TINEREA DE MINTE A RĂULUI – CANCER DUHOVNICESC.

Predica Parintelui Sofian

despre mânie, rautate ascunsa si iertare

“E o pace mincinoasa in sufletul tau, o politete din aceasta… Zambesti, dar

esti oricând gata sa-i bagi [celuilalt] pumnalul in inima…”

Vezi si:
 Gânduri pentru Postul Mare (a treia saptamana): PAZESTE-TI INIMA DE INVIDIE!
 Omilie a Sfantului Luca al Crimeei DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE
NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
 PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACĂ
IL OSÂNDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”
***

IN SAPTAMANA A TREIA DIN SFANTUL SI MARELE POST, CUVANT DEPRE IERTARE

“Frati crestini,

Ne aflam, cu ajutorul lui Dumnezeu, catre sfarsitul celei de-a treia saptamani a Postului
mare. Sfintii Parinti, si noi urmând cuvantul lor, amintim mereu ca postul nu insemneaza
numai abtinerea de la anumite mancaruri de dulce, carne sau lactate. Unii tin foarte mult la
aceasta si este bine ca tin, insa nu este suficient. Totdeauna adaugam la un post fizic de
alimente —[…]— in acelasi timp dublura lui care este esentiala, postul de rele. Sa
postesti cu toata fiinta ta, adica si ochii, si mintea, si gura, si mainile, si picioarele,
toate sa fie oprite de la rele.Dacă acest post sufletesc se poate uni cu celalalt, trupesc,
atunci e tot ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Iar dacă este numai post trupesc, si
celalalt sufletesc este neglijat, atunci zadarnica-i postirea noastra, ne trudim, dar
fără plata.

Sa ne gândim foarte bine la acest lucru, pentru ca fiecare avem nevoie de Dumnezeu. Sunt
imprejurari in viata, când oamenii, cu adevarat, nu ne pot ajuta si atunci tasnim in
sus cu mintea si cu inima si spunem: „Doamne, ajuta-ne”! Si ne ajuta Dumnezeu
dacă suntem pe calea Lui. Dacă ne facem de cap si facem numai rele, vorbim ce nu trebuie
si facem numai rautati, atunci Dumnezeu nu asculta rugaciunea noastra, asa cum spune
undeva sfantul apostol Iacov1. Nu sunteti ajutati si nu sunteti ascultati, pentru ca va
rugati rau, cereti niste lucruri care nu va folosesc cu adevarat sau cereti de la
Cineva pe care-L dispretuiati pana atunci. Numai când ai nevoie tipi la El la
rugaciune, iar dupa aceea iti duci viata obișnuita, adeseori pacatoasa.

In legatura cu aceasta, este bine sa luam seama la patimile care rascolesc si tulbura
viata noastra launtrica. Tulburati fiind cu noi insine, tulburam si pe cei din jurul
nostru si viata adeseori este un iad, aceasta viata pamântească [cu] scândaluri in
familie, in ateliere, in fabrici, peste tot, fel de fel de conflicte din cauza ambitiilor, a
mâniei, a nervilor nestapaniti si asa mai departe. Si de aceea este bine ca, in aceasta
perioada a postului, cine poate tine postul de alimente, foarte bine, sa-l tina, insa sa fie
dublat numaidecat de postul acesta sufletesc, de luare aminte la tot ceea ce
tulbura viata dinlauntru si viata noastra din afără.

Una dintre patimile care ne bantuie viata noastra este mânia si cearta, conflictele
care ajung uneori la niste stadii foarte inaintate. Ca urmare a mâniei, dacă nu reusim sa
ne impacam in aceeasi zi când ne-am certat cu cineva, apoi se asaza in noi o
patima foarte periculoasa: tinerea de minte a răului. Si mergi cu aceasta tinere de
minte a răului (…), nu te poti ruga, esti mereu in dialog cu acela cu care te-ai
certat. Si de fapt si celalalt este supărat pe tine si are si el mânie. Ori se uita in alta
parte, ori se uita in jos, ii e jena sau ii e scarba sa se uite la tine, ca l-ai jignit — si
tu la fel. Aceasta patima care se numeste, tinerea de minte a răului este un rod
indracit al mâniei.

