l )t{ o/n It,t( A
l)rirr labirintul crengilor despletitepentru somn, vintul treceadegetele-iin-
L u p ta c u i ngerul
U n r a $A c u M p A N A A L u M r r, urniti de ritmul cosmic,misca talge_
rele-i potrivni ce, ziua si noaptea, penrm asfinlire. Talgerul luminii, ingreuiat
de
plecasede tot si spinzura jos in rasul pimintului, dincolo de apus; buza
1t.,-t:
lui fulgera' ?nainte de scufundare, cirre talgerul noptii, care se ridica gol in
slavi gi astupa, cu fundu-i negflr, cerul. Sigeata cumpanitoare incremenise, cu
luceafirul in ascuqis.
caprele riciiau girina inchinind cu copita culcugul... clopotele aninate de
turlele giturilor sunau limpede si fiecare viti era o vecernie.
Apa riului luneca in liuta lirmurilor cintare innbugiti sub cilus de sdlcii gin-
ditoare 9i plopi amintitori. $arpe descolicit din aur, amurg.ul descinta p;selile
cristaline, care picau din slivi, inqelenite,pe ramuri.
Cind' o prevestire trecu si scuturi din florile tilincilor o roui de clinchete.
Pistorul tresiri sub cerul unde se ruga. S-a sculat leul pustiei si vine sn-i dijmu-
iascaturmele ?
o formd nedeslusiti inainra, fire pagi, spre staul. sirise din talgerul luminii,
care acum se cufundasein pugul de dincolo de pimint. Iacob se ,.fezi cu ghioa-
ga si-gi apere averile. starura mdreagi.il agteptain strungi, aqintindu-i calea.
Nu era leu, nici fur. Pirea o aritare de pe alt tirim.
- Ce vrei ? - ricni ciobanul, clitinat intre spaimi uimire.
Ei
- Lupti - rispunse celilalt, ca Ei cum ar fizis buni_seara.
Nu dorea nici oi, nici bogiqie, ci altceva,mai de pret: puterea. spre a fi stipin
se cere si fii tare. care din ei doi e mai vrednic ? vedenl rr, prop.rrr." enigme,
$i
pretindea incercarea puterilor.
496
c:ircatcdc plinsetc moi. Caprele se sculaseri si priveau din tirli. infiqigareacu
chip de zburitor il infrunta din poarta qarcului.Iacob ii desluseaasupracapului
un mo{, adus ca gluga cioc?rliei...$i glasulii cintasea viers. Cine, oare,se ascun-
dea in vesmint pisiresc ? Iacob simgi o rivni tinereasci si se misoare cu taina...
Necunoscutul ii cizuse drag deodati, asacum iqi cadeun prinl hoinar, colin-
ditor dupi ciudigenii, ciruia nu i te poqi impotrivi sa nu-i faci gustul"
El primi lupta f;r; vrijmisie, prinzindu-se ca intr-o hori cu ingerul, ochii
ieztlor - bucurosi de salturile stipinului in lupta cu cerescul partener. $i astfel
Iacob s-a luptat cu ingerul, nu impotriva lui...
Fiecare din noi, micar o dati in vreme, trebuie si ne misurim trimisul
Domnului, la un popas, sub sicomor, lingi o fintini de riscruci. Te iei cu el la
lupti, agacum te lupqi, copil, cu un frate mai mare, dornic si te inveqelupta. E un
exerciliu pe caretrebuie si-l deprinzi, mi.surindu-te cu cinevamai puternic. E o
voinicie la care trebuie si te ridici sub povala unui superior, unui dascdlcunos-
citor al tuturor adevirurilor atletismului soiritual.
ingerul si Iacob isi imprumu,ru ,ru-rip. ezenta,nu si substanla.Aparenta
lui se lisa cuprinsi... $i rezistenqadivind se echilibra prin forta umani, care se
mhdia pe tirie si urca, tiriiti de model, victorioasi asupraei insesi.ingerul, se-
nin, se impotrivea opintelilor, nu ataca.Zimbitor, a$gala sfortare, nu ciuta sa
doboare. Desi inger, el se alcatuiaintr-un prilej chibzuit si cumpinit pentru in-
cordareamuschilor sufletestiai omului ripit in ideeabiruintei.
