I. CUNOAŞTEREA NATURALĂ  A LUI DUMNEZEU

1.1. Ce este cunoaşterea naturală

Cunoaşterea naturală este cunoaşterea care pleacă de la noi spre Dumnezeu,

adică de la observarea naturii şi a desfăşurării fenomenelor din ea, toate
considerându-se ca avându-şi ultima cauză în lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, şi
astfel putându-se atribui lui Dumnezeu însuşi corespunzătoare ca: înţelepciune,
atotputere, neschimbabilitatea, veşnicia, atotprezenţa, spiritualitatea, unitatea etc.,
întrucât totdeauna efectele arată minţii dornice de cunoaştere ceva despre cauzele
care le-a realizat.

1.2.Trăsăturile şi specificul cunoaşterii naturale

tât trăsătura cât şi specificul cunoaşterii naturale se poate vedea din

cunoaşterea nedeplină, indirectă, analo!ică şi simbolică.

. Cunoaşterea nedeplină
Cunoaşterea lui Dumnezeu este nedeplină pentru că puterea noastră de
cunoaştere este limitată în timp ce Dumnezeu este infinit. "n acest sens, #ericitul
u!ustin a spus: $%ăr!initul nu poate cuprinde nemăr!initul.$&
'fântul postol (avel zice: )Cunoaşterea noastră este în parte proorocia
noastră tot în parte* acum vedem ca prin o!lindă în !hicitură$ +. Corinteni, &, -&/0.
1ot el spune )în parte cunoaştem în parte profeţim.$ /. ceeaşi concepţie o are şi
'fântul oan 2van!helistul spunând: )pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată)
+oan &, &30.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este nedeplină spune 'fântul 'imeon 4oul teolo! în
cele //5 de capete: )Cel ce stă la ţărmul mării, atât timp cât se află în afara apelor, le

&
 (r. Dr. 'terea 1ache, Teologie Dogmatică, 6% al 678, 6ucureşti, p. 9
/
 'f. ri!orie de 4azians, ;Cele 5 cuvinte despre Dumnezeu$, tradus de preot h. 1ilea şi 4icolae . 6arbu, an &9<, p.
/3
&
 

vede pe toate şi priveşte peste noianul apelor, dar când începe să intre în apă şi să se
scufunde în ea, pe măsură ce se scufundă, părăseşte vederea celor din afară. şa şi cei
ce-au a=uns la împărtăşirea de lumină dumnezeiască, pe măsură ce înaintează în
cunoştinţă dumnezeiască, se scufundă tot mai mult în neştiinţă.
Cel ce a coborât în apa mării până la !enunchi sau până la brâu vede toate cele
din afara apei în chip clar* dar când se coboară în adânc şi a a=uns între! sub apă, nu
mai poate vedea ea ceva din cele de afară, decât numai atât că e între! în adâncul
mării. şa li se întâmplă şi celor ce cresc prin sporire duhovnicească şi urcă în
desăvârşirea cunoştinţei şi a contemplaţiei.$
(e Dumnezeu este !reu de a-l cunoaşte şi înţele!e cu mintea: )După socotinţa
mea însă a spune ce este Dumnezeu, este cu neputinţă, iar a-> înţele!e cu mintea este
şi mai cu neputinţă. Căci lucrul înţeles cu mintea ar putea să-> arate, poate vreun
cuvânt, dacă nu îndea=uns, măcar întunecat, omului care nu are auzul cu desăvârşire
stricat şi înţele!erea zăbavnică.  înţele!e însă cu mintea un atât de mare lucru, este
absolut cu putinţă şi de neizbutit, nu numai pentru cei nepăsători şi aplecaţi înspre
 pământ, dar şi pentru cei cu minte foarte înaltă şi foarte iubitori de Dumnezeu şi
deopotrivă pentru toată firea născută şi pentru cei înaintea cărora se ridică în faţa
înţele!erii desăvârşite a adevărului.$9
Dumnezeirea nu poate fi înţeleasă de mintea omenească şi nici nu este cu
 putinţă să ne-o închipuim aşa cum este 2a. Ceea ce cunoaştem noi despre Dumnezeu
este o mică parte din dumnezeirea sa: )cât ceea ce a=un!e la noi, este o mică emanaţie
a Dumnezeirii şi un fel de mică licărire a unei mari lumini. stfel că, chiar dacă
cineva a cunoscut pe Dumnezeu, sau a mărturisit că >-a cunoscut, într-adevăr >-a
cunoscut, încât să pară că este mai asemănător lumini decât altul care nu este
deopotrivă de luminos cu el.$5


 ???, ;Cele &/5 de Capete 1eolo!ice şi practice$, în  Filocalia, vol. @, tradus de Dumitru 'tăniloae, 6ucureşti, &<<,
2d. 6%7, p. 59
9
 'f. ri!orie de 4azians, op. cit , p. &&-&/
5
 bidem, p. /&-//
/
 

'fântul ri!orie de 4azianz şi 'fântul Dionisie reopa!itul spun despre

cunoaşterea nedeplină a lui Dumnezeu următoarele: )a nu cunoaşte din 2l nimic
înseamnă a cunoaşte că e mai presus de minte.$ A
'fântul %aBim %ărturisitorul spune că: )iubirea, ca spri=initor, este inferioară,
iar cunoaşterea, este superioară.$<
Cuviosul sidor (elusiotul spune că este !reu să-> cunoaştem pe Dumnezeu:
)mintea nu le poate cuprinde pe cele mai presus de minte şi nici cuvântul pe cele mai
 presus de cuvânt.$3
%oise îl vede pe Dumnezeu întâi în ru!ul aprins apoi în întuneric pe %untele
'inai: )%oise prin virtute şi contemplare pătrunde mai adânc în cunoaşterea ne!răită
a lui Dumnezeu, în adâncul tainei ne!răite, în întunericul de pe %untele 'inai.$ "n
acest sens, %anfred 6lum afirmă: )Când el +%oise0 a pătruns în dumnezeiasca 'fânta
a 'fintelor, în acel nevăzut el însuşi nu mai era vizibil* prin aceasta eu cred că el
învaţă că pentru cel ce voieşte să fie unit cu Dumnezeu e de trebuinţă să treacă peste
tot ce a văzut şi să-şi ridice mintea ca pe un vârf de munte în planul nevăzut şi
necuprins şi să creadă că Dumnezeirea este acolo unde nu a=un!e cunoaşterea.$& ici
este vorba de cunoaşterea lui Dumnezeu în necunoaştere, dar şi despre ridicarea
omului dincolo de lucrurile lumii.
'fântul Dionisie reopa!itul numeşte pe Dumnezeu )întuneric$ ca fiind cel
necunoscut. 1ot el spune că nu i se potriveşte lui Dumnezeu termenul de )întuneric$:
)2l e dincolo, de întuneric şi dincolo de lumină, dar nu în sens privativ, ci ca mai
 presus de ele. 2l e întunericul supraluminos  "ntunericul dumnezeiesc este lumina
neapropiată în care se spune că locuieşte Dumnezeu. Ei fiind nevăzut pentru lumina
copleşitoare şi inaccesibil pentru abundenţa revărsării suprafiinţiale de lumină, în 2l
a=un!e orice se învredniceşte să cunoască şi să vadă pe Dumnezeu, prin faptul că nu-

A
 bidem, p. <3
<
 >ars 1hunber! în viziunea 'f. %aBim %ărturisitorul, 6% al 678, tradus de (rof. Dr. 8emus 8us, 6ucureşti, &, p.
&
3
 (r. %a!istrand oan 1urcu, ;specte do!matice din corespondenţa cu sidor (elustotul$ în 7rtodoBia, anul F, nr. /,
aprilie iunie, &A&, 6ucureşti, p. /9/

 (r. Dr. D.C. Davidescu în, ; Mitropolia Moldovei şi Suceve i$, anul >F@, nr. 9, iulie G au!ust, &33, p. 
&
 'f. ri!orie de 4Hssa, ;@iaţa lui %oise$, în ('6, partea , nr. / traducere de Dumitru 'tăniloae, 2d. 6% al 678,
6ucureşti, &3/, p. &9

 

> vede, nici nu-> cunoaşte, a=un!ând în realitate în Cel mai presus de vedere şi de
cunoaşte, aceasta cunoscând că este dincolo de toate cele sensibile şi inteli!ibile.$&&
 4oi nu-> putem cunoaşte pe Dumnezeu fără Dumnezeu şi înainte de 2l, ci prin
Dumnezeu şi după Dumnezeu.

6. Cunoaşterea indirectă
ceastă cunoaştere nu mer!e direct spre Dumnezeu ci a=un!e la 2l indirect
 pentru că pleacă de la observarea lumii din care deducem eBistenţa lui Dumnezeu.
nterpretând cuvintele 'fântului postol (avel către romani: )Cele nevăzute ale
lui Dumnezeu se văd de la facerea lumii, înţele!ându-se prin făpturi, adică veşnica lui
 putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără avânt de apărare$ +8omani &,/0, 'fântul
oan ură de ur arată că cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor 
nu prin !las ci prin aşezarea făpturilor la mi=loc pentru că şi cel înţelept şi cel fără
minte, cunoscând că privirea, frumuseţea celor văzute să se ridice la Dumnezeu.
7rdinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a atmosferei, drumul armonios al
aştrilor, mersul re!ulat al zilelor, al nopţilor, al lunilor şi al anilor, purtarea de !ri=ă pe
care o minte atotînţeleaptă o are faţă de fiecare vieţuitoare supunerea tuturor faţă de
om, cur!erea necontenită a izvoarelor, mişcarea foarte felurită a corpurilor cereşti ,
toate acestea mărturisesc eBistenţa lui Dumnezeu, ca izvor al între!ii eBistenţe.
Din punctul de vedere al 'fântului @asile cel %are, contemplând creaţia
a=un!em la cunoaştere, cunoaşterea aduce credinţa iar credinţa aduce închinarea.
stfel spune el. )şadar cunoaşterea izvorăşte din lucrări iar din cunoaştere s-a
născut închinarea. )Crezi că eu pot face aceastaI$ +%atei , &30. )Cred, Doamne, şi s-
a închinat >ui.$ "n chipul acesta închinarea urmează credinţei, iar credinţa se întăreşte
 prin putere. Ei dacă susţii că oricine crede acela şi cunoaşte, şi anume cunoaşte din
ceea ce crede cu adevărat tot aşa pot spune şi invers prin ce cunoşti, prin aceea să
crezi. 7ri noi cunoaştem pe Dumnezeu după puterea >ui, iar dacă credem în Cel pe
care-> cunoaştem atunci şi închinarea o aducem tot Celui în Care credem.$ &/ 1ot în
acest sens spune: )Când vorbim de credinţa în Dumnezeu, ceea ce premer!e întâi este
&&
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoă, 2d. 6% al 678, 6ucureşti, &<3., p. &9
&/
 (r. >ect. Dr. Comşa (etre, Cunoaşterea lui Dumne!eu la Sf"ntul #asile cel Mare, 2d. ', 6ucureşti , / p. A
9
 