Despre aceasta doresc sa va citesc din sfantul Ioan Scararul. Am in fata Filocalia, volumul
IX, in care sfantul Ioan Scararul — acest mare psiholog duhovnicesc, acest Parinte care a
trait in veacurile VI-VII in vremea noastra crestina — a analizat, ca nici un psihiatru din
zilele noastre, sufletul omenesc si persoana omenească si a surprins cele mai fine
cute din viata launtrica a oamenilor si de aceea a fost atent la aceasta patima de care
vorbim acum, tinerea de minte a răului. El spune asa, incepand Cuvantul IX:

„Virtutile cuvioase se aseamana scarii lui Iacov, iar patimile necuvioase lantului
cazut de pe verhovnicul Petru. Cele dintai“, adica virtutile, „legându-se una de alta,
urca pe cel ce le voieste catre cer, iar cele de-al doilea se nasc una pe alta si se
strang una pe alta“ — adica relele. Pentru ca faci rele, minti, urasti, furi si alte
patimi, multe toate, se strang ca niste lanturi in jurul tau, esti ca un rob adevarat.
Dacă faci bine, dacă faci virtutile acestea, cum le numesc sfintii Parinti atunci se
libereaza launtrul de aceasta otrava a patimilor, devii din ce in ce mai luminos, mai
linistit si simti ca te rogi, simti ca Cineva te ocroteste, simti ca ai un Stapan care
oricând te poate ajuta.

„Am auzit ca tinerea de minte a răului este numita fiica a (…) mâniei, venind acum
vremea, sa spunem ceva si despre ea”.

Ţinerea de minte a răului este sfarsitul la care duce mânia, rodul

mâniei, “pazitoarea pacatelor” […], „urarea dreptatii, pierzania virtutilor,...“ –
ca aceasta mananca, asa cum mananca cancerul celulele din noi, tot asa mananca
aceasta tinere de minte a răului virtutile, fapta cea buna, si a noastra si a altora
— „…urarea dreptatii, pierzania virtutilor, veninul sufletului, viermele mintii,
rusinea rugaciunii…” —

de ce rusine? Pentru ca te rogi sa te ierte si tu nu ierti! Si trebuie sa-ti fie rusine sa

ceri iertare când tu esti rau cu aproapele tau — „...curmarea cererii...” — pentru ca
atunci când te rogi, ceri sa taie aceasta cerere a ta. N-ai dreptul sa fii iertat, dacă tu nu ierti
„…instrainarea iubirii, piron infipt in suflet, simtire neplacuta, iubita ca o dulceata
a amaraciunii, un pacat neincetat, o neadormita fărădelege, o rautate de fiecare zi.
Una si aceeasi”,
adica tinerea de minte a răului,

„e o patima intunecata si urata, din acelea care se nasc, dar nu nasc. De aceea nu
voim sa spunem despre ea prea multe. Cel ce si-a oprit mânia, a ucis tinerea de
minte a răului, căci atat cat traieste tatal are loc nasterea de prunci”,

… cat traieste mânia in noi, si tinerea de minte a răului dureaza. De aceea sfintii
Parinti si chiar sfantul Ioan Scararul in alt loc spune asa:

„Intr-un conflict, când te manii cu cineva, stapaneste-ti primul cuvant, sa nu spui

primul cuvant“.

Infuriat si incarcat de nervi cum esti, dacă spui primul cuvant, dezlantui altul mai
grav de la celalalt, tu ii spui inca unul mai puternic, si conflictul creste ca un foc,
ca un incendiu si-i foarte greu sa-l stingi. Se adanceste mereu, conflictul creste si
aceasta mânie, si cearta, si ura dureaza, nu poti sa le repari in aceeasi zi.

„Când, nevoindu-te mult, nu poti scoate ghimpele cu totul” — acest ghimpe al tinerii de
minte a răului — „ploconeste-te in fata dusmanului tau măcar cu gura, ca rusinându-te de
fatarnicia fata de el, sa-l iubesti in chip desavarsit, impins de constiinta ca de foc.

Te vei cunoaste pe tine izbavit de “putreziciunea aceasta“, tinerea de minte a

răului, „nu când te vei ruga pentru cel care te-a supărat“ — fiti atenti aici — „nici
când il vei răsplăti cu daruri, nici când il vei aduce la masa, ci când, aflând ca a
căzut intr-o nenorocire sufletească ori trupească, vei suferi si vei plânge ca pentru
tine insuti“. Acesta este un atribut al dragostei, despre care vorbeste sfantul apostol Pavel
in capitolul 13 din [Epistola intaia catre] Corinteni. Sa suferi impreuna cu cel ce sufera,
chiar dacă-ti este dusman. Dacă suferi cu el si te rogi pentru el când e intr-un
mare necaz, l-ai vindecat si pe el, si pe tine insuti.