Nici arc, nici pali. Luptau lupti dreapti, incingi cu braqele.$i miinile omului
seinclegtau,pafta cu zimgii degetelorpetrecuti unii intr-al1ii in galeleingerului.
Iar aripile acestuia,ridicate din sfirc, se incondeiau pe umerii discipolului, asa
incit el, citind drept in ochii miraculogi care-l stirneau la vitejie, nu le vedea stre-
juindu-I, ca si nu se inspiiminte. E ingiduit fiului de om si biruie, in virtute si
har, un inger, alcituit din gapte stihii mai mult ?
Oricum, indemnul ingerului adevirat e totdeaunalupta. Numai Satanae is-
pita,vrala de cigtig usor asupraa tot ce cuprinzi cu ochii.
Minunea ce mare a fost ci atingereacu ingerul il intarea pe om. El devenea
mai puternic, pe mesuri ce se indelunga imbrdqigarea.Virtutea lui crestea,cu cit
dura misterioasainiqiere. Iacob se imputernicea ca Anteu, dar, spre deosebire de
acela,nu atingind pimintul, ci cu cerul coborit de inger. Omul alaturat de inger
sugeafluid sfint, caretreceain el ca in legeavaselor comunicante,din cel plin in cel
go1,prin mediatorul inaripat, incit precursorul lui Cristos a trebuit si sesmulgi cu
violenqi din veriga ce-l stringea din ce in ce mai cumplit, inainte de a se umple de
el omul intreg. Cici nu era el Mesia, menit si sivirseasci deplin tansfuzia divini.
A durat lupta o noapte, un veac? Cine gtie...Solul a zburat. Dar leclia rimase
indelebili. in zori, nostalgic,ciuta urmele vinzolelei. Dar nici un semn nu sta
 V V o l r t J l , ,( u

rrr;ir1
trr-ic:1r;irrirrrr-rl cra giurit de cilciie. rarba,treazd,,
'u igi mijea lumina-i
vc*lc rrcsrrivitriclin pirnint- A fost o nilucire ? $i totugi n-aveanici o goviial;...
Nirrric pitrunde mai de-a dreptul in suflet ca un miros respirat...
'r-r
rrrirclsma i'gerului stiruindu-i adinc, acolo unde $i el simlea
amintir." r" f"r. uitarea,
irrrplctind sufletul. lngerul a fost ? Dar s-a hir.nrit cu "r,
elafari,in lunci ? sau in liun_
tru, in gind ? Fuseseo lupti sau o medita
9ie?zavoziilui o itiau mai bine, cici nu
rliduscri nici un litrat.

T o ia g ul minunilor

D I u t N E A T e, t gt R I D I c A p R o n e alb; intr-un cer amar 9i pinzele

aurorei, umflate de vintul zorilor, vibrau lin pe albii de clegtar. Moise, purtind
toiagul minunilor ca pe o osindi, urca fir' de razimmuntele morgii. Nivalnicul
profet fusesepedepsit si nu intre in pimintul f;geduingei, fiindcn la Meriba lo-
vise stinca in loc si-i vorbeasci. $i-acum, ostracizat din implinirea visului, tre-
buia si moard la pragul Chanaanului. El, care oriunde mergea tira lumea prin
nisipul pustiului ca o poali dupi el, suia singur.
