Calea supranaturală de cunoaștere pleacă de la Dumnezeu *spre oameni,

ea este cunoaștere prin descoperłre șau revelație fie

divină începând cu revelația din paradisul pământesc, făcută
pnmilor oameni. continuând cu Vechiul Testament, pnn patnarhi și
prooroci, și desăvârsindu-se pnn însusi Fiul Lui Dumnezeu Întrupat. Țext
biblic: ”Dupa ce Dumnezeu odinioară. în mu e ran un și în multe
chipun. a vorbit pănnților noștni pnn prooroci, către sfârșitul
acestor vremun ne-a vorbit nouă prin Fiul”
Ceie două căi - natuŕalâ șl supranaturală - de
cunoaștere a lui Dumnezeu, exłstâ, firește, după voința
dumnezeiască și stau în strânsă legătură, sprijinindu-se
Șl ępmp!ețânguăe_ rec:prQc, cea supranaturală fiind
superioară celei naturale, atât cât și dupa
continut.
Cu toate acestea, cunoașterea noastră despre Dumnezeu este
nedepiină, indirectă, analogică Șl simbolică.
a) Nedeplinâ, pentru că puterea noastră de cunoaștere este
limitată, mărginită, iar Dumnezeu este nemărginit. Țe>t: Cunoștința
noastră e în parte și proorocia noastră tot în parte Acum vedem ca în
oglindă. în ghicitură” (l Corinteni, 13, 9, 12).
b) Indirectă, pentru că numai plecând de la observarea lumii
și a lucrurilor din ea putem ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. în
lume toate fiind mărginite, iar la Dumnezeu toate nemărginite.
c) Analoqică, sau prin comparație, pentru că numai prin
comparație cu lucrurile din lume putem să-l cugetăm pe Dumnezeu.
negând orice mărginire la Dumnezeu.
 d) Simbolică, pentru că numai pnn imagini sau simboluri
putem să expunem pentru noi și pentru alții. ideile sau cunoștințele
despre ființa lui Dumnezeu, care rămâne nepătrunsă în sine.
Concluzie: Aici, în această viată. cunoasterea noastră religioasă,
deși obiectivă și sigură, este și rămâne nedeplină. indirectă. analogică
si simbolică. cu toate că”Cerunle spun slava lui Dumnezeu ”pentru că
nłmenł nu cunoaște pe Fiul. fără numai Tatăl. nici pe Tatăl nu-L
cunoaște nimeni, fără numai Fiul, și aceluia căruia va voi descopere”
(Matei 1 1 , 27).
 Pentru cunoasterea lui Dumnezeu ne sunt deschise două căi:
- calea naturală, numită Revelația naturală;
- całea supranaturală, numită Revelația suprar.aturaiă.
Calea naturală, se numește așa fiindcă pleacă de la noi spre
Dumnezeu. adică de la observarea natuni și a desfășurării
fenomenelor naturale, toate considerându-se ca având ultima
cauză în lucrarea creatoare a Iui Dumnezeu. Si. întrucât
(.cunoașterea dobândită pe această cale este rezultat ai strădaniilor
ratiunii omenesti. ea se numeste cunoastere raticnală, sau cale
rationaiă, înțelegându-se prin aceasta ca si¯râtłunea sau mintea e
tct de la Dumnezeu, care a înzestrat-o cu putere proprie de
cunoastere. Si e firesc ca omul, creat după chipul Iul Dumnezeu, să
tindă naturai spre Făcătorul lui, în primul rând să-l cunoască pe
hcesta: ”Cerunle spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o
vesteste tăna i' (Psalmul 18, 1). Avem o dispoziție sau înclinație
înnăscută spre Dumnezeu, care, cultivată, duce la cunoașterea lui
Dumnezeu: dacă însă ea rămâne acoperită, sau nemanifestată.
once argumentare din exterior este inutilă.