ideea despre eBistenţa lui Dumnezeu, iar aceasta o deducem din lucrurile create.
#aptul că Dumnezeu e înţelept, e puternic, e bun şi că are celelalte însuşiri îl deducem
aşa din comparaţia cu lumea creaturilor, pentru că aşa îl cunoaştem şi ca stăpân al
nostru al tuturora. Ei întrucât Dumnezeu Jiditorul între!ii lumi, iar noi facem parte
din lume, urmează că Dumnezeu e şi Creatorul nostru. cestei cunoaşteri îi urmează
apoi credinţa iar din această credinţă izvorăşte închinarea.$& stfel după 'fântul
@asile cel %are )lumea aceasta n-a fost !ândită în zadar nici în deşert ci pentru un
scop folositor şi pentru marea trebuinţă pe care o aduce celor ce eBistă pe pământ,
dacă lumea este într-adevăr o şcoală a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se
 poate învăţa cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute şi simţite în lume o
călăuză a minţii pentru contemplarea celor nevăzute precum zice apostolul, că )cele
nevăzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii se văd înţele!ându-se din făpturi.$
+8omani &,/0&9 
>a fel ca 'fântul @asile cel %are au fost toţi 'finţii, respectând natura. )%
toţi monahii iubesc animalele, florile, !rădinile, holdele. >e este atât de dra! să
cultive !rădini, chiar în locuri neprielnice, pietroase, şi să le păzească, după 'fânta
'criptură, ca pe o )!rădină a 2denului$ şi oferă rodul dobândit spre mân!âierea
oamenilor ca pe un dar al lui Dumnezeu.$ &5
'uferă când fac rău celei mai mici făpturi. stfel 'fântul 'iluan mărturiseşte:
)"ntr-o zi am omorât fără vreun !ând anume o muscă, rănită de moarte, nenorocită se
târa pe pământ. 1rei zile după aceea am plâns din pricina cruzimii mele faţă de o
făptură a Domnului şi până în ziua de azi îmi aduc aminte pururea de acest fapt.$&A
Despre părintele 'erafim 8ose ni se spune că )în zori, înainte de slu=ba din
 biserică, obişnuia să dea încon=ur pământurilor mănăstirii. "n strălucirea aurie a

&
 bidem, p. A-A9
&9
 'f. @asile cel %are, ;7milii la KeBaemeron$ în (ărinţi şi 'criitori 6isericeşti, nr. &<, traducere de Dumitru #ecioru,
2d, 6%al 678, 6ucureşti, &3A, p. <<
&5
 (r. >ect. Dr. Comşa (etre, op. Cit, p. A9
&A
 Cuviosul 'iluan thonitul, $ntre iadul de!năde%dii şi iadul smereniei, 2d. Deisis, 'f. %ănăstire oan 6otezătorul,
lba ulia, traducere de (r. (rof. oan că şi diac asist oan . că =r., &9, p. //A
5
 

luminii zorilor, puteai să-l vezi pe părintele 'erafim bla!oslovind şi chiar sărutând
copacii.$&<
Despre semnificaţia acestor !esturi ne mărturiseşte însuşi părintele 'erafim
care spune: )"n murmurul plin de pace al codrilor +unde atâţea nevoitori, şi-au aflat
adăpost0 nu am putea oare vedea o aducere aminte a 8aiului cu verdeaţă lăsată din
început pentru sălăşluirea şi hrănirea noastră şi încă dăinuind pentru cei ce sunt în
stare să se înalţe, precum 'fântul (avel, spre a-> zăriI$&3
"n cele spuse până acum se vede clar care ar trebui să fie poziţia omului faţă de
natură. (rin urmare 7rtodoBia nu )este împotriva ştiinţei adică potrivnică cunoaşterii
ştiinţifice, în măsura în care ea este, cu adevărat cunoaşterea naturii. "ntrucât
Dumnezeu este autorul atât al descoperirii dumnezeieşti cât şi al măsurii, nu poate
eBista vreun conflict între teolo!ie şi ştiinţă, atâta vreme cât fiecare dintre ele este
autentică şi rămâne în domeniul care îi aparţine în mod firesc.$&(rin urmare chiar în
contemplaţia naturală este nevoie de har. "n contemplaţia naturală se contemplă
raţiunile de a fi, raţiunile interioare ale lucrurilor, iar aceste raţiuni îşi au ori!inea în
8aţiunea supremă Care lucrează asupra raţiunii naturale prin ener!iile necreate, prin
har. Deci pentru a pătrunde această raţionalitate a materiei, trebuie ca harul să
structureze raţiunea omului după această raţionalitate haotică a materiei şi atunci o
 poate înţele!e.

C. Cunoaşterea analo!ică

2ste analo!ică sau comparativă: nu-> cunoaştem pe Dumnezeu de-a dreptul ci

ne referim la 2l prin comparaţie cu ceea ce putem cunoaşte direct cu elementele şi
fenomenele din natură.
(ărintele 'erafim 8ose spune: )fără cunoaşterea ol!otei şi a Crucii nimeni nu
 poate a=un!e la adevărata cunoaştere a lui Kristos. Dumnezeu întrupat.$/

&<
 'erafim 8ose, ;Cartea #acerii, crearea lumii şi omul începuturilor$, trad de Constantin #ă!eţan, 2d. 'ofia, 6ucureşti,
/&, p. /3
&3
 bidem, p. /
&
 bidem, p. &<3
/
 'erafim 8ose, ;Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului$, 2d. Cristiana 6ucureşti, &A, p. &&
A
 

"nainte de "ntrupare, descoperirea lui Dumnezeu are un caracter cosmic.

)Dumnezeu nu este o abstracţie metafizică o suprafiinţă imobilă, închisă în 'ine,
nepersonală, ci o fiinţă care iese în afară care se pune în raport cu altceva, ca un
obiect personal, viu: creator$/& 2ste un Dumnezeu care se depăşeşte pe 'ine adică
iese din fiinţa 'a mai presus de orice nume şi cu totul de neîmpărtăşit în eBistenţă.
Dumnezeu este viaţa: )2u sunt Cel ce este$ +eşire ,&90. Dumnezeirea este viaţa nu
numai în fiinţa în sine a treimii, ci şi în lucrarea )în afară$, iconomică, lucrarea
comună 1reimii. Cuvântul creator, prin care toate lucrurile au fost zidite +oan &,0, în
Care avem )viaţa$, mişcarea şi fiinţa +#apte &<, /30, îşi pune amprentele 'ale în
creaţiune. Darul lui Dumnezeu, Care se purta deasupra apelor +#acere &,/0, domină
creaţia astfel încât nu eBistă timp şi spaţiu fără prezenţa Creatorului: )Lnde mă voi
duce departe de Duhul 1ău şi de la faţa 1a unde voi fu!iI De mă voi sui în cer, acolo
eşti, de mă voi po!orî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de
mă voi aşeza la mar!inile mării, şi acolo mâna 1a mă povăţuieşte şi mă va ţine
dreapta 1a$ +(salmul &, <-&0. Din ordinea sensibilă a lumii, mintea poate, prin
contemplare naturală, adică prin privirea )critică$ a creaţiei, să intuiască prezenţa lui
Dumnezeu: ) 2l a făcut pe de o parte mintea văzătoare, iar pe de altă parte a semnat
ale 'ale în toate cele ce sunt încât prin ele, ca prin nişte deschizături, să 'e arate
minţii într-o lumină a înţele!eri, cuvenind-o, luminând-o şi atră!ând-o la bine.$//
"n 6iserica leBandriei din primele secole teolo!ii au insistat asupra acestei
metode analo!ice sau comparative potrivit căreia cunoaşterea lui Dumnezeu porneşte
de la lumea sensibilă în care raţiunea poate intui )'eminţele$ prezenţei şi lucrării lui
Dumnezeu )8aţiunea poate, de pildă, deduce că mişcarea lumii implică o cauză
începătoare, iar unitatea ei, un principiu orânduitor, dar şi un scop spre care se mişcă
fără voie. Creaţia are un principiu diferit de sine şi dincolo de sine. 7rdinea creată şi
implicarea ei depind de voia lui Dumnezeu, care o duce la scopul ei final, şi nu de
evoluţia naturală. ar acest scop afectează şi ordinea istorică. 1eolo!ia creaţiei afirmă
astfel finalitatea supranaturală a creaţiei şi istoriei.$/
/&
 (r. (rof. on 6ria, ;Credinţa pe care o mărturisim$, 2d. 6% al 678 6ucureşti, &3<, p. &A
//
 Calist CatafH!iotul, ;Despre unirea Dumnezeiască şi viaţa contemplativă$ în cap /& în #ilocalia, vol @, tradus de
(r. (rof Dr. Dumitru 'tăniloae, 2d, 6%678, 6ucureşti, &<, p. 9/&
/
 (r. (rof. on 6ria, op.cit., p. &<
<
 

(rin urmare, contemplaţia naturală a creaţiei sensibile, a ori!inii şi scopul

mişcării lumii conclude că Dumnezeu este cauza eBistenţei, ca, creator şi scopul
eBistenţei, ca proniator: )%intea, ridicându-se spre cele dinapoi, a=un!ea în chip
necesar la ceva care este unic începător şi orânduitor al ordinii văzute al facerii, al
armoniei şi al convieţuirii tuturor celor ce eBistă într-o unitate. Căci astfel ar mer!e
înapoi la nesfârşit, ceea ce este absurd. Căci tot ce se mişcă şi devine a fost vreme
când n-a eBistat şi dacă n-a eBistat a început.
ar dacă a început, a fost pus în mişcare. Dar atunci trebuie căutat cine a pus în
mişcare totul şi cine l-a adus la eBistenţă. cesta trebuie să fie şi nemişcat. Căci, dacă
nu, cine e cel ce mişcă pe cel ce nu e sub o altă putere, odată ce e necreatI ar dacă e
nemişcat e şi neschimbăcios. Ei dacă e aşa , desi!ur este simplu, ca nu cumva fiind
compus să 'e schimbe Cel ce am văzut că este neschimbăcios.$ /9
7 altă concluzie este aceasta: )Deci cel ce contemplă cum trebuie creaţiunea va
conchide numaidecât din contemplarea ei pe Lnul cel mai presus de lume. #iindcă în
cele cauzate sunt foarte multe ecouri din care se cunoaşte Cel ce a adus la fiinţă toate
 prin măiestrie, înţelepciune, putere şi bunătate şi cu purtarea de !ri=ă, precum a voit.
De aceea, şi saia zice în Duhul: )8idicaţi ochii voştri şi vedeţi cine v-a arătat toate
acesteaI$ +saia 93, //0. (rin )toate acestea$ a numit cele multe cauzate, iar prin
)cine$ a voit să ridice mintea spre Cel din care sunt acestea, care este, după fire, în
chip simplu Lnul.$/5
'fântul ri!orie (alama a făcut o precizare faţă de tradiţia patristică referitoare
la cunoaşterea lui Dumnezeu )2l nu contestă că mintea naturală poate cunoaşte pe
Dumnezeu, dar filozofii s-au abătut de la auzul ei normal. 2l spune despre această
cunoaştere naturală, îndrumată de raţiunea neabătută de la auzul ei firesc. @ederea şi
cunoaşterea de Dumnezeu prin făpturi se numeşte le!e naturală. De aceea şi înainte
de patriarhi şi de prooroci şi de le!ea scrisă, ea a chemat şi a întors neamul omenesc
la Dumnezeu şi a arătat pe Creatorul celor ce n-au ieşit din cunoştinţa naturală, ca
filozofii elini. Căci cine, având minte şi văzând atâtea deosebiri de substanţe,
 pornirile echilibrate ale mişcărilor apuse, nu va cunoaşte ca din chip şi din ceea ce
/9
 Calist CatafH!iotul, op.cit, p. 9&/
/5
 bidem, p. 9&&
3
 

