniei naziste
grijirilor sale competente îi
datorez probabil că mai
sînt încă în viaţă. Deşi n-am
reuşit să-I fac să-m i urmeze
sfaturile atunci cînd era el
bolnav şi nici el n-a putut
totdeauna conta pe respec-
tul meu fată de prescriptiile
sale, am devenit foarte buni
prieteni. Mai mult decît a tît,
am supravietuit amîndoi.
Tn ciuda zigzagurilor şi
ocolurilor pe care trebuia să
le facem ca să evită m sub-
marinele ce stăteau la
pîndă, speram totuşi să tra-
versăm oceanul în şapte zile.
Amirali1atea ne-a tra sat ruta
prin Canalul Irlandez spre
golful Biscaia. Vremea era
proastă, marea fu rioasă şi
vîntul sufla puternic.
Tn timp ce Duke of York
tşi urma anevoie drumul
spre vest, fiecare membru al
a objets /ongtemps sans ~tre
echipei noastre muncea fără
răgaz ; toate gîndurile noa-
stre erau concentrate asu-
pra noilor şi marilor pro·
bleme pe care trebuia să le
rezolvăm. Aşteptam cu ne-
răbdare, dar ŞI cu oarecare
ingriiorare, desfăşurarea pri-
mului nostru contact cu alia·
tii, cu Preşed i ntele şi consi-
lierii să politici şi militari.
Şti am, încă înainte de ple·
care, că ultragiul de la Pearl
Harbour răscolise resenti·
mentele P.Oporului american.
Raportunle oficiale şi ştirile
de presă pe care le primi-
sem, dădeau impresia că în-
treaga furie a americanilor
se dezlăntuise impotriva Ja-
poniei. Ne temeam ca nu
cumva să sufere optica asu-
pra război ului în totalitatea
sa. Ne dădeam seama de
pericolul g rav ce ne-ar f i aş·
teptat dacă Statele Unite ar
fi pornit războiul în Pacific
împotriva Japoniei, lăsin ·
du-ne pe noi să lu;:>tăm sin-
g uri împotriva germanilor şi
a ital ienilor in Europa, Asia
ş i Orientul miilociu.
Vom fi noi oare in stare
să-I co nvingem pe Preşe­
d inte ş i pe şefi i arma tei
americane că înfrîngerea
Japoniei nu va i nsemna şi
înfrîngerea lui Hitler, dar
că Hitler odată biruit, ni-
micirea Japoniei nu va ma i
fi decit o probl emă de
timp ? Am petrecut multe
ore frămîntîndu-ne din pri-
cina acestei întrebări.
Cele opt zile cit dură că­
lătoria, i n cursul căreia
ratia mea de muncă fiind
fără voia mea micşorată, de-
oarece nu aveam nici şa­
d inte de cabinet, nici oa-
m~ni de primit în aud ie nţă,
m1-au dat răgazul să trec
în revistă toate aspectele
războiulu i, aşa cum îmi apă·
reau ele acuma, după ne·
aşteptate ş i vasta lui extin-
dere. Mi-om amintit de o ob-
servaţie o lui Napoleon des-
pre binefacerea de o-ti pu-
tea concentra atenţia asupra
unei teme timp indelungat,
fără să oboseşti - lixer les
fatigue. Ca de obicei am in-
cercat să-i urmez sfatul, aş­
ternindu-mi gîndurile pe hîr·
tie. Am dictat trei note asu-
pra desfăşurării viitoare o
război ului şi o felului în care
socoteam eu că trebuie con-
dus, pentru a mă pregăti in
vederea întîlnirii cu Prese-
dintele şi a discutiilor din
America.
Faptul cel ·mai important :
epcul lui Hitler in Rusia
Tnainte de Crăciun i-am
înmînat Preşed i ntelui cele
trei note, specificînd că ele
contineav păreril e mele per-
sonale şi subliniind că nu
aveau menirea să înlocu-
iască discutiile oficiale între
statele noastre majore. Le
redactasem sub forma unui
memorandum pentru Corl-
siliul şefilor statelor majore
britanice. l-am mai spus că
notele nu fu seseră scrise cu
intentia de a fi citite de el,
45
dar că mi s-a părut impor-
tant ca el să stie ce gin-
deam, ce voiam· să fac şi c.e
ovea să încerce Marea Bn-
tanie să realizeze. Imed ia t
duoă primirea lor, P reşedin­
te!~ le-a citit si a doua zi
m-a întrebat dacă putea să
le pă slreze. l-am dat bucu-
ros în cuviinţarea.
Sim team că Pre şedintele
împărtăşea în multe privi~te
părerile mele asupra a cr.'u.:
nii din nord-vestul A fnc11
fra nceze. Tn octombrie îi p:.J-
Iusem vo rbi despre concep-
tiile şi planurile b ri.tan;c~
doar cînd rămîneam smgur1.
Acum însă devenisem ali ati,
trebuia să act ionăm impre-
ună si la o scară mult mai
mare: Eram incredintat că el
si cu mine vom fi în mere
măsură de acord şi că tere-
nul fusese bine pregătit. De
aceea eram plin de spera ntă.
(Reproducem mai jos extrase
din cele trei note - n.r.)

Teatrul de op eraţiuni din

Atlantic.
16 dec. 1941
7. 1n momentul actual,
faptul cel mai important in
desfăşura rea războiului este
eşecul şi pierderile suferite
de Hitler în Rusia. Nu pulem ...şi Pre şed intele F ranklin D . Roase velt semnînd- o
preciza amploarea pe cote
. . .. . . . .. ... . . . .,,.. . ..
...~
,
o vo lua dezastrul pentru ar-
' • • • ' ' .. .... ; • • • .:,... • • ' ' ' ' . • :. 1 .. • l •• • • .",
'

mata germană şi regimul

nazist. P ină acum acest re-
gim s-a hrănit din succese
uşoare, ciştigote fă.ră .mar~
efort. 1n locul unet vtcfom
imediate ş i lesne de obţint,t,
s-o trezit deodată faţă in
fajă cu perspectiva unei ierni
în core vor avea loc ma-
sacre şi in care vo trebui să
furnizeze cantităţi masive de
combustibil şi o/te materiale
de război [... ]
7. Poate fi menţionată aici
dori11fo noa siră de o vede o
il1frind in acţiune im potriva
Germaniei escodrele de
bombardiere americane
ce-şi vor instala bazele in
insulele britanice. Planul no-
stru de constructie o bom-
bordierelor nu o corespuns
aşteptărilor ; deşi este con-
siderabil şi in continuu pro-
gres, realizarea lui integrală
întîrziată. Amintim
a fost
. . că
no1 ne punem mon spe-
ranţe in scă derea producţiei
şi a moralului Germaniei in
urma unor bombardamente
din
. ce. in ce . moi puternice.
ş1 mOI prectse a oraşelor ş t
porturilor sale; aceste bom-
bardamente, împreună cu
pierderile din Rusia, vor
afecta considerabil elanul de
luptă of poporului german şi,
in co ns ecinjă, vor provoca
pe plan intern o reacjie im-
potriva guvernului ţ~erma~.
Trimiterea in Morea Britante
a vreo douăzeci de esca-
drile de bombardiere ame-
ricane ar lărg i şi ar a cce-
lera acest proces, consti tu-
ind totodată o replică di-
rectă ş i eficace la declaratia
de război o Germaniei îm-
potriva Statelor Unite. 1n
Moreo Britanie se vor lua
măsuri pentru o spori fără
limită, pînă /o sfîrşitul roz-
boiului, intensitatea opera:r-
unilor onglo-americone de
~
bombordare o Germaniei.
8. [ ... 1 in 1942 vo trebui sd
intreprindem o campanie
pentru a intra in posesia seu
o cuceri întregul ţărm o:
A ft icii de nord, inclusiv por-
turile marocane ale Atlan-
ticului. Dokor şi alte por-
tu ri franceze ale Africii de
vest trebuie capturate ina-
inte de sfirsitul acestui an.
Planurile trebuie întocmite
numaidecit. Dacă dispunem
de timp su fic ient pentru pre-
găti ri, precum şi de materia-
lele de luptă necesare,
aceste operaţiuni nu vor pre-
zenta dificu ltăţi prea mori.
9. Relatiile noastre cu gc-
nerolul de Gaulle şi cu m iş­
carea "Franţei libere" se cer
revizuite. Pînă in prezent

46

Lordul BeauedJrook,
membr1l al Cabinetului
ele nizboi britanic, îm-
p ărtăşea bucuda Prinzu-
lui minist rn ele a şti că
rn lupta impotriva lui
Hitler se putea bizui pe
în('ă un aliat temeinic :
S.U.A.
• 4,;.' •. . 1' ~.. •.•; '·
Statele Unite nu şi-au luat
nici un angaioment similor
celor cuprinse in corespon-
denţa mea cu generalul.
Fără să aibă vreo vină, mis-
carea acestuia a creat in
Franta noi ontagonisme.
Orice actiune o Statelor
Unite la adresa lui ar avea
ca efsct, printre altele să ne
oblige să ne definim incă
o... dată obligaţiile noastre fa-
fa de el şi de Franţa, în aşa
fel ca aceste obligatii
să depindă cit mai mult de
eforturile de reabilitare, ale
sale şi ale natiunii franceze.
Dacă guvernul de fa Vichy
se va comporta aşa cum do-
rim noi În problema Africii
de nord franceze, Stotele
Unite şi Marea Britanie se
vor strădui să impace fran-
cezii liberi (goul/iştii) cu cei-
lalti francezi care vor ridica
armele impotriva Germaniei.
Dacă insă cei de la Vichy
persistă să colaboreze cu
Germania, iar noi sintem
obligaţi să luptăm pentru a
ne deschide drumul in Africa
de nord şi de vest, otunci
va trebui să spri;:nim mişca­
rea lui de Gaulle şi să ne
folosim de ea. [...}
77. Pe scurt, in 1942, pe
teatrul de luptă din vest,
principalul efort al ofensivei
va fi concentrat asupra ocu-
pării şi punerii sub contro-
lul Marii Britanii şi a State-
for Unite o tuturor posesl-
unilor franceze din vestul şi
nordul Africii, şi asupra
menţinerii controlului Marii
Britanii în nordul Africii, pe
intregul ţărm de la Tunis la
Egipt, asigurind astfel -
dacă situaţia navală este fa-
vorabilă - libera trecere
prin Mediterană spre Levant
şi spre Canalul de Suez.
Pentru atingerea acestor o-
biective moiore, Marea Bri-
tanie şi Statele Unite trebuie
să-şi păstreze superioritatea
navală şi aeriană in At-
lantic, transportul şi aprovi-
zionarea să nu sufere intre-
ruperi, iar insulele britanice
să fie
. . apărate împotriva in-
vaz1e1.
Teatrul de operaţiuni din
Pacifie
.• • '•. r ••
20 decembrie 1947.
1. Japonezii detin superio-
ritatea navală, ceea ce le dă
posibilitatea să-şi transporte
trupele spre aproape ori-
care punct doresc, să pună
stăpînire pe el şi să infiin-
teze acolo o bază de apro-
vizionare novolă şi aeriană.
1ncă o bună bucată de
vreme, aliatii nu vor putea
intra intr-o luptă in care să
ongaieze intreaga flotă. To-
tuşi dimensiunile oceanului
favorizează transportul con-
voaielor de trupe, făcîn­
du-le greu de interceptat.
Chiar fără o detine superio-
ritatea pe mare, există anu-
mite puncte unde putem de-
barca prin surprindere. Dor
nu ne putem aventura să
sustinem o operatie de
mare amploare pe ocean.
Deci trebuie să ne oştept;Jm
ca inamicul să cucerească
una cite una toate posesi-
unile şi toate pozitiile noastre
fortificate din Pacific şi,
după ce vor 11imici garni-
zoanele noastre, să se insta-
leze în fiecare, pe rind, fără
nici o dificultate.
2. 1n timpul ocestei peri-
oade, datoria noastră este
să rezistăm cu dirzenie în
fiecare din zonele atacate
şi să ne străduim să trimi-
tem întăt iri şi provizii prin
oric:e mijloace şi cu toate
riscurile. Dacă vom opăro
cu încăpăţînare şivom în-
tări cit moi mult acele zone,
duşmanul va fi nevoit să tri-
mită efective din ce in ce
moi mari departe de metro-
polă, resursele sale navale se
vor resimti şi apăror~o lini-
ilor sale de comunicaţie vor
slăbi în tot mai multe
puncte, oferind astfel tinte
vulnerabile impotriva că­
rora isi vor concentra efor-
turile toate fortele noastre
navale şi aeriene disponibile
şi mai cu seamă submari·
nele Statelor Unite, Morii
Britanii şi Olandei. Este de
o importantă capitală ca
duşmanul să nu obţină vic-
torii importante fără să le
plătească scump ; trebuie
să-I obligăm să aprovizio-
neze teritoriile cucente si.
intinzîndu-se cit moi depart'e,
să -şi consume rezervele.
S-au ră spî ndit atîtea pa-
veşti despre a şa-zis a mea
aversiune fată de operatiile
de more anvergură pe con-
tinent, încît e necesar ca
adevărul să fie restabilit.
Totdeauna om fost de pă ­
rere că singurul mijloc de
a cîştiga războiul era por-
nirea unui atac hotă rîtor de
more amploare pe teritoriul
ţărilor ocupate de germani,
şi că momentul declanşări i
lui va fi vara anului 1943.
Tncă de la sfîrşitul lui 1941
om apreciat că in faza ei
iniţială, operaţia asa
cum o vedeam eu - nece-
sita 40 de divizii blindate şi
un milion de soldati apar-
tinind altor arme. Cind mă
gîndesc la numărul de căr•i
core s-au scris pornind de
la supozitii gratuite şi ero-
nate asupra atitudinii mele
referitoare la acest subiect,
mă simt obligat să atrag
atentia cititorului asupra do-
cumentelor autentice - sin·
gurele valabile - din acea
vreme.
Campania din 1943
78 decembrie 1941
7) Dacă operaţiile aescrise
in primele două părti vor ti
duse la bun sfîrştt in 1942,
 ". ..v a t r ebui să profităm cît mai mult de «Francezii liberi,..
ai generalulu i d e rraulle ..." Intre timp, aceştia cădeau sub
gloanţele ocupanţilor
la inceputul anului 1943 si-
tuatia se va prezenta pro-
babil după cum urm ează :
a} Statele Unite şi Marea
Britanie îşi vor fi recucerit
superioritatea novolă în Pa-
cific şi toate detaşamentele
iaponeze de dincolo de
Ocean vor fi ameninţate, pe
de o parte, de atacurile asu-
pra liniilor lor de comuni-
caţie şi, pe de altă parte,
de expediţiile britanice şi
americane efectuate cu sco-
pul de o reciştiga poziţiile
pierdute.
b) Insulele britanice vor
fi indemne şi pregătite şi
mai temeinic ca înainte să
resptnga o mvazte.
• V • e
c) Toate fărmurile Africii
de vest şi de nord, de /o
Dakor la Canalul de Suez şi
de la Levant pînă la grani-
tele Turciei, vor fi in mii-
nile anglo-americonilor.
Turcia, deş i nu in mod ne·
cesar angaiată in război, va
face cu siguranţă parte din
logăru l anglo-ruso-ameri-
can. Situatia ruşilor va fi
substantial întărită, iar mate-
rialele de război promise de
Ma rea Britanie şi Statele
Unite vor compensa in
parte pierderile suferite de
industria sovietică de război.
Se prea poate ca unele ca-
pete de pod să fie stabilite
in Sictlia şi în Italia, ceea
ce ar stîrni reacţii deosebit
de favorabile nouă în
această ţară.
2) Totuşi, nici unul pin
aceste evenimente nu va
aduce cu sine sfîrşitul răz­
boiului. Nu silind Japon ia să
se mulţumească cu teritoriul
cuprins între graniţele ei şi
nici învingînd forţele ei ex-
peditionare va lua sfîrşit
războiul. Doar infringerea
armatelor germane în Euro-
pa sau convulsiile interne
din Germania, provocate de
o întorsătură n e favorabilă a
războiului, de lipsuri mate-
riale şi de bombardamentele
ofensiva ale aliaţilor, vor
pune capăt războiului. Cind
germanii vor tncepe sa-şt
•• A V
dea seama de creşte rea pu-
terii Statelor Unite, Marii
Britanii şi Rusiei, e posibil ca
în interiorul ţării să aibă loc
o criză, dar nu ne este în-
gădu it să ne bizuim pe
această eventualitate. Planu-
rile noastre trebuie să por-
nească de la premisa că re-
zistenţa forţelor terestre şi
aeriene germane va fi ace·
eoşi de pînă acuma şi că
vom continua să luptăm cu
un număr din ce in ce mai
mare de submarine.
3) Va trebui deci să ne
pregătim să eliberăm ţările
ocupate din vestul şi sudul
Europei, deborcind in locuri
potrivite, succesiv sau simul•
ton, armate britanice sau
americane destul de puter·
nice pentru o incuraja la in-
surecţie populaţiile ţărilor
respective. Singure, ele nu ar
fi in stare să o focă din
pricina represaliilor la care
ar fi supuse, dor, dacă am
trimite trupe su ficiente şi
bine înarmate în citeva dm
următoarele ţări : Norve9io,
Danemarca, Olanda, Bel·
gia, pe coasta franceză o
•
Canalului Minecii şi pe
coasta franceză o Atlanti-
cului, precum şi in Italia şi
poate in Balcani, garnizoa-
nele germane s-ar dovedi
neputincioase să tină con·
comitent piept forţelor de
eliberare şi furiei dezlănţuite
o popoarelor răsculote. Atîta
timp cit dispunem de forţe
navale suficiente pentru a
ne alege locul sau locurile
de atac, germanilor le va
~; cu nep utinţă să m e nţină,
'in fiecare din aceste ţări,
elective suficiente care să
reziste. Mai ales că d uş ma ­
nul nu -şi poate de plasa la-
te ral blindatele de la nord
la sud sau de la vest la
est ; el este nevoit, fie să le
repartizeze intre diversele
fări ocupate, În care caz dis-
oe•siunea ii va fi ne favora-
bilă, fie să le p ăst reze cen-
tralizate În interiorul Germa-
niei, in care caz distanta va
intirzia o eve n tual ă reacţie,
dîndu-ne timp suficient să
stabtlim capete de pod so-
lide.
4) Trebuie să avem în ve-
dere obişnuitele contradictii
dintre planurile de scurtă du-
rată şi cele de lu ngă du-
rată. Răzb o iul înseamnă o ofensivei de eliberare. Pa-
luptă contin uă, purtată zi de
zi. Dispozitiuni pentru viitor
nu ne putem încum eta să
dăm decit anevoie ş i intr-o
măsură destul de limitată.
Experienţa arată că pronos-
t;curile se dovedesc in ma-
joritdtea ca zurilor eronate,
iar pregăt irile insu ficiente.
Totuşi e necesa ră o schemă
de ansamblu şi o linie ge-
nerală pentru dirijarea in
timp a ră zboiului spre un
finor victorios, mai cu
seamă în condiţiile epocii
noastre, cînd nici o of ensivă
pe scară largă nu poate li
declanşată, fără să ceară in
prealabil o vastă şi compli-
ca tă organizatie tehnic ă .
5) Deci, inaintea noastră
nu se află numai sarcina de
o-i obliga pe iaponezi să
se retragă la ei în ţară şi
de o recăpă ta o supre maţie
indispensabilă în Pacific, ci
ş i sarcina de a elibera ţă­
rile ocupate ale EtJropei, prin
debarcarea de trupe ameri-
ca.1e şi britanice pe coastele
lor, în cursul verii 1943. Tre-
buie elaborate planuri de
debarcare pentru toate ţările
sus-m enţ ionate ; vom întîr-
zia pe cît posibil alegerea
celor trei sau patru fă ri in
care se 'l a efectua debar-
carea, ca s ă beneficiem cît
mai mult de desfăş urarea
evenimentelor şi ca secretul
să fie cît mai bine păstrat.
6) ln principiu, trebuie
transportate forţe blindate şi
motorizate ce pot fi debar-
eate nu în porturi, ci pe
pla je, cu ajutorul unor am-
barcaţiuni sau vase special
construite in acest scop. Ast-
fel frontul potenţial de atac
va deveni atît de vast, încît
forţele germane care ţin sub
ocupaţie aceste ţări nu vor
putea rezista in toate punc-
tele lui. Trebuie de aseme-
nea pregătite materiale de
război amfibii pentru a per-
mite efectuarea rapidă ş i si-
gură a acestor debarcări de
more anverg ură [... ]
7) Să nu ne inchipuim că
va fi necesar un mare nu-
măr de oameni. Da că in-
cursiunea formaţiilo r blin-
date e în cununată de succes,
popu laţia locală, că reia tre-
buie să-i procu ră m arme, va
constitui electivul de bază al
truzeci de divizii blindate a
15 000 de oameni fiecare
sau echivalentul lor 1n bri-
ţt ăzi de tancuri - din care
Ma rea Britanie va furn iza
aproape j u m ă tate - vor in-
suma 600 000 de oameni. E
su ficient ca un milion de sol-
daţi aparţinînd unor arme
diverse să se alăture aces·
to r formatiuni blindate, pen·
Iru a smulge de sub domi·
natia lui Hitler teritorii
imense. Dar, odată începute
aceste campanii, vor nece·
sita, ca să continue, uria-
şo cheltuieli. Industria şi ta-
berele noastre de instructie
vor trebui să furnizeze un
randament inalt pînă la
sfîrşitul anului 1942.
8} 1n afară de suprema·
tia pe mare - fără de
care nimic nu va fi posi-
bil -, factorul esential care
să asigure reuş ita acestor
•• este
op e raţ 11
•
supre maţ 1a
aeriană ; tot in scopul de-
barcării, va trebui să ne
ocupăm de dezvoltarea tru-
pelor aeropurtate. De alt-
fel această ultimă condiţie
este n eces ară şi pentru cam-
paniile din 1942. Spre o mă­
cina rezistenta inamicului şi
a-1 împiedica să ia măsuri
împotriva planurilor noastre,
trebuie, pe cît se poate, in-
tensificată ofensiva de bom-
bardare o Germaniei de că­
tre avioane cu baza în An·
glia, şi o Italiei de către avi-
oane ce vor decolo din
Malta şi - dacă va fi po-
sibil - de la Tripoli şi Tu-
nis. Avînd în vedere că avia~
tia britanică de prima linie
este de pe acum superioară
celei germane, că aviaţia so-
vietică şi-a afirmat superio-
ritatea pe mare parte a
frontului rusesc, echivalind
cu 3/ 5 din aviaţia hitle-
ristă de prima linie, şi că
acestor elective li se vor
adăuga pe viitor resursele
şi fortele aviatiei ameri-
cane, nu există nici un mo-
tiv să nu devenim adevă­
raţii stăpîni ai aerului încă
înainte de vara anului 1943;
intre timp Germania va
avea de suferit grave şi ne-
între rupte lovituri [...]
9} Dacă ne pregătim de
pe acum in vederea aces-
tor sarcini, avînd gri.jă să nu
neglijăm pe cele imediate,
putem spera, chiar dacă
Germania nu se va nărui
inainte, să cîş tigăm războ­
iul la sfîrşitul anului 1943 sau
în 1944. [ ...]
Am dat citire acestei
note în fata şefilor de stat
major chiar in ziua în care
om scris-o. Colegii mei mi-
litari ou fost întru totul de
acord cu vederile mele, şi
in general cu cele cuprinse
i n primele două note, core
de fapt nu erou altceva de-
cît rezultatul studiului nostru
colectiv şi a discutiilor pur·
tate despre problema răz·
boiului, aşa czum se pre·
zenta în momentul acela.
Examinînd aceste trei do·
cumente, de care în ansam-
blu şi în lumina evenimen-
telor ce au urmat sînt si
astăzi multumit, se poate ob·
servo că pronosticurile mele
nu s-au depă rt at prea mult
de ceea ce au întreprins Ma-
rea Britanie şi Statele
Unite în t impul companii lor
din 1942 şi 1943. Am obti·
nut acordul PreşAd intelui
pentru expeditie din nord-
vestul Afri cii (operatia
Torch}, care a con sti tu it
prima n oa stră mare o fen-
sivă amfibie comună. Do-
rinta mea cea more era sa
vă d rea l izată în vara 1943
t recerea Canalului ş i elibe-
rarea Frantei (operatie de-
numită la început Round liP
şi mai apoi Overlord).
(Va urma)
49

PENTRU SLUJITORII
MUZEI CUO
A fost predat Editurii Ti-
neretului - sub egida că ­
reia va apare la incepulul
anu lui viitor - manuscrisu l
Dictionarului istori c româ-
nesc. Operă monumentală
- prin amploarea şi carac-
terul său - el vine să îm -
plinească un gol in arse-
nalul instrumentelor de lu-
cru ale slujitorilor muzei
Clic. La elaborarea lui ou
luat parte cercetători de
prestig iu oi istoriei rom â-
neş ti . Colectivu l, cond us
de profesorul C. C. G iu-
rescu, reuneşte peste 30 de
,,redactori" - dintre co re
amintim pe : Dan Berin-
dei, Virgil Cindeo, Paul Cer-
novodeonu, Gh. Cronţ, H.
Daicoviciu, Va sile D răguţ,
A. Decei, Dinu C. Giurescu,
Mihai Guboglu, Carol Gol-
lner, S. Mori ntz, Vasile Ne-
tea, Stefan Olteonu, Radu
Popa; C. Şerban , Pompi liu
fheodor, G . G . Patra, Oct
lliescu, Gh. Ţufui şi ol)ii.
Tn pri ma sa editie, " Dic-
ţionarul" va cupri nde peste
5000 de "termeni", ci teva
sute de ilustratii - mu lte
d intre ele ined ite - hărti,
plonşe policrom e etc. şi,
element important pentru
tinuta sa grafică, va fi ti-
părit pe hir tie de bună ca-
litate.
Invest igaţii le înt reprinse
pentru elabora re a lucrâ rii
a u pus în lumină existcilţo,
in timba română, o pes te
zece mii de termeni ·"ie is-
torie. Tntre cei 5000 pe
core ii va cuprinde dictio-
narul, mulţi sint azi dis pă­
ruţi, uita ţi. Dar ei fa c p arte
d in patri moniul culturii
noastre. Prin Dictionarul de
istorie, un ii termeni vor fi
precizaţi , iar altii scutura ţi
de colbui arhivelor si al
'
timpului şi puşi î n circuitul
larg al cunoştinţelor noos·
tre contempora ne.
50
•.
VIKINGI iN
PIELE SI
•
OASE
Ci ne ar fi crezut că o a me-
nii care au populat tăr­
murile Mă rii Nordului acum
1 000-1 500 de ani vor
ajunge pînă la noi a şa cum
au fost ? Nu reconstituiti -
pe baza descrierilor ş.i a
materia lelor arheolog ice - ,
ci autentici ! Hainele, con-
fect ionate in majori tatea lor
din tesături şi din piele
- materiale prin exce lentă
supuse unui proces de
descompunere organică -
au rămas intacte. 1ncă ljo ­
r ile, la fel. Uneltele - foar-
te multe de lemn - , de ase-
menea l Trupurile, desigur
deshidrotate, şi-ou păs trat
pielea i ntactă şi dimensiu-
nile sînt aproape cele ini-
tiale. Pînă şi pieptănătura
lncăl(ări de acest fe l
purtăm şi noi !
..
Parcă s-ar f i mişca t in
metal s-a cam lărgit !
părului s-a conservat ce
atare.
Ce .maestru al îmbălsă -
mării a reu ş it această per-
formanţă de necrezut? Ce
secrete - necunoscute pîn ă
şi vechilor egipteni - erou
. folosite de oamenii
,stiute si
nordului ? Nici unul ! Mira -
culoasa conserva re se da-
tores te mla ş tinii ! Zăcă-
mintele de turbă situale
în regiunea de nord a Re-
publicii Federa le a G er-
man iei sînt cele co re au
pă strat astfel de vestigii re-
marcabile.
Reproducem alăturat două
fotografii ca re demonstrea·
ză cele semnalate.
TEZAUR MONETAR
DESCOPERIT i N ClPRU
Cel mai mare tezaur de
tetrodrahme de argint emi-
se în activele monetării
din insula Cipru, de di nas-
tia Ptolomeilor (cîrmuitori
oi Egiptului, urma şii lui
Piolomeu 1. Soter), o fost
descoperit la Paphos.
Cele 2484 de monede sînt
emisiuni dintre anii 204 si
88 î.e. n. Auto rii descoperir-ii
presupun că îngropaico
tezaurului s-ar datora ocu·
pări i insulei de către ro-
mani, în a nul 58 î.e. n.
Tetradrohmele s-au g ă­
sit într-o amforă, în cond i-
tii stratigrafice clare, sub
podeaua încăperi i o XXIII-a
a unei mari vile romane, la
a cărei cercetare se lucrea·
ză de mai multă vreme.
Numismatii . si. istoricii os-
,
teaptă noutăţi interesante
de la cercetarea amă nunt ită
a acestui mare tezaur.
somn! Numai coiful de
 B
ucureşti, într-o dimineotă de sfîrşit de
•
septembrie. Tntreprindereo Getax anunţa
organele de militie că unul din autoturis-
mele din serviciul de noapte nu s-a inapoiat
la bază. ·
c 1pe e
Echipele operative ale Directiei Militiei
Capitalei au intrat imediat in actiune. După
vreo două ore, autoturismul abandonat a
fo st şăsit într-o fundătură din apropierea
străzir Cazărmii. Tn rezervor nu mai avea
operative
un strop de benzină.

intră
Masina fusese observată acolo încă din
zorii ·zilei. Cum de ajunsese însă în acel
loc ? Unde era şoferul ? Cîteva întrebări la
care î n că nu se putea răspunde. Tn cursul
d imineţii şoferul se prezentă la b i roul de in-
formatii al D irectiei Militiei Capitalei, ce~
rînd să fie primit de condiJcereo D.M.C.

Hoţii de maşini

Şo ferul povesti că, spre miezul nop[ii, trei

indivizi I-au solicitat să- i ducă pî nă a res-
taurantul de lîngă podul Băneoso . Pe la ca-
pătul şoselei Kiseleff, unul d intre pa sageri i-a
cerut să tragă pe dreapta şi să op rească.
După aceea, pronunţase cifra unu. La acest
consemn, toti s-au repezit asupra lu i si I-au
smuls cu forta de la volan, lovindu-! brutal.
I-au astupat gu ra cu un căluş, i-au pus
un sac în cap şi 1-ou legat fedeleş·. Pe urmă ,
I-au aruncat lîngă ban chetă. Nu mai şi ia
bi ne ce se mai întîmplase cu el, fiindcă
lesinase.
•
Cind şi-o reveni t, maşina gonea pe o
stradă necunoscută. Apoi s-a oprit. Tşi amin-
tea că I-au scos din autoturism şi I-au zvîrlit
într-un şanţ. TI lăsaseră acolo, plecînd cu
m a şina. Tntr-un tirziu s-au apropiat de el
nişte capii. L-ou dezlegat, i-au scos sacul de
pe cap şi căluşul din gură.
- Tti . moi amin tes.ti cum arătau ? il in-
trebă pe un ton prietenos ofiterul de mili-
tie, core primise însărcinarea să stea de
vorbă cu şoferul.
Ş o fer ul se gîndi cîteva clipe :
- Cel care a stat pe bancheta din fată,
lîngă mine, era un om i na lt, bi ne legat.
Avea ochelari de vedere. Purta un fulgarin
de cu loare gri, iar pe d edesubt parcă avea
un pulover negru, cu o dungă albă la gît.
De altfel, toti trei erau îmbră coti în fulga-
rine de culori deschise, gri sau bej. Şi cei-
lalti .doi, după cit om putut să-i observ,
erau oameni voin ici. Toti erau tineri, cred
că sub 30 de ani ...
Căt re o ra prinzului, conducerea Directiei
M ilitiei Capitalei convocă intr-o şedintă de
lucru pe şefii de servi cii şi pe mai mulţi
lucrători di n aparatul operativ. Ei ou pus la
punct planul d-e actiune împotriva banditilor.
--- --
* Publ i<'i'im ot'ef;t material cu p r HeJul împli-
nirii, la data de s iurue, a două decenii de la
fn.titnţnrca miliţtet.
Locot. co lo ne l O . GOGA
Trebuiau prinşi cît mai repede, pentru a nu
li se do posi bil itatea săvî rş irii altor infrac-
tiuni. Tn legătură cu tî lhăria com isă, exis tau
cîteva indicii destul de p retioose. Verif i că­
rile efectua te la evidenta opero tivă duceau
la concluzia că autorii nu puteau fi decît
elemente ca re mai săvirşisera şi alte infrac-
tiuni.
Pe taxiuri au fost instalate in grabă sem -
no lizatoo re luminoase de alarmă, ce pu -
teau fi declanşate cu multă uşurinţă, chia r
şi in cazu l in co re şoferii erau imobilizati.
Evenimentele care s-au succedat in următoa­
rele tre i z ile au con firmat intru totul ju s~c­
tea aprecierilor făcute, ca şi o măsurilor
l ua te de organele de militie pentru prin de-
rea bandei.
Două zi le ma i tîrziu, un alt şofer o fos t
oprit pe bulevardul Nicolae Balcescu de
patru indivizi, îmbrăcaţi toţi în fulgar ine de
cu loare desch isă . I-au cerut să întoa rcă ş !
sa-i ducă i n co lea Doroban ti. In apropierea
intersecti ei cu bulevardul Ştefan cel More
i-au cerut să o ia la dreapta, pe strodc
M itropolit T i muş. Ajungînd intr-un loc rr.o i
intunecos, I-au somat sa oprească. Apo1 in-
dividul de lîngă şofer a scos pisto lu l, ce-
rîndu-i, sub amen i nţă ri, să nu faca nici un
zgomot. Procedasera op:>i ca si cu primul
şofer. I-au legat mîin ile si picioarele, r-au
pus calu~ul în gură, I-au legat la ochi, i-c1u
luat banii. Tn sf r rş it, I-au trîntit jos, la p ic:oa -
rele bonchetei din spate.
După aceea, ma şina s-a pus di n nou i n
mişcare. Mergea prost, cu zmucituri, semn
că cel de la volan nu prea era de meserie.
Tîlharii au abandonat pî nă la urmă ma.
şina, cu şofer cu tot. Aşc l·au găsit spre
ziuă primii trecatori.