I se ingiduise si priveasci numai de departe tara tuturor rivnelor. Dar, de
la piciorul muntelui in zarea care venea cu alb; grabi, nu se vedea decit un
pimint scofilcit si ciolinos, fdri orizont dumnezeiesc. Cum il inchideau limbi
de Mqiguri gi cozi de mare, profetul igi intoarse ochii de la el. ln urma-i hiiau
b;ietani cu capra, luindu-gi merinde si fluiere cu doine in sin. ,,Tot un fluier
am fost gi eu in miinile poporului ales" - isi spuneael. ,,M-am scobit tot, am
zvirlit afari miduva iubirii de sine, ca vizduhul intreg, plinitatea de pretutin-
deni si mi umple. Gol de mine m-am dat lor. Pe douasprezecegduri tliate in
sufletul meu, cele douisprezece triburi gi-au plimbat degetelegrele de dureri
qi picate".
Urcind necontenit, trecusela amiazl"dincolo de marile asezlminte ale pidu-
rii, cu umbre de templu pigin. Iegise in lumina de piatri a muntelui, unde un
r"ulrur uriag igi desficu inaintea lui aripile ca doui crengi de palmier. ,,Vulturii igi
innoiesc tinereqile cind ajung suta de ani. Pe noi, Doamne, ne ingridegti cu garc
ingust de ani, lisindu-ne o singuri preluci, moartea.Cine va putea odati trece in
om nemurirea ereditari, cea agonisiti din tati in fiu ? Eu nu pot fi acela, eu,
omul lui Dumnezeu. Dar un fiu ?"
 V V , ' t ' , r tl ,
l )t{ o/n It' t( n

lrrir(:rr()irstcm()artc:I"- isi mai spuncael.

.,'Nr ,,De ce ar veni la minc ?..se spirrura lor o chingi de nisip umed, pe care, cu tilpile infierbintate, si calce
rrraii.rrcb:r cl, tulburat. ,,Nu pogi aveaaringerecu ceva
decit luind cunostinri pelerinii idealului. Gindul zvirlit jos se preschimbasein balaur inghiqind gerpii
clcsprc'cl. lnsuqi Dumnezeu, zupremul ,r..rrrror.rrr, a trebuit
si mi se arate.Si vrijitorilor la picioarelelui Faraon.El ucisesepe toqi intiii niscuqi ai marilor ne-
am triit mai departe. Safie cevamai presus,mai necunoscut
decit .;*i credinciogi,ca trisnetul pe cei adipostiqi sub frunziguri inalte.
gcre si nu o simt decit in clipa cind nu mai sint ? Moartea "1, " "dri--
ar fi un lucru pidosnic, De ce si nu izbeascaqi de data aceeapiatra avar6,asacum lovise totul in cale
care-contrazicepe Dumnezeu. Nu, nu poate fi moartea...
pin-atunci ? Nu tot acestgind din toiag il indoia in cu caresigeta din z,bor ve-
Tristeqea,ca o seari timpurie, il adumbrea in prinur amtezti,f;cindu-l ^rc
si nu deniile viitorului ? Cu el smulsesesecoli din jugul vremii, si-i storsesede faptele
simti diafana povard"a cildurii. Sufletul ciuta, ii mihnitele-i
iimpezimi laun- dumnezeiegti pentru noua eternitate, carteafacerii, inceputul lumii... Se adinci
rrice, intunecateputeri de impotrivire.
acum cu gindul inapoi, cum ii sunaseodinioari numele Domnului, ca o auror|. a
,,ce coaja amarde,riata, chiar cind inima nu-i un cheagde lumini dulce...
auzului, in Sinai. Da, la inceputul lumii, ca 9i la inceputul sau propriu, a fost un
Nu-i mai bine oare si se sparga?* - igi spuneael, indoiernicl
,,r^td.,arunecimin- Dumnezeu, agacum la zimislirea pomului a stat siminga. Dar cine mai cauti si-
virtindu-ne pe cercul zilelo.r,caumbra pi ariastearpa
a ornicului de pimint. ce- minqain haosul rid;cinilor, dupi ce seinalli dpina ? Dumnezeu sti acum susin
va sti neclintit. Dar noi alunecamcit e soarepeste niste
semne stranii, si cind roadele crengilor noastre,gi ale lui erau fere de moarte, atirnate de gind, toiag pur
vine umbra ne stergem."