„Cel care se linisteste tinând minte răul, are incuibata in sine o vipera purtatoare
de venin ucigator. Aducerea aminte a Patimilor lui Iisus va tămădui sufletul ce tine
minte răul, rusinându-l puternic cu a lui Lui netinere de minte a răului”.

“In lemnul putred se prasesc carii”. Nu stiti? „Sipurtarile blânde si in chip mincinos
linistite au lipite de ele ura nebuna“. Te porti frumos, zambesti, insa tii minte răul ce-ti
vine dinlauntru. Spune undeva psalmistul David: „Cuvintele lor sunt line si blânde, dar
taie ca niste sabii [sageti, n.n.]“2, deci e o pace mincinoasa in sufletul tau, o
politete din aceasta… Zambesti, dar esti oricând gata sa-i bagi [celuilalt] pumnalul
in inima. „Cel ce o leapada pe aceasta” (tinerea de minte a răului) „a aflat iertare, dar
cel care se lipeste de ea, se va lipsi de indurarea lui Dumnezeu.
Unii s-au predat pe ei ostenelilor si sudorilor pentru a dobandi iertare. Dar cel ce nu tine
minte răul a luat-o inaintea acestora, dacă-i adevarat cuvantul «iertati repede si vi se va
ierta din belșug»3” — spune undeva sfantul apostol si evanghelist Luca. Deci secretul
acesta este: a te impaca cu dusmanul tau chiar in ziua aceea. „Sa nu apuna soarele
in mânia voastra“4 , asa ne sfatuiesc sfintele Scripturi. Sa nu apuna soarele in
mânia voastra, si atunci e gonita și tinerea de minte a răului dinlauntrul nostru si
se normalizeaza raporturile intre mine si tu, si celalalt.

„Netinerea de minte a răului este semnul adevaratei pocainte, iar cel ce tine
dușmănie si pare ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca alearga
in vis“.

Poate ati avut in vis asemenea situatii, in care vă pomeneati că alergati, fugeati
speriati de cineva, si când va trezeati, erati in pat. Cam asa este cel care vrea să
tina dușmănie si pare că se pocăieste, se imblanzeste la chip, insă tine dușmănie
in el. Este ca acela căruia i se pare că alergă in vis.

„Am vazut pe unii ce tineau minte răul, indemnând pe altii sa nu tina minte răul. Si
rusinându-se de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia“.

Mai usor era a zice, decat a face.

„Sa nu socotească nimeni aceasta intunecime ca o patima usoara, trecatoare, căci

de multe ori ea obișnuieste sa se intinda pana la barbatii cei duhovnicesti.”

Si ultimul paragraf, scurt:

„a fost treapta a noua aceasta, cel ce a castigat-o poate sa ceara de acum cu indraznire
dezlegare gresalelor de la Domnul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos“.

Amin”.

NOTE:
1 Epistola, 4, 3: „Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca sa risipiti in placeri”.
 2 Dupa ps.54,24.
3 Luca 6,37
4 Efeseni 4,26.

(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)

Legaturi:
 PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FĂRĂ LEAC

 Cuvant al Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii: “Din
cuvintele tale te vei osândi”
 “Jurnalul fericirii” in actualitate: DESPRE BANUIALA ENDEMICA,ZAVISTIE, RAUTATE
GRATUITA
 Parintele Calciu – cuvinte puternice, actuale si esentiale despre VORBIREA DE RAU IN
BISERICA, LIMBAJ VULGAR SI MÂNIE: “Sa revenim la demnitatea limbajului!”

 PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana când va ridicati asupra

omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
 Talcuirea adanca, sensibila si zguduitoare a Fericitul parinte mucenic Constantin Sarbu
asupra RESORTURILOR ASCUNSE ALE TRADARII LUI IUDA. Cu invataminte duhovnicesti
vitale pentru noi…
 DUMINICA IERTARII. INCEPUTUL POSTULUI MARE. Parintele Coman despre sensul si
riscurile postului si iertarii
 DUMINICA IERTARII. Predici de mare adancime ale Parintelui Sofronie (II). CUM SA
TRECEM POSTUL MARE in mijlocul tensiunilor apocaliptice ale vremii noastre?
 Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru
noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
 SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA ne atrage atentia asupra unor patimi grave care ne pot
stirbi si otravi praznicul Invierii: ZAVISTIA SI OSÂNDIREA ALTORA
 DUMINICA INTRARII IN IERUSALIM A IMPARATULUI SMERENIEI: “Dacă ai fi cunoscut si tu
in ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta…” (Parintele Cleopa despre cat de mare si de
ucigas este pacatul ZAVISTIEI)
 MANGAIERI DUHOVNICESTI DE LA SFANTUL MAXIM. Despre fatarnicii si clevetitorii care il
rastignesc din nou pe Domnul