51
 lmpuşcături in noapte
Cam la ora 22,30, după instructajul de
seară, sergentul ~?ior Git~ .Stan, c!.in paza
generală a Secttet 14 mtltt1e, se tndrepta
spre strada Nuferilor, l~cul lui deA veg~~·
De pe o străduţă laterala, core se 1~tr~ta1~
cu Nuferilor îi apărură în fată do1 tmen.
- Ştiti cu~va unde vine st~ada Ami~el_or ?
i se adresară ei, aproape tn acela ş 1 ttmp.
- Amidelor? N-am auzit de ea.
- N-aveţi cumva un gh~d ? conti,n_u.ară
străinii în timp ce se aprop1au de mll lttan.
- N-am dar mergeti putin mai înainte,
la sectie, Şi adresati-vă ofiţeruAiu~ de s~r:;·
Cînd mai erau la un pas pma la G1ta,
se năpustiră asupra lui, încercînd să~l imo-
bilizeze. Timp de o clipă, Stan reuşi să se
elibereze, vrînd să scoată pistolul ş i ~ă
tragă, dor nu mai avu timp*·
Un foc de armă ucigaş tulbură l iniştea
noptii. . - Vreo defectiune f1zică ?
... Acele ceasornicului trecuseră de mtezul
noptii. Forfota obişnuită a străzil~r se P?·
tolise. Oraşul se cufunda tot ma1 mult tn
linişte. Sergentul ma jor Nicolae Ezaru îşi
făcea rondul obişnuit.
Apropiindu-se de Hale Traian, se hotărî
să mai dea o raită prin piată. După citiva
paşi, îl zări, în partea opusă, venind spre el,
dinspre Foişorul de Foc, pe sergentul ma-
jor Enache.
- Am venit să te avertizez, spuse Enache.
M-ou înştiinţat de la sectie că pe strada Nu-
feri lor a fost atacat Stan. Vezi că sînt înar-
maţi, nemernicii. Caută-1 pe Zidaru şi fă-1
atent ş i pe el.
... Zidaru abia mai zărea silueta sergen-
tului major Ezaru. Avertizat de pericol, el
îşi continua rondul. Pe p~ r!ea .. c~alaltă. ~
străzii trecură în grabă do1 md1vtz1. Se utta
atent la ei, dar nu observă nimic suspect.
Mai merse putin şi după colt apăru ră a lti
doi. Zidaru se opri cîteva clipe, apoi porni
mai departe. N -apucă să facă însă decît
cîţiva paşi. Două focuri de armă, venite din
spate, îl loviră în plin. Alte focuri de armă
răsunară undeva, în fa tă. Se rezemă cu spa-
tele de stîlpul de beton al unui garR şi
scoase pistolul. Tncercă să och ească, ·dar
nu mai reuşi. Căzu pe caldarîm. Ezaru, care
auzise focurile de armă, porni în fugă spre
restaurantul "Sighişoara#, unde se despăr­
ţise de Zidaru. Ti zări pe banditi ş i trase cî-
teva focuri de revolver. Banditii răspunseră
şi ei cu împuşcături.
Mai ·avea doar citiva zeci de metri pînă
la ei cînd simti un cui de foc înfigîndu-i-se
adînc în coapsă . Glontele îl tintui pentru
cîteva clipe, dar opoi continuă să înainteze.
----
* Imprejurările şi cuvintele rostite au fost re-
constitUit e ulterior la interogatoriul criminalilor.
52
Unul dintre banditi se năpusti ca o fiară
asupra lui. Cu ultimele puteri Ezaru îl apucă
în brate. O luptă pe vtafă şi pe moarte se
încinse între militian si bandit care în cercă
să se desprindă de subofiter şi să fugă. Dar
Ezaru se aruncă din nou asupra lui, deşi era
greu rănit, îi răsuci piciorul şi-1 trinti la pă­
mînt. Alarmati de focurile de armă, citiva
cetăteni care se găseau în restaurantul "Si-
ghişoara", ca ş i responsabil ul Gheorghe
Cristescu, îi veniră în ajutor. Apă ru ră ş.i ci·
tiva militieni ..•
"Afaceri" banditeşti
La primul interogatoriu, Anton Antonescu
se dovedi destul de prudent. Răspunsurile
pe care le dădea e'"ctu înad ins încîlcite.
- Ce contingent eşti ?
- '56.
- Stagiul militar l-ai făcut ?
- Nu 1 Am fost respins ca inapt.
- Mai mult o debilitate decît o defec-
tiune.
- Numai de aceea ai fost respins ?
Infractoru l începu să dea semne de ne-
linişte.
- A mai fost ş i altceva.
-Ce anume?
- Cu putin timp înainte comisesem o in-
fractiune, pentru care am fost condamnat
la un an şi şase luni închisoare.
- Ce fel de infracţiune ?
- Un furt.
- Furt cu tîlhărie, nu ?
- Aşa scria in actul de acuzare, dar una
a fost în realitate ş i alta scria acolo...
- Lucrul a fost lămurit atunci de orga.
nele de anchetă şi de justitie ?
- A fost, domnule comandant, dor parcă
dumneavoastră nu ştiti...
Cînd f•J întrebat despre ceilalti infractori,
Antonescu rezistă multă vreme, pentru a
nu-şi demasca complicii.
- Nu ştiu cum i i cheamă şi nici unde lo-
cuiesc - acesta era aproape de fiecare
dată răspunsul lui. Ştiu doar că pe unul
din ei îl cheamă Nelu.
- Nelu şi mai cum ? insistă ofiţerul de
militie.
- Nu ştiu, că doar n-aş fi nebun să mai
ascund ş i acum.
- Dar de locuit, unde locuieşte acest
Nelu?
- Am mai spus, domnule comandant, că
nu cunosc.
- Bine, bine, să zicem că a şa stau lu-
crurile, dar cum te intîlneoi cu el şi cu cei·
la lti ?
- Venea la mine acasă, în Elena Cluce-
reasa, mă lua şi după aceea mergeam
şi ne întîlneam cu ceilalţi. Totul era aranja.t
numai şi numai de el.

. .
Către sfirşitul lui septembrie 1958,
viaţa Capitalei noastre a fost tulburată
d e o bandă de tilhari. care urmăreau să
dea lovituri de amploare din ce in ce m a i
mari. ln lupta pentru prinderea acestei
bande. au căzut eroic la d atorie sergen-
ţii majori Constantin Zidaru şi Gîţă
Stan, din paza generală a Inspectoratu-
lui miliţei oraşului Bu cure ş ti, iar
sergentul major Nicolae Ezaru a fost
grav răni t.
Pentru merite d eosebite in indeplini-
rea sarcinilor de serviciu, precum şi
pentru spiritul de sacrificiu de care au
dat dovadă î n lupta pent ru nimicirea
bandei de tilhari, Consiliul de Stat, prin
Decretul nr. 492/1958 a conferit post-mor-
tem ordinul Steaua republicil el. a m -a
serge nţilor majori Constantin Zidaru şl
Giţă. Stan. Sergentul major Nicolae Ezaru,
astăzi locotenent major ta Sectorul 4 m l-
llţie din Capitală a fost distins cu a ce-
laşi ordin şi avansat la gradul ele sublo-
cotenent.
Au mai fost, de asemenea, decoraţl cu
ordinul Steaua republicii el. a III-a şi a
IV-a o serie de ofiteri şi sulaotlţerl care
au luat parte la acţiune.
Abia spre ziuă, cînd ofiterlfl îi arătă fo-
tografia unui individ cu ochelari, Antonescu
tresă ri. lntelegînd că organele de militie
dăduseră de urmele intregii bande, limba
i se mai dezlegă.
- Vasăzică pe Lugoianu l-ai cunoscut în
inchisoare ?
- Exact.
- Dor pe ceilalti ?
- Pe ceila lti i-om cunoscut prin Nelu.
- Şi cînd v-ati hotă rît să vă uniti în grup
şi să jefuiti oamenii ?
- Eu nu sînt vinovat începu el să se
Lel eoscă. Niciodată n-am jefuit pe nimeni.
El a pus totul la cale. ln timpul executări i
pedepsei, mă hotă rîsem să mă pun pe
muncă. De altfel, puteti chior constata că
m-am şi angoj·o t la întreprinderea "Meta-
li~a~~. Numai că d upă cîteva zile m-am tre-
zit cu lugojonu după mine. S-aJinut morti ş
de capul meu să-i dau o mînă e ajutor l.a
nişte "afaceri". Şi uite unde dm ajuns...
- Omo rîrea oamenilor şi iefui.rea lor,
osta numiti voi afaceri ?
- Nu eu, domn~Jle comandant. N-am fă­
cut-o eu. Pot să mă şi jur ! Nelu a făcut
toate astea 1
- Da, do, Nelu, ajutat de voi toti. Şi
cît ai lucrat la 11Metalic:a• i. ·-·- ~- ·-· . _
........-
- Am lucrat numai vreo două luni şi
după aceea om plecat.
- Si cine e acest lugojonu ?
- fn închisoare ne povestea că tatăl lui
o fost moi de mult "om more". Zicea că ar
f i avut moşie şi pe deasupra o fost şi politi-
cian pe timpul burgheziei.
- Dor cum ajunsese lugojonu în închi-
soare?
- Spunea că o fost acuzat pe nedrept
de furt.
- Şi ce urmăreati prin activitatea voas-
tră ?
- După cîte ne spunea el, ca să facem
rost de bani ne trebuiau moi întîi arme.
Apoi nu ş1iu ce mai urm ărea, că nu ne-a
spus.
- Pă i bani, după cîte ştim, ati luat şi pe
buteliile de aragaz pe core le-ati furat, şi
de la şoferii de pe getaxuri ...
- Ăio erou bani, domnule comandant?
Şapte, opt sute de lei pe zi ? N-ajungeou
nici măcar pentru cheltu ielile mărunte. lui
lugojonu îi trebuiau bani multi, nu se mul-
tumeo niciodată cu putin. De altfel, din tot
ce om luat, om îm părţit pe din dou ă , el ju-
mătate ş i noi, toji ceilalti, cealaltă jumă­
tate.
- Dar "ceila lti" cine erou ?
- Pe unu şti u că-I chema Viorel, iar pe
un puşti Wili. Viorel lucra pe undeva la De-
pou! I.T.B. Panduri. Despre W ili nu ştiu ni-
mic. De altfel, el nici n-a luat parte decît
astă •noapte. Şi lugojonu se cam ferea de
el, spunea că-i necopt şi că ore limba cam
lungă.
- Dor de locuit, ştii unde locuiesc ?
- Tn privinta osta nu vă pot fi de folos.
Ştiu doar că Wili lucra pe undeva lîngă
cimitirul Belu.
Rendez-vous pe strada Căuzaşi
...Mult timp şi multă energ ie ou consum1.1t
lucrător ii de mi litie cu identificarea lui
Viorel. la Depou! · Ponduri lucrau nu mai
puţin de opt tineri cu acest nume. Ab ia după
studierea condicelor de p rezen tă se opriră
a.supra lui Vi orel Sîmpetru, care nu se mai
prezentose la lucru de la opt septembrie.
Căutat la domiciliu, părintii săi declorară
că nu-l moi văzuseră de moi bine de o lună.
- De altfel, nici nu-l moi con siderăm co-
pi lul nostru, se plînsese mama lui. Şi pe noi,
oameni bătrîni şi cinstiti, ne-o furat nemer-
nicul 1
- Dor nu ştiti, cumva, pe unde locuieşte ?
întrebose locotenentul Tu dor Vinti lă.
- O-apoi credem că la vreo femeie, că
ele îi mănîncă banii şi viata, ră s punses e ta-
tăl băiatului.
... Cînd locotenentul Traian Dumitra scu îi
spuse Mariei că e lucrător de mi li tie, fe-
meia îl pofti în casă unde domnea o ordine
desăvîrş ită.
- lată de ce v-om deranjat, zi se ofiterul
de militie. Dumneavoastră sinteti rudă cu
Viorel Sîmpetru ?
53
 - A, cu Viorel ! Do. O rudă moi înde~
părtată ...
- Cind 1-oti văzut ultima dată ?
- Acum două zile. l-am întîlnit întîmplă-
tor, pe Lipscani.
- Vreti să-mi povestiti cum a decurs în-
tîlnirea dumneavoastră ?
- Prea multe nu vă pot spune. De altfel,
nici n-am stat de vorbă decît vreo două­
trei minute. Spunea că e aşteptat de n i şte
p rieten i de-ai lui. M-a rugat să- I scuz că se
grăbe şte. Mi-a propus sa mă întîlnesc cu el
poi mîine, ad i că astazi la ora zece. l-am ras-
puns că n-am nimic împotrivă, şi-o luat ră-
mas bun şi a plecat. . unde fusese mutat d e două săptamîni. Adop-
- Tn s eomnă că la ora zece avet1 •
întîi-
nire cu el ?
- Da. Numa i că ora a fost schimbată
pentru unsprezece. Mi-a trimis vorbă prin-
tr-o nepoată.
- ln ce loc vă inti lniti ?
- Pe strada Câ uzoşi , colt cu Călăraşi, în
fa ta mogaz•nu lui A limentara.
Ofiţerul făcu o pauză, apoi spuse :
- Ruda dumneavoa st ră face parte d i ntr-o
bandă de til hari, care a com is mai mu lte
jafuri. Tn ul ti ma vren1e ban da a săvîrşit ci-
teva crime. T r ebu i~ să ne ajut a ţi să-I găsim
pe Vio rel.
- Numai să-m i spun eti ce a.m de făcut.
- N imic a ltceva deci t sa vă duceti la in-
tilnire la ora fixa ta. · Chitila. Tn acelaşi timp, o o i lă motoc i cletă,
... la ora unspre zece fără cinci minute
Maria apă ru în fata magazinului Alimen-
tara. După vreo cîteva minute îşi facu
aparitia, venind pe strada Căuzaşi, Viorel
Si mpetru. Se putea observa de la distan!ă
că banditul nu prea era în apele lui. Mer-
gea citiva paşi şi se uita cînd la stînga,
c1nd la dreapta De cum îl văzu, Maria se
înd rep tă hotărîtă spre el.
Tn acelaşi timp, la coiful străzii, printre tre-
cător i, îşi făcura apariţia doi oameni care
se apropiau d iscutind de locul unde se
aflau Moria şi Simpetru. Putin mai tîrziu,
din partea opusă o străzii Căuzaşi, se iviră
alji doi bărbati care, la fel ca şi ceilalti,
păreau preocupati de treburile lor. Se opro-
pioră toti patru în acelaşi moment de ban -
dit si, la un semnal, îl imob i lizară.
• spatele banditulu i. Cei doi locotenenţ i se
Unde te duci, Nelu!c ? - . .... '. .. . .
Se scurseseră două zile şi lui lu!=)ojanu
nu i se dădea de urmă. Văzîndu-se sinQur,
incol!it d in toate pă rţile, luase desigur mă­
suri de prevedere. Sîmpetru şi Wili decla -
raseră că lugojanu le-a spus să se ascundă
unde pot citeva z ile, pînă ce le va da el
de stire.
• multimi i, lucră to ri i de mil itie îl dezarmoră
Unde dispăru se după aceea , nimen i nu
şt ia. Infractorul nu trecuse nici mă car pe
acasă, nici te lefo n nu dăduse. lucrătorii de
milit ie erau în să co nv i n ş i că Lu9ojanu, ră­
mînînd fără cu i b şi fără prieteni, va căuta
să-şi găsească un adăpos t, urmind ca apoi
să ia legătura cu alte elemente de teapa
1u i.
Ipoteza se dovedi j ustificată . A treia zi,
la 5 octombrie, către ora p rînzului, lugo-
jonu dădu telefon a casă ma mei şi surorii lui
şi le. SJ:?USe că va pleca pentru un timp în
prOVInCie.
Tn cele cîteva minute cît dură co n-
vorbirea, organele de militie stabi l iră locul
de unde banditu l telefona, iar echipele op e-
ra tive intrară în actiune.
Tn acest timp se · petrecu un lucru nepre-
vă zut : lucrătorii de militie fură inştiintati
că telefonul folosit de lugojanu nu mai era
in ca rtierul d in i mpreju.-i mile Sării, aşa CUn1
se crezuse inijial, ci chiar în Gara de Nord,
tarea. măsur.ilor .de rigoa!·e dură apro a pe
15 m1nute, t1mp 1n care c1tevo trenun pără­
siseră Capitala. De aceea, o parte din
echipe se dep l a sară la stctii le din imediata
apropiere a Capita lei, pentru o controla
trenurile core pleca s eră d ej a din Bucureş ti,
cu atît mai mult cu cit era •oos ibil ca infroc-
torul să nu ia trenul d in Gara de 1'-Jord, CI
de la una din gările d i n vec i nă t atea o ra-
sului.
· ... Motocicleta in care se găseau căp i tan u l
Stan Ştefan, locoknentul Popa Isaia şi lo-
cotenentul 1. Dijă goneo cu toată viteza
pe Calea Griviţei. Obiectivul lucrător i lor de
mil it1e era contro lul restourontelor si bufe-
telor de pe partea dreap:o, pî nă la Gara
cu o echipă comandată de capitan ul Rădo­
cineanu, controla restaurantele şi bufetele
de pe pa rtea stîngă a traseului.
Tncă cu mult inainte de a ajunge la ca-
pătul liniei tramvaiului 10, lucratorii de mi-
lijie zăriră un cetătean de statură atletică,
îmbrăcat într-un fulgarin de culoare des-
chisă, cu un sac da spate, care făcea semne
disperate şoferului de pe o autobasculantă
să oprească. Maşina trecu mai departe. In-
dividul porn ise in fugă spre autobuzul de
Chitila, îmbu lzindu-se la coada core se for-
mase la urcare.
Căpitanul Stan îşi avertiză colegii că ,
după semna lmente, individul pare a fi Lu-
gojanu. Stîrnind protestele şoferu l ui, ofiţe ­
rul opri motocicleta în fata autobuzului pe
care il ocoli pe partea stîngă, ajungînd în
.,.. ·. opropi ară şi ei din dreapta.
- Nelule, unde te duci, Nelule ? îl în-
trebă căpitanul Stan pe lugojanu.
Banditu l tresăr i şi întoarse capul. Tn a ce-
laşi timp incercă să bo~e mîna sub hai n ă ,
dar sase
•
brate
• îl imobilizară. Văzînd că nu
poate scăpa din încleştare, el izbucn i într-un
plîns isteric şi se tri nti la pămînt. Tn văzul
ş i î l duseră spre motoc i cletă ...
La proces, lugojanu, Antonescu, Sîmpe-
tru şi W ili au fost condamnati la moarte,
compl icii lor la închisoare pe diferite ter-
mene. Tribuna lul Suprem a respins cererea
de g ratiere şi sentinta a fost executată.
Relatare a de mai sus corespunde în între-
g ime rea lităti i.
 1 1 1

....1

1 1 1

:e
~

· z1'
1
Gn pnrtret al lui l\1ilwi Vitea:'li
aflai pe pani na a cirma a llescr iP r ii
qenna n e d in 1601 a hătdl iei de la
Ciorăslău
•

•
1ne

• •
C. REZACHE VICI
cercetător la Institutul de istorie "Nicolae lorgc"

ln zorii zilei de 9/19 a ugust 1601, într·o duminică, pe cîmpia Turzii se

rostogoli î n pulbere capul lui Mihai Viteazu l, a sasinat mişeleşte d in or·
dinu l genNalului Basta. "Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci r...]
Şi rămaseră creştinii şi mai virtos Ţara Românească, săraci de dinsul".
CliVinte născute din durerea un ui mare admirator al lui Mihai Viteazul,
vistierul Stavrinos, şi consemnate în cronica tării de anonimul autor mun·
tc an al "Istoriei lui Mihai vodă", ele mărturisesc simplu şi emotionant
simţăm intele ce lor care I-au cunoscut şi au luptat alături de " neinfricatul
orou a l c:reştin ătătii". -·

c;s

Gen eralul Gheor ghe Basta şi-a atras
oprobiul contempor anilor şi al pos-
terităţii pentru mişeleasca asasinare
a e1·oului de la Călugă1·eni.
(Ilust raţ ie l a ,,Ct·onologia ..." lui Hie-
ronimus Ortelius)
"A fost ucis conform cu porrznca 11
Nu stăru im asupra amănuntelor desfăsJ­
rării odiosului act de pe cîmpia Turzii. Nu-
meroase relatări trimise la Viena şi Praga
în zilele următoare, şi de acolo răspînd;te
la curtile europene, nu mai putine izvoare
narati~e, precum Î i o bogo.tă _l iteratură i~­
torică, folos ind fe urite vers1un1, adesea f~­
ră o analiză critică preala bilă, ou pov~st1t
în fel ş i chip asasinarea învingătorului de
la Călugăreni. Autorul crimei e de. ase~e­
neo bine cunoscut : generalul 1mpenal
Gheorghe Bosto. O recunoaşte el însuşi, răs­
pica t, în scrisoarea tri m isă orhiducelu! M a-
tias, viitorul împărat, la 23 august (s_td _nou)
1601 din tabăra de la Turdo : M1hoJ "a
fost 'ucis conform cu porunca dată de mi"e
celor însărcinaţi cu executarea•. Atrage
totuşi atentia un fapt trecut cu vederea de
cercetătorii perioadei, anume numărul mor~
de trupe trimis de Bo ~.to SJ?re tabăra . lu1
M ihai. Ştefan Szomoskozy ŞI G. Beduccmo,
ambii contemporani oi evenimentelor, rela-
tează pe larg despre sfatul tinut de Basta
cu căpitanii săi în noaptea ~e ~î~bătă
18 august si despre planul desfasuram tr~­
pelor stabilit pentru o do~a zi. !nJr-o .scn:
soare din 28 august lerem1a Movila, of1rmo
că s-a ajuns chior la o luptă inverşunată
i ntre cele două tabere.
Problema care ne interesează in chip de-
osebit in articolul de fată priveşte însă soar-
ta rămăşiţelor lui M ihai Viteazul. Un docu-
56
ment încă nepublicat 1, core datează <:/in
7 decembrie 1612, aruncă o nouă lummă
asupra evenimentelor de la în ceputul s~­
colului al XVII-lea, permiţînd scoaterea dtn
anonimat o celui core o făcut ca măcar o
parte din trupul eroului să odihr:eoscă _?lă­
turi de tatăl său in necropole vo1evodala de
/o mănăsftrea Dealu. .
Relatările provenite din tabăra impenală
de pe cîmpia Turzii, informatiile ambas a d~­
rilor străi ni acreditati la ProţJa, raportul }r!-
misului lui Rud olf al 11-leo ŞI cele ale capl-
tonilor imperia li din .U~garia Supe rioară r:u
amintesc aproape ntmtc despre soarta ra-
măşi tel or lui M ihai Viteazu l. Acuzînd. sau
scuzînd atitudinea lui Bosta, ele în regtstrea-
ză doar actul în sine si consecintele sale
politice, refuzînd, . porc~. într-o înţelegere
tacită să dezvă l ute detol11 legate de com-
porta;ea ulterioară o ll!i Basto şi o impe-
r iolilor fată de cel asasmot. Aceste aspecte
se desprind în să sugestiv di ntr-o scrisoare
a lui Ieremio Movilă adresată la 1 septem-
brie (stil nou) 160~ .con.~el ~ rul ui lituon Leon
Sopieha. ,,Vă m01 m şt11~to'!l de ~ase!'lle.nea
cu sig uranţă cum că M1ho1 yod~ pten. la
Turdo în 19 o lui ouqust, uc1s d1n ordtnul
lui însuşi Gheorghe Basta, ?intii fu împuş­
cat, apoi i se tăie capul, Ş I ~o rpul s-a ex:
pus pe cîmp deasupra _u nUl cc:l mort ~ ŞI
Gheorghe Basta nu perm1se a-1 tnm?rmm:
ta" (subl. ns.) Relatarea nu poate f1 pusa
la îndoială. Ea provine de la un duşman al
lui Mihai al cărui frate lupta în Ţara Ro-
mânească' împotriva boierilor celui ucis şi
poote fi cu atît mai uşor verificată cu cît
corespunde 1ntru totul . cu însemnă~ile l~i
Şt. Szamoskozy. Tn vers1uneo ocestuta, uci-
ga ş i i au tîrît tr~pu.l lui Mihai afar~ din cort
,,şi o zăcut tre1 ztle gol la margmea dru·
mului. Capul cu barbă cu tot, I-au pus pe
hoitul unui cal [ ...] Tn cele din u rmă [ ...] I-au
înmormîntat nişte sîrbi într-o groapă
• ~ 11
m1ca ..•
Versiuni contradictorii
O versiun e cu totul diferită o celor întîm-
plate după moartea lui Mihai prezintă Ciro
Spontani, secretarul lu.i Basto . şi r.e dactorul
memoriilor sale sub t1tlul H1stona defla
Transilvania, Ven eţia, 1638. O redăm
aproape în i.ntr~gi m~ d~o~rece pe ea s.e
bazează mult• dtntre •stonc11 core ou onalt-
zat evenimentele din acei ani : " Dup5
aceasta (os·a sinorea lui Mihai, considerată
" giustissimo essecutioneu. :- n.n.), se tin~
y
consiliu, la core ou partlctpot condu cotoru
ambelor armate (imperială şi română -
n.n.) core ou declarat supunere fată de or-
dinele generalului Basto ; s-a hotărît de
asemenea o se trimite capul lui M ihai în
Ţara Românească, socotindu-se că dacă
t Biblioteca Academiei R. S.România,
DCXLII/3. A intrat în fondurile Academi~în
anul 1952. o traducere datorată lui H . Chircă,
la Institutul de iStorie " N. Iorga".
 nu f-ar fi trimis [ ...] boierii n-or alege alt
vo ievod. [... ] Capul fu deci îmbălsămat ş i
incred intat comisului lui M ihai, core îl ceru
cu cea moi mare stăruinţă spre o-1 duce i n
Ţara Româ nească ... Spontani nu ne spune
în co ntinu<Jre dacă comi sul a k.Jat într-ad e-
DISCOVRS
văr capul l-ui Mihai alătu ri d e scrisorile lui DE LA MORT DE MIC H EL
Basta că tre boierii români, prin care ii in- Vayuode ~c ValaquiC', apres la vidoirc obte..
demna să-si aleagă alt domn. Numele aces- nuc par luy & Georges Balle ,cot re Sigif...
tui comis (ca re nu este Radu Florescu, aşa
cum s-a sustinut) e amm•it de un alt italian,
anond Battori: traduir de l'lcalic:nim·
originar dm Parmo, G. Beduccino, intr-o prime aPrague cn Septc:mbre,
Historia d• Transilvania rămasă în manu- 1 16 o 1.
scris (N. lo,.ga). Este albanezul Leca, comi-
sul, care i11deplinise d iferite solii ale lui A~~te l'txlrAil J·vm /(1/rt t{crittt Jt Frtc..
M ihai pe lîngă imperiali şi care alături de fo11_J111~. Judll mop, (ontm4nl ptu...
aga Leca, de acelaşi neom, se afla în tabă ra . jitNTS nDtAb/u f1flicNlt1TIItXi.
lui Mihai, pe care îl trădează, trecînd de
partea lui Basta (Şt. Szamoskozy). Acest
personaj nu trebuie confundat însă cu
l eca din Pătroaia, cumnatul banului Udrea
Băleanu, viitor more postelnic al lui Radu
Şerban, core atunci se afla în ţară. Impor-
tant este faptul că Beduccino nu pomen eş te
despre încredinţarea capului lui Mihai co-
misului leca spre a fi dus în ţară.
Trecînd la izvoarele franceze contempora-
ne evenimentelor din 1601, amintim isto-
ria lui Iacob de Thou, după care " Trupul
lu1 [Mihai] dezbrăcat, fu aruncat să zacă
SJtre oroare la malul rîului, pînă de cu A PAR. I s,
seară, intr-un mod nedemn. Iar d~ noapte
fu înmormîntat în acel loc din ordinul lui D~ 11mprimcrie deDenys Du val, roe S,
Ioan Schneckenhaus, tribun al miliţiei si· Jean de Boauvais_, au chcual volant.
leziene•. Tot o zi socoteşte că a rămas ne-
ingropat trupul voievodului şi Palma Cayet
in a sa Chronologie Septenaire ..., Paris, 16 or.
1605 (la Scarlat CallimachJ, Din cărţi vechi,
Bucureşti, 1946, p. 62). Izvoarele g receşti, Despr e viaţa şi m oartea v iteazului
poemele închinate lui M ihai Viteazul de vis - voievod mun tean au apărut î n chiar
tierul Stavrinos în 1601 şi Gh. Polamede acei ani numer oase lucrăr i. La Paris,
in 1607, înregistrează ~·i ele soarta rămăşi­ î n 1601, v edea lumina t iparnlui o
telor lui Mihai. Relatarea lui Palamede r elatare a asasinării "neînfricatu lui
spune că trei zile şi trei nooti capul domnu- er ou al c1·eşt inăt ăţ ii"
lui a rămas aşezat pe un cal al său ucis
in î nvălmă şeală, în core t imp trupul a ră­ Iulia o cul e.s şti rea că după uciderea
mas neîngropat. la această versiune care, în lui M ihai " cu în g ă d u i rea lui Basta capul lui
lmii mari, se aseamănă cu cea a lui Sza- fu îngropat împreu nă cu trupul ş i ma i jos
moskozy, Polomede adaugă însă o ştire grăesc cum după ce a trecut cîtva timp, a
se mn ificativă care nu apare în alte izvoare : f ost dus şi înmormîntat la mitropolie din
,,Multi se strîngeau acolo, priveau cu jale Bă lg rad•, iar de la munteni, traditi a care
şi clătinîndu-şi capul criticau aspru pe circula în ţară d upă care "capul ascuns o
Basta. Iar după trei zile ş i trei nopţi, tot fost dus in tain ă de un oarecare căpitan
nişte ostaşi din vechii slujitori ai lui Miha i, (s.n.) numit i uz başa (sic !)
in mă năstirea de
I-au ingropat noaptea pe ascuns şi multi la Ti rgoviste, ce se a flă pe o coli n ă ri di-
1-ou pl1ns cu prisosinţă• (s.n.). cată, num ită m ăn ăstirea cU n Deal şi a fost
Informatia este deosebit de preţioasă de- inmormintat acolo".
oarece, aşa cum vom vedea, tocmai unul Tn ciuda con fuziei între cele două grade
din aceşti oşteni slujitori a i lui M ihai a militare, pasa jul dovedeşte că, cel puţ i n
adus capul domnului său in ta ră. pînă în 1689, în Ţara Ro mâ n ea scă circula
lntre izvoarele posterioara evenimentelor, versiunea aducerii capului lui M ihai de
dar care prezi n tă relatări demne de retinut, că tre unul d in ostenii săi.
se numără cronica sîrbească a lui G. Bra n- Tn 1675 apă ru se· istor ia iezuitului 1. Bisselius,
covici. Acesta petrecuse multi ani pe lîngă care scrie de pe pozitii proimperia le. După
mitropolie română din Alba Iulia, iar între
rel ată rile sale, capul lu i M ihai o fost dus
anii 168~1689 a locuit în Ţa ra Româ-
nească , avînd leg ă tu r i cu perso na l ităţi po- la Basto, care 11În şedin ţa consiliu lui a ştep­
litice şi cu cărtu rarii vrem ii. Din Alba ta în cel mai mare neastîmpă r rezultatul în-