al minunilor. Ce alt element ar fi putut stribate in inima cremenelor, prin mi-
Meditaqia elegiaci il insoqi pini aproape de virful muntelui
si il pirnsi. $i- lioane de ani impietrite 9i ripind pietrei atomi de oxigen gi hidrogen, si-i recom-
potul unui sarpeverde curse o Jip; r..., prelins pe cirare;
,r."gr'.po," grijn de bine intr-o clipi in alt chip, sinrezd,cu chip de api ? Gindul lui a bitut cu toiag
poporul lisat singur il trezi. Profetul seintoarse .r, f"r"
c;t.. purti..;os seinchi- puternic la po4ile stincilor, dindu-le intr-o parte; acolo, intrat ca un magistru
puia ca.otabiri de pisiri migratoare gata deduci, gi el, pilotur,
lips"eadin capul stipinitor in vastul laborator al naturii, el a plem;dit mani qi foc, gerpi 9i api'
unghiuhri, surghiunit in inilgimi. o lacrimn aluneci g;-r
orpa,; b,rz.le cu sare. Dar profetul nu ingelegeaci gindul omului, oricit de mare, e singur si gol, ca
Profetul, cu ochii la patafremdtitoare,poposi indelung.
F.r ." o ,t"1irrrr. i'u.- un toiag. Toiagului trebuie si-i pui un virf spiritual gi si-l prefaci in steag - care
cugul unui calvar.Toiagul ii cizu din mi*, mai g..., ."
ir' bustean de cruce. Era si nu loveasci, ci si cheme lumea slobodi sub el. Toiagul lui era numai al minu-
osindit la moarte, dar nu-si intelegeanicicum vta. pingnrise'toiagul
? Nedrep_ nilor. Dar minunea e o simpli schimbare,o trecere risturnati de la o formi la
talise piatra, care,nevinovati, ridicase pringeri la cer ? i^,
strigitere alta. Gindul poate schimba aceeagimaterie in fel gi chip, agacum face gtiinqavri-
intelite ale razvrititjlor, !petele femeiltr, s"irr"etrrl copiilor ^u."^inci
insetati. Trebuia si jitorilor gi inviqagilor,minuni stititoare pe loc - joc de atomi 9i de echilibru de
cr.eeze apa.Api grabnici, din piatri seacd,ficuti cu mlnuni.
$i a izfit cu iuqime forqe. Minuni, izvoadele incepitoare, sint stinca gi apa. Eterna realitate se arati
piatra ca pe un chiabur z$rcit, si-si dezregebilerile pungilor
dordora. ca sub o numai spiritului, nef ezematlpe nimic, dincolo de orice cuget, cit de tare gi inalt
junghiere de cutit, a fost un zbucnet,rn hi*n
d. r..I Le auzeafi r"rr- ar fi el. lncercind vremurile, citre acesrspirit voise Dumnezeu si duci pe Moise,
"p.
vea gilgiitul; le vedeaiezuirea in fala taberei din Meriba. "i.-
Gloata, i'p"i* labe, ca poruncindu-i si foloseasci nu toiagul, ci cuvintul, duhul, nu mintea raqionah.
un ciine uriag,lipiia apa care-l costasepierdereapimintului
fegnduinlei. bar el nu inlesni venirea vremii spirirului flcut cuvint. El era inci omul bitiii cu
E drept ci lovise cu sere minie, degi primire porunci
9i ,r,i-ri si griiasci. toiagul. Spiritul sfint nu-gi gaseaintruparea in el gi tacea.Moise nu vorbise, lo-
Dar cind, pentru ascultareaoamenilor, ,r.,roi. ie vargd,
"u."
