DESPRE PATIMA DESFRÂNĂRII

ÎN PATERIC
Lucrare de seminar la disciplina
-Teologie morală-
Semestrul I

Coordonator: Student:
PR. LECT. UNIV. DR. Nedelea Jean Apostu Radu-Alexandru
Anul: IV, Grupa: I

BUCUREȘTI
2023

1
 I.Cuprins

1. Introducere................................................................................p. 3.
2. Patima desfrânării în Pateric.....................................................p. 5.
3. Concluzie……………………………………………………..p. 8.
4. Bibliografie.............................................................................. p. 9.

2
 II. Introducere

Patericul egiptean este o colecție de scrieri, de învățături și experiențe duhovnicești ale

monahilor pustiei Egiptului, ce au trăit în jurul secolului al IV- lea.
Patima, în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul, „ este o mișcare a sufletului împotriva
firii fie spre o iubire nerațională, fie spre o ură fără judecată a vreunui lucru, sau din pricina
vreunui lucru din cele supuse simțurilor. De pildă, e o mișcare spre iubire nerațională a
mâncărurilor, sau a femeii, sau a avuției, sau a slavei trecătoare, sau a altui lucru din cele supuse
simțurilor, sau din pricina acestora. Sau e o mișcare spre ura fără judecată a ceva din cele supuse
mai înainte, sau din pricina acestora.”1
Patimile stâpânesc mintea omului, despărțindu-l pe acesta de Dumnezeu: „Când patimile
stăpânesc mintea, o leagă de lucrurile materiale și despărțind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe
cu acelea. Când însă o stăpânește iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor,
înduplecând-o să disprețuiască nu numai lucrurile ce cad sub simțuri, ci și însăși viața noastră
vremelnică.”2

Patima desfrânării este definită ca „ poftirea, satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea
morală a plăcerilor sexuale.” 2 Sfântul Vasile cel Mare o numește „o poftă fără rânduială a
trupului împotriva poruncii lui Dumnezeu, […] lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care
se aţâţă în noi prin simţurile noastre.” 3 Așadar, patima desfrânării constă în întrebuinţarea
patologică pe care omul o dă sexualităţii sale. Folosirea sexualităţii nu ţine de originea firii
umane şi a apărut ca urmare a păcatului protopărinţilor: „Sfinţii Părinţi afirmă că sexualitatea
nu ţine de originea firii umane şi aceasta a apărut numai ca urmare a păcatului strămoşesc.
Sexul, în sine, nu este nici rău, nici divin, fiind un dar natural dat de Creator oamenilor şi
cunoscut de aceştia după căderea în păcat. Astfel, Părinţii învaţă că, numai cei ce s-au întors de
la Dumnezeu şi nu au îndeplinit porunca Lui au fost cuprinşi de poftele trupului, până într-atât
încât au ajuns de s-au unit trupeşte.”4

1
Sfântul MAXIM Mărturisitorul, Capete despre dragoste (întâia sută), în Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăța, lumina și desăvârși, vol. II, trad. de Pr. Prof. Dumitru
Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, pp. 85-86. 2
Ibidem, p. 82.
2
Drd. Liviu PETCU, „Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualității ortodoxe”,
https://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Patima_desfranarii_si_biruirea_ei_in_viziunea_spiritualitatii_ortodoxe.
pdf, 2 Noiembrie 2023.
3
Pr. Prof. Alexandru Moisiu, Sfântul Vasile cel Mare, îndrumător şi păstor de suflete, în Mitropolia Moldovei şi
Sucevei, nr. 1, 1988, p. 18.
4
Liviu Petcu, op. cit., p. 4.

3
 În acest context, Sfântul Ioan Gură de Aur menţionează: „După călcarea poruncii, după
scoaterea din rai, atunci a început unirea trupească între Adam şi Eva. Înainte de călcare
poruncii duceau o viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupescă [...], de la început
şi dintru început a stăpânit fecioria; dar când a intrat în trândăvie, neascultarea şi şi-a făcut
intrare păcatul, fecioria a zburat, pentru cei dintâi oameni şi s-au făcut nevrednici de măreţia
unui atât de mare bun şi a intrat deci, în lume legea unirii trupeşti.”5
Sfântul Ioan Carpatinul ne îndeamnă să ne ridicăm ori de câte ori am căzut în această patimă:
„Asigură-te din toată puterea să nu cazi. Căci nu se cuvine luptătorului puternic să cadă. Dar
dacă ți s-ar întâmpla să cazi, ridică-te îndată și stai iarăși la lupta cea bună. Chiar dacă ți sar
întâmpla aceasta de zeci de mii de ori, prin retragerea harului, de zeci de mii de ori să faci și
aceeea, adică să te ridici până la sfârșitul tău. Căci s-a scris: «De șapte ori de va cădea dreptul,
adică toată viața, de șapte ori se va ridica» .” 6
Așadar, Sfânta Taină a Pocăinţei sau a Spovedaniei constituie şi ea un mijloc deosebit de
important de tămăduire a desfrânării. În acest sens Sfântul Ioan Carpatinul arată că: „Aproape
că păcatul însuşi împinge pe cel ce se căieşte spre Dumnezeu, dându-i un fel de simţire a duhorii,
a poverii şi a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea să se aplece spre pocăinţă, nu-l împinge spre
Dumnezeu, ci ţinându-l mai degrabă în puterea sa, îl leagă cu lanţuri de nedezlegat, făcând mai
tari şi mai năprasnice poftele pierzaniei.”7