57
 treprinderii" ucigaşilor, iar trupul îi rămase
neîngropat o zi întreagă .
Dintre izvoarele ungureşti tirzii, dor core
folosesc relatările de la începutul secolu-
lui al XVII-lea ale lui Szomoskozy şi Simi-
gionus mentionăm cunoscuta cronică o lui
Wolfgong Bethlen, unde este înregistrată
ştirea conform căreia trupul lui Mihai a
fos~ dus in biserica românească de la Alba
Iulia. Tn sfîrşit, semnificativ ni se pare fap-
tul că în cronicile turceşti, cu excepţia lui
Koro Celibi-Zode, nu se aminteşte nimic
de~pre uciderea lui Mihai, o dovadă în plus
că acesta nu era in legături directe cu
turcii, aşa cum il acuzose G. Basta.
Trecind la cron ici le româneşti, amintim pe
scurt Letopisetul lui Miron Costin, în-
semnind spusele unor 110ameni bătrîni d e
p re acele vremi" afirmă că lui Mihai vodă
"i-au tăiotu capul ş i I-au dus la Basta Giur-
giu, iar trupul păn a triia dzi ou stătut la
vederea tuturora, neîngropat", oştile sale
f i1nd ,,slobozite" d in tabără. Cercetînd cro-
nicile Ţării Româneş ti, observăm că Radu
Popescu nu aminteşte nim ic despre soarta
osemintelor lui M ihai. To tuşi, ştiri despre
oces•eo ou circulat pînă la sfîrşitul secolu-
lui al XVIII- lea şi începutul secolului al
XIX-lea. Subl iniem şi străduinţele lui G . Şin­
cai de o combate "minciunile ce le-au
scornit Gheorghe Basta" ş i "Spontani Tă­
lronul, prietenul lui Basto". M. Cantacu-
zino înreg is trează, în Istoria Tării Româ-
neş t i, tipări tă de fratii Tunusli în 1806,
vers iunea după care corpul lui Mihai a fost
inmormintat pe cîmpi a Turzii, "iar capul
lui ndu-1 boieri si aducîndu-1 la Tirgoviş~9,
1-ou ingropa t la mănăstirea Dealului". Iz-
vorul acestor ş:iri se află în cîteva manu-
scrise ale Letopiseţu/ui Cantacuzinesc, core
ind ică şi numele celui core o adus capul lui
Mihai în toră : Turturea poste/nic.
Ull jurămînt
împlinit
Pe filele îngălbenite ale uneia d1ntre mul-
tele versiuni ale cron ici i, un anontm a
adăugat cindva la sfîrşitul "Istoriei lui
Mihai vodă'' o interesantă relatare : "De
aicea să povestim de un boer core au fost
la M ihai vodă, anume Turturea postelnicul.
Atuncea au fost legat Mihai vodă cu Tur-
turea postelnicul jurămînt tore şi more cum
să se cau~e unul pre altul pînă la moartea
l<)r. Şi de să va prinde lui Mihai vodă să
p ieie într-altă ţa ră, să nu-i Iose oasele
<1colo, ci să le aducă in Ţ ora Românească.
lor de se va prinde să p ieie acest postel-
nic Turturea intr-altă tară, să nu-i lase Mi-
hai vodă oasele, ci să le aducă în Ţara
Românească să le îngroape .
Drept aceia, deac a văzu Turturea postei-
nicu! că tă ioră pre Mihai vodă, mult s-au
nevoit pentru jurămîntul ca s5 aducă oa-
sel e lui M iha i vodă. Ci n-ou putut, ci au
5S
luat numai capul de I-au adus în Ţara Ro.
mâneoscă şi I-au îngropat la mOnostireo
Din-deal, de la Tîrgovişte. Şi ou făcut mtl6
mare care au fost lăsat M ihai vodă să 1~
dea acei mănăstiri" .
Considerată o simplă ,,legendă" asemă­
nătoare "cuvintelor" lui Neculce, 'povestea
lui Turturea a cunoscut o anumită răspîn ­
dire în secolele XVII-XVIII şi in prima ju-
mătate a secolului al XIX-lea, circul;nd
şi în Moldova. Apare astfel într-o copie
moldovenească a Letopiseţu/ui Cantacuzi-
nesc, care la 13 octombrie 1718 aparţinea
lui Manea Mătăsarul, e trecută şi in va-
rianta copiată de Iordache Sion la 5 oc-
tombrie 1777, precum şi in aceea a iero-
monahul~i Ghelasie, cintăret la episcopia
Argeşului, la 1830. Uitată apoi, sau înl ă ­
turată de critica 1stor ică, confirmarea do-
cume n tară pe care o prezentăm dovedeşte
- cum s-a intimplat cu unele din legen-
dele transmi se de Neculce - că trod!tio
populară sau cronicăreoscă are adesea la
bază un fapt real. Unsprezece ani după
moortec lui M ilwi Viteazul, la 7 decem-
brie 1612 Radu Mihneo intăreste lui Tu r tu-
rea paharn ic satul Gou ri ciul, 'cumpărat de
Mihai in timpul domniei si dăru i t apoi lui
Turturea "pentru multa şi buna şi credin-
cioasa slujbă cu core a slujit domniei lui
multă vreme neincetat, cu multă trudă , in-:ă
şi in alte ţări străine, pînă in Tara Nem-
feoscă". Documentul sloven inedit, per-
gament bine păstrat, cu iniţialele ş i mono-
groma domnească, împodobită cu chinovar,
constituie p ri ma menţi u ne documentard o
paharniculu i Turturea. "Şi apoi - continuă
actul - răpo~otului Milloi/ voievod s-a in-
timplat acolo moarte, de o pierit. lor intru
aceea, sluga domniei lui moi sus zisă, Tur·
turea paharnic, el o furat capul lui si /-o
adus aici in ţară, de l·a slujit si 1-o ingro-
pat cu multă cinste, ca pe un domn".
Tn sprijinul celor de mai sus, Radu M ih-
nea mentioneoză cartea de milu ire a lui
M ihai Viteazul si cele de întări re ale lui
Simion Movilă şi Radu Şerban "toate creste
cărti făcute cu more blestem u. Asa-
dar, Tu rturea paharnic 1-a insotit pe M ihai
"în Ţara Nemtească" în toamna anului
1600, fiind unul din cei 30 de apro-
piati oi domnului cu ca re o sosi t
la Viena şi la core se referă, la 27 decem-
brie 1600, arhiducele Matias ş i cronica lui
Johonn Gradelehnus. Se stie că mo rii
boieri pămînteni, in frunte cu Buzeştii, ou
rămas atunci în toră. Dintre cei pe core
Mihai i-a intilnit la Viena sau i-a aflat moi
apoi în Tronsilvoni.a ş i core s-au găsit în
preajma sa pînă cind sabia ucigaşă i ·o
curmat viata, izvoarele menţionează doar
următoarele nume : bonul Mihalceo, ucis
în acelaşi timp, aga leca, leca comisul, pe
care-i aflăm de la Şt. Szamoskozy, G. Rat
şi căpitanul Mirzo menfionaji de Stovrin(')S.
Numele poharnicului Turturea nu e amintit
alături de aceşti a.
 ....... ________ .. _
1612 (7121) decembrie 7, Tîrgovişte. 1
Hrisovul lui Radu Mihnea
t Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domn a toată ţara Un•
1
grovlahiei, fiul răposatului Mihnea voievod. D ă domnia mea .această
poruncă a domniei mele slugii domniei mele, T urturea paharnic,
şi cu fiii lui, cîţi i-a d ăruit Dumnezeu, ca să-i (fie satul) Găuriciul
1
1 tot cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul, din hotar pînă
iar în h otar, pentru că acest sat mai sus scris el au fost mai dina-
1
in te cnezi. Astfel, cînd a fost în zilele .răposatului Mihail voievod,
satul Găuriciul, ei s-au vîndut toti răp osatului Mihail voicvod, să
fie vecini. Iar apoi domnia lui, lVlihail voievod singur a socotit de
1
a dat şi a m iluit pe sluga domniei lui, Turturea paharnic, cu acest
sat n1ai sus zis Găuriciul cu tot, .c a să-i fie domniei lui pomană în
veci, pentru multa şi buna şi credincioasa slujbă cu care a slujit
1
domniei lui multă vre1ne neîncetat, cu multă trudă încă şi în alte
ţări străine pînă la Ţara Nemţească. Şi apoi răposatul ui Mihail
1
1 \'Oievod s-a întîmplat acolo 1noarte, de a pierit. Iar întru aceea,
sluga domniei lui 1nai sus zisă, Turturea paharnic, el a furat capul
lui şi 1-a adus aici în ţară, de 1-a slujit şi 1-a îngropat cu multă
1 cinste, ca pc un domn. Si am văzut domnia n1ea şi cartea ele miluire
~ răposatului lVIihail voievod la mîna mai sus spusci slugi a dom-
niei mele, Turturea paharnic, şi cartea răposatului Simion vojevod
şi cartea lui Radu vodă Şerban la mîna slugii domniei mele, Tur-
tu rea paharnic, t oate aceste cărţi făcute cu mare blestem.
De aceea, şi domnia mea de asemenea am înnoit şi am intărit
această milă şi cu această carte a domniei mele şi am dat domnia
mea slugii domniei mele, T urturea paharnic, ca să-i fie acest sat
1 mai sus zis dedină lui, ohabă şi fiilor lui şi nepoţilor.
Incă şi după trecerea domniei mele de asemenea am lăsat domnia
mea blestem, pe cine va binevoi donmul Dumnezeu să fie domn al
Ţării Româneşti sau din rodul inimii domniei mele sau din rudele
noastre sau după păcatele (llOastre sau din alt neam, dacă va 1
cinsti şi va înnoi această carte a domniei mele, pe acela domnul
Dumnezeu să-1 cinstească şi să-1 :Păzească în domnia lui, iar dacă
nu va cinsti şi nu va înnoi această carte a domniei mele, ci va
1
1 călca şi va strica, .p e acela domnul Dumnezeu să nu-l cinstească şi
să nu-l întărească în domnia lui. Si cine se va încerca să rupă
această carte a domniei mele sau să ia această milă, acela să fie
blestemat şi afurisit de 318 sfinţi părinţi, care sînt la Nicheia, şi
să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc, şi de nin1cni neclintit.
după porunca domniei mele. ·
I ară martori punem domnia mea: J upan Tudor mare .ban al Cra-
iovei şi j upan Vintilă mare vornic şi jupan Neca mare logofăt şi
1 Dediul vistier şi Cărstea spătar şi P anaiti stolnic şi Bratul comis
şi Lupul paharnic şi jupan Foti m are postelnic. Ispravnic Neca
mare logofăt.
Şi eu, Neagoe l ogofăt, am scris în cetatea numită Tîrgovişte, luna
dC'cembrie 7 zile şi de la Adam pînă acwn la această scriere cursul,
.... fn anul 7 121 (IGJ ?).
1 t IO RADUL VOJEVOD, din mila lui Dumnezf'u, domn.

.... __ - - - - .... - .1
59
 Documentul de la Radu Mihnea în
care se vorbeşte de Turturea pahar-
nic este laconic în descrierea peripe-
ţiilor prin care a trecut destoinicul
ostai

. .. .'( . . "' .

Şi totuşi, el a /p_qt capul domnului său,
conform jurămîntului făcut lui Mihai, ple-
cînd cu el pe furiş spre Ţara Românească.
Tot el poate fi unul din acei slujitori care
au îngropat "noaptea pe ascuns"' trupul lui
Mihai, despre care aminteşte in 1607
Gh. Palamede şi desigur el este acel că­
pitan sau iuzba şă despre a cărui faptă
auzise G. Brancovici în Ţara Românească
spre sfîrşitul secolului. Ajuns în ţară, a în-
gropat capul lui Mihai "cu multă cinste"'
dăruind mănăst i rii "milă mare care au fost
lăsat Mihai vodă să le dea" şi pentru care
Mihai apare în pomelnicele de la Dealu
pînă în 1738.
"Bclrbat strălucit şi în norocire
şi în nenorocire"
Astfel, ştirile din cronLc:ă .şi actul din 1612
se împletesc completîndu-se reciproc. Pos-
telnic nu se ştie dacă a fost vreodată. Din
actele care-I mentionează în prima jumă­
tate a secolului a l XVII-lea, rezultă că Tur-
turea paharnicul era nepotul banilor Dră­
gan şi Petru din Glina. Avea moşii la
Glina, Ciumernic şi Băneşti. Tn Ciumernic,
sat d ispărut azi, in hotar cu Glina, lîngă
Bucureşti, sl·ăpînea o parte cu pădure, li·
vezi cv pomi şi 11CU apa Dîmbovitei" ală­
turi de urmaşii lui Udrea banul Băleanul,
mare dregător al lui Mihai, şi de Teodosie
logofăt din Ruda (Rudeanul), care cumpă­
rase partea sa în timpul lui Alexandru cel
Rău. Tn Glina a stăpînit alături de obştea
ţăranilor, care se vînduse lui Mihai Vitea-
zul şi fusese dăruită lui Anghelache portar.
de la care a trecut la mănăstirea Rad~
vodă. Tot aici stăpînea şi Cernica fostul
mare vornic al lui Radu Şerban.
Tn documente apare cu prilejul numeroa-
selor judecăţi pe care le poartă timp de
un sfert de veac. la 1620 mai 6 şi 1622 mai
2 se judecă cu urmaşii jupaniţei Dobra,
fiica lui Mircea voievod pentru ocini in
Glina şi Băneşti. Actele din 1623 noiem·
brie 15 şi 23 ne înfăt~ează pricina sa cu
mănăstirea Radu vodă, pentru niŞte mori
din Glina. Tn 1625 august 25, se judecă cu
Oancea logofăt pentru o ocină în Ciumer-
nic. Semnătura şi pecetea sa s-au păstrat.
la 18 octombrie 1622, scrie el însuşi un act
mărturisind precum "cărţile noastre ale
Ciumernicului au peret de răutate, cîndu
au tăiat tătărăi pre unchiu mieu, Pătru ba-
nul din Glina"'. Sporadic, e amintit în 1628

60
 Mănăstirea Dealul. "Aici zace cinsti-
tul şi răposatul capul creştinului
Mihail marele voievod, ce au fost
domn Ţăre; Rumăneşti şi Ardealului
şi Moldovei"
.._., ~ ~-·· - ··~ . '}' . ... -·
_..... __ _..___•.........__

şi 1635. Reapare din nou la 2 iunie 1640, micilor săi" (De Thou). Deasupra rămăşi­
de dota asta ca, boier jurător într-o pricină ţelor sale de la Deolu, sotii Radu Buzescu
care nu e a lui şi de asemenea la şi Preda, fiica banului Miholceo cel asasi-
11 mai 1642 în legătură cu stăpînirile ne- nat o dată cu Mihai, ou aşezat o piatră
poţilor lui Badea Băleanul în Ciumernic. funerară, amintind că : "Aici zace cinstitut
Din acelaşi loc vînduse, se pare, fără şi răposatul capul creştinului Mihail marele
drept, 600 de stînjeni lui Hrizea vistier, la voievod, ce au fost domn Ţărei Rumăneşti
29 noiembrie 1621. la 13 iunie 1645, Sava şi Ardealului şi Moldovei ; cinstitul trup
logofăt îl cheamă la judecată, pretinzînd zace în cămpii Tordei ; şi cînd I-au ucis nem-
că locul e al său. Dar Matei Basarab pune ti[i] an ou fost 7109 (1601), în luna lu av-
capăt acestui proces, hotărînd la 31 mai [gust] 8 zil[e], Aceos[tă] piatră o ou pus
1646 ca locul să-I stăpînească Radu logo- jupan Radu Buz[escu] i jupon[i]to eg[o)
făt Dudescu, care-I primise de la Hrizeo vis- Preda". Modestă, aşezată şi astăzi în pro-
fier, iar Sovo logofăt "dă va mai avea naosul bisericii, inscriptia românească arată
vre-o treabă, să-şi caute la Turturea pahar- la sfîrşit că "o au pus" Radu Buzescu şi
nic ... " Aşadar, Turturea moi trăia la acea jupaniţo sa, căci Buzeştii nu şi-ou atribuit
dată, dar după aceasta nu moi apare de- atunci meritul de a fi adus şi înmormîntat
cit sub form9 de mentiune la 20 iulie 1648, capul lui Mihai Viteazul.
cînd domnul întăreste , mănăstirM Bălteni Cînd vremurile s-au moi liniştit, cînd Şer­
partea din satul cu acelaşi nume cumpă­ ban, marele paharnic al lui Mihai, luă în
rată de Hrizea vornic, ctitorul E!i, de la mîini domnia ţării, Radu Buzescu se îngriji
Turturea paharnic. Socotind că acesta avea de acoperirea rămăşiţelor lui Mihai, aduse
cel puţin 20 de ani în 1601, în 1646 trebuie de Turturea paharnic, şi este într-adevăr
să fi avut aproximativ 65 de ani. meritul său de a fi săpat cel moi glorios
Mihai s-a stins în plină glorie, la numai epitaf domnesc - aşa cum Mihai însuşi şi
43 de ani "bărbat strălucit şi în norocire J-ar fi dorit - pe cea moi mică lespede
şi în nenorocire, după chiar judecata ina- funerară.

61
ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU MAGAZIN ISTORIC
Vesligiile romane de la Avenches, cetate patro-
nalil in antichitate ele zeita Avenlla
Corespondenfă din Geneva de la
H
•
O R 1A L 1M A N
A i ieşit din cantonul Zurich şi te-oi in-
dreptat spre sudul contonului Berna. Din
valea verde o Konderului urei spre Spi~z,
luminat de golful locului Thun si umbri t cie
rocile mosivului Niesen, din virful că ruia ţi
se oferă intreaga panoramă a Alpilor ber-
nezi. Nu departe, la poalele u riaşului în-
cremenit - Heustri ch - apa re Sadul, îm-
presurat de păduri nesfîrşite. Oameni ai
epocii bronzului s-au aflat pe aceste meic::o-
guri. Nu se ştie, desigur, dacă au gustat di11
izvoarele sulfuroase ale Heustrichului şi
nici dacă s-au gindit să-şi lecuiască în ele
reumatismcle.
62.
..
•
Moi spre miazănoapte, vi zitam muzeul
Schwab din Bici (s au Bienne), in care ga-
sim obiecte din epoca de piatră, de bronz
şi de fier, stîlpi, ambarcoţii şi arme din oşc­
zările lacustre de pe malul lacului Biei, ca
şi de pe malurile locurilor Mu rten şi Neu-
châtel. Cea mai des pomen i tă a ş ezare la-
custră este Morigen, construiiă pe stilpi, în
marginea lacului Biei, care a durat, paie-
se, din anul 4000 mainteo erei noastre pînă
mult după ocupaţia gale-romană.
la 15 kilon"etri de Lausanne, la Echallens,
s-au descoperit obiecte din epoca bronzu-
lui. Cind apele locului Neuchâtel scad, in
 P e.rumut 'o no poartă spre Zurich pe fărmul lacului EU sclaJi nu e, se
află portul Hacba, unda institutort~l Aeppli a desco erit,
in iarna lui ~ssa.-;}854,'
cea dintîi stafiuno lacJstră elvelJ.ană.
Mai tirziu, la Obermeilen, s-au scos la iveală pltc rc:u:uinfe faCf!fSţre.
Nu departe de m~trppclc:. de pc mRiul limmatului,
Uetlibarg, s-au găsit urmele unui refugiu preistoric.
~. 11111 - •

.• Rui 1zele teatrului ele la Augst

satele Auvernier si Corcelettes răsar stîlpii opreşte in fa ta trapezului de calcar al Sa-

locuin telor lacusl re al e trecutului. Oamen ii
de la · Corceletles au lăsat mărturii intere-
sante ale artei lor de a ş lefui piatra. Tntre
golful Prefargier şi canalul Th icle, un aflu-
ent oi Aerului, o statiune l acustră a dat nu-
mele unei epoci istorice : La Tene. A ieşi t
la lumină în al saselea deceniu al secolului
trecut, cu o mu ljime de arme, unelte, po-
doabe ce se pot vedea în muzeele din
Neuchâtel şi d in Biei si o căror o rigine
urcă pi na către anii 500-50 inaintea erei
noastre, ultima perioada o epocii ficrului.
I n sfîrşit, acolo unde şesul genevez se
leve-ului, la Veyrier, s-a aflat că, zece m•-
lenii înaintea erei noastre, pe c1nd renu
sălbatici păsteou licheni prin locurile din
care gheţarii se retrăsesera, vinatori mog-
dalenieni veniJi din sud s1-au gos1t acioposr
in gro te!e muntelui. Foştii nomazi privea.J
de-aici gura larg căscala a lacului, cursul
nesigur al Ronului, al Arve-ulu1, dealurile
din jur lipsite de vegetatie. Ei pîndeau ore
intregi în aşteptarea renilor salvatori, se
apropiau hoţeşte de ei, se năpusteau asu-
pra lor cu toti m uşchii incordaţ1, se încleş­
tau cu disperare de coarnele lor puternice,
Tntr-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Tntre om
, fiară nu mai era nici o deosebire, amîn-
si
doi terorizati de o singură şi crîncenă voin-
fă : aceea de a tră i. Mai tîrziu aveau să
răsară pădurile de stejar, de fagi, de brazi,
culturile de cereale, locuintele lacustre, bor-
deiele "pămîntenilor", micile meşteşuguri.
O insulă îngăduie constructia unui pod - şi
este o revolutie : Geneva devine cea mai
importantă aşezare de pe Ron, centru co-
mercial şi centru strategic de prim ordin. Şi
o dată cu ea Elveţia intră în istorie, în ma-
rea istorie a continentului.
• r--:
CHEIA INTREGII TARI
\ să-i respecţi denumirea. "Si, si" - te co-
O insulă pe Ron, Tour de I'Tie în zilele
noastre. Odinioară, un pod de lemn care
lega cele două maluri ale fluviului, o aşe­
zare ce se întindea pînă la Plonjon - pe
ţărmul stîng - şi pînă la Secheron, pe
ţărmul drept - o aşezare de 150 de hecta-
re, pare-se cu un port pentru pirogile de
mărfuri, cu diguri impotriva furiei apelor,
cu fortificatii de pămînt, de lemn şi de pia-
tră. Geneva celtilor veniţi de prin tinutu-
rile Dunării ; Geneva - nod al drumurilor
de care, între podişul helvetic şi pămînturi­
le ~alilor din apus.
):etatea cea mai avansată a Ţării Allo-
brogilor". Aşa o numeşte lulius Caesar în
cartea 1 a "Comentariilor" sale - De Bel-
/o Ga/lico. Tn anul 58 înaintea erei noastre,
însemnătatea ei strategică s-a făcut simţi­
tă : stăvilind migratia helvetilor, legiuni e
romane ·au transformat-o în "colonie Julia
Equestris" - pinten îndreptat spre podişul
dinspre răsărit. Stăpîn pe bastionul gene-
vez, consulul - deopotrivă genial strateg,
cronicar şi creator de istorie - a putut con-
cepe marea aventură a cuceririi văii Ronu-
lui şi a semeţelor culmi alpestre.
Mult mai tîrziu, în 1476, la Congresul de
la Fribour~, cineva a rostit pentru întîia
oară aceste cuvinte care aveau s6 reliefeze
valoarea oraşului de pe malurile lemanu-
lui de-a lunpul veacurilor : "Geneva este
cheia Elvetiei".
Vestiqiile romane sînt încă multe, pe mar-
ginile fostului Lacus lemanus. Mărturiile,
putine, cîte au rămas evocă intrarea în oraş
a 'lui lulius Caesar, probabil prin vîlceaua
Saint-Leqer, pe unde au venit mai tirziu că­
lătorii din Italia şi din Franta. Azi, dacă vă
aflati pe înalte Promenade des Bastions sau
pe Pont de I'Athenee, călcaţi pe urmele le-
giunilor romane. la citiva zeci de paşi, Pla-
ce du Bourg-de-Four era forumul, devenit
prin secolul al Xlii-lea centrul tîrgurilor ves-
tite, indeosebi a l celor de vite. Către cea
mai veche piaţă a ora şului convergeau dru-
murile romane de pe malul stîng a l lacului
şi cele din valea Arve-ului. Tncă în evul me-
diu genevezii ii îndrumau pe cei ce se ră­
tăceau prin labirintul uliţelor înguste : "Rue
du Perron duce spre locul unde se afla pre-
toriu! roman".
64
LACURILE ZTNELOR $1 FRUNZELE DE
LAUR ALE ZEULUI MARTE
Cînd porneşti din Geneva către nord-est,
de-a lungul lacului albastru, la marginea
Nyonului, pe o colină, te intîmpină coloa-
nele unui templu roman. Zăboveşti putin în
fostul Noviodunum celtic şi în curtea cos·
teiului vezi marele mozaic "al lui Artem is 11 ,
un fragment oi celui ce făcea mîndria ve-
chii Colonie Jul ia Equestris Noviodunum.
Tntr-o ext-remitate a pietei castelului, Gran-
de-Rue se deschide, cu măiastra absidă a
unui sanctuar creştin înă l ţat pe fundatia unui
templu roman. Tour de Rive nu te obligă
rectează unii nyonezi "vous cherchez la
tour de Cesar", care se afl ă în partea de
jos a oraşu lu i, spre lac, si datează de prin
veacul al Xl-lea sau al Xli-lea. Aşadar, nici
o legătură cu marele căpitan de oşti. Dar
oare cîndva s-a înălţat aici un arc roman,
o poartă romană ? Pe meleagurile acestea,
istoria ora lă este mai bogată decît cea scri-
să, istoria reală moi dăin uie încă, prin mo-
zaicurile romane integrate în unele con-
structii patriciene.
Tn peninsula Saint-Prex, după Rolle, cimi-
tirele înfrăţite helveto-romane vorbesc des-
pre o istorie, alta decît a înfruntărilor ar-
mate. Vilele -ş i templele romane de lîngă
portul Ouchy, în jos de lausanne - vechea
lousonna - , demonstrează c6 strămoşii El-
vetiei romane nu aveau numai gustul b6tă­
liil'or, ci şi pe acela al vilegiaturii. Şi al
artei : în muzeul cantonal din lausanne poti
admira bronzuri şi ceram ică greacă sau ro-
mană. De la gara Ouchy pînă la VidY., cale
de putine minute, mai calci pe locunle a n-
ticii lousonna. Chapelfe de la Maladiere
a fost construită în 1461 pe o fundatie ro-
mană. Pe fundatia unui atelier de ol6rie din
antichitate se află, în zilele noastre, muzeul
din Vidy : amfore, fragmente de statui, un
tezaur de 72 piese de aur, zidurile perfect
conservata ale unei locuinte împodobite cu
zugrăveli artistice. Peretele exterior poartă
o inscriptie latină : " Numinibus Aug usto-
rum", un omagiu împăratul u i roman din
partea luntraşilor lemanului.
Cînd aj ungi la Vevey, nimic nu-ti mai vor-
beşte despre Viviscus. Şi nici la Villeneuve,
în extremitatea de răsărit a l emanului,
aproape de vărsarea Ronului în lac, nu gă­
seşti vestigii ale fostului Penneloci. Departe,
ca printr-un filtru de vă luri, se înaltă co-
roana imacu lată a muntilor. Dent de Midi,
veşnic înzăpezit, împunge văzduhul. Aici
însă, în preajma lacului, cornisele sînt inun-
date de vii, cît vezi cu ochii. Romanii nu
aveau numai gustul armelor, ci şi gustul vie-
tii. Oamenii de pe aici iubesc, ce-i drept,
aroma flo.rilor, dar adoră buchetul vinului
divin.
Cînd au părăsit lacul, romanii s-au im-
prăştiat într-un imens evanta i. Aigle al zile-
lor noastre este oare Aquileia - cantona·
 mentul cavaleriei romane ~ Tntr:-un âocu-
ment din 11S3 apare sub denumirea de
Alee. Tn hărtile savoyarde ale epocii îl gă­
sim sub vocabula Aellium. Aigle abando-
nează cîmpia cantonului Vaud, pentru a
străjui valea riului Grande-Eau, care-şi tî-
ră şte cu greu apele, în strînsoarea muntilo_r
înalti pînă la vărsarea in Ron. De act,
spre 'miazăzi, fl~viul te poar:fă pîn.ă la Sf.
w

Maurice, unde ttşnesc, amenmtaton, • Dent

de Midi si Dent de Mordes. Tnteme1at de
cel+i St. Maurice avea să primească nu-
mei~ de Agaunum, pentru ca romanii să-I
boteze Tarnoda. Tn anul 54 înaintea erei
noastre era o cetate fortificată. Mănăstirea
lui, construită între anii 381 şi 390, evocă un
episod de tragedie antică : în anul 302, la
'! ornada ou fost masacrati cei 6600 de creş­
tini d;n Legiunea Thebană răsculati impotri-
va Romei păgîne. St. Maurice cinsteşte peste
veacuri numele lui Mauritius. Tn apropierea
orasului, adînc săpată în munte, se află Peş­
tera· z~ne!or. Stalactite, o cascadă, un lac
interbr Poate ... lacrimile zînelor core ou
pfins martiriul bravilor ostaşi ai căpitanu­
lui creştin.
Ne aflăm aproape de Martigny (Octodu- Urmele unui drum roman
rusul antic), la vărsarea rîului Dranse în
apele Ronului. Valea îngustă, mereu mai
ingustă, o văzut- cu două milenii în urmă
- consuli romani şi generali goli, pentru ca ză atmosfera orhoică o capitalei Micii Bur·
opoi să vuiască de larma trupelor lui Na- gundi i, cu o biserică străjuită de patru tur-
poleon. Păşuni grase, ghetori sclipind în nuri bătrîne de şapte veacuri, căreia i s-a
soare, drum serpuit spre culmi, pînă sus, de- suprapus o bizară clopotn ită cu înfăţi şare
parte, pe î~ăltimile Grond-Saint-Bernordu- de donjon. la marginea oraşului, patru ba-
lui. La Bourg-Saint-Pierre, pe zidul cimitfru- răci modeste adăpostesc cîteva mozaicud
.fui, o coloană măcinată de furtuni durează, descoperite între anii 1840 ş i 1925, datînd
neclinti tă, din vremea împăratului Constan- din cel de-al 11-lea secol înaintea erei noas-
tin. Ceva mai departe, lîngă Viviet, se mai tre : Triton şi Amphitrita, mozaicul l abirin-
văd ruinele unor vile ş i ale teatrului roman. tului şi al Minotaurului, mozaicu l " Frunze-
Aripa evantaiului cuprinde ş i Sionul, la lor de !auri", "Cortegiul rustic", moza icul
nord-est de Martigny, la confluenta rîului divinităţilor. .Tn galeria celor d in urmă, ze-
Sionne cu apele Ronului. Oraş bătrîn - fos- ul războiului, Marte, este omniprezent. Cum
tul Sedunum celtic - , cu uliţe în pantă, su- n-or fi ? Mozaicul s-a aflat in drum ul le-
grumate, deasupra că rora se înaltă metere- giunilor romane care apărau imperiul îm-
zele crenelote şi donjonurile Tourbillonului, potriva ame n inţării germane de peste Rin!
zidurile masive ale bisericii Notre Dame de După dou ăzeci şi două de veacuri, co-
Volere, cel moi vechi monument al conto- moara de la Orbe ne apare însă el i berată
nului Volais. Sub colină se află mausoleul de spiritul ei belicos şi impregnată de ge-
Valerei, mama prefectului Titus Componus, niu l ei artistic, egal celor ce te întîmpină
care a dat numele bi.sericii şi muzeului. Ur- in Ita lia antică. Dea supra umilelor barăci
mele castrului mil itar ş,j rel igios mai dăi­ stră ju ie un cer care ami n teşte pînzele lui
nuie. Tn vestibulul pri măriei descoperi in- Pissoro ...
scriptii romane. la loc de cinste, inscripţia
!ui Asclepiodat, din anul 377, cea mai ve- ORAŞUL TINEREŢII LUI TRAIAN
che inscriptie creştină descoperită în El-
vetia. Ai lăsat în urmă, cu regret, minunile de
Evontaiul mai are o romificatie, cu mult la Orbe şi ai traversat Moudon (Min nodu-
mai largă . De la lausa nne, o aripă cuprin- num), burg cu case de lemn plan înd deasu-
de Orbe, pe o col in ă care îmbrăţişează o pra văi i rîului Broye. Tn sfîrşit, iată Aven-
buclă o rîului Orbe. Vechea Urba păstrea- ches, gloriosul Aventicum, fosta capitală a

65
 helveţilor pe vremea lui lulius Coeso r, azi
doar un more sot cu vocatie ag ri cola, tnal-
ţot pe o colină în apropierea Jocului Ma-
rot, unde s-au găsit urme ale trecerii ro-
manilor. Muzeul din Avenches pă strează
fragmente lapidare, mozaicuri, urme epigra-
fice, vase de lut, podoabe, medolii, o lu-
poaică o!ăptîndu-i pe Romu lus şi Rcmus, un
bust de aur al împăratului More Au reliu ;
aflat într-un turn amenajat în secolul
Xl-lea, muzeul domină boltile de la intra.
rea In amfiteatru, în parte dislrus de ala-
mani şi apoi de huni. Catre Morat, un pilas-
tru cu trei coloane de calcar a lb de Ju ra
ne aminteşte că acolo se afla forumul. Tn
apropiere se moi văd urme ale teatrului si
ale unei porti romane, :-------·~--~~----.
o parte a zidului ce-
totii core domină d ru-
mul spre lacul din
vale.
Avenches numara
abia 2000 de locu i-
tari. Avcnticum dc::pă-
seo, porc-se, 40 000.
Amfiteatrul lui oferea
jocuri (nu se ştie şi
cită .pîine) unui nu-
n:ăr de 12000 d e
speclatori. Cetatea pa-
tronată de zeita
Aventio era ferccată
între ziduri puternice,
măsurînd 6 km în lun-
gime. Tn centrul po-
dişului elvetian, în
mct!'ginea l~curilor iu-
ras.tene, rascruce a
dru·murilor dintre va-
1ea Ronu 1ut• sr• va 1ea 'faur sacru. Bronz din epoca
Rinului, fosta· capitală 1 ·omană (J''\Iu::cul din V alere)
o Elvetiei romane a
fost şi a rămas un loc sacru. Prosper pe vre-
mea lui Vespasian, o cunoscut o înflorire a
me~teşugurilor care i-au dus faim<:J pînă de-
porte. Curînd, cetatea avea să fte un ccn-
tru cosmopolit : alături de şlefuitorii de pia-
tră autohtoni, aici au trăit maeştri oi mo-
zaicului veniţi din Grecio, medici pers ani,
lnvăţoţi din întreg O rien tul. Tn ~ceasf~ am-
biontă şi-o petrecut o parte a tmere!11 ma-
rele, împărat al Romei antice, viteazul şi
inteleptul Tra ian - cuceritorul Daciei.
Ne aflam în apropiere de Solo!hurn, ora-
sul orologeriei si al mecanicii de precizie.
Fostul Costrum Solodurense sau Solodurum
ne deschide drumul spre Augst (Augusta
Raurica) şi spre Windisch (Vindonisso/, unul
dintre cele moi vechi oraşe ale E vei iei,
cimp de lupte sîngeroase pentru romani,
pentru alamani, pentru helveti, pentru bu r-
gunzi. Sîntem, aşadar, in valea Aerului şi ne
pregătim pentru intilnirea cu fosta colon1e
Augusta Rourica. Avem de o parte Aorul, iar
de alta drumul pe uscat care duce spre
Rin, drum vestit odinioară, legînd Roma de
Renonia peste Grand-Saint-Bernard şi atin-
gînd Solodurum. Legionarii romani il folo-
66
scau pentru o intari cele doua bastioone
de aparare inalfale in colea germanilor.
N eguţătorii germani şi italieni şi-au pu rt a•,
secole de-a rindul, qare le de mărfuri pe
aici, prin furca marilor văi, pentru a le opri
tocmai în Roma îndepărtată, pentru a le
desface in burgurile renone.
GRADINA VOLUPTA Trl •
LUMII
al
Către mia zănoapte, drumul se bifurco.
Spre opus, Augusta Raurica ne aminkste
de existenta vechilor roraci supuşi tar'iei
Imperiului roman. Pe o colina dominind
vilceaua Violenbachului, nu departe de Bo
sel, prin anul 44 î.c.n., un căpilan oi ltJi
lu lius Cacsor, Muna-
tius Plancus, a durat
un puterni c post de
pază linga Rin. Mat
puţin important decit
Aventicum, Augstul
avea o popu laJie a.
proope ·tot atit de nv·
meroosă. Dtstrus prin
anul 260 e.n. de ala-
meni, a pastrat totusi
moi multe vestigii ca e
impun prin masivita
tea construcţiilor :
teatrul pentru 1O000
de spectatori, cu zi-
duri puternice, un cu-
loar despărţind or-
chestra de public şi
locurile distribuite în
f'
trepte ; un am tteatru
cu arena ovală si · ca-
bine întărite rezervate
fiarelor; un teatru
moi nou, construit prin 150 e.n., impresionant
prin conceptie, ca ş i prin forţa zidurilor şi
contraforturilor sale; un templu in prelun-
gireo teatrului, de core-I leagă o scară mo
numentolă ; forumul principo l, cu templul
lui Jupiter, bosilico şi curie ; forumul secun-
dor edificat în peristil ; 1ermele cu instalaţii
de încălzi t cu aer cald, cu bazine şi
piscine, cu admirabi le mozaicuri geometrice ;
Septizoniumul - sonctuar închina t celor
~apte zei ai zilelor săptămî:'lii, in apropierea
că r u i a se află urmele boilor medicale. /'v,u -
zeul aşezării, bogat în vestigii, reconstituie
casa romană cu portic, cu loggii, cu pictt; ri
murale si mozaicuri, sufragerie (oecus) cu
un triclinium co re încadra masa şi pe
core comesenii se ospătau tolăniţi, 5Î cu un
balneum cu întreaga lui instalaţie, pe cît
de complicată pe atit de ingenioasă. Au-
gusta Rau rica ne evoca neuitata Cr:sa V~tii
din Pompei, ceva din atmosfera familiara
0
Herculonumului.
Am vorbit mult de băile Augstu lui. Ne
ob: igo însuşi codrul : oa ia ocupa un loc pri-
mordial în existenţa romanilor. Popor roz-
 ba maTginea Nyonului, pe o colină,
te inlîmpină coloanele umd tentplu
roman
.. . . .. .... '\ ~ ..
boinic prin definitie, se pare că nu era scu-
tit de maladiile vremii, nu mai pt.·tin cctuole
în zilele noastre. Aşa se expli:ă interesul
lui pen~ru termolism. Nenumărate statiuni
bolnaore romane din Elvetia stau '116:-tuiie.
Printre ele, Bodenul, situat la răsărit de
Augst ŞI
. "" .
caruta
.
nu 1 se spunea numa1
.
Aquoe, ci chiar Aquae Helveticae, apele lui
fiind considerate cele moi însemnate din
regiune. De altfel Montaigne - care a vi-
zitat "toate băile faimoase ale creştină~ă­
tii" - a lăsat însemnări excitate despre
insuşirile apelor badeneze de a vindeca
migrenele, ftizio, amejelile şi astma, cu
un cuvînt, cc.; a ce el numea "indispo-
ziţiile reci". Tnca mai puţin preocupat de
terminologia ştiinţifică, înaintea lui, uma-
nistul florentin Pogge scria, prin 1415, despre
ocupaţiile sale mai mult sau mai putin cu-
rative, cărora le prefera spectacolul tinere-
lor fete iesind din baie în costume ude, ce
tră dau cu ·generozitate contururile "bolna-
velor". "Baden - scria el - este Grădina
•...... ·.~ .... ~J' .r..... · ........ .
voluptătii lumii".
Dimpotrivă, în imediata lui aprop·r.rc,
Windisch (Vindonissa) era un lagar milit.:H
de prim o~din, catre Germania Mogna, ca
şi către Augusta Raurico, înălţată ca un turn
de pază pe Bozbcrg (Mons Voceticus). Ne
af lăm oei în nord-estul Elvetiet in canto-
•
nul Aargou, presărat cu vile, castele, tem-
ple romane, scoase la iveală în u1 ma sapa-
tu ri lor ce au urmat vechiul drum al legiona-
rilor grăniceri , drum de care în evul mediu
către văile Jurei, sudul Germaniei, norciul
Italiei, dominînd valea Rinului şi o Reussu-
lui, valea Aerului şi o Limmatu lui.
Evantaiul nostru face o scurta reverenţă
spre Zurich (Turicum) şi se înclina apoi adinc
pî nă la Chur - vechea Curia Rhaetorum
romană , azi capitala cantonu lui Grisans si
Engadine. Dar nu-i mai simţim util itatea Ce
să foci cu un evantai, în tara munţtloi cu
crestele pierdute-n cer ? Atei respin oer:; l
tare al înăiJimilor, aerul Elvcttei regăsite.
67,
 n
ditJO-l
domn ele
PETRE STRIHAN
cercetător la Institutul de istorie
"Nicolae Iorga"
Tn anii 1843-1845, boierimea, derul,
cercu rile diplomatice şi mai ales protipen·
dada Bucureştilor au urmărit cu mare in-
teres două divorturi simultane: Gheorghe
Bibescu, domnul ] ării Româ neşti, se aes-
părtea de sotia sa Zoe (născută Mavrocor-
dat), iar Maria Ghica (născută Văcărescu)
divorta de Spătarul Costache Ghica, fra-
tele lui A lexandru Ghica, fostul domn pe
care îl înlocuise Bibescu. Ambele divorturi
erau coordonate : ele trebuia-u să înles-
nească lui Bibescu căsătoria cu frumoaso
spătăreasă, de care era îndră~ostit.
Cu toată puterea de care domnul, chiar
la acea epocă, mai dispunea, cu tot spri-
jinul ferm al Puterii protectoare, dorinta lui
întîmpina obstacole serioase : Bibescu avea
şa pte copii, Maria Ghica avea şi ea patru.
Apoi, doamna tării, Zoe, care era de multă
vreme alienată mintal, apărea în ochii lu-
mii cu aura de simpatie care înconjoară
suferinţa. Tn sfîrşit, domnul, anticipînd asu-
pra divortului ~i căsătoriei viitoare, se con-
sola printr-o fegătură notorie cu Maria
Ghica pe care îşi îngăduise să o aducă în
palat îndată după internarea sotiei. Am-
bele divorturi au întîlnit rezistenta mitropo-
litului Neofit, care, în numele doctrinei
creştine, a luat atitudine de cenzor al com-
portării domnului. Toate aceste frămîntări
au sporit tensiunea politică deja existentă,
aminînd cu peste doi ani ambele divorturi,
ca şi căsătoria proiectată.
68
.,Fericita• Marta Bibescu, fostă Ghtca, născutli
V lf.cărescu...
Căsătoria şi cariera lui Bibescu. nu dl
marelui v ornic Dumitru Bibescu şi coborîtor
prin mama lui, Catinca Văcărescu, din
Constantin Brîncoveanu (decapitat după
cum se ştie Ja Constantinopol la 1714),
Gheorghe Bibescu, inteligent şi talentat,
făcuse timp de şa pte ani studii la Paris,
unde obtinuse doctoratul în drept. la
vîrsta de 24 de ani (1826), s-a căsătorit cu
cea mai bogată fată din tară în acel mo·
ment : Zoe M avrocordat, adoptată de ba-
nul Grigore Brîncoveanu, ultimul urmaş al
marelui domn. Zoe era inteligentă, sensi-
bilă, cînta la harpă şi vorbea cîteva limbi.
Sub asemenea avspicii, Gheorghe Bibescu,
apreciat şi sprijinit de genera lu l rus Kise-
leff ca un tină r valoros, a făcut o carieră
politică strălucită, care, după 16 ani de la
căsătorie, 1-a dus la domnie (20 decembrie
1842). Dar, după numai cîţiva ani de viaţă
conjugală, Zoe s-a îmbolnăvit - se pare
dintr-o lehuzie 1 - de o alienatie mintală
diagnosticată "ciclică". Nu făcea nici un
rău . Tn crize, avea o comportare bizară :
se îmbrăca în a lb, iş.i despletea părul şi, cu
mintea rătăcită, umbla prin palat, purtînd
1 După relatarea orală a profesorului I. Şte­
fănescu, Em şi r. Vtrtosu. Aşezamintete B1·dn-
coveneşti, Bucureşti, 1938, p. 432, nota 2.
 un coş cu flori, trectnd uşor de fa Cîntec
lo plîns, de lo plîns lo ris 2 •
Cît timp Bibescu lupta pentru ranguri şi
dregătorii, relaţiil e sale cu soţia, umbrite,
desigur, de tristeţea unei nebunii inofensive,
au dăinuit aproape normal. Chiar după îm -
bolnăvire, din aceste relaţi i du continuat s6
se nască copii. Sotia era îngrij ită de me-
dici ş i călugăriţe. Tnddtă după înscău nare
însă, Blbescu s-a decis să o i nterneze in-
tr-un sonatoriu din Viena, iar apoi s-o tran-
sfere lo Paris. Curi nd ~ domnul, îndrăgos­
tindu-se de Maria Ghica (Mariţico) cu care
era, de altfel, rudă (văr de al treilea}, s-a
hotărît să se despartă de Zoe pentru o se
căsători din nou. Bibescu si-a dat seama1

că nu era treabă uşoară.

