CUNOASTEREA CATAFATICA SI APOFATICA

Dupa forma de exprimare in general, afirmativa sau negativa, a cunoasterii noastre despre Dumnezeu, aceasta cunoastere poate fi impartita in catafatica (de la gr. = afirmativa) si apofatica ( = negativ). Teologia utilizeaza aceste doua numiri, catafatic ai apofatic, in intelesul de cai de cunoastere religioasa si forme de exprimare a acestei cunoasteri, cale afirmativa si cale negativa, ca si teologie catafatica si teologie apofatica. Astfel, despre Dumnezeu afirmam ca este Cel viu si personal, ca este spirit absolut, ca are toate perfectiunile in sens absolut, ca este atotbun, iubire, atotstiutor, atotintelept, atotdrept, atotputernic, etc. Acest chip de afirmare a adevarurilor despre Dumnezeu se numeste catafatism. Cunoasterea apofatica se caracterizeaza prin negarea oricarei imperfectiuni in Dumnezeu, ceea ce, in fond, inseamna afirmarea tuturor perfectiunilor in l. !n transcedenta fiintei sale personale, Dumnezeu ramane necunoscut si necuprins. Dumnezeu nu poate fi cunoscut in acelasi chip in care sunt cunoscute realitatile din lumea concreta, folosind ideile sau notiunile de timp si spatiu si raporturile dintre fenomenele naturale, fiindca Dumnezeu le transcede pe toate. Astfel, spunand"se ca Dumnezeu umple timpul si spatiul, nu s"a afirmat destul despre Dumnezeu, intrucat l depaseste toate in chip absolut, le transcede fiind vesnic si necuprins, nemarginit. De aceea, afirmandu"se ceea ce nu este Dumnezeu, se spune mai mult despre l, despre misterul divin inefabil, inexprimabil in grai omenesc, decat se spune in concepte sau notiuni afirmative. Teologia apofatica, apofatismul sustine ca negatiile, anume propozitiile negative despre perfectiunile lui Dumnezeu, sunt mai potrivite, adica mai corespunzatoare obiectului la care se refera, adica la profunzimea misterului dumnezeiesc, pe care cauta sa"l exprime depasind existentele create. Dar, cu toate acestea, misterul fiintei dumnezeiesti depaseste sau transcede atat catafatismul, cat si apofatismul, ramanand in sine incognoscibil, de necunoscut, incomprehensibil, de necuprins cu mintea si inaccesibil, de nea#uns la el, prin puteri proprii. Cu toate acestea, apofatismul nu inseamna agnosticism, adica lipsa de cunoastere obiectiva, nici ignoranta sau incultura, ci depasire a mi#loacelor obisnuite de cunoastere. !n fond, teologia apofatica se intemeiaza pe premisa ca existenta lui Dumnezeu Cel $iu, incognoscibil si incomprehensibil, este in toata deplinatatea %a mai evidenta spiritului omenesc decat toate celelalte existente. ste vorba, asadar, nu despre o existenta demonstrata logic, ci supralogic, prin evidenta traita a existentei lui Dumnezeu si prin orientarea fireasca a omului, ca dorinta, ca nostalgie, spre &arintele lui ceresc. !ar evidenta traita a existentei lui Dumnezeu presupune o pregatire pentru ea, printr"o stradanie spirituala, prin pasirea hotarita pe urcus duhovnicesc, cu a#utorul haric de la Dumnezeu si cu rivna, cu ferirea de patimi, cu asceza si cu rugaciune din partea omului credincios. Acestui urcus spiritual nu i se pune opreliste, ci, dimpotriva, neincetat indemn de inaintare (! Cor. '(, )'), de crestere spirituala spre virsta deplinitatii lui *ristos ( fes. +,')). Astfel, chiar si apofatismul, cale de cunoastere prin negatie, apare ca depasit, intrucit evidenta traita, experienta spirituala, este patrundere mistica, printr"un chip deosebit de patrundere a luminii dumnezeiesti de inalta intensitate in sufletele celor vrednici, Dumnezeu facindu"se cunoscut, se intelege ca nu in fiinta ,ui nepatrunsa, ci in energiile si lucrarile ,ui necreate si

nedespartite de fiinta, dar prin care l se comunica si se impartaseste. %imbolul cunoasterii mistice a lui Dumnezeu este lumina taborica. Cea mai inalta si mai cuprinzatoare cunoastere a lui Dumnezeu este cea prin adevarata credinta incalzita de iubire, coroana virtutilor (! Cor. '), ')). Caci - Dumnezeu este iubire (! !oan, +, '.) si, aceasta fiind, El coboara in lume, pe care o iubeste (!oan, ), '.), iar - noi iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit cel dintii - (! !oan, ), '.), iar - noi iubim pe Dumnezeu, pentru ca El ne-a iubit cel dintii - (! !oan, +, '/) si, iubindu",, ne ridicam la l, fiindca - iubirea este de la Dumnezeu si oricine iubeste pe Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste nu cunoaste pe Dumnezeu" ( ! !oan, +, 0"1), insa - cel ce ramine in iubire ramine in Dumnezeu si Dumnezeu ramine intru el (! !oan +, '.). Din toate acestea nu rezulta, cum s"ar parea tinind seama de neputinta patrunderii cunoasterii noastre in esenta lucrurilor dumnezeiesti, ca, in general, am cunoaste prea putin din cele ale lui Dumnezeu, anume din fiinta si atributele ,ui, ci, dimpotriva, cunoastem mult daca ne straduim dupa cuviinta sa inaintam pe calea cunoasterii oferita noua prin 2evelatia naturala si supranaturala si daca ne silim s"o transpunem in viata. Caci cunoastem tot ce ne este necesar pentru mintuire3 si nici un credincios adevarat nu poate nici gindi si nici spune ca 4iserica dreptmaritoare nu"l invata tot ce este trebuincios pentru mintuire. &r. &rof. Dr. !sidor Todoran, Arhid. &rof. Dr. !oan 5agrean, "Teologia dogmatica" , manual pentru seminariile teologice, 4ucuresti, '//', pag. /+"/..