este cauzat, pe DumnezeuI 2l va avea şi cunoştinţa de Dumnezeu prin re!ătie. Deci

cunoştinţa făpturilor a întors neamul oamenilor la Dumnezeu, înainte de le!e.$/A
(rin crearea >umii de către Dumnezeu este imposibil să nu-> cunoaştem pe
acesta. )(rin acestea ne-a dat deosebirile de mult folos ale anilor, ale ceasurilor şi
măsurile distanţelor de timp şi celor ce pricep cunoştinţa lui Dumnezeu care a zidit a
rânduit şi a împodobit toate.$/<
 4u numai a cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat, pe cât e cu putinţă, întrece fără
asemănare filozofia elinilor, ci şi numai a şti ce loc are omul înaintea lui Dumnezeu
întrece toată înţelepciunea acelora. )Căci sin!ur omul dintre cele toate pământeşti şi
cereşti a fost zidit după chipul Jiditorului ca să privească spre 2l şi să-> iubească şi
să fie cunoscătorul sin!ur celuia, iar prin credinţa prin înclinarea şi dra!ostea faţă
de 2l, să-şi păstreze frumuseţea sa: iar toate celelalte câte le poartă pământul şi cerul
acesta să le vadă mai pre=os de sine şi cu totul nepărtaşe de minte.$/3
Dimensiunile creaţiei lui Dumnezeu depăşesc posibilităţile noastre de
cunoaştere şi astfel misterul vieţii dăruite de Dumnezeu celui viu, taina subiectivităţii
 persoanei umane nu intră în planul de cunoaştere a cosmosului.

D. Cunoaşterea simbolică

 4oi îl cunoaştem pe Dumnezeu prin simboluri pentru că numai aşa putem

formula ideea de Dumnezeu care în fiinţa 'a rămâne de nepătruns.
Deci, cunoaşterea lui Dumnezeu are caracter limitat, nu se poate defini în
inte!ralitate, fiind mai presus de orice noţiune, atribut sau simbol: )'fânt, 'fânt, 'fânt
este Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi
adâncul tainelor celor neurmate.$/  Dacă persoana umană este inepuizabilă în
conţinutul ei, cu atât mai mult este inepuizabilă (ersoana divină supremă, care
rămâne ascunsă chiar atunci când se descoperă. (entru acest motiv, 'criptura spune

/A
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, op.cit, p. &A
/<
 'fântul ri!orie (alama, ;&5 capete despre cunoştinţa naturală...$ în #ilocalia, vol @, tradus de (8. (rof. Dumitru
'tăniloae, ed 6% al 678, 6ucureşti, &<<, cap /, p. 9A
/3
 bidem, p. 93
/
 ???, ;catistul (rea 'fintei 1reimi$, rmosul &, 2d. Cristiana 6ucureşti, &, p. 5

 

că: )nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu ) +oan &,&30. 1ot 'fânta 'criptură îl
numeşte pe Dumnezeu )lumină neapropiată$ + 1imotei A, &A0, )foc mistuitor$ +2vrei
&/, /0.
ceastă cunoaştere simbolică are rol în cadrul 6isericii celei vii prin
intermediul 1ainelor şi 2rur!iilor. 'fintele 1aine sunt lucruri văzute instituite de
%ântuitorul nostru isus Kristos şi încredinţate 'fintei 'ale 6iserici, prin care celor ce
le primeşte se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului 'fânt spre mântuirea şi sfinţirea
acestora. (rin urmare, ele au o funcţie unificatoare dar şi de cunoaştere a
credincioşilor în Kristos. 1aina cea %are a 6isericii noastre 7rtodoBe este 'fânta
2uharistie. 2a este 1aina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se
împărtăşeşte cu însuşi 1rupul şi 'ân!ele Domnului. (rezent în mod real prin
 prefacerea pâinii şi a vinului în cadrul 'fintei >itur!hii. ceste 1aine se săvârşesc
numai de preot şi de episcop. (rin cuvântul 1aină se poate înţele!e foarte bine că
Dumnezeu este ascuns nevăzut.
Cunoaşterea lui Dumnezeu prin simboluri are loc prin intermediul Duhului
'fânt şi astfel )Duhul 'fânt devenind subiect în subiectul nostru şi >ucrările >ui,
>ucrările noastre cunoaştem tainele cele ascunse şi viitoare şi devenim dumnezei
după har.$
Dionisie reopa!itul spune: )ată de ce cei mai mulţi dintre noi nu credem
cuvintelor că ar revela tainele divine, căci le privim numai ca simboale sensibile
le!ate de acelea. De aceea trebuie să le dezbrăcăm de cele ale simboalelor şi să le
 privim !oale şi curate. De le vom privi aşa, vom adora izvorul de viaţă ce se mişcă în
el însuşi şi stând în el însuşi ca o putere unitară, simplă, de sine mişcătoare, de sine
lucrătoare, ce nu se părăseşte pe sine, ca fiind cunoaşterea tuturor şi privindu-se pe
sine însuşi prin sine.$&De fapt prin cuvinte şi înţelesuri trebuie să trecem mereu
dincolo de cuvinte şi de înţelesuri. 4umai aşa sesizăm prezenţa plină de taine a lui
Dumnezeu. Dacă ţinem prea mult la cuvinte şi înţelesuri, şi aceasta se întâmplă când
menţinem mereu aceleaşi cuvinte şi înţelesuri ele se interpun între noi şi Dumnezeu şi
rămânem la ele, socotindu-le pe ele drept Dumnezeu.

 'fântul ri!orie (alama, op.cit., p. 9<<
&
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, op.cit., p. &/A
&
 

)(e de o parte, avem nevoie de cuvinte şi înţelesuri, căci ele sunt împrumutate
de la creaturile lui Dumnezeu, în care se manifestă puterile >ui şi prin care 2l s-a
coborât la nivelul nostru, pe de altă parte, trebuie să le depăşim, ca să ne putem afla
înaintea lui Dumnezeu însuşi, ca izvor al creaturilor şi >ucrărilor 'ale, urcând mai
 presus de ele 'au chiar lucrările 'ale, sunt mai presus de acestea şi deci de cuvintele
împrumutate de la ele.$/
(e de o parte, )trebuie să ne ridicăm la sensurile tot mai înalte ale lucrurilor şi
ale cuvintelor care le eBprimă şi chiar ale cuvintelor din 'fânta 'criptură. Dar pe de
altă parte, trebuie să ne ridicăm dincolo de ele, în eBperienţa tainei lui Dumnezeu şi a
lucrărilor 'ale, 1oate lucrurile şi cuvintele împrumutate de la ele sunt simboale în
raport cu lucrările lui Dumnezeu şi cu (ersoana >ui ca izvor al lor. Dar în aceste
simboale sunt trepte numeroase de sensuri, trepte suprapuse şi până nu a=un!em la ele
nebănuite. 4oi trebuie să urcăm mereu la alte sensuri ale lor, la alte trepte şi apoi să
ne ridicăm dincolo de toate sensurile lor. Cu cât folosim cuvinte mai nuanţate şi cu
cât ne ridicăm la unele sensuri mai înalte ale lor, a=un!em la înţele!erea că Dumnezeu
este Cel ce le depăşeşte pe toate, dar şi Cel plin de toată adâncimea şi compleBitatea
lor potenţială în calitate de izvor unitar al raţiunilor lor. 1ocmai de aceea ne cheamă la
 părăsirea tuturor simboalelor sau a cuvintelor şi a sensurilor lor.$  Chiar când
cuvintele se referă la lucrările iconomiei lui Dumnezeu trebuie să urcăm în sensurile
lor, să trecem mereu la altele mai adecvate şi să le părăsim şi pe acestea, pentru că
înseşi aceste lucrări sunt necuprinse: )Mudecăţile >ui sunt nepătrunse G zice 'fântul
oan ură de ur G căile >ui de neurmat, pacea >ui covârşeşte toată mintea, darurile
de nedescris pe care le-a !ătit Dumnezeu celor ce-> iubesc pe 2l nu s-au suit la inima
omului, mărimea >ui nu are mar!ini. "nţelepciunea >ui nu are număr, toate sunt
necuprinse. 4u e vorba de o fiinţă ci de iconomii Dar dacă iconomiile >ui sunt
necuprinse cu cât mai mult, 2l însuşiI$9
Dumnezeu izvorul puterii şi al luminii care ne atra!e mereu mai sus în
cunoaştere, în desăvârşirea vieţii. 2l nu e un plafon care să oprească înălţarea noastră.

/
 bidem, p. &/<

 bidem, p. &/<
9
 bidem, p.&/3
&&
 

2l e 'upremul dar supremul fără de sfârşit şi inepuizabil în atracţia eBercitată asupra

noastră, în darurile pe care le revarsă asupra noastră.