Domnul urmărea să obţină întîi divortul
Mariei Ghica, destul de anevoios din lipsa
unor motive tem ei nice. Concomitent urmă­
rea să-şi pregătească propriul divort. El
spera că, spriji nit de consulul rus Daşkoff,
vo obţine co nsimţămînt ul mitropol itu lui. S-a
înşe lat. M itropolitul Neofit, care fu sese de
la început împotriva alegerii lui Bibescu, o
refuzat. Aleg erea lui Bibescu făcuse o bună
impresie, el fi ind primul domn a les, după
epoca domniilor fanariote. Tn Adunarea
Obştească se formase totuşi o opozi ţie,
compusă în primul rînd din contra cand i-
datii lui învinşi. Opozitia o găsit curînd
pri lejul, oferit chiar de domn, să-i d iscute
v iata particulară. ln primăvara anului 1843,
Bibescu a prezentat, între alte proiecte, unul
pentru modificarea regimului dota t. Proiectul
urmărea, î n general, o modernizare o le-
piuirii Carogea, in vigoare în acea vreme.
Dor, cuprinzînd şi prevederi care priveau
raporturile băneşti între sotii divortati, o po-
zitia a tras concluzia că domnul isi · aranja
interesele personale în vederea divortului
său. Proiectul prevedea că, după divort, fe-
meia e datoare deopotrivă cu bărbatul să
contribuie la creşterea copiilor. Dar nu era
adevărat, cum au pretins detractorii lui Bi-
bescu, că prevedea ca bărbatul să poată
înstrăi na zestrea, nici că Bibescu ar f i ur-
mărit să-ş i îns u şească averea sotiei bol-
nave spre a o da ibovnicei sale 3• Proiec-
tul desfiinta prevederea l egală învechi tă că
femeia adulteră pierde 1 / 2 din zestre în
favoarea sotului înşela t. Ca să lovească în
Bibescu, Adunarea a propus prin amenda-
ment co "bă rbatul ce hrăneste ţiitoare"
(aluzie la domn) să fie osîndit la plata a
1 / 2 din zestre femeii înşelate (aluzie lc:J Zoe}
şi atît femeia ad ulteră (vizată Mdriţica) cît
şi bărbatul vinovat (vizat domnul) să fie
trimişi în surghiun. Bibescu fiind vulnera-
bil, calomnia o prins. Domnul a fost obli-
: Relaţiune oralft a principesei Marta B ibesi:!U,
Constantin Gane, TtectHe vie ţ l ne doamne şi
domniţe, Btl c ll reŞti , E dltura .,Unlvets ul"
p. 362, nota 2.
a Elias Regnault, H i s toiTC? pnlittque et sociate
d es Pri ncipau.tes d rtnuhienncs, Pa ris, 1855. p . 239 ;
Const. Gane, op. cH .. p . 373, cade in a t'eeaşl g re-
şeală a contem porar1tlo r l ui B i bescu, deşi
A. D. Xenopol a restabilit adevărul.
Gheorghe B ib escu a făcu t o car t erlf p otittclf
s trcHucitlf, cctre, după 16 ani de ta căsător ie L-Cl
d us La d omnie (20 d ecemb1·te 1842)
~~. .! ~~ · '" ' ;. .......C' • ,. • •• ~ ..- _ • , •r ·.. ·_
gat să-şi retragă proiectul. Incidentul a
marcat începutul tensiunii între domn si
Adunare, care avea s ă crea sc ă în an ul ur-
mător (1844) cind Vo d ă, cu apro barea Pu·
t~rii protectoare şi cu în cuvi in!a rea prin
f1rman turcesc, avea să suspende Aduna-
rea şi să $Uverneze cu puteri dictatoriale
timF de do1 ani.
Ca să-şi pregătească divortul ş i să spui-
bere calomnia, Bibescu, în 1844, a pus sub
interdicţie pe "Măria sa Doamna Zoe" ("a
noastră iubită soţie" ) ş i a în fi inţat tutelă
asupra averii ei. Epitropii, cărora domnul
avea să le predea întreaga avere dotală,
erau i'nsărcinati să întocm eas că foile dotale
ale celor două fete ajunse la vîrsta mări­
ti şului 4 • Ca să apară în optica soci ală ca
un tată iubitor, Bibescu a avut grijă să -şi
mărite cele două f ete îna inte de a se re·
căsători el ; pe Elisabeta în 1844, pe Eca-
terind în 1845.
Principala problemă de rezolvat rămîn ea
fnsă divorţul. De~i el avea răbda re, eveni-
mentele păreau să-I g răbească . Tn 1844,
Mariţica rămăsese însărc i n a t ă . Copil ul care
urma să se nască era ddulterin. Demersu-
rile făcute de domn pri n log ofă tul Drep-
tătii pe lîn gă mitropolitul Neofit au rd mas
ihfructuoase. Altădată, mitropolitul era ple-
cat fată de domn, care exerci ta o putere
absol ută . De la Regulamentul Organic, însă,
III, puterea domnului era ing rădită de Adunarea
Obştească, al cărei preşedinte de drept era
4 Hrisovul din 17 noiembrie 1844, Gh. Bibescu.
Dtn tstoria contempo rană a Romantet 184.2-1849,
p . 76.

69
 mitropolitul. Apoi Neofit, el însuşi fiu de
slolnic, oflat în scaun dinaintea domnului
(1840), avea un ascendent politic prin rolul
jucat în răsturnarea domnului anterior
{Aicx. Ghica} şi prin legăturile directe ce
iniretinea cu puterea protectoare, peste
\
capu'l domnului. Ca episcop al Rîmnicului,
el acceptase să fi~ vicar al Mitropoliei in
1829, cind mitropolitul Grigore fusese sur-
ghiunit. Tn sfîrşit, Neofit, de origine gre-
cească şi cultivat, avea o rară fineţe de
gindire pc care o folosea în actiune cu cu-
raj şi oportunism de om politic.
Hotărîrea mitropolitului. După pravilă şi
după obiceiul pămîntulu i, căsătoria nu era
numai un contract ca în dreptul roman, ci
o taină religioasă. Legiuirea Caragea con-
trazicea, e drept, această concepţie, defi-
nind nunta "tocmeala unirii bărbatului cu
femei ea spre facere de copii" (cap. 16 § 1).
Do r regula de drept bizantin, intrată in
practica dreptului nostru vechi şi respectată
de domnie, rămăsese în vigoare. Căsătoria
era socotită tot taină, iar despărţenie
"t reabă bisericească". Competenta de jude-
cată aparţi nea mitropolitului.
Sfătuită de domn, încă din iul ie 1843,
Mar iţica G hica incheiase un zapis cu soţul
ei (pc care Bibescu îl păstrase î n dregătoria
de More Spătar) şi cu trei martori . Ei au
constatat că intre soti exista o răceală care
făcea imposibil traiul în comun. Dar treb uia
ca despărţenie să fie hotărîtă de instanta
bisericească . Maria Ghica, sfătuită tot de
domn, la 13 februarie 1845, a introdus ce-
rere scrisă la Mitropolie. Cererea a fost
cercetată cu chemarea sotului şi respinsă 5 •
Motivul respingerii, răceala între soţi, nu
constituia un temet canonic de despărţenie.
Lucrul era adevărat. Dor este astăzi dove-
dit că mitropolitul ar fi respins divorţul
Mariticăi chior dacă aceasta ar fi avut
motive întemeiate. A mărturisit-o însuşi mi-
tropolitul într-o corespondenţă 6 • Motivul a-
cestei opozitii "înveninatell 7 era că mitro-
politul nu uita că el era preşedintele
Adunării trimisă la plimbare de domn. Bil-
lecocq, consulul Franţei, care nu-l simpatiza
pe Bibescu, găsea totuşi că încăpăţînarea
· mitropolitului de a împiedica pe domn să
legitimeze o stare de fapt nu avea "nimic
evanghelic" s. Respingerea divortului de că­
tre mitropolit era însă o etapă necesară,
pentru exercitarea recursului.
Recursul la Patriarhie. Maria Ghica, spri-
jinită de Bibescu, a apelat la patriarhul
Constantinopolului, care, în ierarhia biseri-
cească, era superiorul mitropolitulu i. Con-
flictul dintre domn şi mitropolit se ascu-
' Const. Gane, op. ctt., p. 368, a:t:irm:i greşit
că Maria Ghica ar fi obţinut divorţul de la
Divan. Divanul nu era competent. Trimiterea
autorului la un document este şi ea greşită .
• Hurmuza1d, Supl. J/4 p. 557.
1 N. Iorga, Histoire des Roumains, IX, p. $3.
• Surmuzaki, XVII, p . 1 045.
ro
tea. Procesul de divort, d intr-o treabă " mu·
i ereascăN , devenea o problemă pol ; tică.
Rusia, putere protectoare, spr'jinca pc Bi-
bescu, Franţa căuta să contracareze influ-
enţa ru să în principate.
Tncercările lui B:bcscu pe lîngă patriarh
n-ou dot rezultate. Intervenţia ambasadoru·
lui rus la Constantinopol n-o reuşi t nici ea
să determine pe patriarh să admită divor·
tul Mariei Ghica. Atunci nemaiputînd da
înapoi' Bibescu a recurs la mi jlocul ex-
trem. Prin bani {desigur multi} a reuşit să
obtină de la Divanul otoman înlocuirea
patriarhului cu un altul, mai "mlădios" a .
Acesta a admis divorţu l , cerînel numai măr­
turia a trei boieri care au jurat că, în me-
najul Ghica, singur soţul a fost vinovat.
Acela şi patriorh a pronunţat şi divortul
domnului de sotia •
sa Zoe.
Nebunia, motiv de divorţ. Poziţia moro lă
a lui Bibescu era şubredă în procesul de
desfacere a unei căsătorii care dăinuise
19 ani, cu o soţie care născuse şapte copii,
bolnavă de o nebunie blîndă, dar destul de
perfidă ca să·i îngăduie la intervalele !u-
cide să măsoare dimensiunile nefericirii ei.
Cu toa te acestea, Bibescu avea temei legal
de despărţenie. După vechile legiuiri, ne-
bunia unuia din sati con stituia motiv de
divorţ. Singura îngrddire pusă de pravile
era ca sotul sănătos să a ştepte un timp în-
sănătoşirea celuilalt : femeia, 5 ani, bărba­
tul, numai 3. Dacă boala persista, despăr­
ţen ie era admisă Jt. Aşa decideau şi Tn-
dreptarea legi i (glava 233} şi Codul An-
dronachi Donici (cap. 30 § 15) şi Codul
Calimach (§ 143 pct. 4} si alte le~iuiri. Bi-
bescu, care aşteptase zadarnic mat mult de
trei ani însănătoşirea Zoei, îndeplinea con-
diţia pravilelor. Acestea considerau nebu-
nia drept "patimă a dracului~~ sau "îndră­
cire" şi priveau cu oarecare dispret fiinta
al cărui suflet căzuse în puterea diavolu-
lui 1:.
Executarea hotărîrilor. Căsătoria. Domnul
a comunicat mitropolitului hotărîrile Patriar-
• Matitica născuse un copil in timpul concu-
bina jului cu Bibescu încă din anul 1844. Ca s~
evite scandalul, Bibescu a trlmis-o la Paris sa
nască. Copih.ll ~nsă s -a născut la 1\lilnchen.
Billecocq, Le nostre m·igLoni ou. le joumat de
BHLecocq, t. II . P aris, 1850, p. 130.
u Billccocq, op. cit.. 207, 216.
11
Pnul Ncgulcscu, StucUi de isto1·îa clreptutut
r oman, Bucureşti, 1900, p. 116 şi următ. ;
D. Alexandrescu. Exptlcatiunea teoreticl:L şi. prac-
tică a clrcptuLuL cil1iL român, II, p. 53. nota 2.
s: Nu posedăm nici 1.ma din hotărîrile de des-
părţenie ale Patriarhiei şi nici chi ar hotărîrea
m1tropol!tului de respingere a divorţului Maricl
Chica. Toate îns ă sint neindoielnice în ce pri-
veşte e~dstenţa lor. atestată de însăşi corespon-
denta mitropolitului Neofit. Cercetă rile noastre
la arhiva Mitropoliei a u rămas infructuoase.
N-am găsit nici cel puţin o menţiune despre
cererea Mariei Ghica rn Condicele Mitropoliei.
Este probabil că date fiind fetele celor care se
judecau, hirtiHe n-au fost înregistrate . Sl
sperăm că, după inventalierea arhive!, d.ocu-
mentcle se vor găsi.
hici 13. M itropolitul era obligat .să of.i c~cz~
căsatorio ; avea dezlegarea 1erorhJCo ŞI
curma un scandal. Mitropol itul î nsă, mai
mult om pol i.tic . d~cît prelot,. a c~,~ifi ca!
hotărîrea Potnorh1e1 drept "ru ş1noa•a 1 1 ŞI
a refuzat executarea. Dar Bibescu avea şi
devo tati : episcopul Chesarie al Buzăului a
oficiat ' slujba, iar Mihail Stu rdza, domnul
Moldovei o a cc eptat să fie na ş. Câ-
săto ria s-a facut la Focşa ni, la 9/21 sep-
tembrie 1845. Ca să răsplătească aştepta­
rea Mariticăi şi să compenseze minusul de
fast al unei căsătorii domneşti celebrată
într-un oras de margine, Bibescu o făcut
n u ntă more: Cu romantismul epoci i, mireaso,
core venea din străinătate, o călătorit pe
Dună .-e, salutată în toate portu ri le cu ono -
ruri princiara, pînă . la B răila. ~po i, cu
alai domnesc, a ven 1t la Focşan1, unde o
aştepta domnul. Cununie a fost însoţi tă de
onoruri militare şi urmată de ospeţe popu -
lare, atît în Focşoni, cît şi în Bucureşti.
Epilog. M itropolitul N eofit a continuat să
ponegreoscă. pe domn în ~orespondent<? 5u
tarul şi cu K1seleff. Dar, ofJC1al, n-o ma 1 ln-
drăznit să-I contrazică in problema că să­
toriei. Ultimul său gest ostil a fo st ordinur
ca în ziua nunţ ii să nu se oficieze Te Deum
în Bucureşti. U lterior, simtindu-se izolat şi
amenintat, g rija pentru scaunul să u s-? do-.
vedit mai tare decît presupusele convtngen
canonice. A acceptat deci să boteze copi-
lul lui Bibescu, născut în 1844 din legătura
acestuia cu Mariţico şi legitimat prin că­
sătoria d in septembrie 1845.
V icti ma cea mai origi nală o acestui di-
vort o fost con sulul francez Billecocq, re-
chemat î n 1846 de ministrul de externe Gui-
zot la stăruintele lui Bibescu. Ciu dăţenia
'
este că Billecocq, deşi informa precis p~
ministrul său despre toate amănuntele dt-
vartului, o fost singurul core a apreciat
favorabil dorinta domnului de a da o sa -
tisfactie moralei publice şi a criticat încă ­
păţînarea mitropolitului.
N efericita Zoe, care s-a întors în toră
după căsătoria lui Bibescu, a trăit pînă la
vîrsta de 87 de ani, alături de numeroşii ei
copii ş i îngrijită cînd la Breoza, de fata. ei
Eliza Filipescu, cî nd la B ucureşti. Osemtn-
tele ei se află astăzi într-o crip tă din bise-
rica Domnita Bălo sa, situată în obsida din
' '
stînga, alături de un grup stotuar simbolic,
sculpta t de f rancezul Rouleou, core o î n fă­
ţişează pe Zoe î nă lţa tă la cer de îngerul
milei, l ăsîn d să-i cadă pe pămîn t mantou!
de hermină peste doi cop ii goloşi care
tre mură de f rig .
Ferici ta " Maria Bibescu, care în zilele
re~olutiei din 1848 ~i-a urmat sotul în exil,
o murit de cancer , la Pa ris, după 15 an i
de la a cea căsătorie atît de senzaţională
la vremea ei.
liHurmuza1d, Supl. I /4, p. 551, Mitropolitul
Neofit către Kiselcf.f.
u lbtc.l.cm.
•
(tl11WlTC dut pa.g. 43)
-- --
nătoo re, fiind executat pentru ca "ddduso
pe mina diavolulut cîteva călugări te din
localitate. A fost de prisos pi na şi inter-
ventia cbi r~rgului reginei, co~e, adu~ i n fata
tr ibunalu lut, o demonstrat ca femeile erau
bolnave. Peste aproape un secol, cu rtea din
Aix judeca un ultim ~roces osemănăto~, dar
a cuza tul o fost och1tat, patru mog1shat1
vo tînd in favoarea lui, fată de trei caro
era u pentru condamn are.
Tn vestul Europei occidentale, ultimele
procese d e vrăj ito rie, însoţite chiar de
cond a mnări la moarte, au avut loc in An-
glia (1716), Scotia (1722), Germania (1749).
Tn Franta, unde execuţiile ou incetat în că
din 1670, co nform decretului emis de Lu -
dovic al XIV-lea, legea core cons idera drept
o crimă vrăjitoria nu o fost obrogotă decît
în 1736.
Tn vreme ce bătrînul continent ieşea incet
si greu d e sub călcîiul demonologilor, în Lu-
mea Nouă, la sfîrşitul secolului al XVII-lea,
în că mo i bîntu ia vînătoa rea de vrăjitoa re.
Puritanii imigroti din Marea Britanie, ca re
se concentro seră mai ales pe teritoriul co-
lonlei Massochussets, se ghidau după
dogme de o fantast i că rigiditate. Conform
principiilor lor, omul se năştea incărco t de
pă cate şi nu se putea mîntui decît prin gra·
tia d ivină, core însă nu era acordată decit
unei mici minor ităti. Pe toti ceilalti îi aş­
te pta in fernul iar unii deveneau slugi ale
diavolulu i încă din cursul vieţi i.
Printre demonologii americani s-au remor-
cot predicotorii lncrease şi Cotton Mat-
hers - tată si fiu - core considerau că
atît Dumnezeu: cit şi Satana se preocupă în
mod special de coloniile britanice de peste
ocean. Tn lucrarea sa, "lllustrious Provtdcn-
ces", pu blicată în 1684, lncreose Mothers
îşi sfătu i a concetăţenii să se spioneze re-
ciproc, denunJînd auto ritătil o r eclesiastice
"orice semn de magie neag ră, posesiune
dia bo lică şî stă ru i njd întru păcat".
Activitatea celor doi fanatici predicotori
o dus la o psihoză colectivă i n în treaga co-
lonie. Tn orasul Salem, sute de persoane
ou fost ocuza'te de poctizore cu Necuratul
si nouăsprezece dintre ele ou fost spinzu -
rote. Citiva ani moi tîrziu, cînd valul de iste-
rie co lectivă s-a potolit, anch etele efectuate
ou dovedit că , în cele moi multe din cazun,
învinuirile aduse victimelor porniseră din
meschine interese materiale.
Fenomen istoric, cu o durată limitată, vin ~ ..
toarea de vrăjitoare, în aspectul său clas ic,
o dispărut de peste două secole. Dor rămă­
şiţele mentalităţi i .corespunzătoare nu. au. î~­
cetot să se mon1feste sub forma dlscrtmt-
nărilor rosiole, religioa se sau politice, din
aceleaşi motive sordida, su~ aceleaşi pr~·
texte absurde şi cu oceleoş• re zultate cn-
minale.
7J
 Ca printr-unul din acele "ricor.ri\.'
de care vorbea Vico, istoria tşi cautt<l
azi rădăcinile. Cu "anale" a început,
tn anale, ba chiar în "jurnale" se
consemnează şi in zilele noastre. In-
tr-adevăr, în ordinea cinematografiei,
avem astăzi Jurnalul de actualităţi,
fixarea în spaţiu şi în timp a unui
moment esenţial sau cotidian, din is-
torie. El are caracteristicile analelor
întocmite de călugării de la Saint De-
nis. Evenimentele sînt consemnate zi
de zi, aparent heteroclite, disparate,
laconice şi uneori apologetice, pentru
că a şa e cîteodată istoria. Nu vrem
să ne referim la Xenopol, conform că­
ruia faptele de "repetiţie" (cum ar
putea părea· săptămînă de săptămînă
actualitatea filmată) sînt incompati-
bile cu structura istoriei, aceasta ocu-
pîndu-se numai cu faptele "de suc-
cesiune". Atît doar că şi în jurnalele
de actualităţi este vorba de o suc-
cesiune care investită cu darul ubi-
cuităţii, devine o succesiune com-
pusă din simultaneită ţi.

Totusi există ceva care deose beste aces-

te "adualităţi în imagini" de analele de fa
lo rsch sau de la Fulda, apropii ndu-le
d e istoriografia cea mai evoluată. Fapte-
le nu sînt aşezate aşa încît să placă cuiva
suspus, ci sînt a lese după criteriul valorii,
al importantei.
Fiecare piesă din colectia de ştiri este
tnsotită de un comentariu care îi su·
bl iniază importanta, tîlcul, frumuseţea şi
vigoarea. Uneori aceste comentarii sil'lt
uşor ridicole, din pricina unui fel de poezie
cu orice pret, care are menirea, totuşi, să
marcheze opţiunea cineastului pentru aspec-
tul emotionant.
Caracterul disperat al ştirilor aduce varia·
tie, dă vioiciune acestui gen istoric particu-
lar şi deosebeşte jurnalul cinematografic de
jurnalul scris, unde varietatea rubricilor este
compen sată cu omogenitatea internă a
articolelor, fiecare din ele Hihd o micro-
monografie istorică.
Adresindu-se citorva sute de mii de citi·
tori, revista noastră apreciază, situîndu-se tn
contextul culturii istorice - Ia a direl răspin·
dire sîntem îndemnaţi -, şi filmul istoric, în
:felurlteie-1 ipostaze, pe m erldlanui românesc
ori pe cel străm. Notaţiile prof. D. I . suchianu
tnseamnă un prim punct de vedere personal
asupra subiectului pe care-I supunem cititorului.
unnind ca mai tîrziu să revenim asupra vastei
Prof. univ. O. 1. SUCHIANU problematici pe care o prilejuieşte însuşi filmUl
SStor1c. .
- 1

•
 -

Cleopatra. este una. dintre

favoritele ecranului : cea
dintîi a f ost Theda Bara, cu
patetismul caracteristic f il-
mului mut şi care astăzi
pare uneori comic

Cleopa.tra. nr. 2 (şl

ce(!. mai
reuşită după cum susţin
criticii) era interpretată de
Claudette Colbert, fn regia
celebrului Cecil B . de Mille
(1934) şi cu Henry Wilcoxon
în rolul lui Mare Antoniu

Iată şi o Cleopa.tră preme-

ditat parodică - cea întru-
chipată de Joan Davis,
avînd ca par tener pe Eddie
Cantor