p.rt." sta el la vise, rridase intenqiile divine. Trebuia si moari afari din Chanaan, cu generaqia
vorba tocmiti cu gresiile ? Toati gtiinqalui -"i
despre lu-., to"'ti deprinderea lui de b;t;ii, cu care, ca-ntr-o minune, trecuse de la clidirea piramidelor la clidirea
cirmuitor ii impinseseri mina citre rovire. poate c; pi.at
a rrao piatre ascurti- unui popor.
toare de cuvinr... Dar cu ce a greqitel ? Toiagul rui nu
era d. re-r, .." id.. Vremea da in lituri gi se boltea deasupralui intr-un gol de eternitate.
cretrzatl,, gind infiptuit in creier, scipat ca dintr-o temnili "or,-
a forlelor. Toiagul Se lisa sear|tirzie. Profetul se scuh, cupola cerului pirea un schit uriag de
era cuger strimutar in fapti, gind tare luat in mini cum
ai ridrca'o vargd, sd.iz- iacint inchis care-l agtepta.Departe, ristignit pe zd"ri,apusul murea impuns in
begti lumea pentru indreptare. Lemnul noduros era
ulucul pe care se descirca coastecu suliqede raze.Yenea,imbelgugati-n vinturi, aroma pustiei, si-n auro-
gindul zimislitor. De aci virtuqile-i magice,puterile-i extrao;dinare.
cu el, odi- ra morqii Moise ridici ochii spre DumnezevDar acolo sus il agtePta,ingrozi-
nioari, sub cerul fanatic al Egiptuti, birrrr. marea,
care se despi4ise, toare, neagrapronie a morqii.
blestemindu-si apele sacre.valurile se sreiseri in doui
maluri uriase, lisind in

500
s01

B u n a v e s ti re
Fr c r oA RA s E T R E z r c Arn n A T R Era straj i anopgi i ,i nci ntecul
privighetorii.
coborind inci uluit din vis pe clitinate punli de somn, sufletul ei amesteca
impresiile. intii se fdceaci suneteleimboboceau pe vrejul risucit al unui viers,
aci urcitor gi agilat in slavi cu circei de triluri, aci cd,zindin hohote albe gi-n
ciorchini de suspin...Apoi i se nd"zd.ricise afli printre viermii ei blinzi, pntuliqi
in dud... unul isi qeseagogoasadin mataseaaeriani,amelodiei gi se-nchijea, ne-
vdzut... intr-o pisli de cintec. Auzul harnic al fecioarei destrima si torcea boran-
gicul cristalin al cintecului.
cind igi dete seamaci pasirea cinta aieveapodobia luminii, sari la fereastri.
Dar acolo,in risirit, nu se ivea volbura de flori... pintecelealb al zorilor. in-
greunat de mister, se zbitea in chinurile unei uriase zimisliri. Carnea cerului se
zbircea si se intindea, in dureri, cutreierati de freamite, scuturatd de fiori. insi
fpntul alb de usurare al diminegii intirziasi pruncul luminii nu zbucnea pe lume
in piraie de singe ceresc.
Deodati, l;sind fecioria diminelii neatinsi, soarele insusi se afli in odeiqalo-
godnicei consacrate.Arhanghelul sta in faqa ei, intruchipat de seninul tot.
Coboriror din slevi el patrunseprin geamul neviolat.
$i totugi, afari, atins de vijelia firi vint, plopul isi indoia qignetulverde, ca o
coloani de frunze lichide repezitd.in sus si curbatd.de legile cdderii. Moile cata-
racte de foi ale palmierului se zbiteau spiimintate. Genele zorilor,lungi si ne-
gre' se lisari la loc peste ochii inchi;i. Roata crugului se-nroarsecu o spili
inapoi si peste lume atirni un amurg inginat. Numai trupul fecioarei se lumini
de toata lumina inibusiti in ziri.
502
[' t{ o/n It' t( A
Voicvodul cerului aduceain mini o veste: floare, sau stea cu raze de mi-
rcasmi ? H,alucea ca un crin de api sfinqiti, in chipul unui lotus cu petalele-n
cruce,cum urca din inima iezerelor sacre.