5
Sfântul IOAN Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XVIII, III, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, în col. PSB, vol.VII
,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 213.
6
Sfântul IOAN Carpatinul, Una sută capete de mângâiere către mnahii din India care i-au scris lui, în Filocalia
sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cu se poate omul curăța, lumina și desăvârși, vol. IV, trad. de
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010,p. 173.
7
Ibidem, p. 163.
4
 III. Patima desfrânării în Pateric

În Patericul Egiptean păcatul desfrânării este numit „curvie” și reprezintă „mare şi iute
război”8. Părinții pustiului identifică cauzele acestei patimi: „Dacă curvia se luptă cu trupul tău,
vezi din care pricină s-a pornit războiul asupra ta şi o îndreptează. Sau din desfătare, sau din
somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decât pe altul, sau ai osândit pe
cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie.” 9
Ca „arme” folosite împotriva războiului cu patima desfrânării, părinţii pustiei recomandă:
1. Rugăciunea: „Un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns
aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă.” (Agathon,
21)10; „povestitu-sa despre maica Sara, că a răbdat treisprezece ani, fiind luptată tare de
dracul curviei şi niciodată nu s-a rugat să se depărteze războiul de la dânsa, ci mai vârtos
zicea: Dumnezeu, dă-mi putere!” (Sara, 1)11„A zis un bătrân către un frate ce era supărat
de curvie: frate, au doară dormind vrei să te mântuieşti? Du-te, lucrează, osteneşte-te,
caută şi vei afla. Priveghează în rugăciune, bate şi ţi se va deschide, şi aşa Domnul
Dumnezeu, văzând silinţa şi răbdarea ta, îţi va da biruinţă asupra acestei ispite!” (VI,
2)12
2. Postul: „Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, părinte, că pântecele meu
mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrânul: de nu
vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu,” (VI,
34)13

3. Răbdarea: „Un bătrân oarecare, l-a văzut pe ucenicul său că este foarte supărat şi necăjit
de dracul curviei. Şi i-a zis lui: fiule, vrei să-l rog pe Dumnezeu să se depărteze de la
tine şi să te părăsească acel război? Iar el a zis: ba nu, părinte, că de mă şi supăr şi mă
necăjesc de acel război şi mă ostenesc muncindu-mă, dar văd din osteneală roada

8
***, ”Patericul egiptean”, https://ia801409.us.archive.org/3/items/Tmp30876PatericulEgiptean512457859/
PatericulEgiptean.pdf, 02 Noiembrie 2023, p. 251.
9
Ibidem, p. 273-274.
10
Ibidem, p. 25.
11
Ibidem, p. 196.
12
Ibidem, p. 251.
13
Ibidem, p. 270.

5
 răbdării întru mine. Pentru aceasta mai vârtos te roagă pentru mine, părinte, să-mi dea
Dumnezeu răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită. Zis-a lui bătrânul: acum,
fiule, am cunoscut că eşti în sporire şi că mă întreci.” (VI, 5)14
4. Nădejdea: „Un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în
păcatul curviei şi după cădere, de multa lui scârbă l-a dus pe el vrăjmaşul la
deznădăjduire. El mai venindu-şi în fire şi văzându-se biruit de scârbă şi deznădăjduit,
singur ca un doctor iscusit fiind, a pus gândul său spre buna nădejde, zicând: crezi în
marea milostivire a lui Dumnezeu, că va face şi cu mine păcătosul şi mă va ierta! Iar
când grăia el întru sine acestea, diavolii i-au zis: cum ştii tu că îşi va face milă cu tine?
Şi le răspundea lor aşa: dar voi cine sunteţi şi ce grijă aveţi, de îşi va face Dumnezeu
milă cu mine ori de nu îşi va face? Că voi sunteţi fiii întunericului, ai gheenei şi ai pieirii
veşnice, iar Dumnezeu este bun şi milostiv. Voi ce treabă aveţi? Acestea grăindu-le lor
fratele au fugit dracii ruşinaţi de la dânsul, neputând să-i mai facă nimic. Iar fratele cu
nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mântuit.” (VI, 24)15

5. Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: „A zis un bătrân. Dacă curvia se
luptă cu trupul tău, vezi din care pricină s-a pornit războiul asupra ta şi o îndreptează.
Sau din desfătare, sau din somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai
bun decât pe altul, sau ai osândit pe cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se
luptă omul spre curvie.” (VI, 42)16

6. Înfrânarea simţurilor şi a gândului: „S-a dus odată avva Isidor la avva Teofil,
arhiepiscopul Alexandriei şi dacă s-a întors la Schit, l-au întrebat pe el fraţii: cum se
află. Iar el a zis: cu adevărat, fraţilor, eu faţă de om nu am văzut, fără numai a
arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicând: oare, s-au cufundat ei, avvo? Iar el
a zis: nu aşa, ci nu m-a biruit cugetul să văd pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat şi s-
au întărit ca să păzească ochii de răspândire.” (Isidor, 8) 17; „spuneau părinţii despre un
bătrân, care mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip, pe lângă drum. Iar
el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: ca nu cumva să le vadă vreun frate

14
Ibidem, p. 253.
15
Ibidem, p. 264.
16
Ibidem, p. 273-274.
17
Ibidem, p. 100.

6
 neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gândurile şi războiul curviei.”
(VI, 18)18
7. Fuga de prilej: „Zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să
mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să
mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care să nu aibă femeie, decât numai în pustie?
Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!” (Sisoe, 3)19
8. Fuga de compania sexului opus: „Un frate a rugat pe avva Daniil zicând: dă-mi o
poruncă şi o voi păzi pe ea! Şi a zis lui: niciodată să nu întinzi mâna ta cu femeie în
strachină şi să mănânci cu ea şi cu acestea vei scăpa puţin de dracul curviei.” 20 (Daniil,
2) ; „zis-a un bătrân: sarea este din apă şi când se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa
şi călugărul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri.” 21
(VI, 27)
Lupta împotriva acestei patimi este foarte grea, iar razboiul împotriva ei este terminat cu
biruință de foarte puțini. Oricât am lupta împotriva ei, ea este „greu de războit și cu neputință
de biruit” 22 prin propriile noastre puteri, neputând fi distruse deplin de către noi înșine, ci doar
cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne spune: „Fără Mine nu puteți face nimic!” (Ioan 5, 15) Acesta
subliniază, încă o dată, valoarea rugăciunii către Dumnezeu, prin care cerem întărirea puterilor
noastre, slăbite într-o astfel de luptă.

18
Ibidem, p. 263.
19
Ibidem, p. 179.
20
Ibidem, p. 47.
21
Ibidem, p. 263.
22
Sfântul GRIGORIE Sinaitul, Capete după acrostih, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care
arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, vol. VII, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013,p. 160.

7
 IV.Concluzie

Sarcina creştinului care vrea să-şi păstreze curăţia sufletească pare a fi dificilă. Ea este cu
atât mai dificilă cu cât lumea modernă, în totalitatea ei, a atins un nivel de pervertire pe care nu
l-a mai atins niciodată înainte cu asemenea universalitate şi profunzime. Însă, urmând sfaturile
şi exemplele sfinţilor care s-au izbăvit de bolile păcatelor, urcând treaptă cu treaptă pe scara
virtuţilor, prin strădanie şi osteneală proprie, cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu, omul
contemporan se poate izbăvi de această patimă ridicându-se la înălţimea curăţiei şi a sfinţeniei
la care este chemat.

8
 V. Bibliografie

I. IZVOARE
1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001;
2. ***, Patericul egiptean,
https://ia801409.us.archive.org/3/items/Tmp30876
PatericulEgiptean512457859/PatericulEgiptean.pdf;

II. SFINȚII PĂRINȚI

3. Sfântul GRIGORIE SINAITUL, Capete după acrostih, în Filocalia sau culegere din
scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi,
vol. VII,, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013;
4. Sfântul IOAN CARPATINUL, Una sută capete de mângâiere către mnahii din
India care i-au scris lui, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care
arată cu se poate omul curăța, lumina și desăvârși, vol. IV, traducere, introduceri și
note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București, 2010;
5. Sfântul IOAN Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XVIII, III, traducere,
introducere, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, în col. PSB, vol. 21, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987;
6. Sfântul MAXIM Mărturisitorul, Capete despre dragoste (întâia sută), în Filocalia
sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăța,
lumina și desăvârși, vol. II, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru
Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 2008;

9
III. STUDII ȘI ARTICOLE
7. MOISIU, Pr. Prof. Alexandru, Sfântul Vasile cel Mare, îndrumător şi păstor de
suflete, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 1, 1988;
8. PETCU, Liviu, Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualității ortodoxe,
https://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Patima_desfranarii_si_biruirea_ei_in_
viziunea_spiritualitatii_ortodoxe.pdf.

10