73
.•
11 lli • . 11 11_ 11 _li -·~ .~~r~.ţ·r~~..~~·~~~·:
Unul d i ntre primele f ilme isto ricem.ari (i.n toate se nsurile acestui cu-
t"int): lntolt'ranţă de David Griffi th.rcali =at ill JCIJ6, care a cost at mult
mai nntlt clccit orice producţie prec:eclentă
Dacă ar fi să luăm numai jurnalul de ac-
tualităţi româneşti de după 23 august 1944,
ou fost tratate şase mii de subiecte, şi anu-
me: 2600 afectate vieţii economice (d intre
core 800 agriculturii), 2000 evenimentelor
culturale (dintre care 1000 sînt fragmente de
spe c!acol e, expozitii, concerte, muzee, scene
de teat ru, de film etc.) ; vreo 1 000 subiec-
te sportive; opo1 evenamentele polittce la
zi, apoi chest iuni de modă vestimentară, in
sfîrşit, rubrica de critică cetăţenească.
De multa vreme s1ntem deprin şi sa cre-
dem că funcţia 1storiei es te de a zugrăvi
trecutul. Or, jurnalul f ilma t zugrăveşte pre-
zentul, ba uneori un prezent în stare năs­
cindă . Do r osta e poate moi puţin para-
doxal decit pare.
o lucrare, de rildă , despre cartoginezi
nu descrie lrecutu cartoginezilor, ci pre-
zentul cortoginezilor, actua lităţile lor de
atunci noutăţile contemporane lor. Aşa că
oriunde este istorie este şi actualitate, cu
o conditie : ca ea să fie p rivită din pe.-s-
pectivo dobîndită a timpului scurs (anacro-
nismul fiind tocmai nesocotirea acestei ac-
tual i tăfi).
Tn jurnalul cinematografic, actualitatea
este, ca să zic oşo , de două feluri. Există o
actualitate fulger (de pildă, o avalanşă oi-
pina) şi o alta, a marilor even imente dura-
bi le, ba uneori de foarte lungă durată. Exis-
ta lucruri core se înscriu în actualitatea ge-
nerală a veacului al XX-lea. De altfel, isio-
ncu împart timpul în secole şi fiindcă fie-
74
' - -
__ - : 1,· ~~~
-
core secol oferă o actualitate proprie, o
contemporaneitate particulară. Americanii
fac portrete din decenii. Au inventat chior
un vocabular special : the twenties, the
fourties, adică ani i douăzeci, anii pa-
truzeci. Există o contemporaneitate is-
torică a anilor saizeci. Ea constă în sec-
venţele din Vietnam şi în cele de la Doi-
las, in cele care raporteoz6 cum luptâ tine-
rii impotriva bazelor mili tare americane în
Japon ia şi cum escolodează valul tineresc
contestotor, dar fără busolă, pe multe străzi
vest-europene. Contemporaneitatea filmică
a in"eg istra t şi un anume moment ca succe-
sul beatles. Idolii muzicii " beat" , acei bea ~­
les corora regina Angl iei le-o acordat titluri
de nobleţe şi i-a poftit la masă ca oaspeţi de
onoa re - iată un fenomen tipic anilor şai­
zeci ; fapt d e o b i zară, dor reală actuali-
tate. Moi mult chior decît cele două f i lme
co re li s-au consac rat, ea apartine, în sensul
cel moi serios oi cuvîntului, genului isto ric.
Adjectivul istoric este o savuroasă alian-
ţă de efemer şi durabil. Gîndiţi-vă putin
la curioasa expresie " moment istoric". Cevo
momentan, adică trecă tor, dar nu i hstan-
taneu, ci mult mo i durabil decît clipa.
Atit în roman c:ît şi în cinematograf se
pract ică intens genul oşo-ziselor "biog rafii
romantate ". Actorul George Arliss o în tru-
pot pe ecron cu un egal succes personalita-
tea lu i Richelieu, Disraeli, Rotschild, Wel
l ington ; Jonn ings o fost {ca şi Loughton}
 Tulburăto rulchip al lui O pnmre mînioasă
! van cel Groa:nic ( .Vi- cea a lui Ce:;a re B org i a
kolai Cerkasov) (Ty1 one Power) ...
Henric al VIII -lea al Angl iei, precum şi Ohm
Kruger, preşedintele burilor ; A lbert Dieu·
donne ne· a dat acel Napoleon aproape de
loc romantat al lui Abel Gonce ; Fernand
Gravey a retrăit viata conetabilului Dugues·
elin ; celebra şarjă a "brigăzii uşoare" d in
războiul Crimeei o fost reconstituită de M ic-
haei Curtiz şi, recent, de Tony Richordsoil.
Dacă adăugăm Scipio Al ricanul de Gollone,
Frederic cel Ma re de Veit, Horlon, Regina Eli-
sabeta şi Essex de Curtiz (cu Bette Davis şi
Eroii Flyn), Suez de Allen Dwon (Tyror.e
Po.wer),lody Hamilton de Kordo (cu Louren-
ce Olivier şi Vivien Leigh), Cruciadele (cu Lo-
retto Young şi Wilcoxon), Antonius şi Cleo-
patra de Cecil B. de Miile (cu Cloudette
Colbert şi Henry W ilcoxon), Cezar şi Cleo-
patro de Monk iewicz (cu Rex Ho rrison, Ric-
hard Burton şi Elisabelh Toylor), Marie An-
toinetfe de V.S. Van Dyke (cu Norm a Sheo-
rer), Sportakus de Stanley Kubrick (cu (hor-
les Loughton, Lourence Olivier, Kirk Dau-
glas), Antanta cordiolă de Marcel l ' Her-
bier (cu Victor Froncen, Pierre Fresnoy,
Goby Morlay) - dacă ar fi să înşirăm nu-
moi pe acestea, vom fi semnal at numa i o
mică, foa rte mică parte d in biografi ile ro-
manţate datorate artei a ş optea. Acest gen,
Tn aparentă hibrid, pune problema limitelor
dreptului de o romonfo, adică de a inventa
fapte core să semene leit cu cele autentice,
cu cele istoriceşte omologote. De altfel, pro-
blema oportului personal oi povestitorului
se pune chior cînd nici un fapt nu este ima-
ginar, căci autorul filmului, strîns cu uşa în
.. .şi o p1'Wtre ,,diploma-
t ic:ă'' - cea a lui Riclte-
lleu (George Arliss)
incăperea inguste a 90 de minute de proiec-
t!e, va trebui să aleagă, printre faptele egal
de autentice, cîteva, cîte să-i "î ncapă ".
Această preferinţă pentru cutare întîmplă ri
din viata eroilor echivalează cu o roman-
tare, core poate uneori falsifica de-o drep·
tul psihologia eroului sau chior istoria ade-
vărată. Z ici uneori, căci alteori oceosră
selecţie nu fa lsi fică de loc, ci poate, toc·
mo i, întăreste . Uneori ch ior scenele nu ou·
tentice, ci inventate, se potrivesc atit de bine
Cl' menta lita tea personajului sau epocii în-
cit aproape că întăresc istoricitoteo poves-
tirii.
Teoreticieni oi istoriei, un Marx, W indel-
bond, Xenopol, Rickert, Lomprecht, Berr,
Spengler, puneau problema deosebirilor
dintre adevărul stud iat de stiintele• • exacte
şi cel căutat de sti intele istorice. Dor acum
o problemă noua se adaugă acesteia. Esle
problema deosebirii dintre no ro tiunea isto·
rică si •
istorisirea literar-artistică. Istoricii
sînt unanim de acord că stiinta istoriei nu
poate cuprinde toate foptt~le Tntimplote, ci
numai pe cel e importante. Dor romanul, dra-
ma, nuvela, f il mul nu foc ele exact la fel?
Si cu totii recunosc că 1mportant înseam-
nă reprezentativ al mentalitatii eroului,
această psihologie f ii nd ea însă şi reprezen-
tativă o adevărului social, ambiantei mo-
rale, într-un cuvînt o "momentului istoric".
Atunc i core ar f i deosebi rea dintre poves-
tea -a r tă şi isto ria-ş tiinţă ? Să fie oare fop·
tu l că arta descrie ocesle lucruri mo i eloc-
75
vent, mai emorionont, moi frumos~ Să fie
oare o particu aritate neapărată a naratiu-
nii istorice de a fi anostă, plicticoasă, ari-
dă ? Dar însuş i faptul că o întîmplare alea-
să de studiul istoriei a fost aleasă pentru
că era importantă, ad ică bogat evocatoare
a epocii sau a psihologiei personajului,
conferă prin el însuşi valoare de sugestie
şi deci de frumusete naratiunii. Felul sedu-
cător în care sene istorie un Fustel de
Coulanges, sau un lakob Burckhardt, sau
un Hippolyte Taine este efectul natural şi
obligatoriu al valorii ştiinţifice a faptelor
alese de ei. Odată, Fuste! de Coulanges fu-
sese ata.cat de un istoric german care-I
acuza de frivolitate, din pricina grijii sale
pentru arta stilului· şi frumuseţea redactă­
rii. Fuste! de Coulanges i-a dat un răspuns
celebru. "Niciodată - spunea el - nu
m-am gîndit, în lucrările mele, să fac artă
şi stil. Cînd nu stăpîneam bine subiectul,
scriam urit, fără să vreau. Cînd ajunsesem
să posed bine materia, să-i pricep bine sem-
nificatiile, mă trezeam că, iarăşi fără să
vreau, scriam frumos. Eminentul meu coleg,
cînd va intelege bine chestiunile de care se
ocupă, va constata cu stupoare că are ş i
talent de scriitor".
Totuşi există o terra communis care uneş­
te pe istoric şi pe povestitor. Este acel gen
de naratiune care nu e hibrid, ci o aliantă
creatoare şi care se numeşte povestirea is-
torică. Este filmul istoric, este nuvela is-
torică, este romanul istoric, unde alături de
faptele autentice, omologate de istoriograf,
sînt permise ~Şi fapte scornite de autor, dar
prevăzute cu acea autenticitate "de gradul
doi" care a făcut pe unii critici să spună
despre artă că zugrăveşte lucruri "plus
vra1es que nature~~. Există o "romanfare"
istoriceşte permisă. Avind in vedere psiho-
76
fogia epocii ilustrată prin fapte istoriceşte
adevărate, povestitorul {ba poate chiar şi
istoricul) are dreptul să adauge fapte neo-
mo logate istoriceşte. Aşa face Burkhardt,
~el . mai d~ se51mă Ais1orAiograf al Renaşterii
1tallene. Om cmd tn cmd, el semnalează
(este chiar formula inventată de el) "una din
acele poveşti adevărate pretutindeni şi ni-
căieri". Prin a ceasta Burkhardt descoperă o
variantă specia lă a categoriei posibilului.
Există fapte care-s nu numai posibile, ci
(cum să zic ?) categoric incompatibile cu
Impos ibilitatea ; fapte ca re poate că nu
s-au prod us pînă acum niciodată, dar care
se pot produce oricînd, azi, peste o clipă,
fără să fie nevoie de intervenţia unor con-
ditii ajutătoare noi ; fapte de care să se
poată spune că ar fi imposibil să fie impo-
sibi le, confirmate dialectic printr-o dublă
negatie. Tn aceste unităţi de a devăr, gîndi-
rea pozitivă şi imaginatia artisti că îşi dau
intilnire.
Tot ce am spus pî nă acum nu epuizează
lista conditiilor pe care trebuie să le înde-
plinească adevăratul film istoric, distinct
de simplul film "de aventuri~~. La condiţiile
semnalate se mai adaugă următoarele :
1. Nu e suficient să nu existe anacronis-
me {materiale sau psihologice) ;
2. Nu e suficient ca toate întîmplările să
fie importante şi emotionant zugrăvite (evo-
catoare ale atmosfe rei, ale mentalitătii
epoci i) ;
3. Nu e suficient co toate acestea scl fie
exprimate printr-un montaj regizoral şi o
interpretare actoricească bună ;
4. Nu e suficient ca acele fapte impor·
fante să fie neapărat noi, ad ică înnoitoare,
înţelegînd prin asta obi igatia pentru film de
a alege momente istorice decisive; mo mente
cînd societatea descrisă se afla în preajma
unei mari schimbări la fptă şi cînd faptele
povestite au contribuit la va sta transfor-
ma re.
Tn sfi rsit
•
nu e suficient ca filmu l istoric să
satisfa că enumeratele conditii. Mai treb'Jie
una. Ca re tine tot de originalitate. Faptel e
descrise trebuie să fie unice. Să se fi în~îm­
plat numai in cutare ţa ră ş i nu în vreo alta.
Raporturile dintre daci şi romani, de pil dă,
nu sea mănă cu nimic în lume, cu nimic di n
tot ce s-a întîmplat în Istoria Unive rsală. Sau
alt exemplu : istoria e p lină de "Bauern-
kriege • , de răscoale ţă răneşti. Dar răscoal a
din 1907 de la noi nu seamănă cu nici o
altă ră scoal ă. Este u nică în lu me : unicita-
tea exp rimată prin n işte fapte impresiona n-
te, senzationa le, în însăş i stru ctura istoriei
şi destul de imperfect cunoscute chiar de
no :. De aceea, este î n că loc pentru un film
istoric despre pa teticul nostru 1907.
lată acum un exemplu luat mai de de-
parte. Pe vremea nu mai ştiu cărei di nastii
de fara on i a avu t loc o ciudată revoiutie
{de~ crisă în volumul omagia! dedicat lui
Cha mpollion). Ciudată mai în tîi pen tru că
a reu şi t. Căci în tara celei mai n ăpras n ice
ex p loatăci a omului de către om, nici una
din rarele ridicări populare nu se termina
altfel decit printr-o baie de sînge. Care
a f ost izvorul acelei originale răscoale, răs­
coală aşa de p utern ică, de irezistib ilă, încît
stă pîn i i au trebui t să cedeze ? Ce cereau
răsculati i ? Să li se recun oască şi lor d rep-
tul la ... viata viitoare ! Vă dati seama de
ferocita tea acestei aristocratii so cerdotale,
de egoismul acestor teocraţi, care rezer-
vau numai pentru sufletul lor benef icii le
unui su flet nemuritor ! O poveste tu l bu ră­
toare ş i moi ales un film magnific s-ar putea
face din acest episod istoric. S-ar putea •••
Haiducii ga lope a ză vije-
lios, ascultind de indem-
nul r egizorului Dinu Co-
cea
l mpietrirea timorată a
ţăranilor, înainte de ma-
rea frămîntare a anului
1907 (Răscoala de Mir-
cea Mureşan)
Un fenomen istoric specific o f ost hoidu·
eia. Tn Europa occidentală, banditul justi·
tiar era un răsculat singular, de tip Robin
Hood. Tn America lati nă , haiducia era co-
l ecti vă, de tip Vivo Villa. Haiducia, a şa cum
o fost practicată la noi, o g ăsi m numai in
ţările europene sub jugate de Poarta otoma·
nă - în Principatele dunărene cu deosebire.
lată de ce fenomenul răspunde con ditiilor
cerute de adevăratul film istoric.
Tot a şa, cu caracter de unicitate istorică,
este ş i senzationala pătrundere, i n curs de
trei decenii, o milioane de em igran ti eu-
ropeni în Middle-Westul şi Far-Westul ome·
r icon. Nu-i de mirare că un potop de filme
" western .. , tratind in felul lor istoria aces-
tei multimi, s-au abăut asupra ecranelor de
pretutindeni.
Există o ps i hoză a cineadevărului, a ne·
voii de autenticitate istorică . O nevoie de
realism excesiv, core, în mod foarte dialec-
tic, duce la propriul său contrariu, anume
la un subiectivism exacerbat. Ci neastul va
alege, va căuta cu lumi narea şi va prefera
aspectele oribile, atroce, abjecte, monstru-
oase din viaţă, din istoria acelor contempo·
rani a i noştri care si nt nefericiti sau cruzi.
Este psihoza de tip Mondo cane sau serie
noire. Dar mai ex istă una şi mai exagerată.
Ne-o descris-o, într-un f i lm care merită cu
pr isosinţă numele de "film istoric", cineastul
G iacopetti. Se cheamă Ochiul sălbatic. Este
povestea tragică, sinistra poveste a unui
operator de octual ităti american, beat de
" cine-veri te". Realitatea era pentru el doar
un prim stimulent. Un stimulent al im?gino-
ţiei. Ea îl ajuta să caute cu mintea pentru
ca să reali zeze apoi practic, cumpărînd cu
bani, scene atroce. Atroce, dor nu imagi·
nare. Artificiale, adică prefabricate, dar nu
77
 truca te, căci ele se p etreceau aievea, cu oa-
meni odevăroJi şi sinceri, se p_roduceou c~
dureri veritabile şi mo~ti outen!rce. O?men11
atrasi de el i n cursă s1mţeou s1 ncer şr sufe-
reau adevărat. Ia r el filma. Ş i povestea se
isprăveşte ~şa : avea şi el un sentimen t, un
singur sentiment pur, un amor pentru. o f ~­
meie frumoasă. La un moment dat, drn. p~r­
cin a unei cata strofe provocate de el ŞI. fil-
mată cu succes, o bîrnă cade pe capul t rne -
rei femei si o uc ide. El stă, îngenunchea t,
aplecat pe· obra zul ei inert, sfîşiat de du:
rere. Tn acel moment, şi fără ca a st a să-1
d iminueze sau să-i devieze durerea, porun -
ceşte asistentului său : "F il mează- mă !"
Acest trucaj al autenticitătii ; fără ca . au-
tenticitatea să-i fi fost distrusă sau miCŞO·
' ra tă merită numele si diagnosticul pe core
l-as ' formula historism psihopatie şi patolo-
gie o outenticitătii istorice.
Tn Occident, si mai o les lo Hollywood,
s-au fă cut multe · film e cu subiect istoric, dor
core n-ou reuşit să fie f!lme isto.rice, ~ i au
alunecat pe panta focrlă o f rl mulur de
aven t ură . Se alegeau episoade di n trecut
core nu aveau acel caracter unic, intimplat
în cuta re toră şi numai ac ol o. lor i n cazu-
r ile feric ite cind această unicitote era gă­
sită, ea nu se fo losea indeajuns. Un exemp ~u
tip ic sint a şa-zisele wes ~ern, co_re descnu
cucerirea vestului sălbot1c omen con : feno -
men is to ric unic in lume şi de o more bogă­
ţie in fapte pitoreş ti, dramatice, Uf'!"Ori~­
tice stranii, paradoxale, cu m nu mar g.o-
si m' altele. Deosebit de asta, întîmplăr il e
sî nt relat iv recente, d eci izvoarele de infor-
matie abundente : memorii, i.~rna l e, fotogra-
fii, p iese de muzeu, mărturii ale . u~or o_o:
meni încă în vi aţă, contemporani ş r om : c~
cu Buffolo Bill cu Wyolt Eorp, cu cele brt
şef i de trib in'dieni. Din to t materia lul de
fapte istorice accesibile cunoaşteriiy noastre
nu stiu dacă mai mult de zece la suta au fost
folosite. Multe, foa rte multe d in aceste da te
is torice cunoscute şi nefolosite sint atit de
i nteresante încît din f iecare s-ar putea scoa-
te ideea unui film intreg. S-au făcu t c~
mult peste o sută .de westerne. Ca.. ~ă le n:_a1
d i fe renţieze conţrnutul, " creator ii ~u 1n·
ceput să "aranjeze " we~terne muz1cale,
apoi westerne comice, opo1 west.erne p re:
tins "psihologice ", cu foarte puţ1 ~e f...oc~rr
de p is tol şi foarte multe cre.ştrneştt fra n~r n,;
tă ri . Toţ i au aerul să cons1dere " vech1ul
western epuizat. Tn realitate, el este de-.a-
bio inceput ; este încă o sursă aproape vtr-
. ...
g1na .
Teme de film istoric veritabil găs i m , mul-
te in studiourile de la Bucure şti, chior da că
u~ele nu ou fost d use la bun sfîrşit.
Filmul Golgota, al lui ~irce_a f?răţ~a_!1,
avea categoric ca racte r de ftlm tstonc şt, 1n
plus, avan ta jul unei str~cturi de ~ornan pal-
p ita nt. El se inspira d1ntr-~ n ep1sod foart~
p articular în istor ic natr ona l ă o lupte i
Neeoala t a Creta G arbo in rolul fa i-
m oasei spioane i\1at a Han
sociale, core a dat substanta unu i intere-
sant şi adevărat film istoric. Totuşi, filmul
făcut de M ircea D răga n, deşi nu con! inea
nici un anacronism, nu explica indeajuns
cum o stratagemă ingenioasă a fost dejucată
prin divulgare şi pre fă cută in tr-o trage-
d ie de tip antic, tragedia personală a celor
cinci femei.
Un olt episod d in ca re se putea real iza
(şi chiar s-a i ncercat) u!' a devărat film._ is-
toric a fost răscoala dr n 1907. S-au facut
tre i filme. Unul al lui Colotes cu : 7907, ex·
ce le nt ca elocvenjă o imaginii. Pri ma sec-
venta era cerdocul conacului 8 1bescu. Cer-
docul cu faţa la pe isaj este gol, dor încă şj
ma i gol e peisajul. Sîntem la sfîrşitul ier-
nii, pe Cîmpia Dunării . O stepă de zapodă
se in tinde pi nă la inceputul cerului. Şaispre­
zece mii de pogoane proprietate o unui
singur om. Zăpada nu e înaltă ; de-abia
a coper ă păm întul, a ş a că ia forma şi dese-
nul arătu rilor. Pu stiul pare lucra t, p ieptănat,
greblat. Un deşert muncir. Tn cerdac, nimen i
şi nimic. Doar, ogăţafe de cui pe un s1îlp,
un bici şi un b inoclu, amîndouă p ictate SU·
blinio t, in trăsătu ri tari de tu ş negru pe ce-
rul gol. Girbaciul, e inutil să spun em ce înM
seamnă. Iar tilcul binoclului ne răsare
atunci brusc i n minte. Este asociat cu ocea-
nul imens da zare ş i ogor co re ni se î nti n-
de in fată. Este asociat cu gestul stOpînului
care pr i~eş te de sus, de departe, de oriun-
de, gestul stăpî nului ce porunceşte, contro -
lează, supune. Două obiecte, două p iese de
muzeu moral, documente psihologice pentru
istoria timpului.
Dar iată si un a lt gen de document is-
toric. Moşia 'începea chiar d in pragul concs_-
cului şi mergea pînă în ograda iobagulur .
Cîteva versuri de l itera t ură populară evoc6
această invazie :
" Mesi a îi ajunae pînă la noi acasă,
Aproape n-are omul pe unde să mai iasă .
Nu mai fin de og radă nici cloştile cu pui,

78
1
 ră::boiultti
civil (Cui
cu 1narid Bermnan,
Si ele pasc, ca mieii, azi, pe moşia lui".
fn filmul lui Doquin Ciulinii Bărăgan ului
se arată cum grozăvia evenimentelor din
1907 se întipăre~te pe retina f rogilă o unui
copil, un adolescent. Filmul e destul de bine
făcut. Moi ales că e singurul core o arătat
moi insistent tabloul cel moi important is-
tori ceşte, al răscoalei propriu-zise. Al trei-
lea autor e Mureşon, iar filmul se nume!.te
chior Răscoala şi se axează tot pe eveni-
mentele din 1907. Cu toate colităfile sale,
nici aici nu cred însă că s-o prins acel ca-
racter core îi dă unici tate procesului istoric
de atunci.
Filmul Tudor răspunde şi el, intr-o mă­
s~ră, canoonelor şi cerinţelor filmului isto-
nc.
S-au făcut pînă acum trei filme despre
haiduci. La apariţia primului o avut loc o
masă rotundă la "Gazeta literară", unde
unul dintre participanti, citind cîteva texte
istorice, a atras atentia asupra originolită­
tii fenomenului haiduciei. Haiducia e spe-
cifică tărilor din sud-estul european, înde-
osebi · Principatelor româneşti dunărene.
Căci aici jugul străin avea un caracter pur
economic şi se traducea printr-un jaf sălba­
tic. Haiducia era lupta contra mizeriei ce-
lor de ,.os. Contra unei mizerii mortale.
Tn ce e două filme core ou urmat după
Haiducii, adică Răpirea fecioare/or şi Răz­
bunarea haiducilor, regizorul Cocea a in-
trodus, rînd pe rind, diferitele trăsături sem-
nalate la acea masă rotundă. Cele două
filme merită in bună măsură califica~ivvl
de f il m istoric. La Buftea se foloseste no-
menc:atura exagerată de "epopee · naţio­
nală". Am fi mai mu:tumiti daca s-ar răs­
punde la aceea de "film istoric". Şi dacă ar
fi cît de adevărat, epopee şi patriotic cu
putinţă.
Filmele despre daci por a fi îndeplinit în-
tr-o moi more măsură aceste conditii.
Dacii lui Sergiu Ntcoloescu redou multe
din caracterele specifice ale acestui origi-
nal popor, totodată neroman şi neborbor,
într-o epocă unde tot ce nu era roman se
numea "barbar". Acest film o atins,
Vulpea de5crtului (mareşalul Ra-
mmel) a căpătat trăsatu1'ile lui Erich
t·on Stroheim
desi cam în treacăt, o altă trăsătura
remarcabilă a daci'or. Ma refer la re-
ligie. Dacii, desigur, ca toat a lumea con-
temporană lor credeau in viata viitoare,
care însă nu era, ca în paradisul şi
iodul creştin, o răfuială pentru merite şi
păcate. Viata de apoi o dacilor era realistă
şi laică. Era o simplă continuare o vietii
de pe pămînt. Tn această o doua viata, do-
eul avea sarcina să dreagă ceea ce începuse
în viaţa numărul unu. Iotă de ce dacii spu-
neau că se nasc plingind şi mor rîzînd.
Columna lui Mircea Drăgan a avut meiη
tul să surprindă un olt tipic caracter dac,
calităţile de demnitate, civilizatie si inte-
lepciune. Tntre daci şi împărăţia romană se
incheiase, din primul moment al înfrîngerii,
un pact tăcut, de un continut unic în toată
istoria universală. Metaforic vorbind, daci1
erau dispuşi să dea tot. Tn schimb cereau
de asemenea tot. Cereau ca romanilor să
le iasă dio cap că ou fost învingători, că
dacii ou fost bătu,i. Au pierdut o bătălie.
Dar nu şi războiu . Războ iul continuă, in
afară de cazul cind romanii vor uita că au
fost vreodată învingători. Atunci dacii con-
simt să se considere frati cu romanii. Traian
a avut înţelepciunea să accepte acest pact
nescris si neformulot in cuvinte. Această fu -
ziune intre două popoare, plecată de la
cea mai feroce ură, e un fenomen unic în
Istoria Universală. Filmul lui Drăgan o ales
•
această temă. Temă grea, temă nouă . Pen·
tru a-i do putere concretă şi patos, înfrăţi­
rea pe dimensiune de popor o fost arătată
şi la dimensiu nea de persoane. Acelaşi pro-
ces de trecere de la ură la prietenia, de
la prietenie la dragoste ore loc între două
persoane : căpetenia romanilor, Tiberiu, şi
cea mai nobilă, cea moi mîndră şi dîrză
dintre femeile dece. Filmul lui Drăgan me-
rită colificativul de film istoric.
Tn încheiere, trebuie să spunem că aştep­
tăm, deşi s-au făcut inceputuri in această
directie, filmul istoriei tării noastre din ul-
timul sfert de veac.
79.
 1 8 8 8 : SOCIALIŞTII ROMÂNI LA TRIBUNA PARLAMENTULUI

V . Gh. Morţun Ioan Nădejde

"Din păcate, ~ .. .

cum ziceti umne :J

oastră,
•
• •
ŞI 1n noroc,
• • IJ
cum z1 cem no1 ...
la inceputul anului 1888, cercurile socialiste din tara noastră, analizînd
succesele obtinuta pină atunci, ou considerat că era pos ibilă ş i necesară parti-
ciparea lor la alegerile parlamentare. Momentul era cu atît mai fa vo rabil, cu
cît guyernul 1. C. Brătianu devenise foarte impopulor, după 12 ani de guver-
nare, dominată, mai ales în ultima perioadă (după moartea lui C. A. Rosetti),
de abuzuri şi samavolnicii făti~e. Partidele şi guvernele politice se prezentau

80
 tn aceste alegeri cu programe care urmăreau înlăturarea QUVernului existent
şi inlocuirea lui cu una din formatiunile de opozitie. Socialtştii au hotărît să
se prezinte in bătălia electorală ca o grupare •ndependentQ, cu ' propri ii săi
candidati .
Tn ianuarie 1888 nu a fost insă validat decît mandatul unui singur deputat
socialist, V. Gh. Mortun, la Colegiul 11 din Roman. Peste citeva luni, tot in 1888,
socialiştii au candidat ş i în alegerile organizate de guvernul junimist-coserva-
tor Th. Rosetti - P.P. Ca rp. Rezultatele acestor alegeri demonstrau creşterea
bazei de masă a socialiştilor, oglindită prin sporirea voturilor acordate can-
d idatilor lor. Dor Camera, cum va face de atitea ori cînd reprezentantii ma-
selor i.nccrcau portile Parlamentului, nu a validat decit mandatele lui Ioan
Nădejde (Colegiul III laşi) şi V. Gh. Mortun {Colegiul 11 Roman), invalidînd pe
cele ale lui Lască r Veniamin (Colegiul iil Roman) şi Constantin Miile (Cole-
giul III Vaslui). Nădejde şi Mortun erau la acea dată fruntaşii socialişti cu
cea mai l argă şi cunoscută activitate şi intrarea lor în Cameră era, desigur,
ş.i o mărturie a sprijinului şi popularităţii de ca re se bucurau ei in rindul
masei de alegători din rîndul muncitorilor şi ţăranilor, precum şi ale unor
pături mic-burgheze şi intelectuale.
Se şt ie că socialiştii ou exagerat rolul luptei parlamentare in imbu nătă­
ţiera situatiei maselor popula re, adoptînd o tactică .strict legalistă,
subapreciind organizarea luptei de clasă a muncitorilor şi ţăran ilor. Totuşi, activi-
tatea depu să de deputatii socia l işti în Parlament rămîne vo loroosă prin pro-
clamarea deschisă o unor idei politice înai ntate, prin demascarea hotărîtă a
repetatelor încălcări ale normelor constituţionale ale statului.
In 1888 a izbucnit marea răscoa l ă a ţăranilor, ou avut loc importante ac·
tiuni de clasă ale muncitorilor ceferişti şi tipografi. Aceste evenimente ou de·
te rminat aprige dispute în Parlament, în timpul cărora deputatii sociali~ti, în
avangarda curentu lui democratic, au combătut cu vehemenţă argumentele re-
acfionore ale lu i Th. Rosetti, Al. lahovari şi ale altora.
Deputaţii socialişti s-au ridicat cu fermitate in apărarea drepturilor mun-
citorilor ceferişti şi tipografi, ale ţăranilor, victime ale măsurilor represive adop·
• tate după mişcările din 1888.
Tn paginile următoare reproducem citeva fragmente din Dezbaterile Adu·
nării Deputaţilo r, sesiunea 1888-1889, semnificative pentru atitudinea deputa·
filor socialişti în problemele maiore ale vietii politice româneşti.
NORA ZIZI MUNTEANU

Guvernul ne spunem şi noi, socialiş· st~pinitoare şi avută. Căci

personal
(Şedinţa din 12 noiem•
brie 1888) 1
Voci : Tnchiderea discu-
tiunei.
DJ. G. V. Mortzun : Sînt
contra inchiderii discutiunei
pentru motivul că, după cit
ati putut observa, minori-
tatea astăzi s-a scindat, s-a
arătat .in chip vădit că e ol-
cotu ită din deosebite nu-
ante, din deosebite partide,
dîndu-şi fi ecare părerea sa
asupra guvernului personal,
deci cred că nu ar fi rău să
• Dezbatertte Adun4rtt Depu-
taţilor, nr. 5, din 15 n oiembrie
1888. (Se discută compoziţia
noului guvern mesajul regal)
şi
tii, cuvîntul nostru în aceas-
tă more chestiune care s-a
d iscutat astăzi.
Cer să nu inchideti discu-
tia pentru că voim să dez·
voltăm şi noi păre rea noas-
tră ; şi dacă discutia nu va
fi închisă, dupo cum nădăj­
duiesc, vom arăta că noi nu
considerom pe acest guvern
personal ră u şi nelegal pen-
tru co ar fi întîiul guvern
personal care a fiintat în
tara noastră ; pentru că,
după noi, toate guvernele
care s-au urmat pînă acum
la cîrma statului şi cele ce
vor urma pînă la schimba-
rea stării de lucruri care în·
găduie şi ocrotesc aseme·
nea nedreptate, toate gu-
vernele vor fi personale,
dacă nu personale ale re-
gelui, dor personale ale u-
nei clase sociale, ale clasei
după alcătu i rea colegiilor
electorale 7 000 de alegă­
tori astozi trimit în Cameră
peste 70 de deputati.
Dl. preJedinte, L Ca·
targiu : Aceasta nu e în
contra închiderii discutiei.
Dl. G. V. Momun:
Motivez, d-le preşedinte.
Şi în acest chip reprezen·
tatia ţării nu este legală, nu
este proportiona lă.. Atunci
cînd un colegiu electoral
care se alcătuieşte din
aproape un milion de ale-
gători nu trimite decît 38
de deputati şi altul alcătuit
din 7 000 trimite 70...
Dl. Preşedinte, L Ca·
targiu : Vă rog să vă tineti
in chestiunea pentru care
aveti cuvîntul.
Dl. G. V. Mortzun :
O-le preşedinte, nu fac de·
cît ~ă motivez [...)

81
 Era un
proprietar
care bătea
cumplit ...
(Şedinta dln 23 noiem-
brie 1888)'
OI. 1. Nădejde : D~ lor
deputa ţi , eu n-a m să vor-
besc asa •
de mult sau de
pe larg asupra părţii de la
mijloc, a interpelării ce am
anunta t : a dică, n-am să
vorbesc pe larg despre n'lij-
loacele de repres iune, şi
anume, pentru că dl. Do-
brescu, în mare parte a vor-
bit despre aceasta, cel pu-
tin în mod general. Tnsă am
să arăt o serie de fa pte,
core cred că sînt stabilite,
pentru ca să vedeti că an-
cheta trebuie ca să constate
tPt felul de barbari i comise,
nu numai în Muntenia, dar şi
în Moldova ş i anume în ju-
detele Vaslui ş i Roman [... ]
Să începem da r cu exploa-
tarea din partea pro prieta-
rilor ş i posesorilor ... şi, fi ind-
că ceea ce face ca punctul
acesta să fie explicat, este
lipsa de pămînt, o să ati ng
chestiunea aceasta [ ... ]
Moi înainte se credea,
sau cel puţ i n se spunea aşa
ca să se creadă, că moi toti
să teni i sînt î mpr oprietăriti şi
că n-au nevoie de pămînt.
Acea sta o spu nea dl. 1. Bră­
tionu în toate zilele. Cu
ocoziunea Legii din 27 fe-
bruarie s-a constatat în să
că moi în toate comunele,
aproape j u m ătate din locui-
tori n-ou pă mînt de loc,
cum este în comuna Tutora,
j udeţul laş i, unde în cătu­
nul Cristeşti nu mai 7 oa-
meni ou pămînt, iar celelalte
su te de locuitori n-au de
loc. Acum vine întrebarea :
: Op. cit., nr. 10, din 26 no-
1cmbl1e lR!la. (Se clis~lltă cau-
zc·lc ş1 reprimarea răscoalelor
ţărăneşti)
82
•
Man ife st electora l r edactat şi răsp îndit ele socia-
lişt i î n timpul campaniei electorale din 1888
cum de n-au, după ce s-au
făcu t o serie de legi pentru
ca să li se dea ?
Tntîi este chestiunea legii
de la 1864, core s-a aplicat
într-u n mod extraordinar şi
nedrept. Cunosc pri n Mol-
dova localităţi unde s-o
spus ţăranilor, puţ in înainte
de aplicarea legii, vă iert,
nu moi aveti să faceti boie-
resc. Ţărani i ou prim it cu
bucurie această dezrobire a
braţelor lor, dor cînd o ve-
nit aplicarea legii de la
1864 li s-a zis că ei n-au
drept la pămînt fiindcă nu
mai erou clăcoşi (Cri steşt i).
Tn alte părţi ţăranii ou
pă ţ it-o a ltfel ; era un pro-
prietar Movrocordot l îng ă
laş i, core bătea cumpl it pe
locuitori ; ei fugeau , dor
dînsul făcea să-i aducă îna-
poi prin odministroţ iune.
Cu un an înainte de legea
de la 1864, el i-o bătut mo·i
vîrtos şi i-a gon it spunîn-
du-le că s-a săturat de d în-
şii, fără a moi tri mite ad-
m i n istraţia după ei ca să -i
aducă .
Tăra ni i au fost bucurosi
' '
că ou scăpat şi s-au refu-
giat pr·in mahalalele laşilor
şi a altor localităţi ; aşa în:
cît, cînd a venit aplicarea
leg ii nu i-a găsit acolo şi
ei ou rămas fără pă m înt [ ...]
Vine pe urmă Legea toc·
3 • această
mel i lor agricole
• 1
lege este foarte ciudată,
toată lumea se ceartă în pri-
vinţa acestei legi, unii zic
că este bună, alţii că este
rea. Dar iotă un lucru fru-
mos ; că acea stă lege nu
este cunoscută mai de nime-
ni din ţărani, ei nu stiu că
#
este o lege o tocmel ilo r
agricole ; ei foc tocmelile
cum voieşte proprietarul şi
primarul, ş i le execută tot
aşa cum vor ei [...]
Pretutindeni tăron i i au
'
fost la muncă cu forfa şi
du şi să lucreze, ş i proprie-
tarii pentru ca să se asigu re
de ei îi ţineau înch işi, şi, ca
să nu fugă duminica să se
ducă acasă, îi tineau închiş i
ca pe robi ; despre vineri
şi sîmbătă nici vorbă, despre
neexecutore cu forta aNnată
nici vorbă, a şa în cît legea
aceasta dacă ar fi fost apl i-
cată om fi putut şti des-
pre rezultatele ei ; dar nu o
fost apl icată şi ţăran ii ou
' Legea tocmelilor agricole.
propu să de C. A. Rosetti şi vo-
tată în 1882, abroga executarea
silită c u jandarmi a tăr:milor
in caz că nu -şi puteau înde-
plini o bli gaţi ite prevăzu te în
contractul dintre proprietari şi
ţn.tan.1 (n.a .)
fost lăsaţi în mîna propri e·
torilo r şi a arendaşilor (...]
Cînd vine vorba de per-
ceptor i, cum se poartă ei cu
ţăran i i îmi pare bine că pot
să vă dau o dovadă, iarăşi
din Epoca •, poate veti acor-
da o anchetă şi în privinta
ace asta.
Tntr-o comună din Dolj,
perceptorul a găsit de cu-
viinţă, fiindcă nu putea să
pl ă teascăţărani i, să ducă
femeile la pr i măr i e. Aşa se
face ma i pretutindeni, deş i
legea de urmărire prevede
alte forme pentru încasarea
banilor ; si fi i ndcă oam eni i
au fug it 'd e acasă în ziua
aceea, fiindcă ştiau că are
să-i poftească la pr i mărie,
au chemat femeile, le-ou
dezbrăcat în pielea goa l ă şi
le-ou trimes acasă goale.
Aceasta le spune Epoca şi
dă ca garant pe dl. Vlădo­
ionu, more proprietar.
Tn ol t loc, in Tecuci, s-o
g ă si t olt mijloc moi nostim ;
ţin pe ţă rani in apă şi ii
p ăz es c cu m i liţienii, pînă ce
pot p l ăti [ ... ]
La toate acestea l i s-a
ară tat un mijloc de scăpa ­
re : să tr i m ită deputaţi în
Cameră ca să le su sţie
cauza şi să le facC5 dreptate.
Tn adevăr au şi încercat ţă­ ..l\1un c i to1 ittl", organul cer cului socialist ieşean,
af l at S'ltb clt r ecta in fluen ta a lui Joan .\'uclC'jde şi
ranii acest lucru i n Prahova,
V. O . .M ort un crit i cin cl .,'l.'iole n ţ a·· rascoaleln r .
în Vaslui, în Fălciu, în Ba- sfătu ia pe ţ ăran i să-şi orf}an ize: e act hm ile r e-
cău , în Botoşani ş i ma i cu t·e rulicalit·e in limitele leoalil at ii bttT(IIl c:: e. L'lte-
seamă în laş i şi Roman un· 1·ior , cei doi lide r i au cătlt a t să im p un a aceste
de ou reuşit, f i indcă erou idei tactice şi conducerii P.S.D.M.R.-ultti.
moi tari. Ce s-a intimplat
.ln SO
"'. tn celelalte judete ?
• • -....:- ~ • w • •• ~. • ' • •

A t i văzut cu ocaziunea tăra n ii ou p ierdut răbdarea Acum să trec asupra răs ­

val i dării Coleg iului al III-lea
de Vaslui cum v-am a răta t
că d l. Sandu Răşconu, i n
înţelegere cu pol itia, o o r-
ganizat o b andă de bătăuşi
condusă de com isar, a bă­
tut pe cand idaţ i, iar pe de-
legatii ţăran i i-a dus la po-
l i ţie şi i-a c ă utat p î nă si în
ciubote ; le-ou luat toate
buletinele [ ... ]
Faţ ă de asemenea lucruri,
nu trebui e să vă mira ti dacă
• Org an al P a r t1dulu.i Con·
serv~tor .
Şi ou pus mîna pe par [...] coolelor si •
o represiunilor
Tn privi nta i ngeri nţelor i n lor.
al egeri, om avut exemplul Chestiun ea răscoolelor !
cu caz ul d -lui Coracosteo, Se constată in adevăr cum
acolo ati văzut administra-
că ţăra n ii in unele comun e
ti a de ce mijloace s-a servit,
a adus ca alegători pe o u comis excese foarte gro·
serg enJi i, co re i-a îmbrăcat ve, adică ou ajuns pină la
cu co joace şi i-a inarmat cu moorte de om, cum o fost
cuţi te, la noi erau aduş i la Ştefăneşti şi in a lte părţ i,
sergenti cu bite. La noi se în s ă în cea moi mare parte,
multumeou numai să bată
• nu s-au întîmplat decît bă­
pe al eg ă t ori, dor acolo vo - tă i si in cele moi mul te
iau să-i in jungh ie, şi cu '
locuri s-au întîmplat ntJmai
toate acestea alegerea de devostă ri. Noi nu putem
la Olt s·a va 1idot [...] aproba aceasta şi om oră·