2.&. Cunoaşterea naturală implică desăv"rşire

Dacă cunoaşterea naturală pleacă din iniţiativa omului de a-> cunoaşte pe

Dumnezeu putem spune că pentru a a=un!e la desăvârşire trebuie să îndeplinim
anumite condiţii. ceste condiţii sunt: credinţa, frica de Dumnezeu, pocăinţa,
înfrânarea, ru!ăciunea, paza minţii şi a !ândurilor, răbdarea necazurilor, năde=dea,
 blândeţea şi smerenia nepătimirea sau 'tarea de nepătimire.
Credinţa reprezintă primul pas pentru cunoaşterea lui Dumnezeu. )Credinţa e
 prin fire )începutul virtuţilor$. stfel )binele fiind sfârşitul virtuţii e concentrat
înlăuntrul credinţei$. Credinţa este binele concentrat, iar binele credinţa
actualizată.$5 %ântuitorul isus Kristos ne învaţă să avem credinţă adevărată cât un
 bob de muştar şi când vom spune muntelui să se mişte acesta se va mişca. 'fântul
%aBim %ărturisitorul afirmă despre credinţa cât un bob de muştar că este aceea că
credem cu adevărat că isus Kristos este #iul lui Dumnezeu, iar ustin (opovici spune
că trebuie să credem că isus Kristos a "nviat.
Frica de Dumnezeu şi de Judeca!.  Credinţa sporind devine frică de
Dumnezeu. ceasta trebuie să ne cuprindă tot timpul. 2a este începutul înţelepciunii.
#oarte mulţi 'finţi (ărinţi au vorbit ca frica de Dumnezeu şi de =udecată ne a=ută
foarte mult să biruim patimile. )#rica lui Dumnezeu este opusă fricii de lume.$ A#rica
are rostul s-o copleşească pe cea a lumii. #rica de lume ne lea!ă de lume, ne face să
ascultăm de ea şi totodată să nu dăm ascultare Chemării mai înaintea lui Dumnezeu,
care ni se face prin credinţă. stfel frica de Dumnezeu şi de =udecată devine un al
doilea pas spre cunoaşterea lui Dumnezeu.

5
 (r. (rof. Dumitru 'tăniloae, ;1răirea lui Dumnezeu în 7rtodoBie,$ 2d. Dacia, Clu= 4apoca, &, p. &
A
 bidem, p. &5
&/
 

"#c!inţa
#rica de Dumnezeu şi de Mudecată stârneşte în om pocăinţa. 2a este ca un al
doilea botez. şa cum spune 'fântul oan 'cărarul: )(ocăinţa este reînnoirea
 botezului, este curăţirea conştiinţei.$<
(ocăinţa este cunoscută ca având două lucrări: )o lucrare de moment, dar şi
una de durată$.3. >ucrarea de moment este aceea de 1aină iar cea de durată rămâne
 până la sfârşitul vieţii noastre. )2a înlătură !unoiul adunat cu timpul în suflet.$ Ei ne
apropie tot mai mult de Dumnezeu , cunoscându-> mai bine pe cesta.
$n%r&narea
Lrmătoarea condiţie de cunoaştere a lui Dumnezeu este înfrânarea. 2a apare
după pocăinţă ca un principiu de a nu mai săvârşi păcate. 'tarea noastră de
 păcătoşenie ne face să tindem tot mai mult spre păcat. %ai ales spre cel pe care l-am
mai săvârşit, pentru că acela rămâne ca o urmă în noi. )Căci după ce au scăpat de
întinăciunea lumii, prin cunoaşterea Domnului şi %ântuitorului nostru isus Kristos,
iarăşi se încurcă în acestea, ci sunt învinşi, li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât
cele dintâi.$9
"nfrânarea trebuie aplicată în primul rând în mintea noastră, pentru că acolo
apare la început păcatul.
Ru'!ciunea
2ste comunicarea noastră directă cu Dumnezeu )taina unirii omului cu
Dumnezeu$9&.Credinciosul nu se mulţumeşte numai cu o cunoaştere din afară a lui
Dumnezeu ci el doreşte să-> Cunoască direct ca de la )duh la duh$. 8u!ăciunea este
 benevolă, la fel şi cunoaşterea. Dar pentru a a=un!e la desăvârşire este nevoie de
ru!ăciune.
Cunoaşterea lui Dumnezeu în stadiul ei cel mai înalt este propriu-zis dincolo de
 pra!ul ru!ăciunii, dar pre!ătit de ru!ăciune. )(e treptele ru!ăciunii se realizează o
cunoaştere în dialo!, iar dialo!ul încă presupune înţelesuri, sentimente diferite,
<
 dem, ;Despre (ocăinţa cea făcută cu !ri=ă şi deplina arătată, în care se vorbeşte despre viaţa 'finţilor osândiţi şi
despre închisoare$, în #ilocalie vol F, 2d. 6%678, 6ucureşti, &3, p. &A
3
 ndrei rhiepiscopul lba ulia, ;Dinamica despărţirii$, 2d. 8enaşterea , /&, p. 9

 (r. (rof. Dumitru 'tăniloae, ;1răirea lui Dumnezeu în 7rtodoBie$, 2d. Dacia Clu= 4apoca, &, p. &9
9
 ndrei rhiepiscopul lba ulia, op. Cit, p. A
9&
 (r. (rof. Dumitru 'tăniloae, op. Cit, p. &/3
&
 

oarecum tot o cunoaştere eBterioară. Când urcuşul duhovnicesc a atins culmea, atunci
ru!ăciunea înaintează, dialo!ul încetează, mintea nu se mai roa!ă, ci pătrunde în
lucrurile neînţelese şi coeBistă cu Dumnezeu.$9/
"l cunoaştem pe Dumnezeu numai dacă 2l vrea să ni se descopere. ar dacă
vrea atunci cunoaştem numai ceea ce vrea 2l să cunoaştem iar pentru a-> cunoaşte,
trebuie să ne ru!ăm. ici apare o antinomie. (e de o parte ar fi vorba de un act liber 
al lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, de ru!ăciune de un efort liber al omului.
(ărintele Dumitru 'tăniloae relatează: )cunoaşterea e un rezultat produs de întâlnirea
între actul voluntar de )po!orâre$ a lui Dumnezeu şi structura co!nitivă.$9
ctul de cunoaştere al lui Dumnezeu trebuie să pornească din inimă, şi să fie
un act al iubirii. De aceea )omul care-> iubeşte pe Dumnezeu şi doreşte să stea de
vorbă cu 2l aşteaptă cu mult dra! ceasul ru!ăciunii.$ 99  %odul cum trebuie să ne
ru!ăm îl dă domnul isus Kristos: )1u însă, când te ro!i, intră în cămara ta şi,
închizând uşa, roa!ă-te 1atălui tău, Care este în ascuns şi 1atăl tău, Care vede în
ascuns, îţi va răsplăti ţie.$+%atei A,A0
2Bistă şi o îndumnezeire a omului prin ru!ăciune. )(rin ru!ăciune constantă
ochii sufletului se deschid şi fiind umplut de mare desfătare şi de un sentiment arzător 
ineBplicabil, omul între! se transfi!urează.$95
8eferitor la cunoaşterea lui Dumnezeu prin ru!ăciune ca element al iubirii,
Christos Nannaras îl citează pe părintele Dumitru 'tăniloaie zicând: )Ei nu poţi iubi
 pe Dumnezeu, de nu-> vezi pe 2l. ar vederea lui Dumnezeu vine prin cunoaşterea
>ui.$9Aată cum ru!ăciunea devine un lucru necesar, inseparabil omului. Credinciosul
respiră prin ru!ăciunea. şa cum spune părintele lector doctor Comşa (etre
)8u!ăciunea este hrana sufletului, pentru că prin ru!ăciune tra!em har. şa cum
avem respiraţia trupului şi o !ură prin care tra!em aer, aşa avem şi o !ură a sufletului,
şi fericit este cel care îi află locul.$9<(rin urmare, cunoaşterea lui Dumnezeu realizată

9/
 eromonah %a!istrand ntonie (lămădeală, ;8u!ăciune şi cunoaştere în învăţătura 7rtodoBă$, în '.1. nr. -9,m seria
a -a, martie aprilie, an F, &53, p. //&
9
 (r. (rof. Dumitru 'tăniloae, ;Cunoaşterea lui Dumnezeu la 'f. oan ură de ur$, în 7rtodoBia, nr. 9, &5<, p. 5<9
99
 ndrei rhiepiscop lba ulia, op. Cit., p. &3
95
 4icolae rseniev, ;%istica şi 6iserica 7rtodoBă$, tradus de Oemus 8us, 2d. 8 6ucureşti, &9, p. <
9A
 Christos Nannaras, ;>ibertatea moralei$, tradus de %ihai Cantuniari, 2d. nastasia, /9, p. &&3
9<
 (r. >ect. Dr. Comşa (etre, op. Cit., p. &A<
&9
 

cu a=utorul ru!ăciunii este superioară cunoaşterii din cărţi. 8eferitor la aceasta

 părintele Comşa (etre îl citează pe 'f. ri!orie (alama zicând: )cunoştinţa prin
studiu a 'cripturii, profeţilor şi apostolilor e atât de departe de înţelepciunea acelora
+care e obişnuită prin ru!ăciune cu lumânarea de la Duhul 'fânt0, cât e de departe de
soare ochiul care se împărtăşeşte de razele lui.$93
stfel putem spune cu certitudinea că ru!ăciunea este una dintre condiţiile
cunoaşterii lui Dumnezeu şi nu )o metodă de cunoaştere a lui Dumnezeu.$9
"aza minţii şi a '&nduri(#r
 4u putem cunoaşte pe Dumnezeu dacă !ândurile noastre sunt pline de răutate.
(ărintele Dumitru 'tăniloae !ăseşte o dublă înţele!ere a inimii: vorbeşte despre o
inimă ca fiind centrul ascuns al minţii pe care o numeşte )supra G conştient sau
transconştient$, dar care rămâne închisă pentru conştiinţa noastră şi o altă inimă
numită de el )subconştientul patimilor.$5cestea fiind )porţile$ prin care vin din
afara lucrurile bune sau rele. 1ot părintele spune: )prin inima bună lucrează
Dumnezeu, prin inima cea rea, duhurile rele.$ 5& De aceea este obli!atoriu ca toate
!ândurile noastre să le aducem lui Dumnezeu ca prin a=utorul său să fie înlăturate
!ândurile cele rele, iar !ândurile cele bune să rămână. "ntr-un cuvânt, trebuie
actualizat harul dumnezeiesc primit la botez. Mur!en KenPel eBplică prin cuvintele:
)aceasta înseamnă conştientizarea prezenţei lui isus Kristos de la botez.$ 5/  (rin
urmare, se a=un!e încet către desăvârşire.
R!)darea necazuri(#r 
2ste desi!ur, o altă condiţie a cunoaşterii lui Dumnezeu, mai ales când avem ca
eBemple pe %ântuitorul isus Kristos şi pe toţi sfinţii. >upta pe care trebuie să o dea
omul este mai întâi cu plăcerea, pentru ca apoi să apară şi necazurile. "n ceea ce->
 priveşte pe %ântuitorul isus Kristos acesta a îndurat multe plăceri şi necazuri: )întâi
ispitirea prin plăcere, în pustie, în al doilea rând, încercările supreme prin durere în