 Predica PS Sebastian Pascanu, Episcopul Slatinei si Romanatilor despreFORMALISM SI

NEPUTINTA DE A NE BUCURA DE BINELE APROAPELUI
 PARINTELE STEINHARDT – ANTOLOGIC – DESPRE FARISEISM: “Bunatatea o suspecteaza, ii
atribuie cauzele cele mai josnice, binele il pangaresc degraba, coborând totul la nivelul
sufletului lor…”
 “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că exista si luptatori ai
diavolului?”

ARTICOLUL URMATOR/ANTERIOR
← “SCOALA-TE SI UMBLA!” De ce trebuie sa pretuim totusi… sanatatea? CUM SE TRATEAZA SI SE
VINDECA DE BOLI CREDINCIOSII ORTODOCSI?DUMINICA SFINTEI CRUCI. Predica PS Sebastian al
Slatinei: VIATA CA O CRUCE. Cine se menajeaza, se complace si refuza LUPTA, cum va castiga
Imparatia? →

COMENTARII
23 Commentarii la “TINEREA DE MINTE A RĂULUI – CANCER DUHOVNICESC. Predica Parintelui Sofian
despre mânie, rautate ascunsa si iertare”

1. 17-03-2012 19:10

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/07/23/lupta-rugaciunii-sa-ne-tinem-strans-de-mana-lui-
dumnezeu/

..“Ne-ai dat porunca de a iubi, dar nu se afla in mine puterea de a iubi. Vino si savarseste in
mine tot ce ai poruncit, căci poruncile Tale covarsesc puterile mele. Mintea mea e prea slaba ca
sa Te inteleaga pe Tine. Duhul meu nu poate vedea tainele voii tale. Zilele mele trec in nesfarsita
dezbinare. Sunt chinuit de teama de a Te pierde din pricina gândurilor rele din inima mea”.

CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV

2. 17-03-2012 20:26

Am acasa o icoana de la Manastirea Cernica cu Maica Domnului cu sase sabii care ii strabat
sufletul (vedeti ca s-ar putea sa aveti intr-un caz fericit viziunea acesta la cel de al doilea
Ierusalim de la Bucuresti, profetit de Parintele Arsenie Boca). Nu stiu cine a inserat comentariul
 acela cu pumnalul in inima, insa dacă nu sunteti preoti militari se pare ca folositi acest text
impotriva militarilor crestini, gen Sfantul Dimitrie. Chiar credeti ca pumnalul nu ar putea sa fie o
arma buna impotriva inimii diavolului, chiar credeti ca nu ar putea acel pumnal sa separe binele
de rau, sa fie ca o cruce?, ca o arma buna impotriva răului? Spuneti ca ar putea fi folosit
neaparat in scopuri rele si ar fi numai arma fatarnica a diavolului? Pai pumnalul este ca o
sabiuta, un fel de copie mai mare, ma rog!, depinde de cel fel de pumnal este vorba, si aici ma
refer la cine l-a fabricat si in ce scop.

3. 17-03-2012 20:51

Pumnalul ar putea sa fie viata pentru oamenii lui Dumnezeu si osânda pentru diavol, slugile,
slujirile si trufia acestuia. Exact cum si Crucea este o arma datatoare de viata pentru cei ce se
mântuiesc, si nebunie pentru cei ce nu se mântuiesc.

4. 17-03-2012 22:31

@ Ciprian Hangan:

Frate, predica nu este despre pumnale si arme, ci despre tinerea de minte a răului. Iar metafora
este cat se poate de comuna si de usor de inteles de catre oricine. A infige pumnalul in inima are
sensul de a ucide sufleteste, a trada pe cineva si a-l rani de moarte. Nu de a-i face bine. Nu,
niciodata. Chiar e nevoie sa despicam si lucrurile simple in 141414? si sa pierdem sau sa deviem
sensul mesajului? Nu mai insista, te rugam, pe astfel de piste false.