83

"Desrobirea", orgamtl cercului socialist bucureş­
tean. se solida1'iza sin cer cu ţăranii răscul aţ i, con-
damnind vehement măsu r ile represive ale auto-
rităţ ilo1· bu.rghezo - moşie reşti.
tot totdeauna că pe colea
·"aceasta nu vor ajunge ţă­
ran ii la alt rezultat decît
numai la ceea ce s-a văzut,
ad i că că au fost numai tor-
turati şi bătuţi ; însă, d-lor,
dacă am compara noi exce-
sele ţăran ilor cu excesele
comise nu de 20 de ani, dor
nu mai de un an, doi de au-
torităţil e comunale sau de
proprietari, ati vedea că ţă­
rani i nu sînt vinovati în
comparaţie cu func}ionarii
comunali, însă lucrul cel
mai grav este că s-au in-
trebuinta t represiuni bruta-
le, represiuni monu m ilitare
şi anume, dîndu-se ordin să
împuşte oamenii fără de a
parlamenta [...]
Moşiile statului
in posesiune
generală
(Şedinta din 24 noiem -
•
brie 1888) •
D-1. 1. Nădejde : {...] Prin
urmare după noi, sistemul
• Op. cit., nr. 11, din 27 no-
Iembrie 1888. (Se continuă dis-
cutn.reA ca'..C?;elor răs coalelor ţl­
rlneşU)
84
care ar putea să lecuiască
răul ar fi nationalizarea so-
lului, şi moşiile statului să
se dea in posesia ţăranilor
la comune, nu în bucăţi
e
m!CI, CI m posesiune gene·
• • • A
rală, în colectiv, sau pe un-
de ţăranii n-ar voi să lu-
creze colectiv, să li se dea
şi o parte pentru un timp,
dor tot în posesie.
O voce : Numai ţărani·
lor?
Dl. 1. Nădeide : Ba şi la
boieri dacă vor ei să se trans-
forme în ţărani şi să-şi
muncească pămîntul ei sin·
gun.•
O voce : Cu plată ?
Dl. 1. Nădeide : Se înfe·
lege, cu plată. Ce mai e
vorbă că fără plată ? Nimic
nu e fără plată în Ţoro Ro-
mânească ; pînă şi aerul se
plăteşte.
Acest sistem însă de da-
re în posesiune a moşiilor
statului numai la ţărani nu
se poate aplica numaidecît
şi noi nu sînte m dintre aceia
core să-şi poată închipui că
societatea se poate trans·
forma într-un an, doi sau
trei, şi noi ştim că societa-
tea e un organism şi de
- aceea societatea se poate
modifica numai incetul cu
încetul, şi, ţinînd seama de
nevoile actuale şi de îm·
pre jurările actuale, admi-
tem şi noi cum ca să se
dea tă ranilor pămînturi de
veci în loturi mici. Tnsă în
privinta punctului acestuia,
avem de zis impotriva pro·
iectului propus de guvern
cum că e foarte ingust. (Tn·
frerup eri). [ ...1
Al doilea punct pe care îl
credem absolut necesar este
mora 1iza rea functionarilor
de prin sate, căci am arătat
că ei sînt o adevă rată pes-
tă pentru ţărani. Prin urma-
re, trebuie numaidecit să
fie înfrînaţi, să intre în lege,
să nu indrăznească a călca
ei întîi legea şi a da model
ţăranilor că nu există lege
decît pe hîrtie.
Dl. Ion Marghiloman : Pri-
ma~i i nu sînt aleşi de fă·
ro nt?
Dl. 1. Nădeide : Primari;
sînt aleşi de subprefecti, mă
mir că dl. Marghiloman nu
ştie aceasta (...]
·--
Listele negre
(Şedin ţa din 10 decem- _
br ie 1888)'
Dl. preJedinte L Catar-
giu : (... ) Acum dl. Nădejde
ore cuvîntul spre a-şi dez·
voita interpelarea d-sale
adresată d-lui ministru al
lucrărilor publice.
Dl. 1 Nădejde : O-lor de-
putati, cred că e destul de
cunoscută mişcarea intim·
plată la Gara de Nord, sînt
acu cîteva luni, pentru ca să
n-am nevoie să intru in
amănunte, şi om să stăru·
iese numa i în privinta pune·
tului asupra căruia am făcut
interpelarea. Tn urma grevei
întimplată acolo, dl. minis-
tru al lucrări lor publice de
5 Op. cit., nr. 20, din 17 de-
cembrie 1888. (Interpelarea lui
I on NădeJde prttvmd reprlr
marea grevei de la Gara de
Nord).
 •
atunci, al. Şti rbei, a găsit
de cuviinţă să ia următoa­
rea măsură ; a îndepărtat
din lierviciul atelierului de
ro soră un număr de 30 sau
~O de lucră ·ori sub cuvin-
tul că acei lucrători ar fi
şefi ai grevei.
(...] OI. ministru nu se
' tîia interpelare a mea este
mul!umeşte numai cu exclu·
:!crea lor din atelier, ci a
fc cut o circulară care s-a
împărtit în toate atelierele,
nu numai ale statului, ca
pirotechnia etc., dor şi în
atel ierele particulare, aşa
încît cei 30, 40 de lucrători
nu puteau şi nu pot să-şi
găsească nicăieri de lucru,
şi sînt peritori de foame.
Dacă vreunul din aceşti lu-
crători mergea, spre exem-
plu, la arsenal şi lucra 2-3
zile, îndată ce se afla nume-
le lui şi se găsea pe lista
circulării, i se spunea :
a ve"' ordine să nu te pri-
mim, şi fără să-i plătească
zilele deja lucrate era ime-
diat dat afară.
Tot astfel se întîmpla şi
la atelierele particulare [...]
Eu aş dori ca dl. mi.n.istru al
lucrărilor publice să trim ită
o nouă circulară prin care
să desfiinteze acea circu-
lară trecută, şi să se lase
libertate acelor nenorociti
să-şi cîştige hrana zilni-
că [...) 1
Poliţia devine
sfioasă
(Şedinţa din 6 februa-
r ie 1889) s l sergentii s-au dat deoparte
• Dl. vicepre,edinte : Acum
are cuvîntul dl. Mortzun
---
• Op. cit., nr. 37, din 12 fe-
bruarie 1889. (Interpelarea lui
Morţun privitoare la măsurile
represive luate impotriva so-
cialiştilor).
pentru a ·dezvolta interpe-
larea d-sale adresată d-lui
ministru de interne şi d-lui
ministru de justitie.
Dl. G. V. Mortzun : f ...l
Din păcate, cum ziceti
d-voa stră , şi din noroc, cum
zicem noi, ideile socialiste
r: rind ră dăcină şi se lătesc
"n acea pa rte a ţării (Miş­
cări) [... ]
Fată cu această lătire a
unor idei, care dacă sînt
potrivnice altor idei, nu în-
seamnă de loc prin aceas-
ta că sînt numai decît pri-
mejdioase, guvernul o găsit
cu cale să se mi şte, să ia
măs u ri excepţionale şi a-
ceasta nu pe calea unei
legi, nu făţiş, nu pe cale le-
ga lă, ci pe colea obişnuită
şi pînă acum, pe calea căl­
cări l or de legi [... ]
Duminica trecută, opt zile
in urmă, sergenţii ş i tuspa-
tru comisarii oraşului Ro-
man erau aşeza ţi, de la o re-
le 11, la uşa să l i i de întru-
nire, Dacia, şi indepărtau
prin batiocură, ocări şi
chiar prin lovituri, pe cetă­
ţeni de a veni la întrunire.
Mi s-a dat de ştire de cele
ce se petreceau şi pe dată
m-am dus să deschid sala,
să intre înl ă untru cetăţeni i
şi atunci s-a întîmplat urmă­
torul lucru : că politia din
Roman n eobis, nuită cu ase-
menea fă ţişe şi sfruntate
călcări a legilor şi a drep-
turilor cetăţeneşti şi comisa-
rii care ştiau la ce răspun­
dere se expun cînd calcă li-
bertatea întrunirilor, cum
m-au văzut s-au făcut sfioşi,
şi vreo 200 de cetăţeni au
putut stră bate, da r curînd
un ordin sosit de sus sili
politia să fie îndra zneată şi
ceilalti cetăţeni care veneau
rînduri, rîndu ri, să fie înde-
părtaţi şi împiedicaţ i de a
lua parte la întrunire.
O adevărată
. roble
{Şedinta din 19 mai
•
1889) 1
OI. 1. Nădeide : O-lor, în-
relat ivă la tipografia statu-
lui. Abuzurile core m-ou lo-
vit pe mine mai rău sînt
cele cu lucrătorii de acolo,
care ar trebui să fie tratati
mai bine decît cei de la
tipografiile particula re, pen-
tru ca să se dea un fel de
model. Cu toate acestea, ei
sînt tratati mai rău decît
oriunde...
Şi fiindcă acest lucru, pe
de o parte, discred iteoză o
instituti_u ne întreţ in ută de
s~~t, ŞI pe de a ltă parte,
f11ndcă lucră tori i sînt tinuti
acolo într-o a devărată ro~
bie, de a ceea am crezut să
aduc la cunoşti inta Camerei
aceste fapte şi să cer în-
drepta re.
lată in ce constă ches-
tiunea cu lucrătorii de
acolo.
Am afirmat incă prin in-
t~rpelareo an unţată din se·
s1unea trecută că lu crătorii
sînt siliti să lucreze pînă la
17 ore pe zi, şi, deşi dl. d i-
rector al tipografiei, în ra-
portul d-sale către fostul
mi.nistru de interne, n eagă,
ch1ar după ta bloul care mi
s-a dat de tipografia statu-
lui, lucrul se ad evereşte ;
ceea ce este mai grav e că
dl. director al tipografiei
statului n-a binevoit a-mi
do statul cu ceasurile lucrate
în fiecare zi, ci mi-a dat nu-
mai num ărul total de cea-
suri lucrate pe o lună si a
avut îngrijire a-mi face 'me-
dia. Parcă de medie ar fi
fost vorba. Dor chiar ş i din
tabloul ce mi 1-a dat se
vede la cîţiva lucrători, care
n-ou prea lucrat multe zile
ore supl imentare, că ou lu-
crat cîte 7, 8, 9 ore peste
orele regulomentare, deci au
ajuns la 17 ore [...]
1 Op. cit., nr. 82, din 26 mai
1869. (Intervenţia lui Ion Nă­
dejde, în legătur ă cu situaţia
lucrătorilor tipografi).
85
 Mihai de Hohenzollern si Ion Antonescu = ~

...
• '·
-,
interese comune
,.-;n •.J ..
: :. . . . . . ., . . . .
...... , .....__,
... . . . . . ~ ..!
-~~-·~:- .. , '
. • .
••
J
. . ., , ,
• -.
SI
,.)

•·
-._•
..
conflicte meschine
.., .....
...
·~- ~:;·~ ... ~,.
·- .,..
··'- r-
.. .;:._• • •'·,- .... .
. ••••

Regimul de dictatură militoro-fascistă al lui Antonescu o urmat, fără

tranzitie, cu incepere de la 6 septembrie 1940, regimului de dictatură personală
al lui Carol o/ 11-/eo. Amîndoi ou condus treburile ţării în conformitate cu
interesele explootatorilor autohtoni şi străini pe core-i reprezentau şi de o/
căror sprijin se bucurau, dor amindoi s-au considerat stapini abso/uţi şi ne-
disputoţi oi unei imense moşii - România.
Carol o avut de partea sa toate atuurile : el era nu numai deţinătorul
puterii efective - pe core şi-o insuşise in februone 7938, că/cind prevederile
constitutionole şi elaborind altele noi, croite pe măsura veleităţilor ş i ambiţiilor
lui -, ci şi "figura de provă", capul încoronat, Hohenzollernu/ o cărui legi-
timitate in fruntea statului nu moi avea nimeni dreptul s-o pună la îndoială .
Antonescu, in schimb, nu era "os regesc", ci un general obscur, care nu
se remarcase prin nimic in cursul primului război mondial sau in viata politică
ş i core era, in consecinţă, cu desăvîrşire necunoscut opiniei publice. Chior dacă
dreptul de o hotărî in toate problemele esenţiale ii revenea in exclusivitate, el
nu pre2ento suficiente garanţii pentru clasele dominante şi nici nu era destul
de decorativ pentru o ocupa singur scena. Antonescu o trebuit deci s-o i mportă
moi intii cu legionarii, pe umerii cărora venise la putere. Aceştia s-au dovedit
repede nu numai parteneri incomozi - ohtioţi de imbogăţire rapidă prin mij-
loace faJiş tilhăr eş t i, fără nici un respect Iafo de formele clasice de jaf guver-
namental, ş i porniti pe răfu ieli singeroase cu adversarii lor din rindut ile vechi-
lor politicieni -, ci şi rivali primejdioşi la gratiile protectorilor de /o Berlin si.
·"' implicit, la acapararea principalelor pirghii ale puterii. Raporturile s-ou inrău ­
tăJit intr-un ritm precipitat si, dupa exact patru luni şi jumătate de "colaborare",
Antonescu s-a descotorosit de ei, in ianuarie 1941, după ce primise binecuvin-
tarea lui Hitler in acest sens (vezi "Noptile bucureştene ale cuţitelor lungi" ,
Magazin istoric, nr. 12, 1968 şi 1-2 1969).
Cu Mihai, celălalt partener, lucrurile păreau o fi moi simple. El iş i urma
tatăl la tron, după ce il precedose cu prilejul primei abdicări a lui Corol. Anto-
nescu ştia cu cine ore de-a face : tînărul era nepregătit, din toate punctele de
vedere, pentru "meseria de rege". fi lipsea cultura; nu avea nici capacitatea şi
nici dorin/o de a munci, nu era cituşi de puţin la curent cu situojio politică
internă şi internaţională, nu era inarmat nici măcar cu viclenia ş i simţul de
manevră al lui Corol al 11-lea. Tinut sub obroc de tatăl lui, el putea fi lesne
determinat să focă ceea ce ii cerea puternicul zilei, urmind să joace, În con-
ceptia generalului dictator, un rol pur decorativ şi, pe cit posibil, nici ocelo de
pnm rang.
Dar realitatea o corespuns numai in parte aşteptărilor lui Antonescu. Tntre
rege ş i "conducător" s-au creat treptat re laţii pe moi multe planuri : ei au
colaborat intr-o deplină armonie in problemele de fond, servind interasele
Reichului otita vreme cit trupele acestuia repurfou victorii de-o lungul si de-a
latul Europei. Ceea ce nu i-o impiedicat să intre În conflict pe chestiuni d e
prestigiu, amor propriu sau avantaje materiale, şiconindu-se reciproc cu metode
ş i procedee de o ieftinătate care defineşte perfect personalitatea amindurora
Moi tirziu, pe măsură ce devenea tot mai vădit că Germania nazistă este pe
cale de o pierde războiul, disensiunile s-au agravat, Mihai plecind tot mai
mult urechea la indicaţiile pt imite din partea cercurilor politice burghete cere
mizau pe o victorie onglo-omericonă .
Istoriografia noastră a acordat oină acum un spaţiu destul de restrins re-
latiilor dintre Mihai şi Antonescu. Tn Occident ou oporut, in schimb, lucrări care
prezintă lucrurile În mod tendenţios şi nu rareori de-o dreptul deformat •.
Iotă de ce am considerat utilă şi interesantă publicarea articolului core
•
urmeaza.
V

MAGAZIN ISTORIC
• De e x em~lu, b iogr a fia exre,gehn Mi hai, c;cr isi'i dE' Arthur Could Lee, ap~ru t 5 sub
l.lllu t <'am come-rc tal ele Crotc n against .e:iclde (. ,Coroa n a î mpo triva secerjj· ). are un ele
m erite î n cre1 on:"trl'::t unui p o rtret aut<'n tic al ult imul ui s u \'eran. D ar tn contradi ct ie <''.1
fapt ele pe care e l msuşi le cltează, Ar th ur Gould Lee se strădu i e să atrib u ie lu i Mih ni
trasatur i ~i calită ţi i n e~'lste nte. e ltt d ind ade\'ărttl isto ric şi d i nd e veniment elor in ter-
pre-tl'iri car t> n u au n imic comun cu r ealitatea.

86
 '"'
A
" Un print cu inlribi/ii
şi fărli posibililiifi"
Tn noaptea de 5 spre 6 septembrie 1940,
Mihai o petrecut in "Casa nouă", alături de
Carol al 11-leo şi de sfetnicii lui opropioţl,
interminabile ore de incertitudini. lntuic -
moi mult decit pricepea - ca se petreceau
fapte grave, fiind în joc viitorul dinostiei
si, poate, chior al institutiei mona rhice.
Spre dimineaţă, văzîndu-! că "abia îşi pu-
tea ţine ochii deschişi", Carol 1-o trimis
să se culce, în tim p ce el o rămas să re-
dacteze actul de renunţare la tron in fa-
voarea fiului său. Cum s-a trezit, în dimi-
neofa zilei de 6 septembrie, Mihai a fost
dus, fără nici un ceremoniei, în solo tro-
nului, unde a depus jurămîntul în fa ta
generalului Ion Antonescu, o patriarhului
Nicodim şi o lui D. G. lupu, prim -preşe­
dinte al Inaltei curti de casatie şi justiţie.
Tn cursul zilei, nimeni nu s-a mai ocupat
de noul monarh. Generalul Ion A ntonescu
avea probleme moi importante de solutio-
nat, impuse de consolidarea proaspetei
dictaturi, ia r fostu l rege era total absorbit
de pregătirile de plecare, înghesuind în
vali ze toate obiectele de pret, core puteau
să înca pă - de la lingouri de aur pînă la
colectii de timbre. Prudent, el depusese din
timp sume considerabile la diferite bănc i
Int orcind spatele "a uto -ma reşalului,(,
feidmareşalul na"ist Keitel
AL. GH . SAVU
din s tră ină tate, p ~nlru a-şi îndulci exilul
forţat. la intrebarile fiului pnvind treburile
core-i reveneou ca monarh si atitudinea pe
care trebuia să o adopte în relatiile cu
generalul, tatal ro spundeo morocanos sa
monosilabic. "Rareori - recunoaste Arthur
Gould lee - un print o început să exer-
cite sarcinile regale cu atîtea inhibitii per·
s~nale, cu atîta lipsă .de posibilitati pro-
maţătoare. Venea după un tola care adu-
sese monarhiei un prost renume. Avea o
idee extrem de vaga despre indatoririle
lui. Era nu numai neprietenos, dar nici mă·
cor în stare să-şi focă prieteni. Neavînd nici
incredere in el, nici rafinam ent, nu avea
uşurinţa de a fi dista nt, lucru de core sint
invinuite persoanele regale. Tn schimb, se
ascundea i n dosul unei moşti de tăcere, p~
core nu se ivea nici un zi mbet". 1
Cind Antonescu o revenit la Palat, in di·
mineato zilei de 7 septembrie, 1-o gasit pe
Mihai dezorientat si •
abatut. Generalul s·a
1 Artlltlr Gould Lee : .. C'r·own n~Hiinst c;lcl{IC'',
Londra, pag. 23. Ambasadorul Itali('i '" Bucu-
reşti, Renato Bov:l Scoppa, cnrc l-a cunosc ut
1ndcnproape pe Mihai l, il descrie în tcrm<'ni
slmllinri : rc~ele era ,, ... un font te tinur su .
vernn , neexpe rimentat m treburile Rtatului ,
care ,. ... vorbea puţin, era foart e sporti v ş 1 nC'·
format incii p e ntru con\· ersnţlunile politice'.
El ~c intcrPsa inainte <il' orirl' d(' automobil~:'
şt de canotaj .. : · (Ren .. to HO\" l Scopp.l, .•11
pace impnc;"ibile", Tor mo , p:l ~ 19B) .
l\1ihai ÎŞi re::en:ă gratiile pentnl.
87
 hotărît să-I trateze fără menajamente, ce-
rîndu-i imperativ să semneze decretul care
legifera transferarea în mîinile sale a prin-
cipalelor prerogative deţinute în trecut de
monarhie . Obtinind ceea ce ceruse, Anto-
nescu a fost în continuare grosolan, cu
scopul evident de a intimida complet pe
Mihai şi anturajul lui : "Cu capul conges-
tionat şi vinele zvîcnind la timple - no-
tează 1. Mocioni-Stircea, unul dintre mem-
brii marcanti ai camarilei - , făcînd spume
la gură pe măsură ce se înfuria mai mult,
autosugestionîndu-se că ar avea motive
vechi şi abundente pentru a se servi în fine
de limbajul ce s-ar impune situatiei şi tre-
buia folosit de mult (dar pe care neîndrăz­
nind a-1 tine tată lu i, îl debita acum cu atît
mai more răzbunare fiului), ca un bătrîn
părinte incapabil să-şi educe bă iatul ră s­
făţat altfel decit prin explozive admones-
tări periodice, pe un ton care de atunci va
face imposibile orice relatii normale, Anto-
nescu a început prin a le face interlocutori-
lor săi siderati un scurt dar cu atît mai
plastic rechizitoriu" 3 • Generalul, care nu se
impăcase n i c iodată cu bunele maniere, a
cerut suveranului şi curtii un regim de "pe-
n i tentă", pentru a se putea "ierta" monar-
hiei faptul că aruncase tara în mocirlă. •
Totodată, el le-a interzis orice legături po-
litice neaproba te de guvern, spunîndu-i
,--. deschis lui Mihai că "ar trebui să mai înveţe
carte multă, făcînd studii universitare [... ]
înainte de a se gîndi măcar să poată parti-
cipa la treburile statului [...] în care gene-
ralul Antonescu nu va tolera nici un ames-
tec, ce nu ar face decit să-i încurce greaua
misiune a conducerii, pentru care el şi -a­
sumă singur toată răspunderea, cu riscurile
e1." 5 ,
Tn termeni la fel de neprotocolari, după
cum notează Sabina Cantacuzino, 1. Anto-
nescu a rechemat-o în ţară pe regina-
mamă Elena.
Explicatii la o supravietuire
• Nu este, desigur, surprinzător că Ion
Antonescu trata monarhia în maniera cele-
brului personaj al lui Anton Bacalbaşa.
Generalul era cunoscut ca un om ronchiu-
Mihai n-a semnat altceva dectt copia de-
t
cretului dat de tatăl său, în preajma abdi-
cării, într-o formă puţin modificată însă în
favoarea lui I. Antonescu.
• Arhiva Institutului de studti istorice st
social-politice de pe Ungă c.c. al P.C.R., fon-
dul nr. 2, dosarul nr. 192, vol. 1, fila 59 (ma-
nuscrisul ,.Amintirilor" lui I. Mocioni-Stircea).
' Biblioteca Academiei R.S.R., Arhiva fami-
liei Brătianu, mapa V, mss. 63 (manuscrisul
m emoriilor Sabinei Cantacuzino, fascicola 1 lu·
lie--15 septembrie 1940, fila 26).
' Arhiva Institutului de studii istorice şi so-
cial -politice de pe lingă o.c. al P.C.R., fon-
dul nr. 2, dosarul nr. 192, vol. 1, fila 59 (Ma-
nuscris ul ,.Amintirilor" lui L Mocioni-SUr·
cea).
88
nos, care-şi rumega răzbunarea ani de-o
rîndul, pînă ce se ivea un moment favo-
rabil cînd reuşea să lovească. Se ştie, de
pildă, că prima lui grijă după ce-a devenit
dictator a fost pedepsirea camarozilor care
i se a rătaseră în cine ştie ce împrejurări
potrivnici ; unii dintre aceştia au fost ex-
pediati în diferite tîrguşoore de provincie,
iar altii, pur şi simplu, îndepărtaţi în mod
abuziv din cadrele armatei. Era surprinză­
tor, în schimb, că monarhia a supravietuit,
totuşi falimentului lamentabil al dictaturii
regale, la începutul lunii septembrie 1940.
Expl icaţia trebuie căutată, după părerea
noastră, în faptul că nici unul dintre partici-
pantii la izgonirea lui Carol al Il-lea nu a
avut interes ul să desfiinteze monarhia. Ma-
niu şi Brătjanu, insistînd în tratativele cu
Ion Antonescu asupra abdicării lui Carol,
au afirmat în acelaşi timp foa rte categoric
convingerea că monarhia trebuia conser-
vată. Ei vedeau în această institutie vn fac-
tor "ponderator" în cadrul noului regim şi
un instrument de care se puteau servi, la
momentul oportun, pentru restabilirea · ve-
chilor rînduieli. Printre putinele prerogative
romase re~elui era şi acela de a numi
primul min1stru : formula era lipsită de con-
tinut desigur, în perioada respectivă, dar
putea deveni o pîrghie reală într-o con-
tunctură prielnică. Imediat după 6 septem-
brie, P.N.Ţ. şi P.N .L. au dat comunicate
în care îşi reafirmau crezurile monarhice,
stabilind totodată contacte cu noul suve-
ran. "Partidul National-Ţărănesc - se spu-
nea în comunicatul publicat de conduce-
rea acestui partid la 8 septembrie 1940 -
ia act de abdicarea regelui Carol 11, soco-
tind-o ca un eveniment natural şi prevăzut,
în urma politicii pe care a urmat-o în ulti-
mii ani. Păstrînd atitudinea sa monarhie
constituţională, Partidul Nati onal-Ţărănesc
exprimă faţă de noul rege Mihai 1 senti-
mentul de credinţă şi devotament~~ 6 •
O pozitie similară a adoptat şi Garda
de fier. Tntr-un manifest semnat de Horia
Sima şi difuzat incă la 1 septembrie, se
sublinia faptul că "Mişcarea legionară e
hotărîtă să asigure continuitatea dinastiei
româneşt·i şi să accepte domnia voievodu-
lui Mihai de Alba luliau 7• Cunoscînd sim-
patia printului moştenitor pentru legionari,
conducători.i Gă rzii de fier sperau să se
folosească de el în scopul ocaparării pu-
terii.
Hotărîtoare pentru soarta monarhiei a
fost însă atitudmea cercurilor conducătoare
de la Berlin. Fascismul a conservat pretu-
tindeni, ori de cîte ori o fost posibil, insti-
tutiile retrograde, adaptîndu-le propriilor
interese. Arthur Gould lee a sesizat în mod
realist faptul că "pentru Hitler, un monarh
lipsit de experienţă şi docil în mîinile unui
om devotat Germaniei, era o solutie idea·
• ,.Universul", an 57, nr. 247, din 8 septem-
brie 1940.
'Arhiva M.F.A., dosarul nr. 1000/86, fila 'lL
lă• s. Atîta vreme cît Garda de fier nu-şi
dovedise patentele de guvernare, iar
bicefalia fascistă A ntonescu-Sima lăsa
să se întrevadă că va fi un izvor de fricti -
uni, la Berl in s-o con siderat că mentine-
rea monarh iei reducea considerabil opo-
ziţia din partea armatei şi o unor grupări
burghezo-moşiereşti.
Singurul care s-o gîndit, la un moment
dat, în preajma abdicării lui Carol al 11 -leo,
să se deboraseze de monarhie, a fost gene-
ralul Ion Antonescu. Lovindu-se însă de o po-
zitia lui Dinu Brătionu ş i a lui Iuliu M eniu,
negăsind sprijin la Garda de fier şi la Le-
gotic germană, ambi ţiosul general a bătut
în retragere. Probabil că în insultele aduse
lui Mihai la 7 septembrie, răbufnise ş i o
parte a nemul[umi6i noului dictator că
pierduse prileju cel mai favorabil cînd a r
fi putut să concentreze în mîinile lui toate
prerogativele.
Astfel, din motive diferite şi urmărind
scopuri diferite, fortele interne şi externe
implicate în lovitura de stat de la 6 sep-
tembrie 1940 I-au îndepărtat pe Carol al
11-lea, dar au menţin ut institutia monarhică.
Tn prima per ioadă după venirea la putere,
Ion Antonescu, folosindu-se de situatia pre-
cară în care se găsea regele, a continuat
să-i slăbească, printr-un şir de măsuri, po-
ziţiile politice şi economice. "Palatul -
spunea Antonescu intr-o şedinţă a Consi-
liului de Miniştri - nu se va mai ames-
teca în nici o problemă a statului şi acel
ministru sau funcţionar al statului ce va fi
prins de mine (că intretine relatii cu regele
- n.n.) va fi destituit imediat şi sanctionat.
Am să fac statutul Casei regale şi îl voi
impune la toti. Chiar de pe acum am dat
indicatiuni principiale de drepturile pe care
le vor avea aghiotantii regali şi ele vor
fi de aşa natură, ca să nu mai facă acolo
clică (trei luni numai vor sta la Palat aghio-
tantii regali şi apoi se vor schimba ; cu
această măsură un vor prinde nici o ade-
rentă cu tronul şi cu această măsură putem
să trecem cîţi mai multi ofiteri pe la Palat
si regele va putea să-şi cunoască armata
lui). Pînă cînd regele va deveni cu vîrsta
şi mintea ca să-şi dea seama de proble-
mele statului, vă rog să luati notă de acest
lucru, nimeni nu va putea să-i supu nă pro-
blemele de stat şi oricine şi pe orice treaptă
s-.ar găsi în stat, va fi dest.ituit de mine şi
motivat [sic 1] în fata natiunii [...] Nimen i
nu va trece prin fata Palatului decit ca să
se închine în fata unui simbol. El este numai
un simbol şi nu are dreptul să se amestece
in conducerea statuluilf •.
Tn pofida promisiunii date lui Carol al
11-leo că bunurile lăsate de el în România
nu vor avea de suferit, Ion Antonescu a
instituit comisii speciale însărcinate să an-
----
• Arthur Gould Lee, op. cit., pag. 24.
• Arhiva c.c. al P.C.R., fondul nr. 103, do-
sarul nr. 8194, .filele 3--4. Stenograma şedinţei
Consiliului de Miniştri din 7 septembrie 1940.
cheteze conditiile i n care monarhia dobin-
dise o serie de proprietăţi i n ultimii zece
ani. Un personal numeros a invadat do-
meniile şi castelele regale, punind în multo
locuri sechestre sau com iţînd fraude 10• Pe
această cale şi pri n alte măsuri, veniturile
Cosei regale au fost diminuata. Istoria se
repeta : la timpul său, Carol al 11 -leo tăiase
din veniturile reginei Moria ori de cîte ori
aceasta refuza să 4 i dea ascultare.
Prăbuşirea regimului corlist şi instaurarea
dictaturii antonesciene au dat, în felul
acesta, lovituri pozitiilor economice şi
politice ale monarhiei. Survenită după o
perioa dă in core Pala tul reuşise să atingă
punctul maxim al influentei sale în vio tq
politică a ţării, situatia o generat, în mod
firesc, contrad ictii puternice între cercurile
palatului şi nou regim dictatorial. Tn peri-
oada următoare, în timp ce Antonescu va
căuta să-şi con solideze propriile pozi tii cu
sprij inul cercurilor fasciste din interior şi
al Reichului nazist, regele Mihai îşi va le~o
tot moi mult speranţele de victoria puteri-
lor occidentale şi de revenirea vechilor par-
tide - naţi onal-ţărănesc şi liberal - la
suprafata vieţii politice.
Treptot, Ion Antonescu a inceput să vodă
mai limpede utilitatea monarh iei si o lui
M ihai, personal. De aceea, o devenit moi
protocolar în relaţiile cu regele, lăsindu-i
mai multă ind ependentă in problemele care
privea u organizarea lăuntrică a Palatului şj
punind capăt anchetelor asupra bunurilor
fam i liei reg ale.
lmpopuloritotea regimului, nemultumirea
crescîndă a maselor muncitoare, încordorea
relati ilor cu Horia Sima ou contribuit şi
ele la modificarea atitudinii lui Antonescu.
La rindul ei, monarhia a făcut eforturi
vizibil e pentru o se adopta noilor împre-
jurări. Dorind să-şi păstreze tronul cu orice
preţ, regele nu a rămas insensibil la ovonsu-
rile generalului, pretindu-se la numeroase
complicităţi. Trebuie subl iniat faptul că lan-
tul de compromisuri cu Ion Antonescu şi cu
hitleriştii a f ost generat nu numai de pre-
siunile exercitate asupra monarhiei, ci şi de
existenta unor poziţii şi interese comune sau '
foarte apropiate - ca de pildă osigura 4
rea "ordinii interne" şi reprimarea mişcă­
rii democratice şi revoluţiona re. De fapt,
în săvîrşirea a numeroase acte ale poli-
ticii interne sau externe, monarhia nu era
un simplu instrument, ci un factor activ al
regimului de dictatură m ilitară -fascistă .
Tn acest context, evolutia relatiilor dintre
rege şi Antonescu a parcurs un drum ex-
trem de sinuos, presărat cu zile de bună
înţelegere şi cu momente de izbucniri vio-
lente. Este cunoscut, de exemplu, faptul că
regele şi regina-mamă s-au pus la dispozitia
st Arhiva Institutului de studii istorice şl
social-politice de pe lîngă C.C . al P .C R.. fon-
dul nr. 2, dosarul nr. 192 vol. 1, file'" !l'\- 70
(Manuscrisul .,Amintirilor" lui 1. Moc1onl·
Stircea).
8!
 generalului, in campania osi~uă în treprinsă
de acesta la sfîrşitul onulu1 1940 pentru
a-şi crea "popularitate". Tn acest scop, la
25 octombrie, familia regală s-a plimbat pe
jos, împreună cu generalul, porcu_rg î n~ os-
tentativ principalele străzi ale Cap1tale1. Im-
plicaţii poli tice mult mai profunde o . ~vu:
participarea regelui la diferite întrun1rt ŞI
mani festatii•
fasciste, alături de Ion Anto-
nescu si de Horia Sima.
Dup5 declanşarea criminalului război an:
tisovietic M ihai 1 a vizitat in cîteva rînd un
unitătile 'de pe front şi a asistat la diferite
oper~tiuni militare, în an!urajul of.iteri lor
hitleristi 11. Pînă spre sfîrş1tul anulu1 1943,
mona~hia s-a obtinut de la orice atitudine
core ar fi putut' căpăta semnificatia unei
desolidarizări de politica i ntern ă sau ex-
ternă a regimului antonescian sau de Re ich .
Pasivitatea cercurilor Palatului şi, i n unele
cazuri, adeziunea lor la politica guvernu-
lui au reprezentat, i n fond, un sprijin di-
rect acordat generalului Antonescu. Toto-
dată, ca şi liderii partidele~ "istorice "~ m.o-
narhio o refuzat să portic1pe la ocţ1unde
forţelor patriotice, antifasciste şi ontihitle-
t iste.
' Frictiun i le existente pînă i n 1943 între
rege Şi Ion Antonescu nu ou ou~ut .'~ baz~
probleme fundamental e, de pr~ nc1p1u, .. CI
chestiuni de protocol, şicane rec1proce, pg-
niri etc. 12 Toate acestea reprezentau, după
caracterizarea plastică făcută chiar de bio-
graful exregelui Mihai, simple "furtu ni în-
tr-un pahar cu apă" . .., . se strîngeau în grup, la dreapta şi ceva
lată, de pildă , ce semnala o nota o SI-
g uran ţei la sfîrşi tul anului 1941 : la Po! ~...t
'1
s-a criticat faptul că statul. nu . are .
grqo
să dea o locuin ţă regelui ŞI reg1ne1, com-
patibilă cu situatia lor" 13• la } ns is!enţel: re-
gelui, Ion An to nescu o prom1s sa puna la
dispozitia familiei regale vi la Tillec~; "C~
, toate acestea - se spunea i ntr-o alta nota
a Sigurantei, datată 5 februarie 1?42 - ul-
terior domnul moresal o comun 1cot colo-
nelul~i Mordore că domnia sa o inteles că
este vorba de vila Tilleo din Bucureş·ti, cea
din Predeal fiind promisă lui Killinger" (am -
basadorul Germaniei la Bucureşti - n.n.)
tt Arhiva M.A.T., dosarul nr. 24, General, :fi-
lele 29--30. . core nu poate fi iert~t " 18 . "Conducătorul"
1! o excepţie a fost, poate. t.en tativa regelu1
de a interveni în contlictul dtntre Jon Anto-
nescu şi Garda de fier. după dezlănţuirea re-
beliunii le ... ionare. SoUcitat de Horla Sima să
ar bitreze""" acest conflict, Mihai a părăsit Si-
nai a şl s-a îndreptat spre Bucureş~i , dar Anto-
nescu considerînd aceasta o mcer<'are de
amestec în viata politică şi un s pr)jin pentru
Gardă, a te lefonat ~utorităţilor de pe par cu rs
să -l opreas că din drum. Regele a iost nevoit
să se întoarcă la Sinaia.
n Arhi\•a Minjsterului Afacerilor Interne, do-
sarul nr. 3273 4, f ila 172.
90
O notă î ntocm ită
de unul dintre infor-
matorii lui Ion Antonescu releva sugestiv,
la 21 aprilie 1942, un olt motiv de su pă~are
a membrilor familiei regale, core conside -
rau că domnul Moresal • ·«le-a îng rădit
v iata » 1~' Pa lat" 1•. Oi ~ cercurile Legatiei
elvetiene, Ion Antonescu era sesizat că re-
g ina Elena " este profund nemulţumită şi
se consideră deosebit de jignită i n rolul
ce i s-a rezervat, de personogiu fără im-
portantă în viata activă românească" 15 •
lezarea intereselor economice ale mo-
narhiei a alimentat, de a semenea, nume-
roase incidente i ntre rege şi "conducător" .
"Econom iil e impuse casei regale - relata
o notă o serviciului secret antonescian -
sînt discutate defavorabil de către cei de
moi sus" - adică de cercurile Palatulu i 16 •
" Regele - se spunea în altă notă - este
profund mihnit de m ăsura recentă (apri -
lie 1942 - n.n.) prin core se iau perso-
nalului Cosei regale locuinţele de pe
Splai" ; .
1
în acest ră zboi al şiconelor, Palatul a
inregistrat numeroase înfrîngeri, dar şi ci-
teva "victori i", mult gustate şi comentqt~
de comar i lă.
A. Gould lee istoriseşte un episod core
a stîrnit, la vremea sa, multă vî lvă ~ "T n
timpul ceremoniilor din sala tronului din
Pa latul regal din Bucureşti , regele se aşeza
pe tron, în timp ce regina-mamă stătea
alături de el, cu o treap tă moi jos. Locul
pe core trebuia să - I ocupe Antonescu era
lîngă ceilalţi membri a i guvernulu i, care
moi oepart e de t reptele tronul ui. Nemul ţu­
mit de această obscură poziţie, el şi-o fă­
cut obiceiul de o sta separat de membrii
guvernului, pe prima treaptă a tronului. la
ceremonia core a avut loc de Anul Nou,
i n 1943, regele M ihai a observat că Anto-
nescu s-a urcat pe a doua treaptă , fiind
i mediat sub t ro n şi la acelaşi nivel cu re-
gina Elena. M ihai nu o putut to lera aceasta
şi i-a spus deschis maestrului de ceremon ii
să dea instructiuni lui An tonescu ca să-şi
'
re ia locul ce i se cuvenea, al ă turi de g~-
vern. Cind i s-a transmis acest mesaj, în
propriile cuvinte ale regelu i, Antonescu a
declarat furios că fusese jign it intr-u n mod
a cerut regelui să-i trimită scuze în scris,
ameninţînd că i n caz cont rar nu avea să
moi vină la Palat.
111Ion Antonescu şi - a autoatribuit 1itlul de
ma reşa L printr-un decret din 21 atlgust 19H.
" Loc. cit., filele lGl-163.
u Loc. cit., fila 1G6.
u Loc., cit., filn 172.
11 Loc. cit., fila 191.
u ArU1ur Gould Lee, op. cit., p :lg. 64.