93
 bidem, p. &A
9
 eromonah %a!istrand ntonie (lămădeală, op.cit, p. /&<
5
 (r.(rof. Dumitru 'tăniloae, ;scetica şi mistica 6isericii 7rtodoBe$, 2d. 6% al 678, 6ucureşti, //, p. &<
5&
 bidem, p. &<5
5/
 Mur!en KenPel, ;"ndumnezeire şi etică a iubirii în opera părintelui Dumitru 'tăniloae$, tradus de diacon oan , că =r.
2d. Deisis 'ibiu, /, p. &/
&5
 

vremea (atimilor şi a morţii pe Cruce.$ 5  ceste lucruri le-a primit isus pentru a
întări în noi firea omenească şi noi, la rândul nostru să putem birui aceste plăceri.
(ărintele Dumitru 'tăniloaie rezumă enunţurile lui %arcu scetul şi ale lui sac
'irul în aşa zisa )teolo!ia necazurilor$ prin următoarele cinci puncte:
&. )prin necazuri Dumnezeu ne scoate din păcate$*,
/. ) necazurile pot fi o consecinţă directă a păcatelor$*
. )necazurile sunt trimise de Dumnezeu ca probă spre întărirea fiinţei
 proprii$*
9. )ele pot veni peste noi ca urmare a păcatelor altora$*
5. )suportarea lor e un semn de putere şi înţelepciune şi-l înzestrează pe om cu
 putere şi înţelepciune$59 .
8ăbdarea necazurilor este necesară tuturor oamenilor şi celor drepţi şi celor 
 păcătoşi. )4ecazurile le sunt folositoare oamenilor, din punct de vedere
duhovniceasc, ori pe ce treaptă s-ar !ăsi. 'unt necesare păcătoşilor, pentru a-i întoarce
la o viaţă creştină normală, dar le sunt necesare şi celor înaintaţi din punct de vedea
duhovnicesc, pentru a-i fortifica şi a-i a=uta să înainteze spre Dumnezeu.$55
1ot părintele Dumitru 'tăniloaie afirmă: $necazurile intră în mod necesar în
iconomia mântuirii, cel ce le primeşte fiind scutit de necazurile veşnice.$5A
N!de*dea
Din răbdare se naşte năde=dea creştină. 2ste un adevăr susţinut de mulţi
că )pe Dumnezeu îl vezi, de obicei, printre lacrimi.$ 5< Deoarece la necazuri omul se
apropie tot mai mult de Dumnezeu, şi astfel )năde=dea intâlnirii cu Dumnezeu îi dă
omului cura=ul necesar pentru a depăşi toate încercările vieţii.$53"nainte de patimile
'ale %ântuitorul isus Kristos, a încura=at pe 'finţii postoli şi pe noi, pe toţi zicând:
)"n lume necazuri veţi avea dar îndrăzniţi. 2u am biruit lumea$ +oan &A,0. ar 

5
 (r. (rof.Dr. Dumitru 'tăniloae, scetica şi mistica..., op.cit, p. &-&&
59
bidem, p. &-&9
55
 ndrei rhiepiscop lba ulia, op.cit., p. <
5A
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, 'scetica şi mistica..., op.cit., p. &9-&5
5<
ndrei rhiepiscop lba ulia, op.cit., p. 3
53
 bidem, p. &
&A
 

)#ericitul u!ustin îi spune unui om încercat de necazuri:$ cântă şi mer!i înainte, la

capătul Drumului te aşteaptă Dumnezeu.$5 
"nfruntând necazurile cu a=utorul năde=dii, îl vedem până la urmă pe Dumnezeu
care ne zice ca şi proorocul acov: )poi '-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis:
)2u sunt Domnul Dumnezeul lui vraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui saac. 4u te
temeQ (ământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.$ +#acere /3, &0.
+(&ndeţea şi ,merenia
(ărintele (rofesor Dumitru 'tăniloaie afirmă că )blândeţea şi smerenia sunt
florile care răsar din răbdarea necazurilor şi din năde=de.$ A  Ln eBemplu bun de
 blândeţe şi smerenie ni-> dă %ântuitorul isus Kristos care zice* )învăţaţi-vă de la
%ine că sunt blând şi smerit cu inima$ +..0. Cu sin!uranţa se poate spune că blândeţea
şi smerenia sunt alte condiţii ale cunoaşterii lui Dumnezeu. )(recum mândria ne
înalţă în aparenţă, dar în realitate, ne coboară până în adâncul iadului, fiind cel mai
cumplit rău, aşa smerenia, coborându-ne în aparenţă, ne înalţă pe cea mai înaltă
treaptă.$A&  stfel a=un!em la nepătimire, la starea de curăţire de patimi.
Ne-!imirea ,au ,area de ne-!imire
 4epătimirea este lipsa de păcat, starea pe care o aveau protopărinţii noştri în
rai, înainte de cădere şi )'tarea de pace a sufletului.$A/ 
Cel care a a=uns la această treaptă a cunoaşterii lui Dumnezeu prin nepătimire,
nu mai poate săvârşi aşa de uşor păcatele, ci stin!ând )aproape cu totul patimile din
facultăţile sufleteşti ale mâniei şi poftei şi nu mai poate fi stârnit uşor nici de lucruri,
nici de !ândurile sau amintirile păcătoase.$A 
(rin urmare nepătimirea înseamnă mai întâi de toate, restabilirea firii din starea
ei păcătoasă şi apoi ridicarea acesteia mai presus de fire.
cestea sunt în linii mari condiţiile desăvârşirii şi ale cunoaşterii lui
Dumnezeu.

5
 bidem, p. 
A
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, 'scetica şi mistica...., p. /
A&
 bidem, p. //
A/
 ndrei rhiepiscop lba ulia, op. Cit, p. <
A
 bidem, p. 3
&<
 

CA"ITOLUL II
CUNOAŞTEREA U"RANATURALĂ A LUI DUMNEZEU

21.Ce este cunoaşterea supranaturală(

Cunoaşterea supranaturală este cunoaşterea care pleacă de la Dumnezeu spre

oameni: ea este cunoaşterea prin revelaţia divină, începând cu revelaţia făcută
 primilor oameni, continuând în @echiul 1estament prin patriarhi şi prooroci, şi
desăvârşindu-se prin însuşi #iul lui Dumnezeu întrupat, isus Kristos: )După ce
Dumnezeu odinioară în multe rânduri şi în multe chipuri a vorbit părinţilor noştri prin
 prooroci, către sfârşitul acestor vremuri ne-a !răit nouă prin #iul$ 2vrei &,&0

2.2. )evela*ia #ec+iului Testament 

8evelaţia supranaturală s-a realizat în întrea!a istorie a omenirii, începând cu
cea dată protopărinţilor noştri şi terminând cu cea care a atins culmea, în isus Kristos
fiul lui Dumnezeu cel întrupat. 'fântul oan ură de ur zice că: )revelaţia s-a făcut
 prin profeţi, a culminat în isus Kristos şi este cuprinsă în @echiul şi 4oul 1estament
 precum şi în 1radiţie.$A9 
8evelaţia supranaturală reprezintă într-un cuvânt descoperirea pe care
Dumnezeu o face prin oameni sau direct. ceasta s-a dat în trei etape principale:
&. 8evelaţia primordială dată primilor oameni în paradis şi păstrată prin
urmaşii lor până la vraam
)"n rai omul s-a bucurat de o Descoperire directă din partea lui Dumnezeu
Care-i vorbea personal. Dumnezeu îl povăţuia şi îl conducea direct, îl învăţa despre
'ine, despre le!ătura 'a cu omul şi rostul acestuia în lume şi petrecerea împreună cu
acest om.$ A5  ceasta reprezintă 8evelaţia pe care a făcut-o Dumnezeu primilor 
oameni până la căderea în păcat.

A9
 (r. %a!istrand %ircea 4iscoveanu, ;Doctrina 'f. oan ură de ur în comentariul său la (redica de pe %unte$, în
'.1. 'eria a -a, anul F@, nr. -&, noiembrie decembrie, &A<, p. 59&-59&
A5
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, ;1eolo!ia Do!matică 7rtodoBă$, op. cit., p. 9
&3
 

După căderea în păcat a primilor oameni înainte de alun!area lor din 8ai,
Dumnezeu le-a vestit 8evelaţia dumnezeiască absolută şi universală care va veni prin
#iul său prin cuvintele: $Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta
şi sămânţa ei* aceasta îşi va zdrobi capul iar tu îi vei înţepa călcâiul$ +#acere , &50.
)ceasta nu era decât prevestirea actului de răscumpărare prin noul dam,
Dumnezeu G 7mul întrupat, isus Kristos. Ceea ce însă la Dumnezeu este în afară de
timp şi în continuu prezent, nouă, oamenilor, ne apare treptat şi în timp.$ AA
8evelaţia supranaturală nu contrazice pe cea naturală ci, crescând puterile de
înţele!ere date omului îi adau!ă prin mi=loace străine ei, adevărurile pe care odinioară
le-a avut şi, pierzându-le, nu le mai poate câşti!a sin!ur.
/.8evelaţia specială făcută în sânul unui sin!ur popor, şi anume, poporul evreu,
ales de Dumnezeu pentru planurile providenţei 'ale, începând cu patriarhul vraam
continuând cu saac şi ocov şi apoi cu marele le!iuitor %oise, cu proorocii @echiului
1estament şi alţi bărbaţi aleşi, până la venirea %ântuitorului. ceastă parte a
Descoperii +8evelaţiei0 nu e deplină, ci pre!ătitoare pentru Descoperirea cea deplină.
(e aceasta, 'fântul postol (avel o numeşte $călăuză spre Kristos$ +alateni, , /90.
"ncredinţarea acestei
8evelaţii supranaturale unui sin!ur popor nu înseamnă o în!rădire a atotputerniciei
lui Dumnezeu şi nici o =i!nire a >ui, )fiindcă poporul evreu n-a fost decât
instrumentul prin care Dumnezeu a vorbit către toată umanitatea şi prin care s-a
 păstrat cunoaşterea unui sin!ur Dumnezeu.$A<2Bclusivismul dar şi particularismul
 poporului evreu, care era mai mult de natură reli!ioasă decât raţională a păstrat
8evelaţia intactă în mi=locul tuturor popoarelor, arată scopul urmărit prin el de
divinitate: )păstrarea adevărurilor revelate, spre a fi corupte prin contactul cu
celelalte popoare şi propa!area ideii mesianice în mi=locul celorlalte popoare când s-a
făcut )plinirea vremii$A3

AA
 on h 'avin, ;părarea credinţei$, 2d. nastasia, &A, p. 39
A<
 bidem, p. 59
A3
 bidem, p. 39
&
 

2.&.)evela*ia oului Testament 

8evelaţia dumnezeiească absolută şi universală , dată prin însuşi #iul lui

Dumnezeu G întrupat, Domnul nostru isus Kristos, aceasta fiind 8evelaţia 4oului
1estament care se identifică cu 6iserica creştină. )"n (ersoana lui Kristos actele
supranaturale îndreptate către natură se referă mai ales la natura umană, şi ele
corespund cu înălţarea spirituală a acesteia, indicând cauzalitatea spiritului în actele
supranaturale dar şi nivelul spiritual maBim la care este ridicată natura umană în
Kristos, şi perspectiva ce o deschide 2l pentru toţi cei ce se unesc cu 2l prin
credinţă.$A
ceastă 8evelaţie este a plinătăţii harului şi adevărului +oan &, &<0. cum ne
!ăsim pe treapta cea mai înaltă a 8evelaţiei dumnezeieşti făcută în persoana
%ântuitorului, Care ne dă deplina cunoaştere despre Dumnezeu, ca cela Care este
însuşi #iul lui Dumnezeu. 'fântul postol (avel spune aceasta în chip hotărât: )"n
zilele acestea mai de pe urmă a !răit nouă întru #iul$ +2vrei &,/0, şi tot el o lămureşte,
arătându-i şi scopul: )#ăcându-ne cunoscută taina voii 'ale după buna >ui socotinţă,
astfel cum hotărâse la 'ine mai înainte, spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate să
fie iarăşi unite în Kristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ G toate întru 2l )
+2feseni&,-&0
Cu toate că 8evelaţia dumnezeiască supranaturală s-a dat treptat, în etape ca
fiind unitară, fiindcă unul este Dumnezeu cel ce '-a revelat.$ < cest lucru îl spune
'fântul postol (avel astfel: )După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri şi în
multe chipuri a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă
ne-a !răit nouă prin #iul , pe Care >-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi
@eacurile$ +2vrei &,&-/0.
8evelaţia divină este deci, un or!an unitar, care culminează în cuvântul lui
Dumnezeu întrupat.