5. Pingback: CEI CE MANANCA DIN CARNEA APROAPELUI…. Sf. Ioan Gura de Aur, Parintii Arsenie
Papacioc si Nicolae Tanase (VIDEO) despre POST, CLEVETIRE, DEFAIMARE -

6. Pingback: PARINTELE SOFIAN DE LA ANTIM, omul smereniei – de 10 ani printre sfinti -

7. Pingback: CENTENARUL NASTERII PARINTELUI SOFIAN. Marturia Parintelui Mihail Stanciu despre
sfintenia discreta a marelui staret al Antimului - Razboi întru Cuvânt - Recomândari

8. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr.

Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE
MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos – interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii c

9. Pingback: Avva Efrem Filotheitul: SFATURI DUHOVNICESTI DESPRE IERTARE -

 10. 04-04-2013 16:41

Pai,Slava Domnului,ca mintea inca functioneaza bine,si tin minte-binele si răul…

Ferească Dumnezeu de vre-un ,,alzhaimar”
In minte,vin de toate-important este ce scoatem afără,si cum?
Căci lupta acolo incepe in minte.si,va marturisesc,ca nu-i usor deloc.
Dar orice ar fi,cu Dumnezeu inainte!

11. Pingback: TINEREA DE MINTE A RĂULUI, milostivirea si rautatea care otraveste totul. CUM TE
POTI IMPARTASI CHIAR CU DIAVOLUL? -

12. Pingback: SFATURI DUHOVNICESTI pentru surori si maici, dar nu numai, din SCRISORILE
PARINTELUI SOFIAN: “Pe noi ne strica mândria. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele!” -

13. Pingback: PARINTELE SOFIAN in memoria Arhimândritului Roman Braga: “COPILUL BATRAN”, cel
plin de bucurie tacuta si de bunatate practica: “Era convins ca noi existam atata cat ajutam pe
altii” -

14. Pingback: CUVIOSUL PARINTE SOFIAN – inedit: CONFERINTA VIDEO emotionanta despre
RUGACIUNE si PRACTICA RUGACIUNII LUI IISUS (1996) -

15. Pingback: Parintele Sofian despre CHIPUL OMULUI INDRACIT DE PATIMI si CHIPUL OMULUI
PATRUNS DE DUHUL SFANT -

16. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA VINDECARII
DEMONIZATILOR DIN GADARA (a cincea dupa Rusalii): AI CUI FII SUNTEM, AL CUI CHIP
PURTAM si ce stapan chemam prin FAPTELE vietii noastre? -

17. Pingback: “ORICINE URASTE PE FRATELE SAU ESTE UCIGAS. In iad merg mai ales cei care au in
sufletul lor ura si rautate”. Arhim. Vasilios Bacoianis despre IERTARE si MARTURISIRE, TINEREA
DE MINTE A RĂULUI si APOSTAZIE -

18. Pingback: Parintele Teofan de la Putna despre SECETA NOASTRA SUFLETEASCĂ si PARINTELE
SOFIAN CEL MULT RODITOR | Cuvântul Ortodox

19. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU – icoana bunatatii, Duhovnicul si apostolul tacut al
“pustiei” Bucurestiului (VIDEO -TVR). Plus: INEDIT AUDIO – Psaltirea citita, molitfa, predici,
cuvinte de folos | Cuvântul Ortodox

20. Pingback: SA NU FIM PRICINA DE SMINTEALA… – Cuvant al Parintelui Episcop IGNATIE

MURESANUL la Manastirea Paltin (AUDIO): “Dacă eu il batjocoresc pe un semen, dacă eu il
judec, atuncea Il judec pe Hristos, Il batjocoresc pe Hristos”. “D
21. Pingback: ENERVAREA ÎN FAMILIE – observații psiho-duhovnicești. CUM NE EXPRIMĂM EMOȚIILE
NEGATIVE în relația cu soțul/soția sau cu copiii? “Principalul este să învăţăm cu toţii din greşeli şi
să fim în stare să cerem iertare” |

22. Pingback: PREASFINȚITUL IGNATIE, Episcop de Huși: “Când ne simțim iubiți, noi înviem, simțim
că avem un rost. A IUBI PE CEL DE LÂNGĂ TINE ÎNSEAMNĂ A-I DA VIAȚĂ ÎN INIMA TA. Dacă îl
urăști, asta înseamnă că de fapt tu L-AI UCIS ÎN INIMA

23. Pingback: FERICIȚI CEI BLÂNZI… “Nu v-ați gândit niciodată: de ce oare suntem atât de
supărăcioși?”. Cuviosul IOAN KRESTIANKIN ne invită la cercetarea și spovedania patimilor
dezvăluite în lumina Fericirilor evanghelice. BLÂNDEȚE sau