Ocupaţi şi ocupan1i: 1'Iihai şi An-
tonescu prim.esc defilarea trnpelor
yerm ane
Duel "între inaltele doanuze"
Tn aceste incidente, regina-mamă a a·1ut
uneori un rol mai mare chiar decit Mihai.
Ion Antonescu suspecta toate persoanele
core intretineau relatii strînse cu familia re-
•
gală, îndepărtindu-le de la Palat sub dife-
rite pretexte, inclusiv pe favoritii reginei.
Nu puţ i nă supărare ii produceau reginei
veleităţile de "primă doamnă a ţării" spre
core aspira Moria Antonescu, sotia " con-
ducătorului". R. Bova Scop pa, core a reu-
şit să surprindă citeva aspecte interesante
din viata intimă o familiei mareşalului,
aprecia că Maria Antonescu "sub o apa-
rentă timiditate, nutrea o puternică ambi-
ţie" 19 • Sfid înd-o pe regină, sotia lui Anto-
nescu s-a străduit să-şi injghebeze un an-
turaj "ca la curte ", cu doamne de onoare
şi ceremonia! princiar. Ieşea în publ ic în-
soţită de o suită proprie şi pretindea să i
se acorde la fest ivităţi onoruri ce nu se "cu-
ve neau" decît reginei.
Şi regina a avut clipele ei de satisfactie
în "bătălia" cu sotia lui Antonescu. O dată
----
u Rennto Bova Scoppa, op. cit., p::>.g, 199.
cu alte deprinderi princiare, ultima isi luase
şi obiceiul de a semna coresponde~ta ofi-
cială numa i cu numele mic - Ma;io -
imitind-o pe reg ină care semna Elena. '
Aceasta din urma pîndea de mult un
prilej prielnic pentru a pune lucrurile la
punct. Tntr-uno
11
din zile, cele două 1,inalte
d oomne - după formularea protocolară
o epocii - au vizitat împreună un spital
de răniţi, iar la plecare, pentru o ma i
"alina" probabil su ferintele acestora, le-eu
impărtit fotografii cu autografe. Aşa cum
îşi luase obiceiul, doamna Antonescu a sem-
nat şi de data aceasta cu numele mic. Atit
i-a trebuit reginei ! Clocotind de mînie, ea
a cerut să i se strîngă imediat infamele poze
~i să se restituie printr-un ofiţer rivolei sale,
pentru ca aceasta să-şi completeze numele
potrivit rangulu i 20• Urmare a ? Regele a moi
avut de suportat în că o iesire v i olentă a
irascib ilului maresal.
•
·
Ecoul tuturor acestor conflicte nu a de-
păşit, de regu la, zidurile Palatului şi cercu-
r ile restrinse din anturajul regelui şi mare-
şalului. Atîta vreme cit Reichul o continuat
să inregistreze victorii, Pa latul o evitat să
împingă divergenţele sale cu Ion Antonescu
pe planul pol itic. ·
Ultilna şa nsă
Tnfringerile militare suferite de German ia
h itleris tă şi dezvoltarea luptei fortelor pa-
triotice din Româ nia au adincit, 'la sfirsi-
tul anului 1942 şi în ceputu l lui 1943 con tr'a-
d i cţiil e din rîndul cla selor exploatotoare,
dind naştere unei crize tot mo i accentuate,
chiar in sînul regimului antonescian. Tnfrun-
toreo dintre diferitele grupari şi cercuri gu-
vernante şi ale vechilor politicieni a capa-
tat forme acute, mai ales in problema sa·
luţiil.or menite să salveze regimul burghezo-
moş1eresc.
Tntre Palat şi guvernul militara-fascist,
între rege şi mareşa!, ciocnirile ou căpotot
treptat tot ma i pronunţate accente polit ice.
Mihai 1-a numit pe Mocion i-Stirceo în pos-
tul de mareşa! al Palatului, îm potriva vo-
i ntei lui Anton escu, core nu avea în credere
în "leolitoteo" noului demnitar. Trecind la
represalii, mareşa lul a ordonat concentra-
rea lui Mocioni-Stircea, dor acesta o re-
fuzat să se prezinte la unitatea respectivă,
mutîndu-şi domiciliul la palat, unde nu pu-
tea fi arestat. Ca urmare, între Ion Anto·
- -·- -
' Arhl\'n ':\LA.T., dosarul nr. 32i3'4, fila l GG.
Episodul <'Sle relatat veritlic si in C'!lrtPn cltot5
:l. lui A rthur C.oulcl Lee.
91
 '
nescu, Mihai şi regină a avut loc o discu-
tie de o violentă fără precedent. Pentru
prima oară, regele a respins cu încăpătî·
nare cererile lui An tonescu, amenintind că,
dacă se recurge la fortă, pă răseşte tara. Şi
tot pentru prima oară, Antonescu a fost
cel care a cedat. Era un semn de slăbi­
ciun e, care ulterior s-a occentuat ş i de care
Palatul a stiut să profite 21•
Tn lunile următoare, regele a extins legă·
turile cu liderii diverselor grupări burgheze
opozitioniste, precum şi cu elemente din ar-
ma tă şi din aparatul de stat potrivnice gu·
vernu lui. Desigu r că Ion Anton escu se gîn-
dea şi la Palat atunci cînd, într-un moment
de fu rie, lăsa să-i scape aceste cuvinte în
şedinţa Consiliului de Miniştri d in 3 august
1943 : "Ca să vedeti mental itate ! După
prima înfrîngere pe core am avut-o, la Sta-
lingrad, viermii d in Bucureşti au început să
clocotească. Aceasta este situatia ... " 22
Totuşi, pînă în primăvara anului 1944, mo-
narhia n-a depăş it cadrul contactelor cu di-
ferite elemente opozitioniste şi al criticilor la
adresa politicii guvernului, uneori exprimate
şi în fata lui Ion Antonescu, de cele mai
·• multe ori însă rezervate cercurilor intime.
Din ace a stă perioadă ar merita, poate, re-
ţi nută numai realizarea unei legături între
Polat şi Mihai Antonescu care, si mtind apro-
pierea naufragiului, era pe cale să-şi tr~­
deze omonimul. Diferiti politicieni şi cadre
mil itare din anturajul regelui, în mult mai
more mă s ură decît Mihai însuşi, şi-au dat
seama de faptul că, rămînînd inactivă, mo-
narh ia nu va putea supravieţui prăbuşirii re-
g imului militar-fascist. Astfel, unul dintre cei
aflati în apropierea regelui îşi exprima pă­
rerea că acesta "amestecat sau nu în tre-
burile pol itice ale a nilor din urmă, va tre-
bui să tragă consecintele. Opinia publică
nu iartă regilor pasivitatea atunci cînd e în
joc viitorul ţării [...] Regele M ihai nu va pu-
tea invoca argumentul că o fost tinut de-
parte de treburie publice" 23•
Apelurile din afară, din partea cercurilor
monarhice, atrăgeau de asemenea atentia
regelui că împrejurările impuneau monar-
hiei o politică activă. "Astăzi [...] e t impul
suprem ca maiestatea voastră să luati în
• mînă frinele ţării - îi telegrafia, la 23 mar-
tie 1944 regelui, fostul ministru national-
ţărănist Aurel Vlad. Vă implor deci să con-
vocati de urg enfă un Consiliu de coroană
pentru a discuta, pînă nu e prea tîrziu, asu-
pra măsurilor ce trebu ie luate spre a evita
u A r hiva M .A.I. , dosarul nr. 3273/4, f ila 166,
vezl şJ Arthur Gould L ee, op. cit ., pag. 62 şJ
ur m.
u A rhiva M .A.I., dosa rul nr. 5, fila 183.
12 A rhiva M .A.I., dosarul nr. 3273/5, fila 71.
92
catastrofa care ne amenintă şi o salva ce
se moi poate salva" 24• "Regele M ihai al
României trebuie să demită guvernul ma-
reşalului Antonescu, altfel monarhia va fi
înlăturată în România [...] Aceasta repre·
zintă ultima şansă o dinastiei de Hohenzol-
lern [...]'' 25, declara Carol Dovillo, fostul
ambasador al tării noastre la Washington
unui corespondent special al agentiei Reu-
ter, la 1O aprilie 1944. Mihai şi anturajul lui
se zbăteau însă intre necesitatea de a ac-
tiona şi incapacitatea de o găsi o formulă
salvatoare. Planurile vinturote de Palat in
pri măvara anului 1944, unele moi fanteziste
decît altele au fost, rînd pe rînd, părăsite.
Tensiunea şi panica la Palat căpătau pro·
portii. Tn aceste conditii, a încoltit în cercu-
rile din jurul regelui ideea că nu puteau
depăşi impasul în care se aflau decît intrînd
în legătură cu fortele coalitiei antifasciste,
i niţiate, organizate şi conduse de Partidul
Comunist Român.
Credincios platformei po~itice elaborate
încă în anii 1940-1941, de raliere la lupta
pentru eliberarea patriei a tuturor forte-
lor patriotice, nutionole, core, dintr-un motiv
sau altul, erau potrivnice regimului anto-
nescian şi hitlerişti lor, Partidul Comunist
Român a urmărit cu deosebită atentie evo-
lutia atitudinii şi frămîntările cercurilor de
la palat din primăvara anului 1944, ac-
tionind cu pricepere pentru a anihila re·
ticenfele lor şi pentru a le utiliza în lupta
pentru scuturorea jugului fa scist. S-au sta-
•• •
bilit conta cte între reprezentan tii organa-
zatiilor patriotice şi cercurile Palatului.
Sperînd încă să găsească solutii care să
le permită 1ieşi rea din criză fără partiei-
pareo maselor populare, regele şi antura-
iul său, ca şi liderii P.N.Ţ. şi P.N.l. au re-
curs la tactica tergiversărilor şi eschivărilor.
Dar precipitarea evenimentelor interne şi
externe a demonstrat Palatului, ca şi lide·
rilor celor două partide burgheze, că nu
mai era vreme de pierdut. Tn iunie 1944 s-a
real izat un acord de colaborare între parti-
dele şi organizatiile democratice, pe de o
parte, ş i cercuril e Palatului, pe de altă
parte, iar la scurt t imp s-a închegat Blo-
cul National Democratic, care cuprindea
partidele comunist, sooial-democrat, na-
tional-ţărănesc şi liberal. Pregătirile în ve·
derea declanşării insurectiei armate, des-
fă şurate sub conducerea partidului comunist
pe baza planului întocmit de acesta, a u
intrat în etapa fi na lă .
" L oc cit., dosarul n r. 4155, fila 343.
u Arhiva M .A.E., fondul 70/1945-1948, R omânta
1, vol. 27, B ule tin de şti ri al agenţiei R a dar din
10 aprilie 18M.
•
 •
a nora e
Ap~rut sub egida Institutului de studii istorice şi
Un Jeceniu social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R., volumul, elabo-
rat de un colect1v larg, prezi ntă cele 48 de publica·
tii muncitoreşti şi socialiste editate între vara anului
lrămintat 1907 şi momentul intr~rii Romdniei în primul r~zboi
mondial, cînd acestea au fost suspendate.
Parcurgerea lucrării prezintă cel putin un dublu
elin istoria interes. Este vorba mai întîi de cunoaşterea diversităţii
tematice a publicatiilor ce se adresau celor mai largi
mase populare şi în primul rînd clasei muncitoare, de
publicaţiilor la cele teoretice cum a fost "Viitorul social", apărut
succesiv la laşi şi Bucureşti pînă la gazetele cu caracter
• • profesional - printre care s-au impus prin spiritul lor
munc1tore1t' revolutionar "Tribuna transporturilor", "Fer şi metal",
"Muncitorul căilor ferateN, "lemn şi mobilă" - şi cele
• destinate răspîndirii culturii print re muncitori, dintre
ŞI socialiste care mentionăm cele două reviste editate de că tre
N. D. Cocea "Fa da" şi "Viata socială", ca şi cele zece
volume ale "Calendarului muncii•. Tn al doilea rînd, vo-
lumul oferă posibilitatea cunoaşterii problemelor cu
care o fost confruntat in toată această perioadă prole-
tariatul romdn, răspunsurile date, orientarea generală
a dezvoltării mişcării muncitoreşti din Pomdnia.
Atît prezentările fiecărui ziar în parte, cit şi an-
tologia insotitoare a fiecărui studiu, întregesc proble-
matica vastă ce a preocupat presa socialistă şi
muncitorească. De la urmărirea procesului de dez-
voltare şi reorganizare a mişcării muncitoreşti, prin
refacerea în 1910 a Partidului Social-Democrat din
România, pînă la manifestările multiple ale luptei de
clasă a proletariatului român (dîndu-se şi numeroase
exemple de solidaritate internatională), de la acţiunile
întreprinse pentru sprijinirea desăvîrşirii statului natio-
nal unitar pînă la progresele realizate pe t ărîmul orga-
nizării sindicale, de la lupta revol utionară a tinere-
tului muncitor pînă la ră spîndirea cunoştinjelor ştiin­
ţifice, de artă şi cultură în rîndul maselor, toate acestea
au fost temeinic dezbatute şi analizate în paginile zia-
Presa muncitorească şi relor şi revistelor.
Presa acestor ani dă de asemenea putinta cunoaş­
socialistă din România,
terii activitătii desfăşurate de către frunta şi i vietii noas-
voi. Il (1900-1921), tre muncitoreşti. Ei sînt surprinşi fie în actiunile directe
partea a II-a (1907- întreprinse pentru cîştigarea drepturilor la existentă ale
1916). mişcării, fie ca mînuitori ai condeiului, în apărarea plat-
Ed. politică. formei ideologice şi politice a clasei muncitoare. Nume
ca cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1. C. Frimu,
C. Racovski, M. Gh. Bujor, Ştefan Gheorghiu, O. Mari-
nescu, Al. Constantinescu, Gh. Cristescu, Gh. Vasilescu,
Gh. Niculescu-Mizil, C. Mănescu, sînt întîlnite frecvent
Ja sfîrşitul multor articole, cu substantiala contributii,
destinate să îmbogăţească patrimoniul ideologic al pro-
letariatului şi să dea răspuns căutărilor fundamental e
in fata cărora se afla Romdnia în acest frămîntat de-
•
cemu.
T. C.

93
 •
a nora lC
Un mare·· Figura marelui umanist . N icolo us Olohus o preocu·
pat adesea cercetătorii români şi străini. Tn 1939, Şte­
european fan Bezdechi, o publicat interesan tul studiu "Nicolous
Olohus, primul umanist de o rigi ne română", alte studii
al secolului fiin d semnate de Ion Lupos, Corneliu Albu, Alphonsc
Roersch, 1. J uhasz, Stephonus HegedtJS ş.a.
al XVI-lea Meritul noii lucrări publicate de 1. S. Firu ş i Cor·
neliu Albu este acela de o fi o bună carte de referinţă,
fără îndoială cea moi voloroasă apărută pînă azi, pre·
zentată totodată în co nditii editoriale reusile. Cartea
debutează cu un substantial stud iu introductiv, de peste
100 de pagini, în core se arată situatia social-politică
din Ţă rile Române în secolele XV-XVI, dezvolta rea
umonismului în aceste locuri, în sfîrş.it viaţa şi scrierile
lui O lohus în domeniile diverse în ca re acesta a crea t :
istorie, poezie, corespondentă . Expunerea conceptiilor
social-pol itice ale acestui mare european al veaculu i
al XVI-lea, încheie studiul, core dă o imagine de an-
sambl u, bine conturată, asupra personalităţi i sale.
Tn ce priveşte textele alese, se prezintă într-o formă
foarte îngrijită, f ragmente din " Hungaria", opera sa
fundamentală, apoi din " Atti la", din " Carmina " (poe-
ziile sale), coresponde nta sa celebră cu Erasmus d in
Rotterdam şi cu alţi cărtura ri ai t impului său. Tn f ina-
lul lucrării, se dă o cronologie a evenimentelor vietii
lui O lahus şi o bibliografie foa rte cuprinzătoare. Tn
general, apa ratu l ştiintific al lucrării este pus la punct
într-un mod demn de subl iniat.
Ca rtea se înscr ie în mod fericit în actiunea de
U1nanistul icolaus Ola- amplă valorificare o elementelor progresiste din cultu ra
hus (Nicolaie Ron1ânu l) trecutului, desfăş u ra tă astăzi pe scară largă în tora
(1493-1368). Texte ale- noa stră. Olahus apare în volum ca un reprezentan t de
se. Studiu introductiv seamă al civilizaţiei epocii sale, ca un om cu înalte cc-
şi note de J. S. FIR{; şi l ită ti morale, în sfîrşit, ca un strălucit exponent al spi·
COR ELIU ALBU. ritului româ nesc

Ed. ş tii nţifică. I.M.Ş.

O încercare de a înfăfişa într-un singur volum, fie

. Istoria el şi de o mie de pagini, istoria Chinei, este, fă ră îndo -
ială, un proiect ce ar părea amb iţios ch iar şi pentru
un sinolog de meserie. Poate că şi pentru aceasta sin·
unei civilizatii
~
tezele de istorie chineză apărute pînă acum nu sînt
tocm ai numeroase. Dar, cum aproape toate folo sesc un
materi al căruia cercetările di n ultimele decenii i-au ră·
milenare pit în parte va loarea, apa riti a unei noi introduceri în
istoria Chinei era, într-adevăr, necesa ră.
Autorul nu a socotit utilă indicarea la tot pasul,
aşa cum procedează îndeobşte istoricii, a surselor fo-
losite, procedeu pe care nu i-1 vom re p roşa, în inten-
ţi a sa fi ind nu întocmi rea unei cărţ i pentru aceştia, ci
FRA~CO lVIARTI NELLI, înfă ţişarea într-o formă cî t mui atrăgătoare a prin-
Storia delia Cina cipalelor coordonate cronologice al e unei istorii mut •i·
(Istoria Chinei). milenare. Publicistul italian, ocolind cu îndemînare de.
taliile ori de ale arheologiei, în cepe prin a evoca pito·
Ed. Giovanni de Vecchio, reşti le legende istorice ch ineze, înlocuind, apoi, instruc-
1\lilano. tivele dar plictisitoarele liste dinastice care nu lipsesc

au apărut ...
Gindirea româneasdl
epoca pa şo pU stă . (18~ 0-186~).
2 vo lume. Antologie St studtu
in tr oductiv de PAUL COR:
NEA. Text st abilit. note ŞJ
mcdalioane biografice de :\JT -
HA 1 ZXMFJR. Bd. pentru
teratură, 060 pagini.
c. nosetti. Ginditorul .
A.
omul. Stucllu, antologic ş i note
ele RADU PANTAZI, E d . po
litică, 398 p.
r.I. RUSSU: Tllirli. t s tori:t
- Limb a ~ ~ onomastica - Ro
ma niza rea. :E:d. Academie1. .. BI-
blioteca i sto riC ă "
HENlH H . STA HL : ontrn -
\'er e de i torl e s ocială r omâ-
nească. .EcJ. ştlintifică. 2i8 p.
A. BO~NARD :
greacli. v ol. TTI. De la Eutl·
):>!de la Al cxand r ia .. Traduc<'.! e
::,i note de prot. um v. lORC U
STOIAN. Ed. ştilntifldt , :}-H p .
,TACOB BURKH A RDT :
Cultura R e naşte rii în Huila.
2 volume. Traducere de N. RA
LOTĂ ŞI GH.
P refată . cronologic şi
tabel
note de N' . BA LOTA. Ed. pcn
tru lltcmtură . colecţin .. Oiblio·
tcca pentru toţi " , 832 p.
SA LLUSTTUS : Opere. Trn-
ducere. studiu introductiv. nntP.
~~ inrlicc• ele pr of. untv.
N. LASCU. Ed. şttintilic.:i ,
314 p.
Figuri Il u stre din F.vul
Mediu (f-fua T o. Brahmaguot a.
1\:dccnna, Oma r
Axcrroes. Ma rco Polo. Roger
Bacon etc). Ed. tineretului,
4:!8 p.
din nici un volum de istorie o Chinei, cu p rezentarea
etapelor fundamentale ale vietii sociale şi culturale din
China antichităţii şi evului mediu, univers de civ ili·
zotie al cărui chip este încă atit de putin cunoscut.
Franca Mortinelli, însuşindu-şi, vădit, unele i nterp retări
p use î n circulatie de binecunoscuta Geschichte des Chi-
nesischen Reiches o lui O. Fronke (1930), acordă în de-
finirea linilor directoare ale istoriei spi rituale chineze
o im po rtanţă deoseb i tă doctrinelor f ilozofica-religioase,
ferindu-se, însă, de exagerările modelului său. Unul
din cele mai însemnate merite al e cărţi i lui Mortinelll
este încercarea d e a integra trata rea istori ei Ch inei
moderne {trei sute de pagini sint închinate secolului oi
XX-lea ) unei vi ziuni de ansamblu lipsite de prejudecăţi,
evitînd atit sublinierea trăsătur i lor specifice, pentru noi
oa recu m exotice, ale structurilor în transformare. cît ~i
încadrarea în sch eme rigide o unor evolutii destul d'e
si nuoase. Interesul sincer oi autorului pentru efortu-
ri le încununote de succes ale poporulu i chinez de o
in const rui noua societate socialistă, i mpre si onează favo -
rabi l pe cititorul dornic de o găsi o in formaţie importi-
alo şi multilate ra lă.
lucrarea lui Franca Mortinell i va fi cu siguranţă
li- uti lă , ca i ndemn spre o moi bogată in fo rmare o celor
co re caută o imog1ne a istoriei marii tări d i n Asia Ori·
entolă. la fel ca acum şapte veacu ri pe vremea lui
Ma rca Po lo, ital ienii par o avea vocatia d e a înfăţişa
Eu. rop ei China. . .contemporană
. lor cu aceea ş i ocuratetă
,
ŞI cu aceea ş 1 s1mpa he.
R. C.
•
XVII, 302 p . M6 rcius 19-1944 (1 9 martie 1944) -Apărută la Buda-
pes ta în editura Kossuth, ca r tea lui R6nki Gyorgy evoc6
o dată de tr istă amintire in istoria Unga riei. 1n acea zi
de primăvară a intrat în actiune planul denumit " Morgo-
re te 1", core prevedea ocuparea p rop ri u-z isă a ţări i de
Civilizaţia către armata hitleristă . Tn p reambulul plan ului actiunea
era motiva tă de "neîndeplinirea" de către autori tăţile
ungare o "obligaţiilor" fată de Germania hirleristă. Ordi-
nul a fost semnat de H itler la 15 martie 1944. Cartea
lui R6nki Gyorgy analizează atît antecedentele acestei
actiun i, modul în co re ea a fost pre~ăti tă de acoliţii lui
Horthy şi Sz61as i, cît ş i tragicel e ei consecin!e pentru
C[QROG AR U. Ungaria .
•
Una din r'norile teme al e acfuolitătii es te Vietnamul.
Jeon Clwsneoux, autorul lucrării Le' Viet-nam (Vietna-
mul) - apărută la Pa ris, în editura Mospero - con -
sideră că pentru o înţelegere mo i proFL' nd ă o eroi-
cei rezistenţe o poporului viefnomez serveste însăşi
istoria acestuia. Naţi un ea v ietnomeză şi-a făurit
personal itatea, a acumulat o nep reţuită expenenţă re-
voluţionară. Jean Chesneoux - core este şi autorul unei
t<h a~ y:m , " Contri butii la istoria notiuni i vietnomeze" - încearcă
să redea în interpretarea sa, origi nile istorice ale succe-
sel o r repurtote de poporul vietnamez împotriva ur~oşei
masini de războ i nord-americane, realizînd astfel o mte~
resontă "introducere" la istoria do astăzi a Vi ctnamului.
N. D.
95
 (urmare d tn pag. 17) partea lui Kinkaid, care-I navele japoneze, cu o artile·
anunţa de pătrunderea lui rie de un calibru infini t su-
un prilej de manifestare Kurita în strîmtoarea San perior celor americane, ar fi
atunci cînd escadra lui Shi- Bernard ino, în fruntea unei actionat în mod organ izat,
ma s-a întîlnit cu celă lalt flote mult moi puternice de- flota lui Kinkaid s-ar fi aflat,
supravietuitor al formatiei l~i cît cea pe care i-o atribuiau după expresia lui, "în situa~
N ishimura, distru găto rul Sh•- calculele americane, dar s-a tia unui melc peste care a
gure : noii veniti nu ,,s-au î~­ mulţumit să-i trimită în aju- trecut un rulou compresor"',
josit'' să intrebe care era S!- tor doar gruparea TG 38-1, fiind literalmente desfiin-
tua tia din strimtoarea Sun: de sub comanda lui Mac ţată sub focul infinit supe-
gao, iar con:andantul . n_avet Cain. Abia atunci cînd, de rior al navelor japoneze.
avariate nu 1-0 invredntctt pe la Pearl Harbour, amiralul la ora 7, cînd cuirasotul
compatriotii săi cu inf'?rma- N imitz i-a ordonat să facă Yomoto (care, deşi avariat,
tiile vitale pe care ar ft fost tot posibilul pentru a veni era capabil de luptă) a tras
normal să le fu rnizeze. în sprijinul cel or care aoă­ primele obuze de la o dis-
Tn primele şapte ore o!e rou golful Leyte, a expediat tentă de 30 000 de metri,
d imineţii de 25 octombne controomiralul Clifto n Spro-
în acea directie gruparea
pierderi le nipone ou fost TG 38-2, de sub comanda gue era pe deplin convins că
considerabile, determinîndu-1 lui Bogan, şi cea mai mare sărm a nel e lui porta vioone
şi pe _Shima la ? re_ţragere improvizate nu vor rezisfa
parte a unei alte formaţii,
preci pttată. Ame_ncanu ~u ou nici cinci mi nute. Pentru a-şi
avut decit un smgur dtstru- ·
Tosk Force 34, avînd în
frunte pe am iralul Wil- prelungi cît moi mult agonia,
a ă tor avoriot - Albert el a dat ordin tuturor avi-
lis Lee.
Grant. oanelor să decoleze, iar dis-
Tn schimb, în largul insu- Ce se întîmpla în strîm-
toarea San Bernordino sau, trugătoarelor să protejo3ze
lei Somer situatia fortel or formatia printr-o perdea de
navale ale Statelor Uni te era pentru a respecta denumirea
V sub core e cunoscut în istorie fum. Şansa o făcut ca nori
grava. groşi de ploaie să contri-
episodul, în largul insulei
Melcul sub ruloul compresor Samor? Apărarea trupelor buie la ascunderea vaselor
deborcote î n insula Leyte ră­ americane, ceea ce nu i-a
·.. la 25 octombrie, o zi care, împiedicat pe japonezi să
măsese doar în sarcina lui
după cum se vede, a fost avarieze din primele minute
Kinkoid, core d ispunea de 16
bogată in evenimente, Task portavioanele White Plains
Force 38, avînd în frunte pe portovioone de escortă (de
şi Saint Louis.
pripitul amiral Halsey, a reu- fapt ni ~te vechi cargoboturi,
cu suprastructuro reomeno- Monevrînd cu disperare,
şit, după nenumărate peripe- Sprogue o cerut aviatorilor
t ii, să ia legătura cu forma- jată, pentru a oferi piste de
săi să facă orice sacrificiu
ţia -nadă a lui Ozawa. Tn ju- decolare şi aterizare) şi de
21 de distrugăto are. Unită­ pentru a hă rţu i, fără înce•
rul orei 8, primul val de avi- tare, escadra lui Kurito, îm·
oane americane de tip Hei- ţile erau împărţite în trei
potriva căre ia a trimis şi
cot (vînătoare), Helldiver grupări, aflate sub comando
distrugătoarele de core dis-
(bombardiere în picaj) şi controamirolilor Thomas
punea. Diferenta de calibru
Avenger (torpiloare) Sprogue, Franklin Stump şi
în intre artilerie celor două ta-
total 180 de aparate - s-nu Clifton Sprague. bere nu a întîrziat să-şi
năpustit asupra vaselor ja- Tn dimineata fatidicei zile spună cuvîntul : americanii
p oneze, scufundind portavto - de 25 octombrie, avioanele au pierdut distrugătoarele
nul Chitose ş i distrugătorul americane au reperat patru Hoel, Johnstonşi Samuel Ro-
Akitsuki şi avariind portavi- cuiro sote, opt crucişătoare ş i berts, precum şi portavioo-
oanele Zuiho şi Zu ikoku. Un un număr de distrugătoare nele Gambier Bay şi Saint
oi doilea ra id, efectuat de japoneze la numai 20 de Lo. Averii moi mult sau mai
36 de aparate, a scos d in mile distanţă de ~ruperea lui puţin grave ou suferit şi dis·
functiune portavionul Chiyo- Clifton Sprague. Era escodro trugătoarele Dennis şi Butler,
do şi o avariot cruci şătorul lui Kurita, pe core lipsa de ca şi port-avioanele Fanshaw
uşor Tomo. Avioa nele celui ripostă de pînă atunci din Bay, Kitkun Bay şi Kalin in
de-al treilea val au lovit din partea fortelor S.U.A . il cam Bay. Numeroase avioane
nou vasele Zuikoku şi Zuiho, îngrijora, fâcindu-1 să bă nu­ americane s-au prăbuşit în
acesta din urmă fiind scu- iască o cursă. N eputînd flăcări, căzî nd pradă violen-
fundat de cel de-al oatrulea crede că apărarea insulei tului tir antiaerian al nave-
otoc. Ultimele două ra iduri, Leyte fusese lăsată pe sea ma lor nipone.
care au avut loc spre seară , unei forma ti i atit de slabe, Dor nici escadro lui Kurita
ou găsit formatia lui Ozowo amiralul nipon a dat ordi- nu s-a dovedit invuln e robilă.
în plină derută şi risipită pe nul de "Vînătoare generală", Sub obuzele, bombele şi tor-
o întind ere de 60 de mile. care permitea fiecă ruia din- pilere americane s-au sc~­
Doar 12 vase din cele 17 tre va sele sale să actioneze fundat crucişătoorele grele
care constituiau efectivele pe cont propriu. Era o gravă Chokai, Sazuyo şi Chikuma
sale in itiale continuau să eroare, core răpea mult din şi au fost ovoriote crucişă­
pluteoscă . puterea de şoc a escadrei : toarele grele Kumano şi
Halsey primise incă de d upă pă rerea majorităţi i co- Tone, cuirasotul Kongo şi d1- ..
dimineo tă o cablogramă din mentatori lor mil itari, dacă f erite al te nave. Superiorita· .