A
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, Teologie Dogmatică.... op.cit, p. A
<
 (r. (rof. Dr. Dumitru 8adu, ;"ndrumări misionare$, 2d. 6%678, 6ucureşti, &3A,p. 9
/
 

CA"ITOLUL III
CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU DIN
$M"REJURĂRILE /IE0II

#iecare om îl cunoaşte pe Dumnezeu în împre=urările vieţii sale, cu a=utorul

(rovidenţei Divine. cest mod de cunoaştere îl numeşte 'f. %aBim %ărturisitorul
)conducerea prin =udecată$<&7amenii îl cunosc pe Dumnezeu prin încercările la care
sunt supuşi de 2l, prin necazuri, boli, insuccese, mustrări de conştiinţă pentru relele
săvârşite, !reutăţi, cu a=utorul cărora a=un!em la desăvârşire. 2 o cunoaştere reală
dureroasă care trezeşte în noi spiritul responsabilităţii încălzind astfel ru!ăciunea şi
făcându-ne să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu.
Despre aceasta cunoaştere părintele profesor doctor Dumitru 'tăniloae spune:
$eu nu mai văd pe Dumnezeu numai ca pe Creatorul şi (roniatorul a toate, sau ca
%isterul care 'e face vădit tuturor, umplându-i pe toţi de aceleaşi bucurii mai mult
sau mai puţin la fel* ci îl cunosc în !ri=a lui specială faţă de mine, în raporul >ui intim
cu mine, în istoria relaţiilor >ui cu mine, în planul >ui în care mă conduce în mod
special pe mine spre ţinta comună prin durerile , revendicările şi direcţiile particulare
 pe care mi le adresează mie în viaţă.$ </cest raport )intim$ al lui Dumnezeu cu omul
nu-l face pe acesta să uite de solidaritatea şi obli!aţia faţă de aproapele, ci îl
stimulează pe om pentru a-şi îndeplini datoriile speciale.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este însoţită de responsabilitate, de cutremurul faţă
de frica lui Dumnezeu în diferitele împre=urări, făcând sufletul
 mai sensibil pentru prezenţa lui Dumnezeu care vrea ceva de la noi. 2l nu se face
cunoscut printr-o stare de indiferenţă, care nu ne a=ută cu nimic să a=un!em la
desăvârşire, de aceea ne aduce în numeroase împre=urări, făcându-'e cunoscut din
dra!ostea >ui faţă de noi.
Dumnezeu se face cunoscut prin toate !reutăţile noastre, dacă noi căutăm
!reşelile care stau la bază. De cele mai multe ori aceste !reutăţi apar pentru că uităm
să vedem, în toate cele ce avem, darurile lui. Dumnezeu şi prin urmare să le folosim
<&
 (r. (rof. Dumitru 'tăniloae, ;1răirea lui Dumnezeu în 7rtodoBie$, 2d. Dacia, Clu= 4apoca, &, p. &<
</
 bidem, p. &3
/&
 

şi noi ca daruri faţă de alţii. (entru că Dumnezeu vrea să dăm şi noi din darurile
noastre, aşa cum 2l ne dă darurile 'ale. Dacă cei ce ne lăudau acum ne bârfesc, acest
lucru se întâmplă datorită dreptăţii şi voii lui Dumnezeu pentru că nu am fost
recunoscători faţă de aceea. (entru că, cu ce măsură am măsurat, tot cu aceeaşi ni se
va da. Deci, atunci când ne mer!e bine sau rău, să ne !ândim la marea
responsabilitate pe care o avem faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele meu.
"n fiecare om sărac şi bolnav ne întâmpină Kristos, cerându-ne a=utorul nostru.
De aceea )în mâna întinsă a celui sărac e mâna întinsă a lui Kristos, în vocea lui
stinsă auzim vocea stinsă a lui Kristos, suferinţa lui, din pricina lipsei şi a umilinţei,
în care îl ţinem, e suferinţa lui Kristos pe Cruce, pe care noi o prelun!im.$ < "n toate
împre=urările şi persoanele prin care ne !răieşte Dumnezeu sunt chipuri vii ale
transcedenţei 'ale. De aceea noi trebuie să le luăm ca atare şi să acordăm tot a=utorul
nostru, pentru a lua cununa cea neveşte=ită. )Cunoaşterea lui Dumnezeu în
împre=urările concrete ale vieţii este o cunoaştere eBistenţială a lui Dumnezeu,
îmbinată cu trăirea lui apofatică, care scoate în evidenţă caracterul personal al lui
Dumnezeu în raporturile >ui cu oamenii.$<9
"ndeplinind astfel toate îndatoririle noastre vom beneficia de chemarea
%ântuitorului isus Kristos: )tunci drepţii "i vor răspunde zicând: )Doamne când
1e-am văzut flămând şi 1e-am hrănitI 'au când Ri-am dat să beiIar împăratul,
răspunzând va zice către ei: devărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti
fraţi ai %ei, prea mici, %ie %i-aţi făcut.$ +%atei /5, <-90

&.2. Contemplarea lui Dumne!eu -n crea*ie  cunoaşterea din fapta lui

 Dumne!eu
Contemplarea lui Dumnezeu în creaţie este, după părintele profesor doctor 
Dumitru 'tăniloae o treaptă preliminară a contemplării nemi=locite a lui Dumnezeu:
)(recum le!ea este peda!o! spre Kristos, aşa omul, cât e copil cu înţele!erea, e
îndrumat de o!linzile şi !hiciturile lumii create, spre cunoaşterea lui Dumnezeu.
ceastă învăţătură atribuie creaţiunii, cu!etării referitoare la ea un rol necesar în
<
 bidem, p. &&&
<9
 (r.(rof. Dr. Dumitru 8adu, op.cit, p. A9
//
 

urcuşul omului spre Dumnezeu. 'f. %aBim este străin de teoria unei vederi la care am
a=un!e prin ocolirea formelor şi le!ilor cosmosului pe drumul apropierii noastre de
Dumnezeu stă lumea, prin înţele!erea căreia trebuie să trecem.$<5
Kotărâtoare pentru posibilitatea cunoaşterii este perspectiva sub care vedem
lumea. )Dacă îi contemplăm frumuseţea lumii ca pom al cunoştinţei binelui şi răului
 pentru a lăuda pe #ăcătorul lui, ne mântuim, dacă socotim că rodul lui e pur şi simplu
lucru de mâncare ne pierdem.$ <A. ici se află un simbol din care se desprind raţiunile
divine care au ori!inea lor în 8aţiunea supremă. Dacă întrebuinţăm raţiunea într-un
mod corect, cunoaştem doar o mică parte din Dumnezeu. "n această privinţă părintele
 profesor doctor Dumitru 'tăniloae se separă de o teolo!ie naturală şi se face cunoscut
ca fiind un teolo! al eBperienţei, criticând astfel metodele de cunoaştere ale
scolasticilor.
7 mare parte din 'finţii (ărinţi şi teolo!i mai noi, susţin că pentru a cunoaşte
 pe Dumnezeu şi a pătrunde în tainele 'ale nu o putem face pe calea raţiunii. 'tructurii
simbolice a lumi îi corespunde, o cunoaştere simbolică diferită de cea raţională.
(entru o asemenea cunoaştere simbolică, raţiunii îi este necesară o purificare
 prealabilă a fiinţei sale, prin îndelun!ate nevoinţe. De aceea ni s-a dat lumea ca un
drum spre Dumnezeu. ceastă eBistenţă a lumii ne arată pe lân!ă celelalte rosturi ale
ei şi acelea de a ne da puteri sufleteşti în urcuşul spre Dumnezeu.
stfel privirea în duh la raţiunile lumii şi cunoaşterea din creaţie a lui
Dumnezeu este cu putinţă numai oamenilor care s-au purificat de păcate.

<5
 Mur!en KenPel, ;"ndumnezeire şi etică a iubirii în opera părintelui Dumitru 'tăniloae$, traducere de diac oan . că
Mr., 2d. Deisis, 'ibiu, /, p. &5&
<A
 bidem, p. &5/
/
 

CA"ITOLUL I/
A"ECTELE CUNOAŞTERII

"ntrea!a 1eolo!ie Do!matică este un paradoB deoarece, se bazează pe afirmaţii

şi contradicţii. (rintre altele 6iserica 7rtodoBă are două aspecte ale cunoaşterii lui
Dumnezeu: cunoaşterea catafatică +raţională, pozitivă0 şi cunoaşterea apofatică
+ne!ativă0.
După părintele profesor doctor Dumitru 8adu cunoaşterea catafatică este o
cunoaştere )ne!răită$<<, deoarece aceasta este o afirmaţie despre eBistenţa lui
Dumnezeu. Cunoaşterea apofatică e un fel de re!ăsire fiindcă aceasta depăşeşte
limitele raţionale şi este foarte !reu de pătruns cu mintea omenească. stfel
cunoaşterea apofatică are un caracter superior faţă de cunoaşterea catafatică: )ne!aţia
despre posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu a devenit mai accentuată decât
afirmaţia.$<3
Dumnezeu este în acelaşi timp imanent şi transcendent, implicându-se reciproc.
2ste imposibilă o transcendenţă pură. Dacă Gîl considerăm pe Dumnezeu drept, cauză
transcendentă a universului, nu este posibil, deoarece ideea de cauză implică pe aceea
de efect.