Fecioara cdzuingenunchi qi adori. Semneale unei uriage amintiri ii spintecd
sufletul degteptat: odinioara, cind deschiseseochii intii, zarise acelagichip, in rai.
Bucuri-te, fecioari ! grii Solul, intinzindu-i crinul albei nuntiri. La lumina
miinii arhanghelului ea igi strevazT)carnea,in care mijea de pe acum aurora
unei imense dureri. Dar pe loc bucuria o inibugi. Aritarea dumnezeiescului
trimis fu mai covirgitoare ca glasul legiunilor de demoni ai suferinlei urlind
la un loc...
Prin insigi fiinqa lui, prinqul cerului cinta lauda bucuriei, acatistul Bunei
Vestiri. Bucuri-te, fecioara!... Bucuria e mai presusde durere, cum e raiul mai
presusde iad. Durerea e turnati in carne,infiptn in os... Bucuria, nepipiiti ni-
ciieri, e pretutindeneain tine intreg: nu te bucuri numai cu un deget.Durerea
aluneci din afard",sarpe hrinit cu spaqiu gi adipat cu timP. Bucuria creste din
liuntru, zimisliti ca un prunc viu, 9i-1i umple fiecare celule de osanale.Bucuria
e minunea cea mare, neqtiuti qi nefolositi. Neindeminatec, omul o minuieqte
cum ar folosi un car, cind ea este unealti de zburat. Pentru cine 9tie, ea-si des-
chide aripile, sus...Mintuitorul insusi seva sui la cer nu prin durerea indurati, ci
prin bucuria jerdei...
...Sfetnicul sfintului sta cu mina intinsa... Logodnica lui floarea gi 9i-o puse in
piept, in freamitul bucuriei universale: lumea trai atunci un timp virgin de
orice alt eveniment.
Risadul dumnezeiescse prinse. Cici era floarea preursiti, lotusul, care se
plismuiegte adinc, in sinul lumilor de tina, dar care se smulge nomolului si
se-nal1adeasupraapelor. Rupindu-se, tirigte ca o ancori lutul inclegtat in ri-
d;cini. Aga aveasi se inalqe,dupi gestagiapaminteasca,germenul spiritual im-
plintat in umanitate. Floarea sloboda, desprinsi din citugele pamintului,
ancori din cer, se va ridica uriaqi din strifund, biruind oceanul gravitaliei uni-
versale a pacatului, tirind deasupra apelor existenqeitrecitoare, la lumina
creatoare,lumea.
Atotpregtiutorul inger privea uimit transfigurarea fecioarei... inaintea lui ge-
dea acum, mdreatd,insigi creaqiaplastici universali, Eva cosmici, mireasa du-
hului zimislitor, adorabila. in orbitele ei ardeau luceferii spaliului gi, adunagi
acolo, toqi ingerii cerului ii zimbeau din ochii ei... Sinii cu sfircurile de Sori erau
stribitugi de fluviile ciilor lactee,alergind sa hraneasci rodul. Prin vinele ei aler-
ga, cu globulele miliardelor de agtri, un singe stelar, exilat pini-n calciielecos-
mosului, muqcate de haos...ltt ei de stele palpitind de toati tineregea
""ttt."
vegniciei,dideau 9i iegeautoate porlile viefi deodati.
Arhanghelul seinchini gi porni inapoi...
 V. VoIcULE Sc U

La fereastri,o pasire,solidari cu eternitateace-gideschisese

arhivele,profe-
.
tiza, pindind imensulzbucnetal risiritului flnut in loc.
Fecioara,ingenuncheati,risfringea extazulradiosal risiritului liuntric, in
careArhanghelulbucuriei,cu mina intinsi, seafundalin. Cu cir sedepirta, cu
atit ndprazricamirime a femeiiscidea,pini ceajunsela misura obiqnuiti omu-
lui pe lume.
Atunci, o perdeade lumini orbitoarecizu greuintre lume qi el.