96
fea rllmi nea totuşi de partea
iaponezilor. l ată de ce hotă­
rîrea luată de Kurita, la ora
9,25, de a vira spre nord, in
loc să treacă la ni micirea
vaselor amer icane, o dat i m-
presia lui Sprague că adver-
sarul să u o în nebunit subit.
Tn realitate, comandantul
iaponez era înd rituit - cel
puţi n în pa rte - să efec~u­
eze ace astă mişc are. l ui con-
tinua să i se p a ră su spe ctă
slăbiciunea flotei americane
ş i se temea de capcana ca -
re-I aştepta dacă a r fi în a-
i ntat mai departe spre sud,
cu atît mai mult cu cît ves-
tea pe care o primise des-
pre înf rîngerea lui Nishi-
mura în strîmtoarea Surigao
nu-i ridicase cîtuşi de puţi n
moralul. Dar scopul princi-
pal pe care 1-a urmărit, d înd
acest ordin, era de o -şi re -
grupa forţele şi de a porni
di n nou spre l eyte - ceea
ce a şi făcut, la ora 11 ,47.
Dacă şi-ar fi dus la î n-
deplinire aceasta ulti mă in-
tentie1 soarta navelor amf i-
bii ale Statelor Unite ş i o
trupelor debarcate pe insulă
ar fi fost definitiv pecetluită.
Dar, la mai puţin de jumă ­
tate de ceas interval, Kurita
o schimbat din nou ruta es-
cadrei .sale, indreptîndu-se
moi întîi spre nord-vest şi
a poi spre nord, cu alte cu-
vinte executînd o miscare de
repl iere. Din ce cauză ? Pen-
tru că dis tr ugătoarele lui in-
cepeau să su fere din l ipsă
de combustibil şi trebuiau re-
aprovizionate ; pentru că
bă nu ia că f lota lui Halsey,
al cărui ord in de rechemare
fu sese captat de radiotele-
grafiştii ni poni, îşi va face
aparitia di ntr-un moment în-
tr-altul ; pentru că se temea
de atacul aviatiei a meri-
cane, care cucerise cîteva
baze pe l eyte, de unde pu-
teau decola numeroase apa-
rate ; pen tru că, in fine, su-
praestima viteza portovi oa-
nelor S.U.A . şi nu voia să
rişte o încercuire.
Kurita avea însă de gîrJd
să facă jonctiunea cu O za-
wd şi, împreună , să se tna -
poieze, pentru o î ntreprinde
otocut asupra insulei l eyte.
Dar la ora aceea, planul de-
venise irealizobil, deoarece
capacitatea de luptă a flo-
tei-nadă, şi aşa scăzută, se
redusese considerabil. Tn
sch imb, f orm atia lui Kin-
kaid şi îndeosebi gruparea
de sub comanda lui Thomas
Sprague au avut de înfru ntat
un alt pericol - cel al avia-
tiei nipone. Tn d imineata zi-
lei de 25 octombrie, un bom-
bord ier in pica j japonez s- a
arunca t literalmente pe pun-
tea portovionului de es cortă
Sahtee : era una di ntre pri-
mele actiuni "si nu cigdşe .. de
tip kamikaze. Explozia ş i in-
cehdiu l care i-a urmat a
provocat moartea a 16 ma ri-
nari, dar vasul a putut f i
salvat.
Tenta tive similare din par-
tea avioa nelor (apoheze au
suferit şi portavroanele Su-
wan ee ş i Pet rof Boy, dar ar-
t ilerie lor antiaeriană a reu-
~it să doboare pe ataca~ori
înainte de a a junge la pun-
tile vaselor. Cîteva d intre
portavioanele avariate i n
orele precedente au scăpat
şi ele de ciocnirea cu pi lotii
care al eseseră moartea ca
ultim mi jlo c de a lovi în ina-
mic. l a o ra 11 ,30, cînd ra i·
duri le japoneze ou î ncetat,
o fost rîndul avioanelor
americane să plece în ur·
m ări rea escadrei lui Kurita,
dar fără succes. lupta s-a
prelu ngit i n cursul d upă ­
amiezii, cînd distrug ătorul
american Everso fe a fost scu-
fundat de submori nul nipon
1. 45, nimicit ş i el cîteva ore
moi tirziu de un alt distru-
gător, W hitehurst.
Tn dimineata zilei de 26
octombrie, trei raiduri succe-
sive ale avia tiei S.U.A., tota-
lizi nd 174 de aparate ş i de-
coli nd de pe portavioonele
gru pări lo r cond use de M ac
Cain şi Bogan, ou atacat
escadro lui Kuri ta i n strîm-
toarea Tablas, da r singur~ !
rezultat a fost scufu nda rea
crucişăto ru l u i uşor Noshiro.
Tn a ceeaşi zi, o escad rilă de
cvadr imotoore Liberotor a
încerca t din nou să lichideze
formatia japo neză , fă ră i n-
să a înregistra vreo l ovitură
mai importantă. Ultimele vic-
time ale confrun tarii aero-
navole au fost distrugătorul
Shiranuhi, aparţinînd esca-
drei lui Shima, pe core 1-a
scufundat un avion torpilor
american, distrugătorul No-
waki, din escadra fu i Kurito,
scufundat de o grupare de
sub comanda contraamiralu-
lui Badr;~er, ş i porta vionui
american Suwanee, care,
atacnt a doua oa ră de un
kamikaze, a fost g rav ava-
riat, pierzind 245 de membri
ai echipajului şi zece apa-
ra te aflate la bordul său .
Bilantul ~iganti c i i bă tăl i i
pentru golful l eyte este i n
mare măsură hegativ pentru
a mbii adversari. Japonezii
au eş ua t î n proiectele lor
strategice, pierzînd vase cu
un deplosatnent total de
305 71 O tone. Cauzele au
f ost : defectuoasa coordo-
ndre a eforturil or, lipsa de
co laborare intre coman-
danti, ezitări le lui Kurita,
p roastd f unctionare a rete-
lei de telecomunicatii, nu-
mărul mic de apara te d~ pe
portavioane etc.
Dar nici de partea ameri-
ca nă nu se poate vorbi des-
pre o victorie. Ozawa s-a
îna po iat la bază cu 11 din
cele 17 un i tăti ale sale, iar
Kurita şi-a salvat patru di n
cele ci nci cuirosote de care
dispuned. Aceasta s-a dato-
rat faptului că Halsey nu a
putut să -i a ju n gă pe nici
unul dintre cei doi am irali ja-
ponezi, trebu ind să aba ndo-
neze urmă ri rea flotei-n adă,
pentru a veni in a jutorul lui
Kinkaid. Aventurismu l " Tau-
rul ui" putea duce î n să lo un
adevărat dezastru pentru na-
vete amfibii si trupe le de-
barcate pe insula Leyte, pe
care numai n ehotărîrea lui
K~r.ita le-a scăpat de la
pre tre.
R ătă lia teres tră pentru in-
su l ă a continuat în că mul tă
vreme.
A bia la 25 decembrie 1944
rezi stenta o rga n i zată a ja-
ponezilor o luat sfîrş i t ; dar
chiar şi după acee a ameri-
canii au mai avut ciocniri lo-
ca le, unele dintre ele extrem
de sîngeroase, cu detaşa­
menta izolate care refuzau
să caoituleze. Iar la 2 sep-
tembrie 1945, c•nd plenipo-
tentiarii japonezi au semn:Jt
capitularea necondiţionată a
armatei nipone pe bordul
cuirasatului Missouri, rn ar-
hipelagul Filipine!or încă se
mai desfăşu rau lupte indîr-
jite...
97

poşta redacţiei
liUCUREŞTI - O ALTi\ VlH~Ti\ '!
• IORUA C Jlt;SCL', Buc urcşu. ?lic propu -
n eti o alld. vîr~tu a Bu c ur eştilor. Iu ~tnljlnul
ideii dv. aduce\ i ')l a rg umente. citind s urse
~e rloa~c . Le- am n•vazut şi no i ş i - con-
trar ot>iulei d v. - sustinem că virsta Bucu-
l'C)ti lor rămîne to t cea pc care o şti m .
l> c ce~
Intr - adevă r - a!)a cu m sc rieti şi d v. -
in .. l s toria nucurcscl lor·•. p . 22, G. J. lon cliCU
Glon af i rmă. ca. un hrisov dat. de l\Jlrcea cel
B ă trin i n HOl unui român di n l'ăgăraş es te
scri'i i n. ..Cetatea Bucurcscilor". Ionescu
r:lon precizca1.ă că actu l mentionat se află.
în colectia profe orului G r. G. Tocile cu.
Da r cercetările m ai noi au arătat că :
a) documentul a fo~t e libe rat în cetatc~t
At·gesutui . i nu in nu cureşti. Formu la d e
iuch eiere cuprinde : ,.Datum in arce nol)-
tJ·a Arges, die 20 lulll. annl a Creatorc Mundi
cmos·· «1400» (S-a dat în cetatea noa s tră ,\r-
~-:e ·, în ziu a d e 20 iulie, a n ul d e la fac e rea
1u m li 6908" «1100») ;
h) docume ntul poadfi. deci data d e 20 iu -
lie UOO, nu lJOl, cum arălati d\' , ;
c) tex tul nu ~-a p:istrat d ecit î n traducere,
nu ~i în original.
Intregul document se a rt ă in .. nor umcnta
•• nomanlae Historia", B . Ţara R omâ ne asră,
voi. 1, Bucureşti, 1!166, p. S~.36 (nr. 2~) .
Prin u rmare, este sl~:ur eli Bu cureştii au
c:-..1 tat. ca ora~. chiar din secolul al :\..IY- Ica
(vezi argum ~ntarea in Constantin c . Glu-
rcscu, "rstoria Bucureştilor". Bu cureş ti , 1966,
1•. 16-<t'i). d ar in llpha unei alte d a te certe
come morarea a fost flicut.l. ţinînd sea ma uc
d ocum ent ul eliberat. de Vlad Ţepeş la 20
~e ptcml.>ric 11::i9 (vezi t ex tul s lavon s i tt·adu-
ccrea in .,Documc r}ta Romaniae ll is toria",
p . 203-201, 111'. 1.18).
COINCIDENTA"! :'11U !
c. din Bll"ldcl. ne întreabâ cum
BJ-; RD .\~ ,
~ e explică existenta in ţara uoa~tră a citon·a
locatităti cu acela::.i nume : SloiJ ozia. Este
o s impl ă coincidenţi'i ? Nu !
lobozii se num eau satele din Ţa ra Rom â -
nea scă ~i Moldova i nfiintate esau rei nfiin-
tatc). î n urma uno r· scullri de dări ş i slu jbe
acordat e de domnle, J>e moş ii boierc'-li şi
mă n ăstire. li pus tii. sau foa rte putin populate.
P rima sloiJozie apare in Yremca l ui :\tir ~
cea cel Bă t rîn. la Car:heni. pe dom eniul
dunărean a l m ănăst irii ozia. de la gura
I alomitel. Domnul hot:lrilste că orice om
.. din satele boieresti ma1·i sau mici·' poate
..,:~ -.c a seze pe sills tea. de acolo, unde va fi
~I OI.Wd d e toate uăjdlile.
Rezi tenta cJa-,ei boieres ti rată de vech iul
drCJ>t a l vicinilor d e a se strămuta de pc o
moşi e pe alta. ca şi d epopula.rea t ă ril a u fă ­
cut ca ma i tit·ziu sHuaUa s loboziilor să l'.e
. chi mbe. Du pă lGOO, singurii oameni . de
tară" care se puteau aseza în mod J e~a l ,
intr-o slobozie boierească snu măn3 st i rească,
erau cei ,.f~r11 da.J dic SI !~1t ă bir'". :'llajorita-
tca locuitorilor din c;lobozii ajun~e ·e ă ne
fo r mat[ din băjenari de peste granită, care,
de plt dă, în 1\luntcnia erau Yeni ~i .. din Ţara
Tu r cească, ~au din Tara Un gurească, sau de
I n Moldova". Scutirea ce li se acorda era d e
ce le mal m ulte o ri d e doi-trei ani, dar,
filrHJră exi~ta t eama ('a vor pleca din nou,
era de ob1ce1 tu·clunslt ă .
!)8
tnagazi
.. .
l&lori
S lol>oz.illl' pu rtJu, cel put in Ja JO CC J)Ut, 1111-
mele locului !)au ili~tii pe care e rau i n-
te meiatc. Astfel, dupa 16H, cîud Radu \" odă
Milm ea a dăruit .,prictcuului să u " Ianachc
posteln icu l Caragea ~iliştea pus tie vai de
Ei. iugă duindu i ~J. fa că acolo sJohozlc, sa-
tul creat a stfel - <.l in care s-a d ezvoltat ac-
tual ul ora ş Slobozia - a continuat .sl1 se
n um ească Vai ele Et, ~ au Slobozia V<u d e
Ei. i\la i tirziu i s-a zis insii SJobozla lui
Enache sau, p c scurt, Slobozia.
Cele mai mult e ~ J obozii (că rora in d ocu-
mente Il se zice ş i ,.sate de mila·') au
existat la ş c~. adi că acolo und e populalia
era mai ra ră ş i m ai ne tabilă. I n Ţara Ro-
mân ca că foart e multe a şezăr i de acc~ t fe l
se găseau i n partea de răsăr it. a Cîm-
p iei Române. la hotarul cu i\Toldova.
Tu d ocuu1entc, t ermenul ,.slobozie'' arc şi
un al t. înţ eles , intr- o oarecare 1n~su ră di -
ferit d e cel arătat m al sus. Se numeau aşa
sat e le vechi boiere şt i ş i mănăs llreş ti c:ne
erau scutite d e s luj ll c i dări, avind. in
schimb, obli gaţia să prest eze til pinuJul
feudal o citiruc mal mare d e mun că . !\ta-
rea majoritate a slob oziilor de acest fel erau
a le unor mănăstlrl şi se găseau i n imediata
ap ropiere a acestora, spre a putea f i "de <1<.
cultare şi de sluj b ă''. In unel e cazuri, e le
a\'eau obligatii . J)Cciale, ca intretinerea unui
drum de munte sau paza mănlistirli.
GRECUL ROMUL, Gi.rbova de Sebeş. jud.
All>a. Noile uv. argum ente i n favoarea ce-
l ei ,.dintii familii de români (cTaco-romant)
cunoscută în istoric" nu ne-au convins
mai mult. d ecit. cele anterioare.
Xoi nu sustinem că. ar exista "o altă fa-
milie d aco- romanll atestaU. epigraflc". ina -
intea celei men~ionate de d v., pentru ră nu
putem accepta p ărerea, potrivit căre ia un
pO})Or s-ar naşte dintr-o un ică ramHic. O
asemenea idee nu are nimic comun cu şti­
inţa istorici.
La fel de gr c~itll ni se pare a firmaţia dv.
cll anul lOG ... ,.anul victoriei romanilol· asu-
pra dacilo r este Indiscutabil anul ctt care
începe istoria formăr;i poporului ro-
mân, adică n aşterea sau formarea poporulul
nostru··.
Prezentarea tn sc rlp ţ i ei latine din comun a
Ră hău (jud . Alba) - a cărei desco perire s pu -
neţi că vă apa rţine - es te cu ,totul tncom-
pJ cU.. De a ltfel acest document epigrafi c
este cu noscut de sp eci a li şti.
A. 1. GHEORGJHU, Tirgoviste. Nu sintem
1
~
d e acord cu d v. Credem cll poş ta redactiei
- prin specificu l ei ş i p rin meritele celor
care n e scriu - este una dintre cele mal
cit ite rubri ci a le revistei noas tre, ca şi ale
ori căre i p ub lica{il. \ figura aici nu este un
nenoroc, a a cum credeţi dv., poate mai cu-
rind dimt>OlriY[ ! P ri n urmare nu cirlltl îm-
potriva Fortunei !
Din ceea ce ne-aţi trimis, pu blicăm o re-
m ar că intercsantll :
.. Pe o v1·cme cind nu se ştia ctt va mat
dom nl, batri n în~ă sUipin pe sine, avar sl
totuş1 meccnat, Ma Lei Basa1ab RIDICA
 •
DIN 'l'EMELIE SAU REZIDEŞTE 40 DE MĂ­
NASTIRI, BISERICI, PALATUL DOMNESC
DIN BUCUREŞTI (CURTEA VECHE) ŞI DIN
TlRGOVIŞTE, PALATUL EPTSCOPAL DIN
BUZĂU etc ... ŞI N - A LASAT MĂNĂSTIRE
DIN ŢARĂ ŞI LA SFINTUL MUNTE, CA
SĂ N - 0 l NZĂSTREZE CU ODOARE ŞT VE-
NITUR T (G1·. TOCILESCU). Din acest punct
de vedere a fost al doilea constructor în
Ţările Române, după Stefan. cel Mare, ne ·
intrecut chiar de Constantin B rîncoveanu.
Dacă m ai socoti m şi haraciul anual p Hitit
Portii , atunci ne întrebăm ce dări trebuie
să Ii aruncat pe seama tărll, pentru ca să
fi putut face fată atitor cheltuieli şi pe
deasupra LA MOARTEA SA SĂ SE GĂ·
SE.\SCĂ TN VfSTERIA ŢĂRTI M A l BINE
DE UN' MILION LEI (Gr. Tocilescu).'·
Intr-un amplu articol. completat de o lun-
~ll. listă toponimică in anexll (cuprinzind
peste 50 de exemple). cititorul NI COL.'\ E
i\llULESCl:. inginer hotarnlc din Bucurestl,
ne propune o ipoteză toponimică nu lip·
' ită. de fantezie.
D -sa găse te apropieri şi similitudini intre
numele unor p ersonaje din literatura ve·
dicl, teo; onia brahman ă ş i denumiril e unor
localităţj din ţa ră . Astfel Braşovut ar purta
numele rajahulu i Braş i va-Sala, iar denumi-
rea de Vertc a dealului care face fat ă Tîm-
p ei ar repre'T.enta o alterare a cuvintului sa n -
crit Varta (ţară, tinut). Initial, a seurea s-ar
fi numit Braşlva-varta, adtd tinutul (tara)
lui Braşiv a.
De asemenea, Boda, unul din izvoarele Ar-
J:eşulni şi cele citeva localitlti omonime ar
a,rea ca "naş" pe un prinţ din dinastia lu-
nii - SO~lA tn Jhnba sanscrltl - prinţ de-
venit rege şi apoi zeificat.
tu. sfîrşit. l\Jed ia .. ul ar purta numele ţinu ­
t ului din zona de obirşle a Jndusului, nu-
mit 1\ladia-Desa.
Pirerea noa stră as upra a cestei Ipoteze ?
Fantezie - da. is torie - nu !
Unui " DA C~L BXTRIN" tl mulţumim
pentru urările de bine pe ca re le adresează
re dacţiei . ca şi pentru s u gestii.
Cit pri v eş te propunerea de a "povesti pe
i n ţele sul tu t uror. bu cată c u bu cată. istoria
neamului". ci n e urm ăre ş te cu atenUe revi sta
vede că tocmai aceasta intenţionăm si fa cem ,
număr d e număr.
A. CIRSTEA , Mangalia Nor d. Vă mulţu­
Ullm pentru ~rija pe care ne-o purtaţi şJ vă
asigurăm că redacţia nu va ch eltu i in mod
iraţional spaţiul revis tei.
VICTOR POP.\ , Craiova. Am reţinu t o
parte dintre propunerile dv.
Intirzierile in difuzare nu se produc din
vina l'edacţici, aşa c um am avut prilejul s-o
subliniem.
PET RE FLORE CU. Bucureşti. Foarte fru-
moase -vederile din Vidin pe ca re ni le-ati
t rimis. Arti co lul este i n ă, s pre regretul nos
tru, nepubtl cab il.
ANCA 1\llllt\T, student ă, Bucureşti. Iată
bibliografia pe care ne-aţi solicitat-o cu
priv ire la Titulescu : N. Titulescu, D ls-
CUl'SUri, Bu cure şti, Editura ştiinţific~ 1967 ;
N. T itulescu, Documente diplomatice (cu-
le:ere), Bu cure şti , Editura polltică, 1967 ;
1•
..
Ion M. Oprea , ~ icolae •r1tulescu, nu c ure ~ll
Ed. Ştiinţifică, 1966. In plus mai puteţi con-
sulta ş l cele două articole semnate d e Paul
Anghel în revista România literală din 10 .
IV 1965 ( .. Titulescu şi ideea de drept··) ~ ~
17. IV ( .. Titulescu şi ideea de familie Intel
naţională").
POST - SCRIPTUI\1
De la doc torandul NICOt..\1: IORDi\CUJ<;
primim urm ă toarea completare r eferitoare
la. c hestiunea. Anschluss-ului. d espre care
vorbeş te articolul ,.Agre lunea lui i\ rturo
Ui nu a fost opritli" de Nicolae Min ei :
· Aşa dupa cum intorm('aza ministlul iu-
goslav la Roma. 1\I. Duci(·, în timpul între-
vederii dintre Mussohni ŞI Hitler de In Ve
net ia din vara anului J934. Ftihrct ul abor
dează pt·intre alte probleme, şi chcs11unc3
austriacă. I ată un fragment dintr-o scri -
soare a diplomatului lu~o:.lav către minls-
tr:.tl de externe al t ăril sale :
•. La 'i nceput. Hitl er asigură că. e\·cnlmen-
tele din Austria sint. produsul h toriel şi al
rasei. Dollfu s lupt ă prin constringe re po-
Jiţiene a că impotrvta. fortei Ideii (!). xu -
mal d e aceea acţionează. hltl e rls mlll ~ •• !:1-
t rla c c u mijloace ilegale. o mişcare ele-
mentară c te intolllea una n1ai put er ni c~
de cit o mi ca re organizată . r...J Hitler a
dat toate ga ranţiil e că eveniment ele dm
.\u tria. nu sînt c u nimic in spi rate de cătrr
~uvernul Reichulu i (... ] Hitl er a cerut lui
!\Jussolinl s!\ facă ceea ce crede de cuvllntă
pentru a. opri a tacuril e au-.triece, care pre-
zintă Berlinul ca pro,•ocn.tor de tutbur:1ri
în Aus tria". {Conform : At'hivele dJploma-
tice ale Secretarfatulul de Stat pentn1 Afa-
cerile Externe al Iugoslaviei. Fondul Lc ~a­
tia Londra l92Q-19:J4 - DA ASTP LP - Scri-
soare informath•ă P.K.J .L.. Poo. Br. 561)
din 10 iul1c 19:!4).
Documentul citat es te o scrlsoar{' în
limba franceză şj se ba7caLtl pe relatările
confldenţ.iale r~cute diplomatului iugoslav
de către von Hassel, ambasadorul Reichu-
lui la Roma
Acest document Ilustrează inc11 o dat~ .. fi-
lozofia" agresiunii. perfidia. demagogia şi
complicitntca celor eloi dictatori ra sc1~t1
TO.i-\DER 1\HTEA~G. BucurcsU - em-
nalarea. d v. e justă. ln articolul ,,.\lentatul
i mpo triva lui T.l. C. Brăt1anu " e 'orba fn -
tr-a.devăr de .. Ocnele l ănicu l ut" şi nu dr
" Ocn el e Si biului".
Tn urma aparitiei articolului prof. un/V.
Dumitru Tudor "Localizarea Docici Mol-
vensis", revista "T ribuno" din Cluj o pu-
blicat un interviu in core acad. Const.
Doicoviciu contesta tezele cuprins~ in
acest material şi validitatea ilustrafiei
doveditoore. Prof. D Tudor s-o adresat
printr-o scrisoare "7 ribunei" pentru o-şi
sustine in continuare punctele de vedere,
do r scrisoarea sa nu o fost publicată .
Din dorinta de a pune la dispozitie citi-
tot ilor toate argumentele acestei dezba-
teri, vom prezenta În nr. 9 1969 observa-
tiile pt of. D. Tudor.
T.:" • . ·· -. .-·_.. .11:u • -,.- 1• •..,• ,"'~' • '"" ·~...;•"-·: ';' •-,.:~- , ".I,'J
a.>....,-; ..... , • • ~-.. ~ 11.or ..._, ·•"' 1 .t.
t .. • "·· ",/1 .. l"o·t\Ji-.AI•.t ,
!J[)
CONTENTS pe uple roumain (II) . •.• 24 n . CTPIIXAH. rornoncHett paa-
• 1\lemento •.. .. . .. 28 son <a t•epeJtuone opmnoro DeKa,
D. D.\1\t;\CEANU An Hlstorlc RĂZVAN 'fEOOORf;SCU ,.L'âge B Byxapet•Te) • · ........ 68
l\1P.eting (IIelu by tlle Represent- des t~twbres" et son art . . 29 J(. li. • Y IUUIBY. 0T ucropBu
alives of the Romanlan Commu- .ELI ABK'I'A I OAN IŢl O Chasse li Hl'TOPUlfet•K0~1y $ UJ1bMY 72
nlst Party and Those of the Arrny aux sorei res . . . • • . • . . . 37 ll . ,1. l\fYH'f HHY. <~ 1\ <•omane·
in July t 91a4 Wilh a Vlew lo W. CH U UCHILL Memoires auto, no Bawn'l ('noaaM, u :K
Prt'parlng t he LiLeratlon rrom (I V) •...• .. . .. ... .. .. • 44 ('q;h•TblO, DO HaWDM (pyMblR-
•
Nazl Occupatlon) ••••. . 2 • Notes • . . . . . . . . . • • 60 ('Klle C'OfUI<lJlRl•Tbl Y rpuGyllht
1\lAIUA COVACI Tbe Underground Lt. ro l. o. GOOA Les groupes ITapJTaM«>IlTa, t 888) · · . . 80
Press of Lbe Roman lan Commu- op~ra tifs en trent en actlon (la ~ • .r. t ~A B Y. Bonnn nponopoH
nlst Party aod Antl-Nazl Reslst· mllice de Ducarest llquide un\} (Mem:tY Hopon<Hr 1\HtxaeM u
ance ... . • •••.••••••• .. •• 8 bande de malfaiteurs) . . . . 1) 1 MapwanoM ABTouerH)" . 1940-
V. 'rEODO RF.SCU The Oreatest C. ItKZACHEVICl Qul a apporte 1 944.) • . • • • • • • • • • •. •. .. .. • 87
Alr and Sea llattle ot All Tlmes la t~Le de Michel le Brave a • Rpyroaop • • · ...... · 93
(11). Leyte 1944 • . . . . . . . ts 'l'trgov işte? • . . . . . . . . . . . 55
AL. AU;XlANU A Wallacblan HOlUA WlA!~ Vestlges romatns INHALT
Chancellor al the Court ot r\a- en Suisse .... . ... .. ...... 62
poleon 1Jonaparte ••.... 18 PKTH E STRIHA.~ Divorce d'un D. D.Ut.!CEANU Etne historlscbe
I ON Nt•:STOH Contln u lty in the prlnce r~g nan t (a Bucarest au Beratung (zwl~c b en den Vertre-
H fslory or the Formation ot the mlli eu du si ecle dernler) . ... 68 tern der Rum ă niscbcn Kommu·
Roman lan l'eople (11) ••••• • 24 JJ. 1. ' UCHI A~{) De l'histoire au nisUschen P artei und der Armee,
• l\lernento . .. • .. • • 28 film hlstorlque . . . . . • . • ?2 im Juli 1944 , zur Vorbereltung
RĂZVAN TEODO RESCU .The NO UA Z lZl ~tUNTEA..~U ,.Par der Betrelwlg von der Nazl-
Dark Ages" auel Thelr Art . . . . 29 ma.Jlleur, comme vous dites ct par be~etzung) • .. • .. • • .. .. 2
EL I SAll~'fA l OANI'fi U Witcb- l.lonbcur, comme nous d Isons" l\lA IUA K OVACI Dle illegale
Hutlt . ........ ....... . ... . 57 (les social istes roumains a la Presst" der Rumllnlschen Kommu·
W. CH URCHILL Memolrs tribune du Parlement, 1888) ntst ls('hen Partel und der anti-
(IV) •••..• • •• • • •• •• ••• • •• •• -44 • • • • • . . . • • . • . . • . . • . . . • . . 80 bJttertstische Wtderstand .••.• 8
• In nrlef . . • • • • • • . • 60 A IJ. OH. AVU La guerre des V. T.t;ODOR E CU Dle grosste
Lt. Co l. O. OOOA The Operative chicanes (cntre le roi Micbcl et le Lurt- und Seesch lacht aller Zei-
Groups Take Actfon (tbe nucba- mar~c ll al Antonescu, 194o- ten (Il ). Leytc 1944 •• . . 13
rest Mllitia Llquidates a Gang or 1~44) . • . . • • . . . . • . . . • • 87 AL. ALEXJ ANU Eln Woalacbi-
Robhcrs) . . • . • • . . . • • • • • 51 • Panorama • . . . . . . . 93 scher Logothet bei Napoleon
C. lt. I'~Z .\ C II EVICI Who Brought Bonaparte • • . . . . • . • . • • • • 18
tbe Ueau of Mlchael the Brave to CO~E P~ItAHliE ION NE TOR SU\tlgkelt in der
Tiq:~ovlş te ............ 55 Geschicbte der Entstehung des
HOHJA LIM AN Roman Vestlgcs )X. ,ll:>l\IallAB Y. lir.Topnqec:Koe r utnanischen Volkes (li) 24
in sw itz~r land ..•••••• 62 coocmaune (ope..'ll'TaanTenen Py- • Mernento ........ 28
PB'fllE S'f lll llAN The Dlvorce MWI:IeKo11 R AZVAN T•~ODORESCU .,Das
.HOMMYUUcTU'iCt'KO!t
ot a H.elgning Prlnce (In Bucba- llapTJUI 11 apr.tnu DO BODPOCY finstere J abrtausend" und seine
r est In llle M lddle ot Last Cen- nO.lrOTOBKII Ol'BOGOntJteBllR OT Kunst •• .•••• •••.•... • 29
t u ry) • . . . . . . . • • • • • • • • 68 naUHl\TCHOil OHI~ynauu11. Hton& E I.I SABETA IOANITIU Henn-
D. 1. SUCIII ANU From Hlstory 1~144 .) •• · •. •. .•.••.•.••• 2 jagd . • . . • . . . . • • • . • . • • . 37
to the li Istorica 1 Film .. .. .. 'i2 l\1. K O UA q . Tio: tnOJlbHUR DPC<'<'a w. CBURCIJJJ,L Memotren
NOH-A ZIZI MUNT J~ANU .,Unfor- Py Mt.llll\HOtl HoMM yUlil'Tottel\1\0tt (IV) . . .. . ...•••••••••• 44
tunaLely, as You Say, and Fortu- UapTlUf u aurunrrneposcHoe co- • Kurze B e itrăge • • . . 50
natety, as \Ve Say" (Lhe Roman lan nvuntoneune .. . .. . . • .. 8 Oberstlt. O. (W O.A Dle Operativ-
Socia lista lo Parliament, .ll. T.lW;J.tWE CIRY . BeJmqattmaR gru)Jpt!n treten ln Aktlon (die
i888) ..... ... ..... ... 80 so3nymuo-MoPl'KaR uliTaa scex Bttkarestcr Volkspollzei llquidlcrt
AL. OII. SA VU Th e War of Mu- BPeM~ll (Il) JletiTe H.l4~ 13 eine ObeltateriJande) • . 51
t ua l Cavllll ng (between Klng A. .AJIEi t t .HH Y. Banamr.1nlil C. REZACli EVICI Wer brachte
Ml chael and l\1arshal Antonescu, noro<lleT y Haooneoua Bona· den Kopf Mlchael des Tapferen
1940- t 944) .......... 87 napTa • . . • • • • • • • • • • • • • • • 18 nach Ttrgov işte? • • . . . • 55
• Pauorama • • • • • • • • 93 lf. H E C'TOP. llOl'JienoeaTenbO- nu ntA U l\I AN ROmlsche Ober-
HOCTb B lil'TOprrn eTilBOOJlCWUl py- reste in der Schwelz . . • • 62
SOMMA I RE 1\tbiH~·t<oro napo.nu (Jl) • . • • 24 PET RE ST RJI I A.~ El ne Eheschei-
D. Dr\.1\lĂCEANTT Une rencontre P. •TEU,'\UP.Et 3aMCTH11 · · · •· · .. .. . , · •.. 28
. <sTeMHOe Thl<.'R·
dung im Herrscherhaus (In lluka-
bistoriq ue (enlrf; tes repr~scntants lfenente ~> u eroRY n~·Hn·t'TBO 2!1
rcst .Mitle des lctzten Jahrhun·
derts) , . . . . . . . . . . . . . . • 68
du Parti C'•wmunlsle Roumaln E. lWAllltUllY. .OxoTa H;l
etceux d~> J'armee,tenueenjulllct Bellb!\t D. 1. SUCBI NU Von der GC*
•• • •• • •. • • • • • • • • • • 37 schlchte zum Geschlcbts-
1944 Pllur pr6parer la llbLraUon
Mer.~yapw
c1e l'occupallon nazle) ..•. 2 Y. qEp q fiJill.b. tilm ••. . ••. •••. •••. ••• 72
l\L\RIA COVACI La J)resse llPgale (I V) .• •• · •· •• • • •• •· •• .• • 4.4 NORA ZI ZI l\IUNTEANU ,.Un-
du Parll Communiste Roumain • Cn:rHaa • • • • • . • . • • • • • . 50 glOcklicherweise, wie Sie sagen
et la rMistaoce autlhitlertcn- D OJUIOJIIt OOHlUt O. rorA. und ?lUcklicherweise, wle wJr
ne . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . s Ooep.tntDHble rpymu.J nput~TY­ sagen• (d le ru mănischcn Sozia-
V. TF.O DO RESCU La plus grande oaiOT H D.CikTBUlO (J3yxapet'Tl'Hilfl listen von der Parlamentstribi.ioe,
batallle a~rona .. a le de t ous les MIIJUIL{Ufl JIUKBIJJ\UpycT 1Uai1Hy 1 888) .. . .. .•.•..• - . . . . • 80
t emps (Il). Leyte t !l44 .. . . 13 fJann.m·os) « ............. • 51 .AL. GIT. SAVU Der Krleg der
AL. AL(!;XIANU Un chanceller lC . 0 ~ · lAREBDTJ. RTO !lOc.T:tBHJl gegenseitlgen Scb i kanen (zwt-
vataque chez NapoiMn ~ una- n Tblpt'OauwTe ronouy Muxan scllen Kon ig M ichael und M:ar-
p a rte . . . . . . ..••. .. ... 18 Bp:tB()I'O? . .. . .. .. .. .. . . 55 schall Antonescu, 1940-
JON NESTOR. Contl nu it ~ dans . • ~ JUlAll . Pn~cHue r.nenhl a 194.4) . . . . . . . • . . . . . . . . . . 87
l'histoire de la formation du lli n eill..t;aplill .. .. .. .. 62 • Panorama • • . . . • • • 9:>

ABONNEMENTS : CARTIMEX. Calea Victorie i 126 , Bucarest , Rou m anie; B. P. 134-135 ; Telex: 226

-
•

lila gaz•n REDACTORI : Liv ia Dandara, Dana Cri văţ, Nicolae

· istoric Nicolaescu, Elisabeta Petreanu, Maria Anca Pîrjol,

Vasile Şimandan, Marian Ştefan. 1. M. Ştefan .
Bucur~ i nr. Oneşti
nr. 5 -
Sectorul 1, Oficiul Po~tal Nr. 22,
PREZENTARE GRAFtCĂ: RADU DOBRE, MIRCEA G RIGORESCU
telefon 15 09 91

42427 T,par~,; i exec1. tat la Comb1n<.~tul Po .igr afi .. "Casa Scinteii'' Sucur.. şti
logofătul Constantin Dudescu
("Un logofăt valah la Napoleon Bona-
parte", pag. 18)
MAGAZIN ISTORIC, revistă COPERTA 1
de culturA lstorlcll. Apare lu-
nar, se glseşte de vtnzare la Miha i Viteazul.
chioşcurile de difuzare a Portret
presei. Abonamentele se fac
la orlcllle poştale. factorii poş­ de Mişu Popp
tali. difuzorii din tntreprln-
deri. Instituţii şi de la sate. ("Cine a adus capul lui Mihai Viteazul
Preţul unul numAr 5 lei, abo-
namentul pe 6 Juni - 30 lei, la Tîrgovi şte •, pag. 55)
pe un an- 50 lei.