/.1. Cunoaşterea catafatică

'e mai numeşte şi cunoaştere raţională pentru că toate ar!umentele trec prin
filtrul raţiunii. Ln lucru cert care vine în susţinerea cunoaşterii catafatice sunt
teofaniile %ântuitorului isus Kristos.
Dacă Dumnezeu este ascuns aşa cum voi arăta mai departe, 2l este şi )Cel care
se descoperă pe sine.$<2l fiind printre alte atribute ale 'ale şi înţelept, iubitor şi plin
de bunătate. Dumnezeu i se arată lui vraam la ste=arul %amvri sub formă tainică a
trei în!eri şi vraam spune: )Doamne, de am aflat har înaintea 1a nu ocoli pe robul
<<
 (r. (rof. Dr. Dumitru 8adu, op.cit, p. 55
<3
 oan 'truc, ;(roblema în le!ătură cu Dumnezeu $în 7rtodoBie an FF, nr / ianuarie martie &A3, 6ucureşti, p. &/
<
 @ladimir >ossPH, 0ntroducere -n Teologia Ortodoă traducere în româneşte de >idia şi 8emus 8us, 2d. 2nciclopedică,
6ucureşti, &, p. 
/9
 

tău$* +#acere, &3,0. ltă dată se arată lui acob sub forma unui în!er, acob spune:
)m văzut pe Dumnezeu în faţa şi mântuit a fost sufletul meu$* +#acere /, 0.
Dumnezeu vorbeşte cu %oise )faţă către faţă$ şi lumina dumnezeiască se revarsă
către chipul său. ov este si!ur că-> va putea vedea pe Dumnezeu )în ziua cea din
urmă$ +ov, &, /5 G /A0. #ericirile din 'fintele 2van!helii promit: )#ericiţi cei curaţi
cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu$ +%atei 5-30 Ei după pocalipsă
slu=itorii lui Dumnezeu )vor vedea faţa >ui$+pocalipsă //, 90. 'fântul evan!helist
oan pune vederea lui Dumnezeu în le!ătură cu învierea care va atin!e starea de
desăvârşire în momentul (arusiei: )noi vom fi asemănători >ui, fiindcă "l vom vedea
cum este$ +oan ,,/0. 1ot aşa şi 'f. postol (avel spune: )Căci vedem acum ca prin
o!lindă, în !hicitură, iar atunci faţă către faţă* acum cunosc o parte, dar atunci voi
cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu$ +. Corinteni, &, &/0.
1eofaniile lui Dumnezeu în întrea!a 'a creaţie le va urma vederea )faţă către
faţă$ marcată de o )reciprocitatea cunoaşterii aşa cum rezultă din raporturile dintre
 persoane, vedere condiţionată de iubirea G a!ape şi de plinătatea "mpărăţiei lui
Dumnezeu$3
'f. %aBim %ărturisitorul vorbeşte şi el de cunoaşterea catafatică a lui
Dumnezeu, prin mi=locul raţiunilor din lucruri. )Cunoaşterea mistică apare atunci
când lucrarea dumnezeiască a harului va înlocui pe cea naturală din noi.$ 3&ceastă
 pătrundere a puterii divine în noi constituie pentru 'f. %aBim %ărturisitorul temelia
cunoaşterii dumnezeieşti. 2l nu distin!e în mod eBpres ener!iile divine, ci lasă să se
înţelea!ă că, cunoaşterea lui Dumnezeu este o lucrarea dumnezeiască în noi, ceea ce
ar corespunde cu descoperirea ener!iilor divine în oameni.
'fântul ri!orie vorbeşte şi el în mod special în primele capitole din %area
cuvântare catehetică, care este )un adevărat tratat de 1eolo!ie do!matică.$3/#ăcând
referinţă la raţiune , el spune că ) este neapărat nevoie să credem că raţiunea se
 potriveşte cu firea celui care o are aşa cum i se potriveşte cu firea celeilalte însuşiri.
stfel, desi!ur, în natura omenească se vede o putere oarecare şi o viaţă şi o
3
 (aul 2vdoPimov, ;Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană$ traducerea, prefaţa şi notele (r. >ect. Lniv. Dr.
@asile 8ăducă, sociaţia #ilantropică %edicală Creştină Cristiana 6ucureşti, &5, p. 9
3&
 %a!istrand .. 6ria, op.cit., p. &9
3/
 'f. ri!orie de 4Hssa, ;%arele cuvânt catehetic$ tradus de (r .Dr. 7limp 4. Căciulă, 6ucureşti, &/, p. &<
/5
 

înţelepciune.$3Cu a=utorul raţiunii omul pătrunde )adâncurile tainei$, primeşte în

suflet în chip minunat o modestă înţele!ere a învăţăturii despre cunoaşterea lui
Dumnezeu, dar )nu mai poate clarifica prin raţiune această adâncime ne!răită a
tainei.$39 ar în scrierea sa )#ii desăvârşit$ 'f. ri!orie de 4Hssa zice că )Kristos
fiind totdeauna ceea ce este +şi este ceea ce numai sin!ur 2l ştie ce este0, chiar dacă
cineva care =udecă cele înalte, se va putea apropia din ce în ce mai mult de 2l,
înţele!erea >ui totuşi nu se poate ridica până la 2l căci aceasta se ridică numai în
măsura în care îi este dat ei de la fire,$ 35 întrucât )nu este vreunul care să atin!ă
înţelesul lui pe Cel căutat$3A
'e observă cu foarte mare claritate din aceste cuvinte, cum omul prin
cunoaştere raţională poate să pătrundă în tainele lui Dumnezeu, cât poate să->
cunoască cu raţiunea şi totodată cât de mare nevoie are el de un alt mod de
cunoaştere, întrucât în afara cunoaşterii raţionale rămâne nelămurită )adâncimea
ne!răită a tainei.$
>a fel ca şi alţi (ărinţi ai 8ăsăritului, dintre care amintim pe Clement
leBandrinul, 'fântul ri!orie de 4Hssa îşi dă seama că )infinitatea lui Dumnezeu e
mai mult şi e altfel decât o poate cuprinde omul într-un concept intelectual sau
 pătrunde spre a o înţele!e numai cu raţiunea* aceasta îl a=ută să nu vadă în acea )via
ne!ativă$ a !ânditorilor creştini accidentali.$3<

/.2. Cunoaşterea apofatică

 4u îl putem cunoaşte pe Dumnezeu în esenţa 'a, în taina 'a. Dacă am încerca
să îl cunoaştem pe Dumnezeu în cele ale 'ale, ar însemna că totul s-ar reduce la
tăcere, pentru că$ nici !ândirea şi nici vorbirea nu pot cuprinde infinitul în acele
concepte care, definind limitează$33 stfel (ărinţii răsăriteni au numit-o calea sau
cunoaşterea ne!ativă. Dumnezeu se descoperă în cele ascunse şi se ascunde în cele
3
 bidem, p. /A
39
 bidem, p. /<
35
 dem, ;#ii desăvârşit$ ediţia a -a, în româneşte tradus de (r. Dr. 7limp 4. Căciulă, 6ucureşti, &5, p. 5
3A
 bidem, p. 9
3<
 (r. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae, ;1eolo!ia do!matică 7rtodoBă$, 7p. Cit., p. &&9
33
 @ladimir >ossPH, op.cit., p. <
/A
 

văzute. ici se poate vedea apariţia paradoBului. De aceea cu cât "l eBperiem mai
mult pe Dumnezeu, deducem că nu cunoaştem nimic. (entru că Dumnezeu este
nepătruns şi necuprins cu mintea omenească.
"n convorbirea lui Dumnezeu cu %oise, cela a spus: )#aţa %ea însă nu vei
 putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa %ea şi să trăiască$ +eşire , /0.
Cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu mai constă şi în ne!area a ceea ce
Dumnezeu nu este. )2ste eliminată în primul rând întrea!a creaţie, chiar şi
măreţia cosmică a boltei înstelate şi lumina inteli!ibilă a în!erilor din ceruri. 'unt
eBcluse apoi cele mai înalte atribute: bunătatea, iubirea, înţelepciunea şi în cele din
urmă însăşi fiinţa.$3 Dumnezeu nu este nimic din acestea toate* în natura 'a, 2l fiind
inco!noscibil. ici intervine din nou paradoBul creştin.
Despre această cunoaştere ne vorbeşte părintele profesor doctor Dumitru
'tăniloae zicând că Dumnezeu este )soare nepătruns, stea luminătoare dar totuşi
necuprins.$
(salmistul, de asemenea vorbeşte despre cunoaşterea apofatică zicând:
Dumnezeu )şi-a pus întuneric acoperământ$ +(salmul &<,&0. (aul 2vdoPimov
comentează cuvintele psalmistului zicând.$ "ntunericul sau norul simbolizează
transcendenţa dumnezeiască, ele mărturisesc prezenţa lui Dumnezeu şi în acelaşi timp
"l ascund şi "l acoperă.$&
De aceea )cu cât ne suim mai sus, cu atât cuvintele se împuţinează, datorită
contemplării lucrurilor inteli!ibile. 1ot astfel şi acum, când intrăm în întunericul cel
mai presus de minte, vom !ăsi nu o vorbire concisă, ci tăcere absolută şi încetarea
!ândirii.$/
După 'f. postol (avel Dumnezeu )locuieşte întru lumină neapropiată: pe
Care nu >-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-l vadă$ + 1imotei A, &A0.
(entru noi oamenii, Dumnezeu este întru totul neaccesibil: ceea ce afirmă la rândul

3
 bidem, p. 3

 (r.(rof. Dumitru 'tăniloae ;isus Kristos lumina lumii şi îndumnezitorul omului $2d. nastasia, &, p. /A
&
 (aul 2vdoPimov, op.cit., p. 9/
/
 Dionisie (seudo reopa!itul, ;Despre numele divine G 1eolo!ia mistică$, trad din !receşte de (r. Cicerone
ordăchescu şi 1heofil 'imenschH, aşi, &A, p. &/
/<
 

său şi 'f. 2van!helist oan: $(e Dumnezeu nimeni nu >-a văzut vreodată$ +oan, 9,
&/0: )#iul Cel Lnul-născut .. cela >-a făcut cunoscut$ +oan &,&30.
Ln alt teBt la fel de concludent este următorul:$ nimeni nu cunoaşte pe #iul
decât numai 1atăl , nici pe 1atăl nu-> cunoaşte nimeni, decât numai #iul şi cel căruia
va voi #iul să-i descopere$. +%atei, &&, /<0. ici se poate vedea foarte clar că numai
1atăl şi #iul se cunosc Lnul pe ltul* dar, prin voinţa #iului, îi poate fi dată şi omului
o anumită cunoaştere. (ărintele profesor doctor Dumitru 8adu spune că )7mul nu
a=un!e niciodată să-> cunoască deplin pe Dumnezeu$  şa cum două persoane nu
a=un! să se cunoască niciodată suficient, la fel se întâmplă în relaţia dintre Dumnezeu
şi om* dar dându-i omului doar o cunoaştere necesară pentru mântuire.
pofatismul s-a păstrat mai ales în mediul monahal, Christos Nannaras spune
că )realitatea lui Dumnezeu nu poate fi redată, nici în mod relativ de nici un nume, de
nici o definiţie, de nici o cate!orie de !ândire, pentru că 2l este mai presus de orice
abstracţie$.91ot părintele profesor doctor Dumitru 8adu spune că Dumnezeu este
necuprins după )fiinţa 'a$.5. Ceea ce se poate eBplica astfel şi cuvintele 'fintei
'cripturi care zice că Dumnezeu )locuieşte în lumina neapropiată* pe Care nu >-a
văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-> vadă* a Căruia este cinstea şi puterea
veşnică min.$ + 1imotei A,&A0.


 %a!istrand Dumitru h. 8adu, ;'tructura actului reli!ios după doctrina ortodoBă$, în '.1. nr. -9,seria a -a martie
aprilie, anul @, &9, p. &
9
 Christos Nannaros , ;Commentaier dSun ortodoBe sur la Tmoret de DieuS în '.1. seria a -a anul FF, nr. &-/, ianuarie
 G februarie&A, p. &9A
5
 (r. (rof. Dr. Dumitru 8adu, Structura actului religios..., 7p. Cit. , p. 53
/3
 

CONCLUZII

'ub directa îndrumare a părintelui profesor doctor Dumitru 8adu , am încercat

 prin neputinţele mele, să arăt modul de cunoaştere al lui Dumnezeu.
Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate realiza decât prin urcuşul duhovnicesc,
adică prin virtuţi.
Lrcuşul spre cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate sfârşi niciodată, căci fiinţa
lui Dumnezeu echivalează cu 6inele nemăr!init şi în fiinţa noastră este sădită setea
spre bine, pe care nu o putem cuprinde niciodată, căci aceasta ar însemna să punem
nişte mar!ini binelui pe care l-am putea a=un!e.
 "naintarea în cunoaşterea lui Dumnezeu nu se opreşte niciodată cu sfârşitul
vieţii noastre, ci continuă şi după moarte, ceea ce reprezintă participarea noastră la
desfăşurarea lui Dumnezeu.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este veşnică şi cu cât omul doreşte să-> cunoască
mai mult pe Dumnezeu, înaintând spre 2l, Dumnezeu capacitatea omului de
înţele!ere şi cunoaştere, îl a=ută revelându-se, încât în procesul cunoaşterii lui
Dumnezeu eBistă totdeauna contribuţie şi din partea omului cât şi din partea lui
Dumnezeu.
Desăvârşirea este o mişcare fără sfârşit, o mişcare continuă, a omului spre
cunoaşterea lui Dumnezeu, cunoaştere care e nedespărţită de făptuirea binelui în
 propria fiinţă, întrucât cunoaşterea lui Dumnezeu e totdeauna unirea cu realitatea >ui
nesfârşită.
stfel, cunoaşterea lui Dumnezeu reprezintă un lucru esenţial şi deosebit de
important în viaţa noastră.

/
 

+I+LIO1RAFIE ELECTI/Ă

1. ndrei rheipioscopul lba ulia, Dinamica despătimirii, 2d. 8enaşterea,

/&
2. rseniev, 4icole, Mistica şi iserica Ortodoă , traducere de 8emus 8us,
2d. 8, 6ucureşti, &9
&. 6asarab (reot. (rof. %ircea,  'utoritatea Sfintei Scripturi -n iserica
Ortodoă, în 7rtodoBia anul FFF, nr. /, aprilie G iunie &3
/. 6ria, (r. (rof. on, Credin*a pe care o mărturisi,  2d. 6% al 678,
6ucureşti, &3<
. Calist CatafH!iotul,  Despre unirea dumne!eiască şi via*a contemplativă,
cap./& în #ilocalia, vol , traducere de (8. (rof. Dr. Dumitru 'tăniloae,
2d, 6% al 678, anul &<
3. Chiţescu (rof. 4., Teologia Dogmatică şi Sim4olică, manual pentru
nstitutele 1eolo!ie , 2d. 6% al 678, vol , 6ucureşti, &53
5. Comşa, (r, >ect., Dr., (etre, Cunoaşterea lui Dumne!eu la Sf. #asile cel 
 Mare, 2d. ', 6ucureşti /
6. Davidescu, (reot, Dr. D.C în  Mitropolia Moldovei şi Sucevei, anul >F@, nr.
9,iulie G au!ust, &33
7. Dionisie (seudo G reopa!itul,  Despre numele divin  Teologia mistică ,
traducere din !receşte de (r., Cicerone ordăchescu şi 1heofil 'imeschH,
aşi, &A
18. 2voloPimov, (aul, Cunoaşterea lui Dumne!eu -n tradi*ia răsăriteană,
traducerea prefaţă şi notele (r. >ect. Lniv Dr. @asile 8ăducă, sociaţia
#ilantropică %edicală Creştină Cristiana, 6ucureşti, &5
11. KenPel Mur!en, $ndumne!eirea şi etica a iu4irii -n opera părintelui Dumitru
Stăniloie, traducere de diacon oan . că Mr., 2d. Deisis 'ibiu, /
12. Nannaras, Christos, 9i4ertatea moralei, traducere de %ihai Cantuniari, 2d,
nastasia, /9


 

1&. Nannaras, Christos , Commentaier d:un ortodoe sur la mort de Dieu, în '.1.
seria a , anul FF, nr. &-/, ianuarie G februarie, &A
1/. >ossPH, @ladimir, Teologia mistică a isericii de )ăsărit , 2d. nastasia,
traducere (r. @asile 8ăducă, &.
1. dem,  0ntroducere -n teologia Ortodoă, traducere în română de >idia şi
8emus 8us, 2d. 2nciclopedică, 6ucureşti, &
13. (lămădeală, eromonah %a!istrand ntonie,  )ugăciune şi cunoaştere -n
-nvă*ătura ortodoă, în '.1., nr. -9, seria a -a, martie G aprilie, an F, &53
15. 8adu, (reot. (rof. Dr. Dumitru  $ndrumări Misionare, 2d. 6% 678 
6ucureşti, &3A
16. 8emete, (reot. >ect. eor!e,  Dogmatica Ortodoă, 2d. 2piscopiei
7rtodoBe lba ulia, &A
17. 8ose 'erafim, Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul -nceputurilor ,
traducere de Constantin #ă!eţan, 2d. 'ofia, 6ucureşti, /&
28. 'avin, . h., 'pologetica, vol , 2d. nastasia, //
21. dem, 'părarea credin*ei, 2d, nastasia, &A
22. 'f. oan Damaschin  Dogmatica, ediţia a -a, traducere de (reot Dumitru
#ecioru, editura 'cripta, 6ucureşti, &
2&. 'f. ri!ore de 4Hssa, #ia*a lui Moise , în ('6 partea , nr. /, traducere de
Dumitru 'tăniloae, editura 6%678, 6ucureşti, &3/
2/. 'f. @asile cel %are, Omilii la ;eaemeron , în ('6 nr, &<, tradus de
Dumitru #ecioru, 2d, 6%678, 6ucureşti, &3A
2. 'f. ri!ore (alama, 18 Capete despre cunoştin*a naturală...  în #ilocalia,
vol @, traducere de (8. (rof. Dumitru 'tăniloae, cap /-, 2d. 6%678,
6ucureşti, &<<
23. 'f. ri!orie de 4Hssa,  Marele cuv"nt cate+etic, traducere de (r. Dr. 7limp
 4. Căciulă, 6ucureşti, &/
25. dem,  Fii desăv"rşit , ediţia a -a, traducere în română de (r. Dr. 7limp 4.
Căciulă, 6ucureşti, &5

&
 

26. 'f. ri!orie de 4azians , Cele  cuvinte despre Dumne!eu traducere de

(reot h. 1ilea şi 4icolae . 6arbu, &9<
27. 'iluan, Cuviosul thonitul $ntre iadul de!năde%dii şi iadul smereniei , 2d.
Deisis, 'f. %ănăstire oan 6otezătorul, lba ulia, traducere de (r. (rof.
oan că şi diac asist oan . că =r., &9
&8. 'tăniloae, (r. (rof. Dr. Dumitru, 0isus ;ristos sau restaurarea omului, 2d,.
7mniscop, Craiova, ediţia a -a, &
&1. dem, Teologia Dogmatică Ortodoă, vol , 2d. 6%678, 6ucureşti, &<3
&2. dem, <rimirea Tradi*iei -n timpul de a!i din punct de vedere ortodo , în '1,
seria a -a anul FF@, nr. &-/, ianuarie G februarie, 6ucureşti, &<5
&&. dem, Trăirea lui Dumne!eu -n Ortodoie , 2d. Dacia, Clu= 4apoca, &
&/. dem, Despre pocăin*a cea făcută cu gri%a şi deplin arătată...i -n Filocalia,
vol 0=, >d, 0MO), traducere de Dumitru Stăniloae, ucureşti, 1768
&.0dem, Cunoaşterea lui Dumnezeu la 'f. oan ură de ur  , -n Ortodoia,
 seria a 00?a, martie aprilie, anul #00, nr. /, 175 
&3. dem,  'scetica şi Mistica isericii Ortodoe , 2d, 6%678, 6ucureşti,
//
&5. dem, 0isus ;ristos lumina lumii şi -ndumne!eitorul omului , 2d, nastasia,
&
&6. 'truc, oan, <ro4leme -n legătură cu Dumne!eu , în 7rtodoBia, anul FF, nr.
&, ianuarie martie, 6ucureşti, &A3
&7. 1odoran, (r. (rof. Dr. sidor,  Dogmatica Ortodoa, 2d. 8enaşterea, Clu=,
/
/8. 1urcu, (8. %a!istrand oan, 'specte dogmatice -n coresponden*a cu 0sidor 
 <elusiotul , în 7rtodoBia, anul F, nr. /, aprilie G iunie, 6ucureşti, &A&
/1. ??? Cele 12 de Capele Teologice şi practice , în #ilocalia, vol @, traducere
de Dumitru 'tăniloae, 2d. 6%678, 6ucureşti, &<<
/2. ??? 'catistul <rea Sfintei Treimi , iromosul &, 2d. Crisiana, 6ucureşti, &
/&. ??? Credin*a Ortodoă, 2d. %itropoliei %oldovei şi 6ucovinei, aşi, //
//.  ??? So4ornicul , vol , 2d. 6erbobol, &3

/
 

UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE
MASTER: PASTORALĂ ŞI MISIUNE ÎN CONTEXT
EUROPEAN

-ESEU-
CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

  COORDONATOR:
PR. LECT. DR. STOICA ION

SUSŢINĂTOR:
  PR. NICULESCU
CONSTANTIN

